Marie Steiner
Observație preliminară
„Seminarul” – denumirea a fost dată de doamna dr. Steiner, a luat naștere datorită faptului că aceasta, din cauză că-și fracturase un braț, a fost împiedicată pentru un timp să urce spre sala de la Rudolf Steiner-Halde, la orele de predare zilnice, și, de aceea, a invitat un cerc de vreo douăsprezece, paisprezece persoane – câțiva membri ai grupei de teatru din Dornach conduse de ea, dar și câteva persoane care deja desfășurau, în diferite orașe, o activitate în domeniul artei vorbirii – le-a invitat în casa Hansi (prima oră s-a ținut la 18 ianuarie, ora 3 și 1/2), pentru a lucra împreună exemplificările care aveau să fie preluate în cartea „Rudolf Steiner: Arta recitării și declamației”, de a cărei tipărire ea tocmai se îngrijea, în esență, având în vedere niște cursuri care aveau să fie ținute mai târziu. Acest curs, de o vioiciune scânteietoare, a avut totodată – datorită numărului limitat de participante – un caracter cu totul intim, personal-uman. Noi eram toate începătoare, deveniserăm abia cu puțin timp înainte, cu vreo jumătate de an în urmă, elevele ei.
Însemnările de față, scrise sub o formă aforistică, au fost făcute pentru colegele-prietene care nu puteau participa la ore, pentru a li se da măcar o mică impresie despre această muncă. E vorba, în principal, de corecturi aduse lucrurilor pe care încercam să le facem, lucruri care au fost date atunci pentru noi, în cursul muncii din acel moment – arătându-ne direcția în care să mergem.
Gertrud Redlich
Câteva notițe referitoare la EXERCIȚIILE DE VORBIRE, care aveau în vedere faptul că urma să predăm noi înșine mai târziu:
Exerciții de articulare:
De curentul respirator ar trebui să amintim abia într-o oră ulterioară. Încercați să vorbiți în față, în regiunea buzelor, să articulați bine, pentru ca să aduceți vorbirea în față. Cele două greșeli principale care apar sunt: sonoritate velară și sonoritate din cap
Daß er dir log darf es nicht loben
Nimm nicht Nonnen in nimmermüde Mühlen
Scoateți-l pe I afară o dată cu consoanele, N și M scot bine afară sunetul I, încercați să percepeți direcțiile. Învăluiți-l pe I prin N și M. Aceste consoane răsună în fregvențe, vibrează și îl iau pe I cu ele.
Învățați să ascultați!
Redlich ratsam
Rüstet rühmlich
Riesig rachend
Ruhig rollend
Reuige Rosse
doar articulați. Fiți atente mai întâi la consoane, pentru ca ele să conducă afară vocalele. Pe urmă, le puteți spune elevilor să trăiască mai mult în vocală, să simtă, să trăiască sunetele vorbirii, să pătrundă în lăuntrul sunetelor.
Învățați să frământați aluatul aerului.
Protzig preist
Bäder brünstig
Polternd putzig
Bieder bastelnd
Puder patzend
Bergig brüstend
Exerciții de respirație
Erfüllung geht
Durch Hoffnung
Geht durch Sehnen
Durch Wollen
Wollen weht
Im Webenden
Weht im Bebenden
Webt bebend
Webend bindend
Im Finden
Findend windend
Kündend
Acest exercițiu le poate ajuta foarte mult celor cu respirația scurtă, el trebuie să sune plin. Modul de a trata respirația este exact invers în raport cu cântărețul vocal, care dirijează respirația. Aici trebuie să înveți s-o cheltuiești dintr-o dată. Prin aceasta, se ajunge la plinătate și rotunjime.
Exercițiile de respirație ne învață să vorbim muzical. Când le facem, trebuie să ne obiectivăm, să nu introducem în ele nimic baladesc, patetic ori liric, să le rostim sec și prozaic, dar obiectiv, ca sunete. Aici elementul imagine nu e neapărat necesar.
In den unermeßlich weiten Räumen,
In den endenlosen Zeiten,
In der Menschenseele Tiefen,
In der Weltenoffenbarung:
Suche des großen Rätsels Lösung.
Primele patru versuri le rostim avântat, să-l folosim bine mai ales pe N. Să trăim orizontala când rostim cuvintele „in den…Zeiten”, verticala, când rostim „in der …Tiefen”, val mare în jos, un O mare de tot, la „Weltenoffenbarung”.
La ultimul rând, comunicarea să fie neutră, obiectivă.
Curgerea respirației trebuie să ne ia cu sine, cuvintele „Menschenseele Tiefen” să fie de o nuanță mai profundă, tonul și respirația coboară. Vorbirea are nevoie de energie, de o implicare a ceea ce nu suntem noi, de o transpunere iubitoare în vocale.
Pentru a face acest exercițiu, avem nevoie de o respirație puternică, învățăm să vorbim cu inspirația și s-o modelăm. Luminați puțin cuvântul „Suche”. Îndemn, seriozitate! Primele versuri – ieșire în Cosmos.
Exerciții de fluență a vorbirii
Lalle Lieder lieblich
Lipplicher Laffe
Lappiger lumpiger
Laichiger Lurch
Încercați să trăiți valurile pe care le face L, prin aceasta el face tonul să iasă afară. Dezvoltați în dvs. bucurie față de aceste lucruri. Exercițiul e scânteietor, iar, din punct de vedere al afectului, pentru a spune ceva sub formă de imagine – afectiv-umoristic.
Trebuie să învățăm să psalmodiem exercițiile de articulare, de fluență a vorbirii, ele sunt menite să facă maleabile organele vorbirii.
Vorbiți pe buze, plasați în față, psalmodiați ușor!
Exercițiile de articulare trebuie să trezească în noi conștiența organelor vorbirii. Vocea trebuie să se adapteze numai după sunetele vorbirii.
Pfiffig pfeifen
Pfäffische Pferde
Pflegend Pflüge
Pferchend Pfirsiche
Pfiffig pfeifen aus Näpfen
Pfäffische Pferde schlüpfend
Pflegend Pflüge hüpfend
Pferchend Pfirsiche knüpfend
Kopfpfiffig pfeifen aus Näpfen
Napfpfäffische Pferde schlüpfend
Wipfend pflegend Pflüge hüpfend
Tipfend pferchend Pfirsiche knüpfend
Ketzer petzten jetzt kläglich
Letztlich leicht skeptisch
Ketzerkrächzer petzten jetzt kläglich
Letztlich plötzlich leich skeptisch
Schlinge Schlange geschwinde
Gewundene Fundewecken weg
Gewundene Fundewecken
Geschwinde schlinge Schlange weg
Tot în față, pe buze, și ușor.
Schlinge Schlange geschwinde
Gewundene Fundewecken weg
Gewundene Fundewecken
Geschwinde schlinge Schlange weg
Foarte ușor, în față.
Zuwider zwingen zwar
Zweizweckige Zwacker zu wenig
Zwanzig Zwerge
Fie sehnige Krebse
Sicher suchend schmausen
Daß schmatzende Schmachter
Schmiegsam schnellstens
Schnurrig schnalzen
Adresându-se unei participante care vorbește și limba rusă: Rostogoliți-l mai puțin pe R. Germanul trebuie să-l poată adapta pe R după consoanele învecinate. Aduceți-l în față!
Nur renn nimmer reuig
Gierig grinsend
Knoten knipsend
Pfänder knüpfend
Trebuie să folosim acest exercițiu pentru a simți în ce regiune vorbim.
Încă o dată exerciții de respirație
E foarte important să creăm și asociații de consoane bune, în care sunetul (vocala) să poată trăi. Învățăm treptat să simțim respirația fără a fi opriți de reprezentare. În acest scop e bine să exersăm câteva cuvinte invers:
wollen – nellow, eva – ave etc.
La exercițiul „Erfüllung” să învățăm să lăsăm respirația liberă, să ne lăsăm să cădem, cu respirația, în cuvinte.
Trebuie să ajungem treptat la pătrunderea cu conștiență.
Exercițiile de respirație folosesc la conștientizarea curentului respirator.
Exercițiile de articulare flosesc la conștientizarea organelor vorbirii.
La „Unerme*lichen” se adaugă o dirijare a respirației. Cuvintele sunt conduse ca niște bărci peste valuri, o creștere treptată până la versul al patrulea.
Când le vorbim elevilor despre modul de a trata respirația, ar fi bine să le spunem că nu ne-am atașat de nici o metodă. Învățăm să exersăm respirația cu ajutorul sunetelor înseși, ea se orientează de la sine, dacă sunetele sunt rostite cum trebuie.
Învățăm să ne ținem respirația cu ajutorul celor cinci vocale, într-un curent respirator neîntrerupt: A – E – I – O – U.
Sende aufwärts
Sehnend Verlangen -
Sende vorwärts
Bedachtes Streben -
Sende rückwärts
Gewissenhaft Bedenken.
Învățați să înotați o dată cu respirația și să auziți cum rezonează, cum răsună sunetele. La „Sende” ar trebui să trecem imediat la modelare. Încercați să simțiți ce fac asociațiile de consoane la fiecare vocală, de exemplu: n-d, la sende.
Luați trei poziții ale vocii!
Nu rostiți toate lucrurile ca și cum le-ați înșira pe sfoară, încercați să simțiți sunetele și să rezonați o dată cu ele. Curentul mișcării trebuie să ne ia cu el. În aceste lucruri zace ceva ființial.
Această entitate trebuie să ne ia cu ea, nu avem voie s-o strângem noi la piept.
Wäge dein Wollen klar,
Richte dein Fühlen wahr,
Stähle dein Denken starr:
Starres Denken trägt,
Rechtes Fühlen wahrt,
Klarem Wollen folgt
Die Tat.
Când rostim ultimul vers, să ne îndepărtăm de elementul muzical, trecând la mișcare.
Richte dein Fühlen wahr: linie sufletească.
Stähle dein Denken starr: ritmic! Sunetele înseși poziționează vocea, nu trebuie decât să ne dăruim. Vocea se poziționează după sunete. Ceea ce precede și ceea ce urmează își lasă întotdeauna culoarea asupra lucrurilor.
Ar trebuie să dezvoltăm treptat un simț prin care să sesizăm deosebirea dintre liniile artistice și vorbirea intelectuală și vorbirea afectivă. Trebuie să învățăm să mergem cu eul până la capăt și să nu ne întrerupem mereu în mod intelectual.
Dacă redăm voci din lumea de dincolo, de exemplu îngeri sau Madone ș.a.m.d., ar trebui să învățăm să ne oprim cu totul înainte să intre interpretarea în reprezentare. Sentimentalismul se oprește imediat și se autosavurează, de aceea nu e adevărat din punct de vedere spiritual. Mișcarea face ca ceva să fie adevărat.
Klarem Wollen: a contempla în mod artistic, a nu voi tu însuți!
Du findest dich selbst:
Suchend in Weltenfernen,
Strebend nach Weltenhöhen,
Kämpfend in Weltentiefen.
Rostiți primul vers din conștiența care voiește. Omul respirației trece mai departe, prin toate încarnările, el e mai spiritual decât omul sentimentului.
Der Base Nase aß Mehl
Rasen Masse kratze kahl
Rostiți-l pe A lung și introduceți-l cu putere. De fapt, acest exercițiu e făcut pentru a combate vorbirea nazală, dar și ca exercițiu pentru vocala A.
Sturm-Wort rumort um Tor und Turm
Molch-Wurm bohrt durch Tor und Turm
Dumm tobt Wurm-Molch durch Tor und Turm
precede acel exercițiu. Este foarte potrivit și să fie rostit o dată cu curentul respirației. Nuanțați! Primul vers să nu devină dramatic, ci, în curentul vorbirii, foarte întunecat, ca vântul care bate peste tot. Molch-Wurm bohrt: nu în mod sufletesc, nu dramatic. Sunet. Mișcare – respirație.
Dumm tobt: foarte întunecat, înnăbușit și izbind.
La O, palatul tare trebuie să se arcuiască.
Aceste trei versuri sunt toate concepute pe starea U, diferite numai în ceea ce privește mișcarea; U trebuie să se aștearnă peste O.
În încheiere trebuie să avem întotdeauna o intensificare (Molch-Wurm – Wurm-Molch).
Ei ist weißlich, weißlich ist Ei
Blei ist neu im Streu, neu im Streu ist Blei
Die Maid ist bläulich, bläulich maidlich
Este un exercițiu bun pentru sunetele strivite. Simplu și obiectiv și afară.
Hitzige strahlige stachelige
Sturzstränge stützen
Straff Netze nützlich als
Stramme Tatzen streng
Gefalzt
un exercițiu de articulare foarte puternic! Bun pentru cei ce au vălul palatului inert. Alternanța dintre consoanele explozive și consoanele siflante, cu câte un L și R presărate printre ele, fac vălul palatului să se încordeze, să devină elastic. Începem în față, exersând, nu poetizând, trecem cu totul pe lângă sens! Vocalele se înghesuie în consoane și sunt învinse de acestea.
Pentru voci ascuțite și tăioase:
Walle Welle willig
Leise lispeln lumpige Lurche lustig
Curgeți delicat cu L, simțiți mișcarea de valuri, L și W ne scot în spre afară.
Ist strauchelnder Stern
Meister mystischer Stufen
Stell stets ernsten Strebens
Sternstraße standhaft
Still streng stehend
Vor Stufen steten Strebens
In ständiger Stimmung
Aduceți sunetul în față, fără nici un fel de participare interioară afectivă. Intrați în asociațiile de consoane și încovoiați foarte frumos. Exercițiul e bun pentru bâlbâiți.
Weiße Helligkeit scheinet in die schwarze Finsternis
Die schwarze Finsternis ergreift die fühlende Seele
Die fühlende Seele ersehnet die weiße Helligkeit
Die weiße Helligkeit ist der wollende Seelentrieb
Der wollende Seelentrieb findet die weiße Helligkeit
In der weißen Helligkeit webet die sehnende Seele
pentru a învăța să nuanțați! Trebuie să reconducem mereu lucrurile spre ritmul care se repetă mereu, să lăsăm să curgă curentul respirator, care trece printre ele ca un vânt, și să folosim fantezia când e vorba de nuanțare; să învățăm, de asemenea, să facem pauze ici și colo. Mișcare, mișcare – să nu ne trezim cântând!
Cum le explicați elevilor dvs. hexametrul? El este metrul poetic originar. Organismul uman însuși dezleagă enigma care ne e dată în metrul poetic. Trebuie să deducem metrul poetic din organismul uman, din respirație și puls. La o respirație revin patru bătăi ale pulsului.
S-au exersat primele versuri din „Achilleis” de Goethe.
Hoch zu Flammen entbrannte die mächtige Lohe noch einmal
Strebend gegen den Himmel, und Ilios’ Mauren erschienen
Rot durch die finstere Nacht; der aufgeschichteten Waldung
Ungeheures Gerüst, zusammenstürzend, erregte
Mächtige Glut zuletzt. Da senkten sich Hektors Gebeine
Nieder, und Asche lag der edelste Troer am Boden.
În fiecare hexametru sunt două respirații și de două ori patru bătăi ale pulsului (trei dactili și o cezură). Exemplu: „Cântă-mi, o, muză, mânia...”
Raportul dintre puls și respirație este baza pe care pot interveni, prin intermediul sângelui și al respirației, niște entități superioare.
* * *
Vom încerca acum să învățăm DEOSEBIRILE DINTRE RECITARE ȘI DECLAMAȚIE, exersând pasaje din cele două „Ifigenii”.
Din „Ifigenia”
(varianta weimareză):
Heraus in eure Schatten, ewig rege Wipfel des heiligen Hains, wie in das Heiligtum der Göttin, der ich diene, tret’ ich mit immer neuem Schauer, und meine Seele gewöhnt sich nicht hierher!
(varianta romană):
Heraus in eure Schatten, rege Wipfel
Des alten, heil’gen, dichtbelaubten Haines,
Wie in der Göttin stilles Heiligtum,
Tret’ ich noch jetzt mit schauderndem Gefühl,
Als wenn ich sie zum ersten Mal beträte,
Und es gewöhnt sich nicht mein Geist hierher.
„Ifigenia romană” trăiește în măsura egală a metrului poetic, la „Ifigenia germană” trebuie să formez arcade, ogive ascuțite, să cresc din sânul elementului de voință lăuntric al tonului, care se arcuiește ca o ogivă spre sfârșitul propoziției (clamare). Aici el este ceva făcut împotriva a ceea ce este apăsător.
Încercați să înțelegeți și să dezvoltați liniile artistice. Conținutul celor două „Ifigenii” e același, linia artistică e alta.
La varianta germană: ton înalt și ton scăzut, viață puternică în expirație, expulzarea respirației. La varianta romană: o dirijare și o folosire muzicală a inspirației. Nu e voie să se ajungă până la reprezentare, imaginea e captată pe calea spre reprezentare, respirăm în aerul care năvălește de la sine spre interior.
Ca să avem declamație, trebuie să ne oprim voința și să n-o lăsăm să se reverse în lumea exterioară. Ca să avem recitare, oprim reprezentarea, rămânem la savurarea muzicală.
Tot ceea ce e de natură spirituală, de exemplu strofele din Calendarul sufletesc de Rudolf Steiner, trebuie rostit pe inspirație.
Savurarea constă în mânuirea muzicală, nu în savurarea propriei personalități. Atunci, totul devine mai real, mai nobil și mai adevărat. Învățăm treptat să străluminăm cu conștiența toate regiunile. În curentul ce curge al respirației, plastica se dizolvă în mod muzical.
Se exersează două poezii, una ca recitare, alta ca declamație.
| Goethe: |
„Charon” – recitare (textul, vezi la p. 26) |
| „Olympos” – declamație (textul, vezi la p. 25) |
Înainte, câteva exerciții de vorbire: Hitzige strahlige / Walle, Welle / Ist strauchelnder / Weiße Helligkeit (Textele, vezi p. 143)
„Olympos” a fost modelat în întregime din elementul popular, epic, care dă afară totul din voință, urcând conform sângelui, ca un turn. Pauze! Imagini magnifice, care parcă sunt aruncate din goana condeiului, aspre, colțuroase. Voință și dispreț. Trebuie să caracterizăm pasărea de pradă, ea mănâncă leșurile, fără zgomot, numai în respirație. Începeți la vălul palatului și arcuiți, aplatizați palatul dur.
„Charon” este făcut pentru recitare, metric. Aici intră elementul antic, sunt imagini așezate, digerate, cealaltă poezie trăiește în mijlocul vieții moderne.
La „Charon”, conducerea o are mai mult elementul ritmic, elementul muzical, dispoziția și pictura, nu tonul înalt și tonul scăzut, dar nu menținem mereu același tempo, fiindcă atunci nu vom avea nuanțe. Nu sufletește, mișcările de autoapărare în pasul metric egal și tentă întunecată.
„Răsura” (Goethe); „Fiica regelui ielelor” (Herder) (Textele, vezi p. 24).
Modelăm poezia „Răsura” afară, în aer, în sunet, dar nu ținem tonul. E mișcare și imagine. Încercați să vedeți intens imaginea. Micul dialog – destul de dramatic, aici intervine elementul de voință al declamației. Mai ales la refren – caracter de cântec popular.
„Fiica regelui ielelor”: caracter epic cu tentă dramatică. Trebuie să scoatem în evidență elementul dramatic și dispoziția. Modul de tratare este recitare cu tentă puternic dramatică. Ceva devine dramatic dacă la o anumită personalitate apare o viață proprie. Dar dacă ne lăsăm duși de propriul temperament, am ieșit din sfera stilului. Să nu ieșim din sfera ritmului, care înnobilează totul. Ritmul conține cele mai diferite mișcări. Genul dramatic ne face să cădem în ispită, uităm să rămânem în cadrul stilului. Peste întreaga poezie planează o misterioasă atmosferă de basm și legendă, de aceea trebuie să facem în așa fel încât vocalele să intre în consoane. Poezia conține multe posibilități de a face diferențieri. Configurați în așa fel încât lăsați afară lucrurile lipsite de importanță și schimbați tempoul. Faceți pauze, ca să creați atmosferă. Acești oameni – mama, mireasa – au presimțiri, acestora puteți să le dați formă prin pauze.
Un recitator trebuie să stăpânească toate modalitățile, el trebuie să știe să diferențieze. Să nu lucreze atât de mult vocalele, în acest caz, ele sunt mai transparente. Faceți ca ele să intre în consoane. Durerea mamei trebuie modelată din regiunea voinței, desprinsă de ceea ce e personal. E o problemă care ține de respirație și de tehnică. Învățați să trăiți în sunete, să nu mai fiți așa legați de conținut. E vorba de ceva fantomatic, aceasta dă culoarea. Trebuie să facem în așa fel încât să devină interesant, să dezvăluim ceea ce se află în substraturi. În cazul mamei, faceți ca diftongii să fie transparenți, în acest caz lăsăm să transpară ceva spiritual și totul devine mai nobil.
Când răzbat vocalele, pătrunde întotdeauna spiritualul.
DIE SPRACHE
Als höchstes Wunder, das der Geist vollbrachte,
Preis’ ich die Sprache, die er, sonst verloren
In tiefste Einsamkeit, aus sich geboren,
Weil sie allein die andern möglich machte.
Ja, wenn ich sie in Grund und Zweck betrachte,
So hat nur sie den schweren Fluch beschworen,
Dem er, zum dumpfen Einzelsein erkoren,
Erlegen wäre, eh’ er noch erwachte.
Denn ist das unerforschte Eins und Alles
In nie begriff’nem Selbstzersplitt’rungsdrange
Zu einer Welt von Punkten gleich zerstorben:
So wird durch sie, die jedes Wesenballes
Geheimstes Sein erscheinen läßt im Klange,
Die Trennung völlig wieder aufgehoben!
Friedrich Hebbel
Când rostim acest sonet, trebuie să fim liniștiți, nu noționali, ci maleabili, și să dizolvăm în mod muzical-plastic. Vorbiți pe inspirație, în acest caz apare imediat senzația de plenitudine, și faceți pauze mici. Modelați pauzele în mod artistic, la locul potrivit, nu inspirați nemotivat.
Dispoziția lui A din conștiența care voiește – entuziasm saturat de experiență. Poezia e foarte severă; inflexiunile îndreptate în jos dau maturitatea. Hebbel e dur.
În poezie trebuie să avem întotdeauna dispoziția fundamentală a poetului.
AN DIE ÄTHER
Allewiger und unbegrenzter Äther!
Durch’s Engste, wie durch’s Weiteste Ergoß’ner!
Von keinem Ring des Daseins Ausgeschloß’ner!
Von jedem Hauch des Lebens still Durchwether!
Des Unerforschten einziger Vertreter!
Sein erster und sein würdigster Entsproß’ner!
Von ihm allein in tiefster Ruh’ Umfloß’ner!
Dir gegenüber werd’ auch ich ein Better!
Mein schweifend’ Auge, das dich gern umspannte,
Schließt sich vor dir in Ehrfurcht, eh’ es scheitert,
Denn nichts ermißt der Blick, als seine Schranken.
So auch mein Geist vor Gott, denn er erkannte,
Daß er, umfaßt, sich nie so sehr erweitert,
Den Allumfasser wieder zu umranken.
Friedrich Hebbel
Trebuie să se simtă valurile de eter. Un sonet nu suportă să fie declamat.
Din „dramele-mister” de Rudolf Steiner (Poarta inițierii, Tabloul 7):
| PHILIA: | Ich will erfüllen mich Mit klarstem Lichtessein Aus Weltenweiten, Ich will eratmen mir Belebenden Klangesstoff Aus Ätherfernen, Daß dir, geliebte Schwester, Das Werke gelingen kann. |
| ASTRID: | Ich will verweben Erstrahlend Licht Mit dämpfender Finsternis, Ich will verdichten Das Klangesleben. Es soll erglitzernd klingen, Es soll erklingend glitzern, Daß du, geliebte Schwester, Die Seelenstrahlen lenken kannst. |
| LUNA: | Ich will erwärmen Seelenstoff Und will erhärten Lebensäther. Sie sollen sich verdichten, Sie sollen sich erfühlen, Und in sich selber seiend Sich schaffend halten, Daß du, geliebte Schwester, Der suchenden Menschenseele Des Wissens Sicherheit erzeugen kannst. |
| PHILIA: | Ich will erbitten von Weltengeistern, Daß ihres Wesens Licht Entzücke Seelensinn, Und ihrer Worte Klang Beglücke Geistgehör; Auf daß sich hebe Der zu Erweckende Auf Seelenwegen In Himmelshöhen. |
| ASTRID: | Ich will die Liebesströme, Die Welt erwarmenden, Zu Herzen leiten Dem Geweihten; Auf daß er bringen kann Des Himmels Güte Dem Erdenwirken Und Weihestimmung Den Menschenkindern. |
| LUNA: | Ich will von Urgewalten Erflehen Mut und Kraft Und sie dem Suchenden In Herzenstiefen legen; Auf daß Vertrauen Zum eignen Selbst Ihn durch das Leben Geleiten kann. Er soll sich sicher In sich dann selber fühlen. Er soll von Augenblicken Die reifen Früchte pflücken Und Saaten ihnen entlocken Für Ewigkeiten. |
Referitor la această scenă cu forțele sufletești:
Aici avem o operă plastică dizolvată cu totul în mod muzical. Cuvintele trebuie să răsune afară, în Cosmos. Trebuie să știm capta inspirația, căci altfel nu iese în evidență transcendentul. Fără acest mod de a trata respirația nu putem dizolva din punct de vedere muzical. Dacă respirăm plenar, dacă avem o prea mare plenitudine a respirației, nu putem reda ceva dizolvat în mod spiritual. Dozarea e principalul, trebuie să împărțim bine dozele. Ar trebuie, de asemenea, să alunecăm ușor peste verbele auxiliare. Nuanțe de do major!
Luna – prim-ministru, Maria – regină supremă.
A fi adevărat are întotdeauna legătură cu faptul că suntem tot timpul prezenți cu eul nostru în ceea ce facem și că intrăm mereu cu el în lucruri. Adevărul e întotdeauna simplu. Reușim să fim adevărați dacă întinerim sunetele, dacă nu le facem groase.
La modelarea artistică a vorbirii, primul principiu este: A învăța să asculți! Al doilea: A păstra stilul!
Două sonete de Novalis (Textele, vezi p. 27/28)
Aceste două sonete sunt făcute pentru recitare și sunt absolut transparente, foarte liniștite și -- foarte grele!
Ne propunem să lucrăm mai întâi în direcția aspectelor legate de formă, restul va veni mai târziu – sentimentul, de exemplu. Sarcina pe care ne-o propunem este aceea de a mai lucra asupra stilului și a formei.
Novalis este la modul absolut un om-eu. Trebuie să simțim de la bun început că în substrat este un eu înalt. Natura eului poate să pătrundă veșnic în toate. Major! La început, de preferință, ceva mai viguros, să variem gesturile cuvintelor – și să trăim în imaginațiune. Maturitate, legătură cu suprasensibilul.
Pe Novalis trebuie să-l recităm ca pe unul care e situat în mijlocul trăirii concrete a lumii spirituale. Gesturile cuvintelor trebuie să captiveze imediat.
Sonorități egale. Operați cu ceea ce, din respirație, ajunge oricum în gură.
Când trebuie să inspirăm din nou, să nu lăsăm să cadă cuvântul anterior, ci să-l menținem sus. Momente electrizante ale eului la începuturi, să facem vocalele transparente, să fim întotdeauna poetici.
Novalis e întruchiparea poeziei, gestul lui lăuntric este: a atinge tivul veșmântului Dumnezeirii.
Aici nu trebuie să avem ton înalt și ton scăzut! La Novalis ar trebui să facem modulația în mod conștient, conținutul trece în linie.
„Imn închinat naturii” (Goethe) (Textul, vezi la p. 107)
Cuvintele trebuie să aibă sonorități imnice, de aceea e necesar să declamăm, în nici un caz pe un ton didactic. Aici, totul e surprinzător. Luați cu dvs. afară rezonanța palatului dur. Natura are întotdeauna caracterul ei imuabil, de bronz. Trebuie să se vorbească în mod consonantic, din respirație și sunete, nu cap și inimă, într-o puternică mișcare voluntară. Nu lăsați să devină conversație. Ton înalt ton jos, sunt numai bătăi ale pulsului, care se revarsă ca fluxul și refluxul în respirație. De modelare aparțin: Plasarea vocii, a vorbirii, linia de rezonanță și solul de rezonanță. Solul de rezonanță este întotdeauna afară, în aer, asta e frumos. Tempi diferiți. Diferite modalități de formare a sunetelor: vălurite, colțuroase, ascuțite ș.a.m.d. În sunete zace mai mult decât știm noi. În ele zac forțele creatoare, care țâșnesc apoi afară cu întreaga diversitate a naturii. Sufletescul nostru nu e suficient. Intrăm în ogiva gotică cu acest cuvânt. Elementul voință trebuie să ne străbată membrele, îl simțim în brațe și în picioare.
În cazul declamației, inspirația merge până în creier, apoi se întoarce până în măduva spinării. Aici trebuie să oprim curentul respirator prin elementul voință, să nu-l lăsăm să se transforme în fapte. Cu această voință care n-a ajuns să săvârșească fapte pot opera în curentul respirator. Reprezentarea trebuie s-o fi avut înainte, ea a intrat în creier o dată cu inspirația și acolo a fost lichidată.
Curentul respirator se întoarce până în sfera voinței.
Modelați pe curentul expirației – dar fără nici un sentiment dramatic personal –, modelați spre interiorul sunetului, cu pauze și nu cu sunete puternice. Dar puneți-l întotdeauna înăuntru și pe omul membrelor.
Din „Die Nibelunge” de Wilhelm Jordan (Textul, vezi la p. 99)
Mișcarea nu e goană! Vă rog, aici un pas stăpânit, intrând cu totul în mișcare și adâncime. Nu e necesar să răsune ca o sală goală; să curgă vorbirea în curent, în mod epic, mereu mai departe, nu păstrați mereu un tempo egal, ca la o flașnetă. Ascultătorul trebuie introdus în situație. Sunetul H sculptează cu dalta, desfășoară o activitate plastică. Sculptatul cu dalta trebuie să fie evitat la cuvintele nealiterante, de aceea le putem rosti larg. Cântecul într-un stil ceva mai apropiat de recitare, cu inflexiuni dramatice, dar nu atât de puternic încât epicul să fie oprit în loc. Epicul cere să ne transpunem cu totul în el și să digerăm în întregime imaginile.
Finalul muzical-întunecat, de bronz și stingându-se oarecum lent.
„Sankt Expeditus” (Morgenstern) (textul, vezi la p. 28 și urm.)
„Expeditus” este o creație lirică umoristică, nu grotescă, de aceea să nu exagerăm prea mult. E scrisă pentru a fi recitată, de aceea nu se cere atât de mult să se pună accentul pe tonuri înalte și joase! Ea ar putea fi numită conversație care comunică ceva. Trebuie să învățăm să distingem, dacă vorbirea curge în silabe mai mult conform cu numărul și cu măsura, ori după greutate, greu și ușor. Dar în cadrul curgerii, imaginile trebuie să fie bine reliefate. Vă rog să elaborați întotdeauna lucrurile având în vedere forma.
Și poeziile de tinerețe ale lui Goethe trebuie tratate în mod asemănător, cu esprit, cu spiritus! (Joc de cuvinte: în limba germană, Spiritus = spirt – n. t.) Accentuați puțin, adică scoateți puțin silabele în evidență. Intelectul din creier se amuză puțin de asta. Umorul se uită prin toate oalele și își ia ce-i trebuie. De aceea, noi trebuie să pătrundem în fiecare lucru. Vorbiți în față de tot, foarte aproape de dinți, de îndată ce tonul devine satiric. O ușoară atmosferă de basm și legendă, nu rostiți prea repede, nu faceți să răsune ceea ce rostiți, nuanțați bine și scoateți bine în evidență conținutul, faceți ca vocalele să intre în consoane, pentru ca totul să devină puțin ireal și fluid. Modelați niște pauze bune și rămâneți în sfera poeticului, nu cumva să deveniți intelectualiști, folosiți capul doar foarte puțin, dar recurgând la toate mijloacele artistice. Foarte grațios! Tratați propozițiile secundare în mod artistic și introduceți-le cu grație.
Limba germană nu stă de la sine în față, pe buze!
La pasajele grotești putem umfla sunetul spre sfârșit, putem să-l îngroșăm; este exact invers față de vorbirea spirituală.
DAS STRÄUSSCHEN
Altböhmisch
Wehet ein Lüftchen
Aus fürstlichen Wäldern;
Da läufet das Mädchen,
Da läuft es zum Bach,
Schöpft in beschlagne
Eimer das Wasser.
Vorsichtig, bedächtig
Versteht sie zu schöpfen.
Am Flusse zum Mädchen
Schwimmet ein Sträußchen,
Ein duftiges Sträußchen
Von Veilchen und Rosen.
Wenn ich, du holdes
Blümchen, es wüßte,
Wer dich gepflanzet
In lockeren Boden;
Wahrlich! dem gäb’ ich
Ein goldenes Ringlein.
Wenn ich, du holdes
Sträußchen, es wüßte,
Wer dich mit zartem
Baste gebunden;
Wahrlich! dem gäb’ ich
Die Nadel vom Haare.
Wenn ich, du holdes
Blümchen, es wüßte,
Wer in den kühlen
Bach dich geworfen;
Wahrlich! dem gäb’ ich
Mein Kränzlein vom Haupte.
Und so verfolgt sie
Das eilende Sträußchen,
Sie eilet voraus ihm,
Versucht es zu fangen;
Da fällt, ach! da fällt sie
Ins kühlige Wasser.
J. W. Goethe
Poezia e lirică și are o mică temă melodioasă. Ea trebuie lucrată în mod obiectiv. Fata este ea însăși ca o adiere de vânt. Poeziile rococo sunt absolut formale, acest cântec popular din Boemia poate fi puțin mai cald. Ușoare apropieri de niște melodii, totuși, trebuie să fie predominantă mișcarea. Dispoziția adierii vântului. Elementul muzical nu are voie să alunge imaginea și aspectele plastice în ultimul plan.
Din „Kleine Mythen” („Mici mituri”) de Albert Steffen
RICHTER UND ERLÖSER
Ein Mann, der Blut vergossen hatte, wurde in der Nacht von einem Wasserfall gepackt, gepeitscht und in den Abgrund hinuntergerissen. Halb erstickt entriß er sich den Wirbeln.
Von nun an vernahm er durch alles, was er tat und litt, die Stimme des fürchterlichen Elementes. Es tropfte, rieselte, plätscherte, schüttete, donnerte, es wollte etwas verkünden, und der
Gefolterte wußte nicht was.
Nach fünfundzwanzig Jahren wurde das Rauschen stiller.
Eines Nachts erblickte er den Gemordeten an einem Strome, er hielt ein Reis in der Hand und rief: «Ich verwandle Wasser in Blut.»
«Wie?» fragte der Mörder. «Durch das Gesetz», erwiderte der Gemorderte. «Richte mich», flehte der Mörder, «damit du mich wiederum lieben kannst, wie ich dich liebe.»
Da erschien an Stelle des Richters der Christus.
Aici avem proză: caracter legendar, întru câtva asemănător cu basmul, totuși, aici vocalele intră în consoane și mai puternic decât în cazul basmelor. Peste cuvinte ar trebui să fie așternut un fel de văl. Nu vorbim chiar pe buze, dar nici în interiorul palatului. Trebuie să fie o atmosferă onirică, onirică în mod absolut obiectiv. În vis, toate vin în mod absolut neașteptat. Dispoziția clarului de lună. Inflexiunile fiecărei silabe, îndreptate în jos. Este o imaginațiune, de aceea fiecare imagine trebuie să apară, în pofida curgerii. Să luăm în stăpânire cuvintele cu ajutorul consoanelor, dar să dizolvăm lucrurile, în timp ce se ivesc. Să ducem toate mișcările până la capăt. Pentru a modela artistic acest text, trebuie să ne lăsăm captivați cu totul de materialul narat, să-l trăim temeinic și apoi să-l îndepărtăm de noi. Trebuie să trăim toată gama de sentimente, din partea mea, să și plângem și să spuspinăm, dar apoi să ne situăm alături de toate acestea și deasupra lor.
Când e vorba de vis, să nu vorbim din inimă, nu e voie să intrăm de tot în inimă, căci așa devine prea real. Trebuie să păstrăm o mică distanță și, înainte de toate, să intrăm în imagine, să intrăm cu totul în imagine. Învățați să faceți deosebire între mișcarea sufletească puternică și pasiune.
Auditorul are trăiri mai intense dacă-i lăsăm lui emoția, fără să-l copleșim noi însine cu ea. În toate domeniile, arta însăși doar sugerează.
Ultima propoziție rostiți-o foarte simplu, o apariție luminoasă. Sever! Major!: Atunci, în locul judecătorului apăru Christos.
