Rudolf Steiner
EVANGHELIA DUPĂ IOAN

VOL. I

GA 94, GA 100

NOTE

Primele două cicluri de conferințe – „Evanghelia după Ioan” și „Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan” – au fost luate din volumul 94 al Operelor complete și conțin notițe făcute de niște auditori la ciclurile de conferințe ținute de Rudolf Steiner la Berlin și München în anul 1906. Autenticitatea acestora nu este absolută, însă publicarea lor apare justificată, ținând seama că în text sunt conținute indicații importante pentru studiul antroposofic și totodată se întregește imaginea asupra activității de conferențiar a lui Rudolf Steiner din acea perioadă.

Față de prima publicare, notițele din ciclul ținut la München au beneficiat de o substanțială îmbunătățire, în special datorită notițelor Mariei Steiner von Sivers.

Notițele din conferințele ținute la Berlin la 19, 26 februarie și 5 martie 1906 au fost publicate pentru prima dată în „Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe” nr. 56 (Weihnachten, 1976).

Notițele din ciclul de conferințe „Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan” ținut la München între 27 octombrie și 6 noiembrie 1906, au fost publicate pentru prima dată sub titlul „Teosofia și Evanghelia după Ioan” în „Was in der Antroposophischen Gesellschaft vorgeht”, 1945, anul 22 de apariție, numerele 7-16.

Al treilea ciclu de conferințe – „Evanghelia după Ioan” – a fost luat din volumul 100 al Operelor complete și conține, aproape cuvânt cu cuvânt, notițele făcute de patru participanți la ciclul de conferințe ținut de Rudolf Steiner la Basel în noiembrie 1907. Doamna Marie Steiner le-a publicat pentru prima dată în „Nachrichtenblatt für die Mitglieder der Antroposophischen Gesellschaft”, între 1 decembrie 1946 și 20 aprilie 1947. În ianuarie 1908, cei patru participanți au scris înaintea notițelor lor următoarele cuvinte: „Prelucrare liberă după notițele din memorie a patru participanți.

1. Bruno Wille, 1860-1928, a întemeiat în 1890 Asociația Giordano Bruno. Vezi Rudolf Steiner, Cursul vieții mele (1923/25), GA 28, 1962, cap. XXIX.
2. „Aceasta voia să spună și Angelus Silesius în cuvintele”: Apărute în Johannis Angeli, Silesii – Cherubinischer Wandersmann, Glatz, 1675. Redare după ultima versiune editată de Wilhelm Bölsche, Jena, 1905. Cartea I, versetul 61, p. 9.
3. Subba-Row (Rao), 1865-1890. Articolele sale din ziarul „Theosophie” au apărut sub titlul Esoteric Writing, ediția a 2-a, Madras, 1931.
4. „...joia trecută...”: Conferință publică ținută la Berlin pe 15 februarie 1906, „Reîncarnare și karmă”, apărută în Enigmele lumii și antroposofia (22 conferințe, Berlin, 1906/1907), GA 54, 1966.
5. „Despre Ioan se spune...”: Ioan 13, 23.
6. „...entități ce aparțin celui de-al treilea regn elementar...”: Vezi în special Rudolf Steiner, Acțiunea ființelor spirituale în oameni (13 conferințe, Berlin, 1908), GA 102, conferințele 10 și 12; Apocalipsa lui Ioan, GA 104, conferințele 2, 3 și 10; Ierarhiile spirituale și oglindirea lor în lumea fizică (10 conferințe, Dusseldorf, 1909), GA 110, conferințele 2 și 3; Întâmplare, necesitate și soartă (opt conferințe, Dornach, 1915), GA 163, conferința 6.
7. „Iată; aceasta este mama ta!”: Ioan 19, 27.
8. „Angelus Silesius spune în acest sens...”:  loc. cit., cartea a 4-a, versetul 56, p. 127.
9. Lumina pe cale de Mabel Collins (pseudonim al teosoafei engleze Kenningale Cook); Lumina pe cale, tradusă din engleză, ediția a 3-a revizuită, Leipzig, 1898. Comentarii.
10. „Iisus însuși spune...”: Ioan 14, 6.
11. Acestea sunt numele celor patru:
    – Jam ים apă, mare
    – Nur נור foc (aramaică)
    – Ruach רוח aer, suflare, respirație, spirit.
    – Jabasha בשה' pământ, stâncă.
12. „...un pasaj din Cartea a II-a a lui Moise...”: Moise II (Exodul), 12, 46.
13. „De aceea la Ioan puteți citi următoarele...”: Epistola întâi a lui Ioan 5, 7: „Căci trei sunt care mărturisesc aici: spiritul, apa și sângele.”
14. „Eu sunt cu voi...”: Matei 28, 20.
15. Christian Karl Josias Bunsen, 1791-1860, 1857, baron, diplomat și teolog prusac. Istoria cărților și redactarea textelor biblice autentice, Leipzig, 1866, p. 77.
16. „Adam a căzut într-un somn adânc”: Moise I (Geneza), 2, 21.
17. „...o relatare a lui Jean Paul...”: „Niciodată n-am să uit viziunea pe care am avut-o în interiorul meu, pentru care știu să indic locul și timpul când s-a întâmplat și pe care n-am povestit-o nimănui până acum, în care am asistat la nașterea conștienței mele de sine. Într-o dimineață, foarte mic fiind, stăteam sub ușa casei când, deodată, uitându-mă în stânga, către șopronul cu lemne, am avut viziunea interioară. Prin fața mea a trecut, precum un fulger din cer, revelația: eu sunt un Eu. Și de atunci ea a continuat să lumineze. Atunci, pentru prima dată și pentru veșnicie, Eul meu s-a văzut pe sine. Sunt excluse aici farse pe care le poate juca memoria, întrucât nicio istorisire străină nu s-a putut amesteca într-o întâmplare petrecută în sanctuarul cel mai tainic al omului, doar noutatea acesteia putând conferi durată împrejurărilor minore, de fiecare zi.” Descrierea vieții lui Jean Paul, Din viața lui Jean Paul, Jean Paul, Opere complete, Berlin, 1862, vol. 34, p. 26.
18. „Paracelsus spune...”: „Un fapt extrem de important, care trebuie să vă dea de gândit, este că tot ce există în cer și pe pământ există și în om; forțe cerești sunt când noi ne mișcăm, Dumnezeul din cer este și Dumnezeul din om.” Din Paramiri liber quartus de matrice, ediția Sudhoff, vol. 9, p. 220.
19. Chela (Tshela): În sanscrită, adept sau discipol spiritual.
20. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”: Ioan 14, 6.
21. „Și Dumnezeu a suflat suflare de viață în om...”: Moise I (Geneza) 2, 7.
22. „Te asemeni cu spiritul...”: Faust I, 512.
23. „...strămoșul Tuisto”: „Celebrant carminibus antiquis, quod unum apud illos memoriae et annalium genus est, Tuistonem deum terra editum, et filium Mannum originem gentis conditoremque.” [În cântecele vechi - este singurul fel de transmitere a tradițiilor și a istoriei lor – ei (germanii) sărbătoreau pe zeul Tuisto, un fiu al Pământului. Lui îi atribuiau un fiu, Mannus, strămoșul și întemeietorul poporului.] Cornelius Tacitus, De origine et situ germanorum, 2.
24. „Cine nu-și lasă ...”: Luca 14, 26; Matei 10,37; Marcu 10, 29.
25. „El trebuie să crească...”: Ioan 3, 30.
26. „...nunta din Cana Galileii...”: Ioan 2, 1-11.
27. „Din conferințele publice...”: Rudolf Steiner a vorbit public despre temele „Cum să înțelegem boala și moartea?”, „Educația copiilor în lumina teosofiei” și „Sângele este un suc cu totul deosebit” la München, în conferințele ținute pe 29 și 30 octombrie și 1 noiembrie 1906. Conferințele pe aceleași teme ținute în Berlin, respectiv Köln, sunt conținute în GA 55, Cunoașterea suprasensibilului în epoca noastră și importanța ei pentru viața actuală.
28. „...după cum spune și Goethe...”: Faust II, 6275 și urm.
29. „Eu și Tatăl suntem una”: Ioan 10, 30.
30. „...sângele-Rubicon...”: Când cineva trebuie să facă un pas cu consecințe grave se spune că el trebuie „să treacă Rubiconul” așa cum a făcut Cezar, care prin trecerea râului Rubicon (Rubico) din nordul ltaliei în anul 49 î.Ch. a declanșat războiul civil.
31. „...profetul Ilie era aprovizionat de corbi”: Cartea a III-a a Regilor, 17, 4 și 6.
32. „ ... mesagerii zeului Wotan... ”: Hugin (Gând) și Munin (Amintire).
33. „...în care moțăie Barbarossa...”: Legenda, conform căreia împăratul nu a murit ci moțăie în Kyffhäuser sau în Untersberg (Submunte), se referă de fapt la nepotul lui Barbarossa, Friedrich II, însă în popor ea a fost transferată asupra lui Friedrich I Barbarossa. Corbii zboară în jurul muntelui până să înceapă Epoca de aur, în care Barbarossa va guverna iarăși imperiul.
34. „Leul din seminția lui Iuda...”: Cartea I a lui Moise (Geneza) 49, 9; Macabei I 3, 4.
35. „...pasajul din Evanghelia după Ioan...”: Ioan 1, 17.
36. „Părinții voștri au mâncat mană în pustiu...”: Ioan 6, 48-51.
37. „...cuvântul Egipt este folosit aici nu doar ca numele unei țări...”: Cartea a III-a a lui Moise (Leviticul) 18, 3; Cartea a IV a a lui Moise (Numerii) 14, 9; Iosua Navi 5, 9; Isaia 19 și 20; Plângerile 5, 6 și altele.
38. „ Dumnezeul Iehova îi vorbește poporului...”: Cartea a II-a a lui Moise (Exodul) 20, 1-3.
39. „Poporul și-a făcut însă un idol...”: Cartea a II-a a lui Moise 32, 1-35.
40. „...strangulare a primului născut la egipteni...”: Cartea a II-a a lui Moise 12, 1-51.
41. „...semnificative fiind aici cuvintele...”: Moise II (Exodul), 12, 46.
42. „Când copiii lui Israel cârteau...”: Cartea a II-a a lui Moise 16, 1-30.
43. Man hu:  מך הוא
44. „Și Dumnezeu a suflat peste el suflare de viață...”: Cartea I a lui Moise 2, 7.
45. „Ochii voștri se vor deschide...”: Cartea I a lui Moise 3, 5.
46. „ ... poporul evreu era aproape... ”: Cartea a II-a a lui Moise 32, 9-10.
47. „Moise ia sângele de jertfă... ”: Cartea a II-a a lui Moise 24, 6-8.
48. „Cine mănâncă carnea mea... ”: Ioan 6, 56.
49. „Paracelsus spune... ”: „ Și atunci, aceasta vreau eu să adeveresc când mă refer la natură: cel care vrea să o cerceteze, acela trebuie să calce cu picioarele cărțile ei. O carte se studiază prin literele ei, natura însă prin semn lângă semn: cu cât mai multe semne, cu atât mai multe pagini. Este deci un codex naturae, trebuie deci să întoarcem filele lui.” Paracelsus, „Paragranum”, Opere complete din domeniul medicinei, editate de K. Sudhoff, vol. 11, Munchen, 1924, „Cea de-a patra apărare”, pp. 145 și urm.
50. „Paracelsus numea pe bolnavul de holeră Arsenicus ”: „De aici rezultă că dumneavoastră nu trebuie să spuneți: Iată, aceasta este holeră, aceasta este melancolie, ci aceasta este Arsenicus, aceasta este Aluminosum; deci și aceasta este Saturni, aceasta este Marti, și nu aceasta este melancolie, aceasta este holeră. Apoi, o parte este a cerului, o parte este a pământului și împreună unite precum focul și lemnul, întrucât fiecare își poate pierde numele; așadar, există două lucruri într-unul.” Din „Paragranum”, Opere complete din domeniul medicinei, editate de Sudhoff, Munchen-Berlin 1922-1933, vol. 8, p. 74.
51. „ ... parabola butucului și a lăstarului viței-de-vie... ”: Ioan 17, 1-6.
52. „ ... nunta din Cana ”: Ioan 2, 1-11.
53. „ ... unde se relatează răstignirea lui Christos... ”: Ioan 19, 25-27.
54. „La Luca... se spune... ”: Luca 1, 35.
55. „Eu și Tatăl suntem una ”: Ioan 10, 30.
56. „...hrănirea celor cinci mii”: Matei 14, 15-21; Marcu 6, 35-44; Luca 9, 12-17; Ioan 6, 5-13.
57. „De aici și vorba... ”: Platon, Timaios, cap. VIII, p. 36B.
58. „ ... coborârea spiritului... sub formă de porumbel ”: Ioan, 1, 32.
59. „ ... planul Budhi... ”: Lumea providenței.
60. „ ... ceva mental... ”: Lumea mentalului: Devahanul inferior, lumea spirituală.
61. „Tot ce e trecător... ”: Faust II 12 104 și urm., traducere L. Blaga.
62. „În valul viejii și-al faptei durez... ”: Faust I, 501-509.
63. „ ... corpul cauzal... ”: Extract al corpului eteric și corpului astral pe care omul îl duce mai departe de la o viață pământească la alta. Vezi conferința din 3 iulie 1906 de la Leipzig, pp. 149 și urm. din Ocultismul popular, GA 94; în continuare vezi răspunsurile la întrebări din conferința din 3 februarie 1907 de la Heidelberg din Misteriul creștin (31 conferințe disparate 1906/1907), GA 97, 1968.
64. „Eli, Eli, lama sabahtani! ”: Matei 27, 46; Marcu 15, 34. „Sabahtani” tradus cel mai des prin „părăsit”. Expresia cu aceeași pronunțare „Shevachtani”, este similară cu „înălțat” sau „preamărit”, „slăvit”. Vezi Evanghelia după Matei (12 conferințe, Berlin, 1910), GA 123, conferința a 12-a.
65. „Mai am multe să vă spun... ”: Ioan 16, 12.
66. Ludwig Buchner, 1824-1899, medic și scriitor.
    Jakob Moleschott, 1822-1893, fiziolog și filosof materialist.
    Karl Vogt, 1817-1895, geolog și zoolog.
67. Rudolf Wagner, 1805-1864, zoolog și fiziolog.
68. Dionisie Areopagitul, Ierarhiile cerești și bisericești, scrisă între 485 și 515, tradusă de J. Stiglmayr, Kempten, 1911, și Dionisie Areopagitul, Ierarhiile îngerești și bisericești, tradusă de Walter Fritsch, Editura Otto Wilhelm Barth, München-Planegg, 1955.
69. „ ... ar fi apărut o populație cristalizată, cum spune Goethe în Faust... ”: Cuvântul lui Mefistofel din scena laboratorului.
70. Pitagora, aproximativ 582-497 î.Ch., filosof grec.
71. „ ... cel prezentat de Haeckel în scrierile sale ”: Vezi Ernst Haeckel, Istorie naturală a Creațiunii, partea a doua, „Filogeneză generală. Genealogia omului” (1868).
72. „Platon exprimă aceasta când spune... ”: în „Timaios”.

AcasăLucrări OnlineIndex GA94/100Precedenta