Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA322PrecedentaUrmătoarea

Corecturi

Rudolf Steiner
GRANIȚE ALE CUNOAȘTERII NATURII

GA 322

NOTE ȘI COMPLETĂRI CUPRINSE ÎN EDIȚIA GERMANĂ 1981


Conferințele de mai sus au fost ținute în cadrul primului curs al Universități antroposofice care, între 27 septembrie și 16 octombrie 1920, și-a inaugurat activitatea la Goetheanum cu un program bogat ce cuprindea aproape 100 conferințe și alte evenimente. În seara premergătoare cursului, participanții s-au întâlnit pentru prima oară în sala cupolei mari a Goetheanumului, unde a avut loc un act solemn de deschidere. În alocuțiunea sa, Rudolf Steiner evidențiază importanța momentului. „Cu emoție și totodată cu gravitate rostesc eu acum aceste prime cuvinte, care în acest spațiu sunt dedicate Științei Spirituale. Trebuie să fie о dispoziție lăuntrică gravă. Căci în fundal stă tot ceea ce este nociv în viața spirituală și a condus la mizeria epocii actuale. Dar în fața sufletului meu stă și tot ceea ce, chiar și în asemenea timpuri, suflete entuziaste și cu înțelegere pentru evoluția în viitor a omenirii au făcut posibil ca acest edificiu, în care inaugurăm acum primul curs al Universității de Știință Spirituală, să ajungă la faza actuală de construcție. Cu profundă recunoștință născută din spiritul orientării științifice promovate aici evocăm pe cei care, prin atitudinea lor, cu forța lor, prin ajutorul spiritual sau material ne-au susținut. Și în mod special mă adresez acelor numeroși prieteni ai cauzei noastre, care au venit să participe la acest curs. Prin prezența lor, ei indică faptul că de la acest curs se așteaptă un impuls tămăduitor din partea științei spirituale cultivate de noi, care să vină în întâmpinarea vicisitudinilor timpului.”

Lucrările la construcția Goetheanumului nu se încheiaseră. Festivitatea nu era dedicată deschiderii oficiale, ci inaugurării activităților din clădirea, care avea misiunea de a fi un acoperământ configurat artistic pentru aceste activități.

Conținutul bogat al cursului de nivel universitar rezultă din privirea prospectivă asupra întregii săptămâni următoare: „Un alt semn al timpului este și faptul că pentru a aduce Spiritul nostru în toate domeniile specifice ale științei, 33 personalități s-au reunit pentru a reprezenta știința spirituală din punctele de vedere cele mai diferite. Putem spune că impulsul spiritual pe care intenționăm să-l dăm, va fi purtat de 33 docenți în 17 ramuri diferite ale cunoașterii, ale vieții artistice sau practice. Vom audia expuneri de filozofie, teologie, despre istorie și lingvistică, despre fizică, matematică și chimie sau indologie, jurisprudență și pedagogie. Vom auzi ce au de spus artiștii despre fundamentul spiritual și forțele spirituale ale artei lor. Vom afla ce are de comunicat spiritul creator poetic despre relația sa cu știința spirituală a noastră. Vor mai vorbi atât reprezentanți ai tehnicii cât și, ceea ce este foarte îmbucurător, persoane competente din domeniul finanțelor și managementului. Iar unul dintre elementele de progres spre care tindem, este să aducem ceea ce ne ridică spre înălțimi filozofice, la о unitate cu ceea ce, până în detaliile vieții practice, are de înfăptuit directorul de fabrică. Salutăm cu gratitudine faptul că în cadrul cursului nostru vor vorbi și oameni activi în industrie.”

Conferințele de mai sus reprezintă cursul cel mai cuprinzător, dar nu singurul, ținut de Rudolf Steiner personal în săptămâna respectivă. Sala cupolei mari a primului Goetheanum unde se țineau lucrările oferea nemijlocit prilejul ca Rudolf Steiner să vorbească și despre clădire: Au fost cele trei conferințe Ideea clădirii din Dornach (în GA 288). În alte volume separate au apărut apoi conferințele „Die Kunst der Rezitation und Deklamation” și „Physiologisch-Therapeutisches au Grundlage der Geisteswissenschaft”. Textul complet al alocuțiunilor de deschidere și închidere a lucrărilor, întrebările și răspunsurile precum și discursurile de la euritmie se găsesc în GA 244, GA 277, GA 280, GA 297 și GA 337.

Note la textul conferințelor:

  1. Și deși Kant afirmase că nu se va găsi niciodată un Newton: A se vedea „Critica puterii de judecată” (Ediția 1790) § 75: „Este cu totul sigur că nu suntem capabili să cunoaștem în suficientă măsură ființele organice și însușirile lor lăuntrice, apelând la principiile mecanice din natură; cu atât mai puțin are sens să sperăm că ar putea să apară un Newton care să explice modul în care ia naștere un fir de iarbă după legi ale naturii inaccesibile; prin urmare trebuie pur și simplu să le contestăm oamenilor capacitatea de a pătrunde asemenea lucruri.” – Această aserțiune a lui Kant este citată de Haeckel în capitolul 14 al lucrării sale „Enigmele lumii”, el adăugând: „șaptezeci de ani mai târziu a apărut totuși Darwin, adică acel imposibil Newton al lumii organice, și a soluționat tema declarată de Kant drept imposibil de rezolvat.”
  2. Emil Du Bois-Reymond, 1818-1896. „Despre limitele cunoașterii naturii”, Leipzig 1872. – „Cele șapte enigme ale lumii”, conferință ținută la ședința publică a Academiei Regale de științe din Berlin cu ocazia aniversării lui Leibniz (8 iulie 1880) din 1882 în Leipzig.
  3. de о manieră similară Penelopei din Antichitate: Penelopa, soția lui Odiseu. Homer povestește despre ea în „Odiseea”: că pentru a se eschiva de pețitorii care voiau să profite de îndelunga absență a lui Odiseu, pretindea că trebuie mai întâi să țeasă giulgiul pentru tatăl acestuia. Dar ea desfăcea în fiecare noapte, ceea ce lucrase ziua.
  4. David Hume, 1711 – 1776, filozof scoțian.
    John Stuart Mill, 1806 – 1873, filozof englez.
    William James, 1842 – 1910, filozof și psiholog american, fondatorul pragmatismului.
    Johann Friedrich Herbart, 1776 – 1841, filozof german, psiholog și pedagog.
  5. Georg Wilhelm Friedrich Hergel, 1770 – 1831, filozof german.
  6. Eduard von Hartmann, 1842 – 1906, filozof german. În „Întrebări filozofice ale prezentului”, Leipzig și Berlin, 1885, p. 3 se spune: „Faptul că studenții noștri nici nu se gândesc să-l citească pe Hegel, nu trebuie să ne mire dacă ținem cont de faptul că în afară de istoriograful în filozofie Kuno Fischer și de esteticianul Carriere care, ca persoane mai în vârstă, mai făceau aluzie la Hegel ocazional și doar ca referire la о curiozitate, pe când generația mai tânără* aproape că nu mai are formația filozofică cu care să-l poată înțelege pe Hegel, dacă ar vrea să-l citească.”
    * „După moartea lui Paul Asmus, doar Adolf Lasson si Joh. Volkelt mai pot fi considerați ca docenți hegelieni competenți”
  7. Karl Rosenkranz, 1805 – 1879, filozof german.
  8. Karl Marx, 1818 – 1883, filozof german.
  9. Max Stirner (Pseudonimul lui Caspar Schmidt), 1806 – 1856, filozof german. A se vedea „Individul și proprietatea sa”, Leipzig 1845.
  10. În spectru îmi apare galben: a se vedea „Concept al unei teorii a culorii” § 145 – 177 în „Goethes Naturwissenschaftliche Schriften” (Scrierile de științele naturale ale lui Goethe), ediție îngrijită de Rudolf Steiner, vol III (Vol 116 din Ediția Kürschner) și expunerile lui Rudolf Steiner din Teoria cunoașterii la Goethe, Editura Triade 1996 (GA 6).
  11. John Locke, 1632 – 1704, filozof german, fondatorul empirismului epistemologic.
  12. Wilhelm Koppelmann, 1860-1934, filozof german, „Problematica concepției despre lume. Fundamentele unei filozofii a vieții”, Berlin 1920, cap I, partea II-а.
  13. prin care ne unim cu: Stenograma conține „ne aflăm în interiorul” în loc de „ne unim cu”.
  14. paralelogram al mișcărilor...paralelogram al forțelor: a se vedea expunerile lui Rudolf Steiner în Impulsuri ale științei Spirituale pentru dezvoltarea Fizicii (I) (Cursul despre lumină, zece conferințe, Stuttgart 1920, GA 320), Editura Arhetip, 1997.
  15. dacă e să folosesc expresia lui Platon: Potrivit concepției lui Platon, matematica este ceva viu și activ, având la bază principiul „Dumnezeu geometrizează neîntrerupt”. În convorbirea a 8-a din „Banchetul”, cu ocazia aniversării lui Platon, participanții dezbat despre „care este sensul în care Platon a afirmat că Dumnezeu geometrizează fără încetare?”. Plutarh adaugă aici că deși această formulare nu este de găsit în opera lui Platon, ea este totuși conformă cu spiritul acestuia.
  16. Novalis, pseudonimul lui Friedrich von Hardenberg, 1772-1801, filozof german. Citat în redare liberă; a se vedea „Fragmente matematice” mai ales cele din ultimii ani (1799-1800) în vol. IV al operelor complete editate de Carl Selig, Zürich 1946.
  17. Goethe a descris legătura sa cu matematica în cadrul unor eseuri foarte interesante: vezi in: „Schiță a unei teorii a culorii / Relația cu matematica”, în lucrările de științe naturale ale lui Goethe editate de R. Steiner, vol. III (p 722-729); „Experimentul ca mijlocitor între obiect și subiect, și „Despre matematică” (Vol II) și „Maxime în proză. secțiunea: Matematica” (Vol IV/2).
  18. Noi căutăm fenomenele originare: Citat: „Această chibzuință, de a asocia următorul numai următorului, sau mai bine zis de a deduce următorul din următorul, trebuie să ne-o însușim de la matematicieni; și, chiar și atunci când nu avem ceva de calculat trebuie să procedăm întotdeauna ca și cum ar trebui să ne justificăm în fața geometrului” (în „Experimentul ca mijlocitor între obiect și subiect”), v. Nota 18 Vol II, p 19.
  19. un оm cu о formație academic-științifică solidă: acest episod este descris în „Eul subconștient și relația lui cu sănătatea și educația” de Dr. Louis Waldstein, trad de G Veraguth, Wiesbaden 1908, p 34.
  20. Goethe atribuia destinului său bun faptul că el niciodată nu a gândit despre gândire:
    „Cum de-ai ajuns așa de departe?
    Spun ei, multe ți-au reușit!”
    Copile! Cu istețime eu am înfăptuit
    Dar despre gândire nicicând n-am gândit. –
    (Goethe „Zahme Xenien” în traducere liberă)
  21. Eu trebuisem însă deja în lucrarea mea ... , să atrag atenția asupra practicării acestui mod de gândire: a se vedea vol II al Introducerilor la scrierile de științe naturale ale lui Goethe, Ed Triade 1999, p 92: „Atunci când gândirea ia în stăpânire ideea, se contopește cu cauza originară a existenței Universului; ceea ce lucrează afară, intră în spiritul omului: el devine una cu realitatea la potența ei maximă. Sesizarea ideii în sânul realității este adevărata cuminecare a omului”.
  22. Eduard von Hartmann: v. Nota 6.
  23. fantezie morală: a se vedea cap XII din Filosofia libertății.
  24. Max Stirner, v. Nota 10.
    John Stuart Mill, v. Nota 4.
    Herbert Spencer, 1820 – 1903, filozof englez.
  25. de câtva timp este descrisă о boală ciudată: pentru stările patologice menționate în continuare, Rudolf Steiner a apelat la descrierile medicului francez A. Cullerre din „Die Grenzen des Irreseins” (Granițele stării de nebunie), tradusă în germană de Otto Dornblüth, Hamburg, 1890.
  26. Friedrich Husemann, 1887- 1959, Doctor psihiatru german. În cadrul acestui curs al Universității antroposofice el a ținut între 27-29 septembrie trei conferințe despre „Aspecte psihiatrice din perspectiva Antroposofiei”, apărute în vol I/II al publicației Goetheanumului „Aenigmatisches aus Kunst und Wissenschaft. Anthroposophische Hochschulkurse”, Stuttgart 1922.
  27. Friedrich Nietzsche, 1844 – 1900. „Die Geburt der Tragödie aus dem Geiste der Musik”, 1872; „Menschliches, Allzumenschliches. Ein Buch für freier Geister”, 1878.
  28. Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, 1848 – 1931, filozof clasicist german. A scris „Zukunftsphilologie. Eine Erwiderung auf Friedrich Nietzsches «Geburt der Tragödie»”, Berlin 1872.
  29. Erwin Rohde, 1845 – 1899, filozof clasicist german. A scris ca replica: „Afterphilologie. Zur Beleuchtung des von Dr. Phil. Ulirch von Wilamowitz-Moellendorff herausgegebenen Pamphlets: «Zukunftsphilologie». Sendschreiben eines Philologen an Richard Wagner”, Leipzig 1872.
  30. Auguste Comte, 1798 – 1857, filozof francez, cofondator al pozitivismului.
    Eugen Dühring, 1833 – 1921, filozof și sociolog.
  31. confruntarea mea cu Haeckel: Este vorba de capitolul „Darwinismul și concepția despre lume” din „Enigmele filozofiei” (GA 18), Ed.Triade 2004. A se vedea și Haeckel und seine Gegner, 1900 retipărită în Methodische Grundlagen der Anthroposophie 1884–1901 (Fundamente metodice ale antroposofiei) GA 30.
  32. pe care ... medicul său a denumit-o cândva caz atipic de paralizie: nu s-а putut stabili exact cine i-a pus acest diagnostic. El este însă menționat și de Elisabeth Förster-Nietzsche în „Das Leben Friedrich Nietzsche’s” vol II, 2 (1904) p. 922: «Medicii numeau boala lui „o forma atipică de paralizie”, adică о paralizie care nu prezenta simptome specifice...» Acest diagnostic se confirmă și prin descrierile bolii lui Nietzsche făcute de E. F. Podach: «Paralizia progresivă, diagnosticată de L. Wille (Basel) și O. Binswanger (Jena) nu a fost în niciun moment contestată de Möbius. Ținând cont de durata prelungită a bolii, el chiar a evitat să vorbească despre о „paralizie atipică”» (E. F. Podach, «Die Krankheit Nietzsches», Deutsches Ärzteblatt Nr 1 și 2,11.1.1964).
  33. fenomenul Nietzsche stătea în fața mea… : A se vedea și Cursul vieții mele cap XVIII GA 28, Univers Enciclopedic Gold, 2014.
  34. Goethe spune: Natura nu are în sine nici о taină: În Analele din 1790 se află: „O data, pe când mă aflam pe dunele din Lido, care separă lagunele venețiene de Marea Adriatică, am găsit un craniu de oaie crăpat de о manieră așa de favorabilă, ca îmi confirmă nu numai adevărul descoperit de mine mai de mult, ca toate oasele craniului ar fi vertebre metamorfozate, dar și că trecerea de la masele organice amorfe, prin deschiderea către în afară revelau о evoluție ce culmina cu formarea excelentelor organe senzoriale. Prin această experiență îmi era totodată revigorată vechea convingere – riguros fundamentată –, că natura nu are nicio taină pe care să nu i-o dezvăluie undeva observatorului atent.”, Goethes Naturwissenschaftlichen Schriften Bd I (Deutsch. Nat Lit. Bd 114), s.316.
  35. Carl Westphal, 1833 – 1890, psihiatru german. El descrie în 1872 agorafobia: frica de spații deschise.
  36. Jean Pierre Fairet, 1794- 1870, medic francez.
  37. Claustrofobie: frica de spații închise, descrisă de profesorul Ball, Paris, „Claustrofobia”, Analele medicale de psihologie, 1879.
  38. Meteorosensibilitatea: Teama de fenomene meteorologice, descrisă de Beard „Chicago Journal of nervous and mental diseases”, 1874. A se compara pentru aceste forme maladive și partea doua a lucrării deja menționate a lui A. Cullerre.
  39. Urmează să va mai ofer detalii în acest sens cu о altă ocazie: Sunt conferințele 7 și 8 din prezentul volum, care au fost ținute în plus, dincolo de programul anunțat inițial.
  40. un caz consemnat în literatura medicală: „Domnul Albert G., în vârstă de 27 ani, locotenent de infanterie, un om foarte dotat spiritual, care a citit mult și este un povestitor agreabil. Este înclinat către literatură, poezie și muzică, se consideră un cercetător al Antichității. El este măsurat în toate și pentru о faptă de curaj din 1870 a fost împodobit cu о decorație. A avut în permanență о sănătate excelentă, dar la 13 ani a suferit timp de trei luni de corèe*. Tatăl său a murit de apoplexie, mama sa a avut din când în când crampe musculare, iar una dintre verișoarele lui germane a fost tratată un sfert de an într-o clinică boli mintale.
    * Boală de nervi, caracterizată prin mișcări musculare involuntare neregulate ale diverselor segmente corporale (DEX).
    În anul 1872, pe când se afla în garnizoana unui oraș mare, fiind îmbrăcat civil parcurge într-o dimineață un spațiu public pustiu și este năpădit de о angoasă. Privește în jur, nu vede pe nimeni și constată că are о slăbiciune și gândește să se întoarcă din drum. Dar devine șovăitor, nu prea poate să-și stăpânească tulburarea; reușește să distingă obiectele, dar tremură abia mai poate merge. Iar apoi, când ajunge pe о stradă mai îngustă nu mai are niciun disconfort și ignoră cele întâmplate.
    Câteva zile mai târziu trece prin același loc și la aceeași oră, dar în uniformă și cu sabia la brâu; el nu remarcă nimic deosebit și parcurge în mod repetat traseul ziua sau seara fără cel mai mic disconfort, în civil sau pe cal.
    Într-o bună zi merge la un prieten care locuiește la etajul trei și îl așteaptă fumând pe balcon. Aruncând privirea spre golul care-l înconjoară se tulbură, devine palid, se înroșește, are frisoane, părăsește balconul întorcându-se în cameră, se așază cu spatele față de ușa balconului, și se liniștește treptat, își pierde răbdarea, coboară scările fredonând, se destinde plimbându-se douăzeci de minute, intră în restaurantul preferat, își întâlnește camarazii și prânzește cu poftă.
    Într-o dimineață ia parte la manevre de anvergură și primește ordinul de a se deplasa la trei kilometri depărtare lângă о moară. Abia ajuns la locul respectiv, acest ofițer începe să deseneze; privind la întinderile din fața lui este cuprins de groază și tremură, își iese din fire și intră palid în locuința morarului rugându-l să-i dea о cană de lapte sub pretextul că ar avea insolație. Zece minute mai târziu iese, întreabă un copil ce localitate este aceea și îl invită să se așeze lângă el în timp ce desenează; apoi îl răsplătește pentru aceasta și se îndepărtează.
    În civil și pe jos el vizitează de mai multe ori același loc, fiind cuprins de aceeași angoasă, pe când în uniformă și cu sabia la brâu nu are nicio problemă.” Este un citat din lucrarea deja menționată a lui A. Cullerre (pag 35 și cont).
  41. îndrumări asupra cărora voi reveni: A se vedea nota 39.
  42. Adolf Arenson, 1855 – 1936. A ținut în timpul cursului patru conferințe despre „Trăsături de bază ale metodicii spiritual-științifice” pe 27, 28, 30 septembrie și 1 octombrie, prima dintre ele fiind publicată în „Cultură și educație”, Stuttgart 1921.
  43. cum a fost expus ... aici de mine, în fața a cca 40 de medici: A se vedea Geisteswissenschaft und Medizin (Știință spirituală și medicină), 20 de conferințe, Dornach, 21 martie – 9 aprilie 1920, GA 312, Dornach.
  44. conceptele de capital, muncă și marfă: A se vedea și expunerile lui Rudolf Steiner Puncte centrale ale problemei sociale GA 23, Craiova, 1998.
  45. Despre aceasta vă voi mai vorbi: О lista a lucrărilor lui Rudolf Steiner privitoare la simțuri se găsește în volumul Menschenwerden, Weltenseele und Weltengeist (Devenirea umană, sufletul lumii şi spiritul lumii), partea a doua, GA 206, Dornach 1967, p 203.
  46. Max Scheler, 1874 – 1928, filozof german. A se vedea și Cursul vieții mele, GA 28 Univers Enciclopedic, 2014, cap XXXV, unde Rudolf Steiner descrie întâlnirea sa cu Scheler. – Scheler tratează problema Eului străin mai întâi în anexa scrierii sale „Despre fenomenologia și teoria sentimentelor de simpatie ale iubirii și urii”, Halle, 1913, iar apoi i-a dedicat un întreg capitol în ediția a doua (1923), care a apărut cu titlul modificat în „Aspecte și forme ale simpatiei”.
  47. Edmund Husserl, 1859-1938, filozof german; întemeietorul unei fenomenologii de orientare proprie.
  48. teoria goetheanistă a metamorfozei: v. „Die Methamorphose der Pflanzen (Metamorfoza plantelor) în „Goethes Naturwissenschaftlichen Schriften” Bd I (Deutsch. Nat Lit. Bd 114, Urmare și prelucrări ulterioare).
  49. cuvântările lui Budha. ... cu nenumăratele lor repetări: v. „Die Reden Gotamo Buddhos”, tradus în premiera de Karl Eugen Neuman, 3 volume, München, 1922.
  50. Cel căruia natura începe să-i dezvăluie taina: Din „Sprüche in Prosa”, 11. Abt. Kunst, în „Goethes Naturwissenschaftlichen Schriften” Bd IV/2, s 494. În traducere liberă. „Cel căruia natura începe să-i dezvăluie taina, simte un dor irezistibil către interpretul cel mai demn al ei, arta”.
  51. Acțiunea senzorial-morală a culorii: v. „Goethes Naturwissenschaftlichen Schriften” Band III (Deutsch. Nat Lit. Bd 116).
  52. о teorie а celor douăsprezece simțuri: v. nota 45.
  53. mai multe coli de tipar ale începutului cărții au rămas … patru sau cinci ani la editură: Manuscrisul a apărut sub titlul Anthroposophie. Ein Fragment aus dem Jahre 1910, Dornach 1951. A fost completat cu manuscrise descoperite ulterior (v. GA 45).
  54. ca un capitol aparte al unei biografii germane a lui Goethe: biografia în două volume a lui Goethe de A. Bielschowsky, München, 1896 – 1904. Manuscrisul a fost retipărit în caietul Nr. 46 al „Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe” (Contribuții la Opere Complete de Rudolf Steiner), 1974.
  55. Sfânta Tereza, 1515 – 1582.
  56. Mechthild von Magdeburg (Hackeborn), cca 1241 – 1299, călugăriță germană.
  57. Maestrul Eckhart, cca 1260 – 1327, călugăr german.
  58. Johannes Tauler, 1300 – 1361, călugăr german. Despre Eckhart și Tauler a se vedea și Rudolf Steiner Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume, GA 7 Univers Enciclopedic, 1997.
  59. Carl Ludwig Michelet, 1801 – 1893, filosof german. Volumul „Prelegeri despre filozofia naturii” scos de el în cadrul „Enciclopediei științelor filozofice, partea a doua”, (Vol. VII, partea I, a ediției complete a operei hegeliene) conține textul lui Hegel din ediția proprie a enciclopediei, căruia îi sunt inserate ca adnotări schițe ale unor prelegeri din diferite perioade sau note de curs ale discipolilor lui Hegel – Cuvântul introductiv al lui Michelet din anul 1841 oglindește tensiunea și nesiguranța cu care privesc discipolii lui Hegel intrarea în scenă la Berlin a lui Schelling.
  60. Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling, 1775 – 1854, filozof german. A se vedea schițele sale timpurii privitoare la filozofia naturii: „Ideen zu einer Philosophie der Natur”, 1797, „Von der Weltseele” (Despre sufletul lumii) 1798, „Erster”, 1799, „Eileitung zu einem Entwurf der Naturphilosophie”, 1799, „Bruno oder über das göttliche und natürliche Prinzip der Dinge” (Bruno sau dialog asupra principiilor divine și naturale ale lucrurilor), 1802.
  61. frumoasa lui scriere despre libertatea umană și originea răului: „Philosophische Untersuchungen über das Wesen der menschlichen Freiheit und die damit zusammenhängenden Gegenstände”, 1809.
  62. Și așa a existat promisiunea lui Schelling de a explica crearea naturii de către spirit, pe care el nu a respectat-o niciodată: Ar putea fi vorba despre destinul scrierii „Vârsta cosmosului” (Weltalter), care avea ca obiectiv să fundamenteze о cunoaștere ce fusese pregătită în „Cercetări privind esența libertății omului și aspectele ce stau în legătura cu ea” (v. nota 61) și urma să prezinte aspecte mai detaliate despre istoria lui Dumnezeu înainte de crearea lumii, în cadrul ei, și după finele acesteia. Schelling a început să lucreze la ea imediat după „Cercetări ...”, în 1811 erau scoase 11 foi de tipar, apoi apariția lucrării a fost anunțată în mod repetat și chiar menționată într-un catalog editorial din 1815. Dar Schelling retrăgea mereu ceea ce deja tipărise. Cu timpul s-а făcut liniște în jurul „Vârstei cosmosului”. Lucrările au apărut în opera postumă doar ca fragmente: о carte în locul celor trei promise. – cuvântul „creare” (Erzeugung) din stenogramă nu poate fi identificat în mod cert.

AcasăLucrări OnlineIndex GA322PrecedentaUrmătoarea