Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA2PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
LINII FUNDAMENTALE ALE UNEI TEORII A CUNOAȘTERII ÎN CONCEPȚIA GOETHEANĂ DESPRE LUME

GA 2

INDICAȚII ALE EDITORULUI
la ediția a 7-a, 1979


Pentru ediția a 7-a, textul a fost comparat cu cel din prima ediție, din 1886, cu corecturile lui Rudolf Steiner pentru ediția din 1924. Puținele corecturi rezultate din această comparație sunt menționate în «Indicații», la locul corespunzător. Lucrările lui Rudolf Steiner, care au apărut în Ediția Operelor Complete, sunt însoțite aici de numărul bibliografic (GA) și de anul apariției. Vezi și privirea de ansamblu asupra operei lui Rudolf Steiner, de la finalul acestui volum.


  1. Otto Liebmann exprimă următoarele: Conștiența omului nu s-ar putea depăși pe sine: Otto Liebmann (1840-1912), «Zur Analysis der Wirklich_keit» (Pentru o analiză a realității), ed. 4-a, StraBburg 1911, pag. 28. Vezi deasemenea O. Liebmann «Gedanken und Tatsachen» (Gânduri și fapte), Strassburg 1882 și 1899, cât și «Klimax der Theorien» (Gradația teoriilor), StraBburg 1884. – Pentru Liebmann și Volkelt, compară cap. «Ecouri ale modului de reprezentare kantian» în: Rudolf Steiner, «Die Rătsel der Philosophie» (Enigmele filosofiei), (1914), GA 18.
  2. mic studiu despre atomism, care nu a fost niciodată tipărit: Manuscrisul acestui articol a fost considerat multa vreme pierdut, până când a fost descoperit cu ocazia unei reorganizări a Bibliotecii Universitare din Tubingen, bibliotecă ce păstrează arhiva rămasă de la Friedrich Theodor Vischer. Acest manuscris a fost predat în 1939 de către C. S. Picht, revistei «Das Goetheanum», care l-a publicat în numerele 22 și 23, Anul 18. Pe atunci în vârstă de 21 de ani, tânărul Rudolf Steiner trimisese articolul „Unica posibilitate de critică a conceptelor atomiste”, însoțit de o scrisoare adresată lui Theodor Vischer. Cea mai nouă retipărire a articolului în cauză și a scrisorii însoțitoare se găsește în publicația «Beitrăge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe» (Contribuții la Ediția Completă Rudolf Steiner), Nr. 63, Dornach Michaeli 1978.
  3. În anii optzeci... am fost recomandat de către Karl Julius Schröer...: Compară și cu: Rudolf Steiner «Mein Lebensgang» (Cursul vieții mele), (1923/25), GA 28, cap. VI, pag. 110 ș.u. (ed. 1962); de asemenea, «Goethes Naturwissenschaftliche Schriften» (Scrierile lui Goethe de științe ale naturii), Editate și comentate de Rudolf Steiner, cu un cuvânt înainte de Profesor K. J. Schröer, în Seria «Deutsche National-Litteratur» (Literatura Națională Germană), editată de Joseph Kürschner. Apărută în cinci volume: Vol. I – «Bildung und Umbildung organischer Naturen. Zur Morphologie» (Formarea și transformarea naturilor organice. Despre morfologie), (1883); Vol. II – «Zur Naturwissenschaft im Allgemeinen. Mineralogie und Geologie. Meteorologie» (Despre științele naturii în general. Mineralogie și geologie. Meteorologie), (1887); Vol. III – «Beiträge zur Optik. Zur Farbenlehre. Enthüllung der Theorie Newtons» (Contribuții la optică. Despre teoria culorii. Demascarea teoriei lui Newton), Vol. IV – «Zur Farbenlehre. Materialien zur Geschichte der Farbenlehre» (Teoria culorii. Materiale pentru istoria teoriei culorii), (1897), Vol. V – «Materialien zur Geschichte der Farbenlehre (Schluß). Entoptische Farben. Paralipomena zur Kromatik. Sprüche in Prosa. Nachträge» (Materiale pentru istoria teoriei culorilor (încheiere). Culori entoptice. Paralipomena la cromatică. Maxime în proză. Completări), (1897), Retipărire (reprint) fotomecanică, drept completare la Ediția Completă Rudolf Steiner, GA l a-e, 1975.
  4. Acesta îl numește pe Hegel un șarlatan: Schopenhauer, «Parerga und Paralipomena. Skizze einer Geschichte der Lehre vom Idealen und Realen. Anhang» (Parerga și Paralipomena. Schiță a unei istorii a teoriei despre Ideale și Reale. Supliment); Opere Complete editate de Dr. Rudolf Steiner, vol. 8, Stuttgart f.a. [1894], pag. 26-36.
  5. nețărmuritei venerații [a lui Hegel] față de pentru Goethe: Vezi, de ex., scrisoarea lui Hegel către Goethe, publicată în „Completări” la Teoria culorii, sub titlul: «Neueste aufmunternde Teilnahme» (Cea mai nouă participare încurajatoare), purtând data de 20 februarie, în Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. V, pag. 272-275, cu remarcile lui R. Steiner. Compară de asemenea și capitolul «Goethe și Hegel» din: Rudolf Steiner «Goethes Weltanschauung» (Concepția despre lume a lui Goethe), (1897), GA 6, ed. 1963.
  6. nețărmuritei venerații [a lui Schopenhauer]...pentru Goethe: în 1813/14 Schopenhauer s-a bucurat de compania lui Goethe și a beneficiat de o introducere în Teoria culorilor; în 1816 scrie, pornind de la aceasta, el însuși o lucrare «Über das Sehen und die Farben» (Despre văz și culori). – Vezi «Goethe–Jahrbuch» (Anuarul Goethe) IX, Frankfurt 1889, pag. 50 ș.u. și indicațiile bibliografice de la pag. 104. – H. Doll «Goethe und Schopenhauer» (Goethe și Schopenhauer), Berlin 1904.
  7. Haeckel...vede prefigurată concepția sa în aceea a lui Goethe: Emst Haeckel «Die Naturanschauung von Darwin, Goethe und Lamarck» (Concepția despre natură la Darwin, Goethe și Lamarck), Prelegere ținută ia Eisenach, la 18 sept. 1882, ed. la Jena în 1882.
  8. „Poetul este singurul om adevărat”: Scrisoare a lui Schiller către Goethe, din 7 ianuarie 1795.
  9. trebuie să ne întoarcem la Kant, dacă…: Otto Liebmann «Kant und die Epigonen. Eine kritische Abhandlung» (Kant și epigonii. Un studiu critic), Stuttgart 1865; fraza finală din aproape fiecare capitol.
  10. „Teoria în și pentru sine, nu folosește la nimic...”: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. V: „Maxime în proză”, pag. 357.
  11. ...unei prejudecăți existente de la Kant încoace...: Kant, «Critica rațiunii pure», Estetica transcendentală, § 8.
  12. „De n-ar fi ochiul meu solar...”: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. III: „Schiță a unei teorii a culorii. Partea didactică. Introducere”, pag. 88. Cu o ușoară variațiune, în: «Zahme Xenien» (Xenii blânde), III.
  13. Kant a atras atenția tocmai asupra deosebirii dintre intelect și rațiune...: Vezi, de ex. «Critica rațiunii pure», Dialectica transcendentală, H. A: Despre rațiune în genere.
  14. Totuși, el a prezentat formațiunile pe care rațiunea le face să apară.: ibid. Vezi Apendicele la „Dialectica transcendentală”: „Despre utilizarea reglatoare a ideii de rațiune pură”. – Comp. și cu: Rudolf Steiner, «Die Rätsel der Philosophie» (Enigmele filosofiei) (1914), GA18, cap. «Epoca lui Kant și Goethe».
  15. încă nu avem: „încă” introdus după corecțiile lui Rudolf Steiner.
  16. „Ideea este veșnică și unică..”: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., în vol. V: „Maxime în proză”, pag. 379.
  17. Kant a încercat chiar să dea acestei păreri o fundamentare filosofică, în «Critica puterii de judecată». Vezi Introducerea, V: Principiul finalității formale a naturii este un principiu transcendental al puterii de judecată; în alt loc: Partea H: Critica puterii de judecată teleologice.
  18. Pentru el [Goethe] nu era niciodată important la ce folosește ceva...: Comp. Eckermann, «Gespräche mit Goethe» (Conversații cu Goethe), 20 februarie 1831.
  19. La Spinoza l-a atras [pe Goethe] îndeosebi ...: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit. vol. I: „Introduceri”, pag. IV ș.u.
  20. Vrem să numim, după procedeul lui Goethe, acest organism general, tip.: Vezi, de exemplu Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit. vol. I: Întâia schiță a unei introduceri generale în anatomia comparată, pornind de la osteologic, pag. 239 ș.u.
  21. ceea ce Agassiz...numea: „un gând creator încarnat al lui Dumnezeu”: Louis Agassiz (1807-1873), geolog și biolog elvețian, ce a predat multă vreme în America de Nord. Vezi opera sa: «Beiträge zur Naturgeschichte der Vereinigten Staaten von Nordamerika» (Contribuții la Istoria naturală a Statelor Unite ale Americii de Nord), vol. I: «An Essay on Classification» (O încercare de clasificare), Boston 1857; compară controversa lui Haeckel cu Agassiz în: «Naturliche Schopfungsgeschichte» (Istoria naturală a Creațiunii), Berlin 1875 (A 6-a ed.), pag. 55 ș.u.
  22. ...Friedrich Theodor Vischer a dat glas cândva...: «Altes und Neues» (Vechi și noi), trei caiete într-un volum, Stuttgart 1881/82, Caietul al treilea: «Philosophie und Naturwissenschaft» (Filosofie și știință a naturii), pag. 223.
  23. Filosoful englez Reid numește intuiție...: Thomas Reid (1710-1796), «An Inquiry into the Human Mind on the Principles of Common Sense» (O cercetare a minții omenești pe baza principiilor 'bunului simț'), Edinburgh 1814 (ed. a 7-a); cap. II,7; acolo procesul este desemnat cu cuvântul „suggestion”, care în traducere, (ed. a 3-a, Leipzig 1782), este redat prin „Eingebung” (inspirație, sugestie, n. red.).
  24. Jacobi a exprimat părerea că în sentimentul nostru despre Dumnezeu...: «Revelația originară a lui Dumnezeu, făcută oamenilor, nu este o revelație in imagine și cuvânt, ci o inspirație în simțământ interior»; Operele lui Friedrich Heinrich Jacobi, 6 vol., Leipzig 1812-1825, vol. III, pag. XX; comp. și Jacobi, «Von gottlichen Dingen» (Despre lucrurile divine), Opere vol. III, pag. 317, șa.
  25. Puterea noastră de judecată trebuie să contemple gândind...: Vezi articolele lui Goethe: «Bedeutende Fordemis durch ein einziges geistreiches Wort» (Favorizare deosebită printr-un singur cuvânt ingenios), în Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. II, pag. 31 și «Anschauende Urteilskraft» (Putere de judecată intuitivă), ibid., vol. I, pag. 115/116. Comp.: Kant, «Critica puterii de judecată», § 77.
  26. Fichte atribuia omului o existență numai în măsura...: Vezi, de ex., scrierea lui Fichte, «Die Bestimmung des Menschen» (Menirea omului).
  27. Dacă Jacobi crede că odată cu perceperea lăuntrului nostru...: Comp. F. H. Jacobi, «Despre lucrurile divine», Opere, vol. III, pag. 234 șu.
  28. „învățătură despre suflet lipsită de suflet”: Friedrich Albert Lange (1828-1875) a impus expresia „Psihologie fără suflet” în: «Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeu tung in der Gegenwart» (Istoria materialismului și critica semnificației lui în prezent), Iserlohn 1866; ed. a 10-a, 1921, pag. 462: Cartea a 2-a, HI. «Die naturwissenschaftliche Psychologie» (Psihologia conform științelor naturii).
  29. „Nu înțeleptul guvernează...”: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. V: „Maxime în proză”, pag. 482.
  30. Lumea rațională: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii loc. cit. vol. V, «Maxime în proză» pag. 482.
  31. Temeiul lumilor s-a revărsat cu totul în lume: Comp. poemul lui Goethe «Proemion», din culegerea de poeme «Gott und Welt» (Dumnezeu și lumea).
  32. J. Kreyenbuhl: «Die ethische Freiheit bei Kant» (Libertatea etică la Kant), în «Philosophische Monatshefte» (Caiete lunare filosofice), XVIII, Heidelberg 1882, pag. 129 șu.
  33. „Lessing, care resimțea neplăcere la felurite opreliști...”: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. V: „Maxime în proză”, pag. 460.
  34. ...cunoscuta controversă dintre Kant și Schiller: Vezi Kant, «Critica rațiunii practice», 1788, Partea I-a, Cartea I, al treilea capitol: «Despre resorturile rațiunii practice» ; iar replica lui Schiller, în «Xenion»:
    «Scrupule morale» – Bucuros slujesc eu prietenilor, dar o fac din păcate cu-n scop, / Și astfel mă sâcâi-ades, că nu sunt de loc virtuos.
    «Decizia» – „Aici nu-i vreun altfel de sfat, să cauți pe ea s-o ignori, / Și cu scârbă să faci dup-aceea, așa cum datoria-ți impune.”
  35. „În toate timpurile...sunt numai indivizii...”: F. W. Riemer, «Mitteilung liber Goethe» (Relatări despre Goethe), 26 septembrie 1807.
  36. Goethe îi mustra ...pe cei care vorbeau despre o idee a frumosului...: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. V: „Maxime în proză”, pag. 379: „în cele estetice nu prea se spune: ideea de frumos; prin aceasta izolăm frumosul, ce totuși nu poate fi gândit ca izolat.”
  37. Marile opere de artă pe care Goethe le-a văzut în Italia, i-au apărut...: «Italienische Reise» (Călătorie în Italia), Roma, 6 septembrie 1787: „Aceste mărețe opere de artă sunt în același timp și cele mai înalte țeluri ale oamenilor, create după legi adevărate și naturale: tot ce este arbitrar, fictiv, se năruiește; aici este necesitate, aici este Dumnezeu.”
  38. ...arta...o manifestare a unor legi tainice ale naturii: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. V: „Maxime în proză”, pag. 494: „Frumosul este o manifestare a unor legi tainice ale naturii, ce ne-ar rămâne ascunse pe veci fără manifestarea acestuia.”
  39. „Eu cred că știință am putea numi...”: Scrierile lui Goethe de științe ale naturii, ed. cit., vol. V: „Maxime în proză”, pag. 535.

AcasăLucrări OnlineIndex GA2PrecedentaUrmătoarea