Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner

NECESITATE ȘI LIBERTATE ÎN DESFĂȘURAREA EVENIMENTELOR ÎN LUME ȘI ÎN ACȚIUNILE UMANE

GA 166

CUPRINS

Meditația pentru luptători și pentru cei căzuți în luptă

CONFERINȚA I — Berlin, 25 ianuarie 1916

Dilemă între presupunerea unei necesități absolute și premisa necesară a libertății. Tabelul antinomiilor lui Kant. Limitele capacității umane de cunoaștere. Exemplu numeric. – Conceptele din lumea fizică nu se pot aplica pentru ceea ce depășește lumea simțurilor. Prin influența lui Ahriman și Lucifer în lumea fizică este posibil întotdeauna să demonstrezi atât un lucru cât și opusul lui. Ceasul din Praga și legenda lui. Simțul pentru existența lui Lucifer și Ahriman. Exemplul grupului ucis de stâncă. Tot ce se petrece fizic are la bază lumea elementară. În spiritual, adevărul arată adesea diferit decât în fizic. Evenimentul fizic și cel spiritual împreună formează întregul. În planul elemental lucrează entități. În suprasensibil domnește o cu totul altă ordine a evenimentelor decât in lumea fizică. În fizic poți demonstra, în supranatural nu poți decât să privești. Misterul de pe Golgota, un act liber. Antinomia: adâncirea religioasă a multor oameni și negarea nemurii de către Haeckel în urma războiului mondial.

CONFERINȚA a II-a — Berlin, 27 ianuarie 1916

Legenda ceasului de la Praga și influența puterilor Ahrimanice și Luciferice. Necesitatea rigidă din natură model al viziunii științifice asupra lumii. În lumea fizică se aplică legea cauzei și efectului. În desfășurarea istorică, evenimentele trebuie judecate după valoarea lor intrinsecă. O judecată negativă asupra „Faustului” lui Goethe. Simpatia (lucifericul) și antipatia (ahrimanicul) întunecă obiectivitatea judecății. În acțiunile umane libertatea și necesitatea sunt împletite. Trecutul nostru acționează în noi ca necesitate. Prezentul face posibil actul liber. În natură vedem trecutul, necesitatea, care a fost cândva actul liber al zeilor. Ceea ce la un moment dat este trăit în libertate, se transformă într-o necesitate. În natură vedem gândurile trecute ale zeilor. Ceea ce astăzi gândim și trăim în noi va deveni cândva natură exterioară.

CONFERINȚA a III-a — Berlin, 30 ianuarie 1916

Folosind exemplul a trei învățători, sunt prezentate trei atitudini față de viață: una în sens ahrimanic de a repeta ceea ce a dat rezultate, una în sens luciferic de a evita greșelile trecute și una în sensul dezvoltării progresive de a observa fără a judeca elementul viu din trecut, a-l asimila și învăța din el pentru viitor. Lanțul cauzelor evenimentelor în care sunt implicați oameni nu se poate urmări până la capăt în ceea ce a precedat în plan fizic, întrucât poate interveni ceva predeterminat în viața dintre moarte și naștere. Exemplul poștașului și al însoțitorului său. În om se unesc ființa fizică dată prin ereditatea și ființa individuală care vine din lumea spirituală. Sufletul învață și se întărește insoțind de-a lungul vieții omul fizic în acțiunile sale. Exemplul cu oglinda pentru atitudinea corectă față de ceea ce trăim, astfel încât să purtăm în mod viu trecutul în viitor.

CONFERINȚA a IV-a — Berlin, 1 februarie 1916

Imposibilitatea de a înțelege necesitatea istorică a evenimentelor fără a privi evoluția de-a lungul marilor intervale de timp. Confluența lumii romane cu triburile germanice ca bază a dezvoltării istorice ulterioare. Ceea ce urmează să se întâmple este decis prin impulsurile spirituale care se revarsă în evenimentele istorice. Pentru Spinoza, libertatea este o iluzie. La ceea ce este efectuat din necesitate de către om conștiența se deconectează. Când suntem deplin conștienți putem acționa doar liber, din proprie voință. Deosebirea între o acțiune nereușită și o acțiune rea din punct de vedere moral. Căința și pedeapsa au rolul să extindă conștiența asupra faptei. Trebuie să privim obiectiv faptele nereușite, pentru ca ele să poată lucra în suflet. Deosebirea între necesitatea fizică și cea spirituală. Exemplul lui Goethe. „Faust” a apărut din necesitatea evoluției omenirii. Cea mai mare libertate este atunci când faci ceea ce este necesar în istoria lumii. Pentru ca în lume să intre noi impulsuri ale evoluției este necesar să existe un gol în desfășurarea evenimentelor în lume. Necesitatea și libertatea sunt inverse pentru trupul fizic și cel eteric. Prin asumarea necesitații spirituale ne facem liberi față de planul fizic. Evoluția necesită ca impulsurile spirituale să fie asumate, astfel încât să rezulte ceea ce este just pentru viitor.

CONFERINȚA a V-a — Berlin, 8 februarie 1916

Eul trăiește în planul fizic ca un act de voință. În Evul Mediu omul încă mai percepea auricul. A pierdut această capacitate pentru a se putea dezvolta către libertate. Prin dezvoltarea naturală în viitor omul va avea o voință din ce în ce mai slabă. Tendința deja prezentă ca oamenii să fie împinși din exterior pentru a face ceva. Prin știința spiritului se dezvoltă o conștiență a elementului auric și o întărire a voinței. Oamenii de știință visează despre natură, rezultatul este eliminarea voinței. Exemplificare din cartea „Psihologie fiziologică” de Ziehen. Impulsurile religioase prin îmbătare, înflăcărare a pornirilor fără înțelegerea conceptelor. Visul și beția domină oamenii. Oamenii trebuie să conștientizeze necesitatea interioară prin care să-și dezvolte libertatea. Eul la care oamenii au avut sarcina să se înalțe în a cincea perioadă postalanteană se va pierde în a șasea perioadă dacă oamenii nu se străduie să îl umple cu conținut spiritual. „Eu” exprimă legătura omului cu Iisus Christos. Înțelegerea Eului duce la amintirea vieților trecute.

Note

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea