Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA166Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner

NECESITATE ȘI LIBERTATE ÎN DESFĂȘURAREA EVENIMENTELOR ÎN LUME ȘI ÎN ACȚIUNILE UMANE

GA 166

NOTE


Baza textului: Conferințele au fost stenografiate oficial de Helene Finckh. Textul publicat se bazează pe transpunerea lor în text clar.

Titlul ciclului de conferințe provine de la Rudolf Steiner.

Lucrările lui Rudolf Steiner care au fost publicate în cadrul Operelor Complete sunt indicate în note cu numărul de bibliografie (GA).

  1. Tabelul antinomiilor: Immanuel Kant, „Critica rațiunii pure”, Secțiunea a II-a, Cartea a II-a, ediția a 2-a, Riga 1787. Rudolf Steiner discută antinomiile și în conferința de la Hanovra, 28 decembrie 1911 în Lumea simțurilor și lumea spiritului, GA 134; de asemenea, conferința de la Berna, 9 ianuarie 1916 în Unirea spirituală a omenirii prin impulsul lui Christos, GA 165.
  2. Exemplul numeric este prezentat mai detaliat în conferința de la Dornach, 16 ianuarie 1916 în Unirea spirituală a omenirii prin impulsul lui Christos, GA 165.
  3. Matthias Claudius, 1740-1815, poet și jurnalist german. Rudolf Steiner abordează acest incident și în conferința de la Berlin, 4 aprilie 1916 în Prezent și trecut în spiritul omenesc, GA 167, și în conferința de la Dornach, 8 octombrie 1917 în Fundamentele spirituale al lumii exterioare, GA 177.
  4. Thrandorff K.F.E., 1782-1863, „Diavolul – nicidecum o născocire dogmatică” – Scrisoare deschisă către Dr. Sydow, predicator la Biserica Nouă din Berlin, Berlin 1853. (Oskar von Sydow, 1811-1886, cleric, profesor și scriitor german evanghelic-luteran.)
  5. în cursul conferințelor publice pe care le voi ține aici în viitorul apropiat: Vezi Din viața spirituală central-europeană, GA 65, în special conferința de la Berlin, 25 februarie 1916 „O aspirație uitată înspre știința spirituală în cadrul dezvoltării gândirii germane”.
  6. În conferințele care au fost ținute recent aici: Vezi conferința de la Berlin, 20 noiembrie 1915 în Formarea destinului și viața de după moarte, GA 157a.
  7. pe care l-am indicat în repetate rânduri: Vezi de exemplu conferința de la Dornach, 15 noiembrie 1914 în Legătura omului cu lumea elementară, GA 158; conferința de la München, 3 decembrie 1914 în Europa Centrală între Est și Vest, GA 174a; conferința de la Stuttgart, 14 februarie 1915 în Temeiurile spirituale ale Primului Război Mondial, GA 174b; conferința de la Berlin, 28 noiembrie 1914 în Destine ale oamenilor și destine ale popoarelor, GA 157.
  8. second sight: Vezi conferința de la Penmaenmawr, 25 august 1923 în Cunoașterea inițiatică, GA 227.
  9. Ernst Haeckel, 1834-1919, om de știință evoluționist și filosof german. Titlul cărții este «Ewigkeit — Weltkriegsgedanken über Leben und Tod, Religion und Entwicklungslehre» (Veșnicie – gânduri din Războiul Mondial despre viață și moarte, religie și teoria evoluției), Berlin 1915. Vezi de asemenea conferințele lui Rudolf Steiner de la Berlin, 24 martie 1916 în Din viața spirituală central-europeană, GA 65; conferința de la Berlin, 19 decembrie 1915 în Unirea spirituală a omenirii prin impulsul lui Christos, GA 165; conferința de la Hamburg, 16 februarie 1916 în Legătura dintre cei vii și cei morți, GA 168.
  10. Madame de Staël (Germaine de Staël), 1766–1817, personalitate proeminentă în cercurile intelectuale ale vremii în Paris și Geneva, om de litere, critic literar, filosof.
  11. Franz von Spaun, 1753-1826, jurist, matematician și scriitor austriac. „Scrieri diverse”, München 1822, volumul al doilea, „Protestația împotriva apoteozei staeliane a Faustului goethean”. Vezi și conferința de la Berlin, 3 februarie 1916, „Peregrinarea lui Faust prin lume și renașterea lui din viața spirituală germană” în Din viața spirituală central-europeană, GA 65.
  12. să fie creat un dignus vindice nodus: să fie creată o intrigă cu un nod (o situație dificilă) demn să fie deznodat printr-o intervenție miraculoasă de Dumnezeu. Expresie provenită din „Arta Poeticului” de Horațiu (sec.I î.Hr.): „Nec deus intersit, nisi dignus vindice nodus inciderit”, cu sensul: Zeul nu intervine decât dacă este un nod demn de un astfel de deznodător.
  13. Marinelli: personaj din piesa „Emilia Galotti” de Gotthold Ephraim Lessing (1729–1781).
  14. Max Reinhardt (inițial Goldmann), 1873-1943, regizor și producător teatral, la acea vreme director al Deutsches Theater din Berlin.
  15. cum locuiește în noi acel al doilea om: Vezi conferințele de la Berlin, 3 și 10 decembrie 1915 în Din viața spirituală central-europeană, GA 65.
  16. Am atras atenția, la acea vreme când m-am referit la acest lucru: Conferința de la Berlin, 18 noiembrie 1915, în Formarea destinului și viața de după moarte, GA 157a; mai detaliat în conferința de la Dornach, 24 iulie 1915, în Probleme privind arta și viața în lumina științei spirituale, GA 162.
  17. Baruch Spinoza, 1632-1677, filosof olandez unul dintre cei mai importanți exponenți ai raționalismului secolului al XVII-lea și una dintre figurile timpurii și de referință ale Iluminismului. Vezi Rudolf Steiner în Filosofia libertății, capitolul: „Acțiunea conștientă a omului”. Acolo se găsește un citat detaliat din cea de-a 62-a scrisoare a lui Spinoza din 1674, unde el folosește exemplul unei pietre care zboară din cauza unei coliziuni, pentru a ridica o obiecție la ideea de libertate.
  18. Lessing proiectase un „Faust”: Gotthold Ephraim Lessing, 1729–1781, filosof, scriitor, critic german. În conferința de la Dornach, 8 septembrie 1924 în Modelarea vorbirii şi arta dramatică, GA 282, scena spiritelor din „Faust” a lui Lessing este reprodusă ca exemplu.
  19. „întinerim” în privința trupului eteric: vezi conferința de la Dornach, 5 septembrie 1915 în Șansă, necesitate și providență, GA 163.
  20. Arthur Schopenhauer, 1788-1860, filosof german. Rudolf Steiner oferă o imagine vie a acestui filosof în Biografii și schițe biografice 1894-1905, GA 33, și o scurtă prezentare a lumii sale de gândire în Enigmele filosofiei, GA 18.
  21. Bernhard Bolzano, 1781-1848. Filosof și matematician, hirotonisit preot în 1805. Profesor de studii religioase la Praga, demis în 1819 din cauza credințelor sale liberale; a scris o teorie științifică. Rudolf Steiner se referă mai detaliat la cartea sa „Athanasia sau temeiurile nemuririi sufletului” în conferința de la Berlin, 24 martie 1916, în Din viața spirituală central-europeană, GA 65.
  22. Theodor Ziehen, 1863-1950, neurolog, profesor de psihiatrie în Jena, mai târziu profesor de psihologie în Berlin. „Ghid de psihologie fiziologică”, Jena 1893. Rudolf Steiner se referă adesea la cartea sa.
  23. Eduard von Hartmann, 1842-1906. Principalele lucrări: „Filosofia inconștientului”, „Fenomenologia conștienței morale”. Rudolf Steiner tratează „Filosofia inconștientului” în Enigmele filosofiei, GA 18. În conferința de la Berlin, 31 martie 1917, în Spirit și substanță, viață și moarte, GA 66, Rudolf Steiner descrie în detaliu modul în care Eduard von Hartmann este incapabil să pătrundă în sufletescul real.
  24. Arthur Drews, 1865-1935. Profesor de filozofie, elev al lui Eduard von Hartmann, a scris, printre altele, „Mitul lui Christos”, 2 volume Jena 1909/1911. Rudolf Steiner comentează acest punct de vedere în conferința de la Berlin, 8 mai 1910, în Impulsul lui Christos și dezvoltarea conștienței Eului, GA 116.
  25. conferință ... vinerea trecută: Berlin, 4 februarie 1916, „Viață sufletească sănătoasă și cercetare spirituală” în Din viața spirituală central-europeană, GA 65.
  26. De obicei, răspund când se spun astfel de lucruri...: Rudolf Steiner a folosit de mai multe ori exemplul cu balena referitor la logica obiecțiilor privind dovedirea adevărurilor și realităților spirituale. De exemplu în conferința de la Berlin, 7 noiembrie 1912, din Rezultate ale cercetării spirituale, GA 62: „Când este comunicată știința spirituală, nu este vorba de a furniza dovezi. Când este vorba de aceasta, trebuie mai întâi să înțelegem esența dovezii. Dacă nu s-ar fi întâmplat niciodată în lume ca cineva să fi văzut o balenă, nimeni nu ar fi putut dovedi că există o balenă. Din toate cunoștințele pe care le are cineva, nu ar putea niciodată să dovedească existența unei balene, pentru că o balenă este o realitate, iar realitățile nu le poți dovedi, ci poți doar să trăiești experiența lor. Acest lucru spune ceva extraordinar de important despre logică.”
  27. „Eu” nu apare deloc: Rudolf Steiner comentează acest lucru mai detaliat în conferința de la Dornach, 17 decembrie 1917, în Necesitate istorică și libertate. Acțiuni din lumea morților asupra destinului, GA 179 și în conferința de la Berlin, 7 februarie 1918, în Veșnicul în sufletul omenesc. Nemurire și libertate, GA 67. În edițiile ulterioare ale cărții lui Ziehen se găsesc în index cuvintele cheie „Eu-reprezentare” și „Eu-unitate”

AcasăLucrări OnlineIndex GA166Precedenta