Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

BAZELE NATURALE ALE ALIMENTAȚIEI


NOTE

I. Conferinţa din 17 decembrie 1908 (GA 57)

„Ştiinţa spirituală are ceva de spus asupra acestor probleme concrete doar dacă are capacitatea ea însăşi să lumineze în amănunţime, iar ea poate acest lucru atât în legătură cu alimentaţia, cât şi în legătură cu problemele sănătăţii.”

Pentru deschiderea temei alimentaţiei în volumul întâi, aici de faţă, a fost aleasă o conferinţă publică, ţinută în faţa unui public din Berlin, căruia Rudolf Steiner îi era de ani un cunoscut şi stimat profesor în ceea ce priveşte rezultatele cercetării ştiinţific-spirituale. în toamna şi iarna acelui an avea loc la Berlin şi acea serie de conferinţe care a apărut sub titlul Antropologia spiritual-ştiinţifică (Rudolf Steiner, Opere complete, GA 107).

  1. Ludwig Feuerbach (1804-1872), filosof, unul dintre fondatorii principali ai concepţiei materialiste despre lume, Prelegeri despre esenţa religiei (compară Rudolf Steiner, conferinţa din 8.01.1909, în vol. II, Teme în format de buzunar, vol. 7).

  2. Conţinutul volumului I, de faţă, prezintă problematica alimentaţiei, în special, în sensul general-uman, în timp ce conţinutul volumului al II-lea ia în considerare faptul că, într-un sens mai restrâns, problematica alimentaţiei trebuie să fie privită în raportul ei cu dezvoltarea interioară sufletesc-spirituală şi cu condiţiile ei speciale. Pentru ambele domenii este valabil totuşi în acelaşi mod ceea ce este repetat accentuat în diferite locuri ca maximă generală spiritual-ştiinţifică în sensul cel mai riguros: A fi liber de orice folosire a „agitaţiei”!

  3. în cursul de agricultură Bazele spiritual-ştiinţifice pentru prosperarea agriculturii (GA 327), Rudolf Steiner (1924) a susţinut o ştiinţă a hrănirii animalelor fundamentată spiritual-ştiinţific (compară conferinţele 2, 7 şi 8, cât şi răspunsurile la întrebările participanţilor).

  4. Vezi opera fundamentală a lui Rudolf Steiner Teosofía. Introducere în cunoaşterea suprasensibilă a lumii şi determinarea omului (GA 9).

  5. Mai apropiat, vezi Lothar Vogel, Omul tripartit. Bazele morfologice ale unei antropologii generale (Dornach, 1979): „Sângele uneşte în sine forţele tuturor părţilor componente ale omului: în existenţa fluidă a limfei, serumului şi a plasmei acţionează corpul eteric; în albumina sangvină (albumine şi globuline), în capacitatea de curgere şi picurare, în funcţia respiratorie a sângelui şi în mişcarea sistolică acţionează corpul astral; în căldura sângelui, în substanţele ce dau culoare sângelui şi în zahărul din sânge acţionează Eul. Corpul fizic iese cel mai puţin în evidenţă deoarece sărurile din sânge în stare de soluţie rămân subordonate funcţiilor superioare. – De fapt, întreaga constituţie a acestui organ universal trebuie înţeleasă pornind de la sarcina sa de a fi purtătorul Eului. Această funcţionare unitară a forţelor componentelor fiinţei umane face ca şi succesiunea dezvoltării sângelui să fie inteligibilă” (p. 107).

  6. Vezi vol. II, conferinţa a VII-a, 8 ianuarie 1923, Acţiunea alcoolului asupra omului (GA 348).

  7. Vezi vol. II, conferinţa I, 8 ianuarie 1909, Problemele alimentaţiei în lumina ştiinţei spirituale (GA 68).
II. Conferinţa din 22 octombrie 1906 (GA 96)

„Toate domeniile speciale trebuie să se încadreze în mişcarea spiritual-ştiinţifică, care trebuie să tindă spre o reformă fundamentală în toate domeniile vieţii, dar din interior spre în afară.”... „Nu se dă omului alimentaţia corectă dacă ne orientăm după statusul său actual, ci abia atunci când se are în vedere mersul devenirii sale interioare.”

Această a doua conferinţă formează, în această privinţă, o punte spre un mod de formulare a întrebării care pătrunde mai adânc, trecând de la alimentaţie la sănătate, la amănuntele spiritual-ştiinţifice ale metodelor de vindecare, cu referire la modul de alimentaţie al omului. Mişcarea spiritual-ştiinţifică se implică prin aceasta într-o reformă fundamentală în toate domeniile vieţii; ea ia în considerare, în ceea ce priveşte alimentaţia, nu numai prezentul, ci şi mersul devenirii, progresul dezvoltării interioare a omului.

  1. Ne referim la instrucţiunile „Şcolii esoterice” ai cărei adepţi, în mod asemănător disciplinei sistematice a studiului din învăţământul universitar şi din facultăţi, dobândesc treptat, prin progres şi continuitate, cunoştinţele necesare. Vezi eseurile lui Rudolf Steiner, Treptele cunoaşterii superioare (GA 12) şi Constituirea şcolii superioare libere pentru ştiinţă spirituală. împărţirea ei în secţiuni (GA 260a).

  2. Ştiinţa spirituală dezvoltată de Rudolf Steiner în cadrul societăţii teosofice este denumită de aici încolo „antroposofie” şi „mişcare antroposofică”, odată cu fondarea Societăţii antroposofice în anul 1912. Vezi Principiile Societăţii antroposofice şi Statutul Societăţii generale antroposofice din Dornach.

  3. Paracelsus, Phillipus Theophrastus von Hohenheim (1493-1541), medic şi cercetător al naturii. Vezi Rudolf Steiner, Ştiinţa spirituală şi medicina (GA 312).

  4. Vezi Wilhelm Pelikan, Şapte metale, Dornach, 1968.

  5. Compară cu nota 2.

  6. Samuel Hahnemann (1755-1843), chimist şi medic, fondatorul homeopatiei (vezi Rudolf Steiner, Ştiinţa spirituală şi medicina, GA 312).

  7. Vezi Wilhelm Pelikan, Ştiinţa plantelor medicinale, vol. II, Digitalis purpurea, Dornach, 1977.

  8. Vezi tot acolo, vol. I, Arborele de cafea, Pofta de cafea. Vezi şi conferinţa de aici, în vol. I, 2 august 1924; vol. II, 8 ianuarie 1909 şi 20/21 martie 1913.

  9. „Ocultismul” este folosit aici în sensul de „cercetare spirituală”.

  10. Vezi Rudolf Steiner Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (GA 10).

  11. Vezi prepararea remediilor în Buletinele „Weleda” şi „Wala”.

  12. Vezi Gerhard Schmidt, Teoria alimentaţiei dinamice (St. Gallen, 1975), vol.II, cap.4: „Dezvoltări spiritual-ştiinţifice privind cunoaşterea zahărului. Problema calităţii fabricării zahărului. Mierea de albine din punct de vedere spiritual-ştiinţific”.

  13. Pitagora, filosof grec din Samos, sec.VI î.Ch. Vezi Rudolf Steiner, Misterele filosofiei (GA 18).

  14. Compară Cursul de agricultură (GA 327), conferinţa 8.

  15. Vezi, despre asceză, Rudolf Steiner, Opoziţia mondială între Vest şi Est (Viena, 1922), GA 83.

  16. Vezi vol. II, conferinţa din 7 noiembrie 1905.
III. Conferinţa din 16 septembrie 1922 (GA 347)

„Vedeţi dumneavoastră, degenerarea şi diferitele boli sunt înţelese, dacă se priveşte în acest mod, în funcţie de diferitele evoluţii ale mâncării în organism.”

Ceea ce, în ciclul de 20 de conferinţe Ştiinţa spirituală şi medicina (GA 312) din 21 martie-9 aprilie 1920, a edificat Rudolf Steiner în faţa unor medici activi în practica vindecării şi a unor studenţi în medicină, care erau familiarizaţi cu principiile elementare ale antroposofiei, referitor la concepţia despre natură şi cunoaştere a lui Paracelsus sare-mercur-sulf, în conferinţele despre solubilitate, legarea sărurilor, procesul gândirii în omul exterior, despre procesul mineral, procesul mercurului, procesul fosforului şi raportul lor cu omul (vezi conferinţele a V-a şi a VI-a), transpune aceste domenii de cercetare în faţa muncitorilor activi la Goetheanum, printr-o măiestrie în predare goetheanistico-spiritual-ştiinţifică, într-o limbă inteligibilă pentru concepţia gânditoare nemijlocit practică a experienţei pline de viaţă. Aşa cum s-a arătat în Introducere, în măsura în care conferinţele pentru muncitori reprezintă un domeniu al concepţiei despre viaţă şi lume a prezentului, conştienţa ştiinţifică modernă găseşte, plină de viaţă, o însemnătate generală pentru năzuinţa popular-pedagogică de formare a omului. Putem să ne gândim că, prin munca lor în comun la toată construcţia artistică de pe şantierul Goetheanumului, aceşti auditori-muncitori au trăit în contact continuu cu artişti, cercetători, ingineri constructori, tehnicieni şi aşa, de la lucrare la lucrare, prin conferinţele ţinute de Rudolf Steiner exclusiv pentru ei şi în limba lor, şi-au format o facultate de înţelegere care le-a permis să ia parte la întreaga viaţă spirituală antroposofică din domeniul medicinei, la evenimentele medicale şi pedagogic-natural-ştiinţifice care aveau loc la naşterea Goetheanumului şi a Universităţii sale libere. Astfel, în volumul I, de faţă, au fost selecţionate conţinuturi din aceste contacte ale cercetării cu munca, apropiate vieţii, în timp ce conţinuturile dm volumul al II-lea sunt luate din comunicările interne pe care Rudolf Steiner, ca cercetător spiritual, a putut să le ţină în mod treptat în faţa discipolilor săi, a membrilor Societăţii antroposofice.

  1. Vezi Lothar Vogel, Omul tripartit, cap. „Organismul sucurilor. Sistemul digestiv. Cele patru mari glande ale corpului (pancreas). Ritmul grupului celular producător de insulină”.

  2. Vezi Rudolf Steiner, Ştiinţa spirituală şi medicina (GA 312).
IV. Conferinţa din 18 iulie 1923 (GA 350)

„Abia prin aceea ajunge omul într-un raport adevărat cu fiinţa spirituală, prin faptul că el trebuie să se străduiască şi este nevoie de cea mai mare strădanie ca să poţi cerceta in lumea spirituală...”

În mod conştient, neprescurtat, noi adăugăm volumului I întregul conţinut al conferinţei a IV-a, cu toate că tematica specială despre substanţele alimentare individuale este prezentată abia în ultima parte. Procedăm aşa deoarece prezentarea pentru prima oară a rezultatelor cercetăm spiritual -ştiinţifice despre alimentaţia omului din mediul cosmic-eteric şi hrănirea din substanţele pământeşti necesită o introducere foarte cuprinzătoare prin exemplele pretematicii. Faptul că această prezentare referitoare la corelaţiile alimentaţiei pământesc-cosmice a fost făcută accesibilă mai întâi auditoriului muncitoresc de la Goetheanum se datorează cu siguranţă situaţiei de atunci a dezvoltării spirituale a prezentului. Aceste realităţi pline de importanţă devin inteligibile în întreaga lor corelare abia prin conţinuturile volumului al II-lea. Volumul I este consacrat în primul rând conţinuturilor referitoare la substanţele speciale din alimentaţie şi la modurile de hrănire.

  1. În conferința din 7 iulie 1923 (GA 350), Rudolf Steiner a ajuns să vorbească deja despre întrebările puse mai înainte, adică despre vis, despre spaimă, tresărire în stare trează. La acestea se leagă conferinţa a IV-a din prezentul volum.

  2. Este vorba de frica care acţionează organic, care acţionează în organe. Grecii vedeau curajul, îndrăzneala localizate în inimă şi acţionând acolo împotriva afectării respiraţiei şi pulsului cauzată de frică.

  3. La conferinţa din 28 iunie 1923 (GA 350): formarea unei gândiri independente şi capabile să gândească în sens invers. Răspunsuri la întrebări: Cum se poate să ajungi la contemplarea misterelor lumii în raport cu concepţia despre lume şi viaţă? Cât de mult are omul de mers până când, pe drumul ştiinţelor naturii, să găsească lumi superioare?

  4. În cuvinte simple, se fac trimiteri aici la exerciţiile care fac sufletul capabil, şi la exersarea virtuţilor: trebuie să înveţi să fii curajos în alternanţa frică-curaj.

  5. Întrebare la conferinţa din 28 iunie 1923 (GA 350): Ce raport există între plante şi om şi între plante şi corpul omenesc?

  6. În Lexiconul de conversaţie Pierers. Propoziţia sună aşa: „El (dracul) avea de mult reputaţia de a fi introdus din greşeală cartoful în Europa, de aceea în 1853 i s-a ridicat un monument în Offenburg.”

  7. Vezi Rudolf Steiner, Ştiinţa spirituală şi medicina (GA 312), conferinţa a V-a: „Formarea rădăcinii, formarea frunzelor, florilor şi fructelor şi raportul lor cu procesele mineral, mercuric şi fosforic şi cu omul”.

  8. Vezi prima reprezentare amănunţită în Rudolf Steiner, Cunoaşterea iniţiatică (GA 227), conferinţa a V-a: „Relaţia omului cu cele trei lumi”. De asemenea, vezi conferinţa din 20 iunie 1924, Dornach: „Raport despre cursul de agricultură în faţa membrilor”. Pentru introducere: Rudolf Steiner „Bazele spiritual-ştiinţifice pentru prosperarea agriculturii” (Cursul de agricultură, GA 327).

  9. Aceasta este gândită în sensul notei 8: „Aici vine o forţă contrară din eter, iar noi ne construim corpul din eter.”

  10. Următoarea conferinţă pentru muncitori, din 20 iulie 1925 (GA 350), continuă tema: „Respiraţia omenească şi cosmică – respirarea luminii de către Pământ —, fecundarea la plantă şi ia om, a apei prin fulger”. La 28 iulie 1923 urmează indicaţia de mare importanţă spiritual-istorică privind schimbarea omenească cu începutul secolului al XX-lea. Este tratată cunoaşterea plămânilor şi cunoaşterea rinichilor, iar la 22 septembrie 1925 este continuată tematica specială a alimentaţiei.
V. Conferinţa din 22 septembrie 1923 (GA 350)

„Spiritul creator are nevoie de materie peste tot în natură.”

„Sărurile se corelează cel mai mult cu ceea ce este gândirea noastră.”... „Hidraţii de carbon contribuie la faptul că noi avem conformaţia umană corectă.” ... „Cel mai important lucru, că grăsimea se poate depozita şi rămâne vie — căci noi trebuie să avem grăsime vie în noi — este corpul eteric. ... „Albumina este ceea ce de fapt construieşte omul; este originarul care stă la bază.”

 „Corpul fizic îşi are originea mai întâi în albumină. Albumina este în corelaţie cu naşterea şi moartea corpului fizic. Corpul eteric îşi are câmpul principal de acţiune în grăsimi. Corpul astral şi-l are în hidraţii de carbon şi abia Eul în săruri.”

  1. Compară cu nota 6, conferinţa din 18 iulie 1923.

  2. Compară cu conferinţa a III-a din 16 septembrie 1922.

  3. Vezi înainte de toate Rudolf Steiner şi Ita Wegman, Fundamente pentru dezvoltarea artei medicale conform cunoaşterii spiritual-ştiinţifice (GA 27), capitolul 8: „Activităţi în organismul uman”; Capitolul 9: „Rolul albuminei în corpul omenesc şi albuminuria”; capitolul 10: „Rolul grăsimilor în organismul omenesc şi complexele locale de simptome înşelătoare”.

  4. În contextul alimentaţiei, se poate renunţa la partea de sfârşit a acestei conferinţe, deoarece ea se referă la întrebări speciale de ştiinţă şi teologie.
VI. Conferinţa din 23 ianuarie 1924 (GA 352)

„Otrăvurile minerale provoacă atragerea corpului fizic în corpul eteric. Otrăvurile vegetale provoacă atragerea corpului eteric în corpul astral. Otrăvurile animale provoacă atragerea corpului astral în Eu.”

Această conferinţă pentru muncitori a fost precedată de o prezentare privind substanţele otrăvitoare şi acţiunile lor în organismul omului (19 ianuarie 1924). Tema a fost continuată în conferinţa a V-a.

  1. conferința din 19 ianuarie 1924 (GA 352): „Despre substanţe otrăvitoare şi efectele lor în organismul omului”.

  2. Vezi conferinţa din 8 ianuarie 1923, în vol. II, conferinţa a VII-a.
VII. Conferinţa din 31 iulie 1924 (GA 354)

Această conferinţă, care a fost provocată de o întrebare directă privind alimentaţia, aduce reprezentarea unor corelaţii precise între rădăcini, verdeaţă, flori şi fructe şi organizarea capului, trunchiului şi a părţii inferioare a corpului şi este continuată nemijlocit în conferinţa următoare.

  1. Vezi aici conferinţa a IX-a din acest volum, din 31 octombrie 1923 (GA 351).

  2. Compară Rudolf Steiner, Cunoaşterea iniţiatică (GA 227), conferinţa a V-a: „Relaţia omului cu cele trei lumi”.

  3. Compară „Alimentaţia cu morcovi la animale”.

  4. Vezi Gerhard Schmidt, Teoria dinamică a alimentaţiei (St. Gallen, 1979), volumul I, capitolul 7: „Bircher-Benners, Descoperirea crudităţilor”; capitolul 6: „Căldura şi frigul în alimentaţie”.

  5. Compară vol. II, conferinţa a V-a, din 9 noiembrie 1923, despre mineral şi eterul caloric.
VIII. Conferinţa din 2 august 1924 (GA 354)

„Atunci când vorbim despre alimentaţie, trebuie să luăm în considerare modul cum obţinem de fapt substanţele alimentare.”

„Este vorba aici şi de faptul că noi înşine hrănim corect sau nu plantele.”

„Solul devine viu prin faptul că-l fertilizăm corect. Fertilizarea corectă – aceasta este ceea ce ne livrează cu adevărat albumina corectă. îngrăşământul cel mai bun este cel care provine din grajduri, din grajdul vitelor, care provine din agricultura însăşi.”

Această conferinţă, din 2 august 1924, conţine deja, ca într-un rezumat, conţinutul pe care mai apoi Rudolf Steiner l-a prezentat în mod amănunţit la Cursul de agricultură (Koberwitz, 7-16 iunie 1924, GA 327) în cercul restrâns al antroposofilor cu preocupări în agricultură, ca bază pentru o înnoire a agriculturii în viitor.

  1. Compară în special conferinţa a III-a din Cursul de agricultură (GA 327): „Incursiune în activitatea naturii, acţiunea spiritului în natură, despre sulf, carbon, oxigen, azot şi hidrogen”.

  2. Vezi aici conferinţa introductivă din 20 iunie 1924.
IX. Conferinţa din 31 octombrie 1923 (GA 351)

„Starea de sănătate a omului depinde în mod absolut de creşterea plantelor; de aceea trebuie să fie cunoscut tot ceea ce contribuie la creşterea plantelor.”

„Vedem astfel un drum al plantei care creşte; cum întreaga plantă şi-l construieşte pornind din pământ, prin moarte, spre spiritul viu.”

Drept conferinţă sintetică de încheiere, a fost aleasă „conferinţa-cambiu a lui Rudolf Steiner, în care el prezintă cu o claritate caracteristică, creşterea tripartită a întregii plante, în special a plantei durabile, a copacului. El a fost stimulat de o întrebare: „Cum trebuie să fie alimentaţia poporului în raport cu sănătatea acestuia? (având în vedere în special formele de îmbolnăvire de gripă şi de paralizie la copii şi adulţi în anii de după război). Rudolf Steiner porneşte tocmai de la această întrebare (cu o introducere despre experimentele de potenţare, experimente cu diluţii foarte mari efectuate la Institutul de cercetare ţinând de Goetheanum – Stuttgart), pentru ca apoi să publice întreaga trecere în revistă în „Creşterea plantelor în corelaţia ei cu omul”. Acestei conferinţe pentru muncitori i-au urmat cele opt conferinţe, din 31 octombrie 1923 până la Crăciunul din 1923, ale aşa-numitului „Curs despre albine”, în care tema dietetică este orientată în special asupra importanţei laptelui şi mierii. în această privinţă, „conferinţa-cambiu” ocupă o poziţie centrală în săptămâna de conferinţe de dinaintea evenimentelor nopţii de Crăciun, înainte de înfiinţarea Societăţii generale antroposofice şi a Universităţii libere la Goetheanum, în Dornach.

„Cambiul aduce planta în legătură cu stelele. Această legătură trece apoi asupra seminţelor şi prin acesta se naşte următoarea plantă, astfel încât stelele, pe drumul ocolit al cambiului, produc următoarea plantă... Sămânţa trebuie mai întâi să aibă influenţa cambiului, influenţa întregului cer.” Cu aceasta a fost deschisă concomitent cunoaşterea fundamentală pentru dinamica pământesc-cosmică în fiinţa agriculturii şi a alimentaţiei (vezi volimul al II-lea).

  1. La sfârşitul conferinţei precedente din ciclul GA 351, conferința din 27 octombrie 1923, „despre relaţia stelelor” Rudolf Steiner formulează el însuşi întrebarea rămasă încă deschisă: „Aici puteţi pune şi întrebarea: Cum trebuie să fie alimentaţia poporului în legătură cu starea de sănătate a acestuia?”

  2. Vezi Rudolf Steiner, Omul ca armonie a cuvântului creator; formator şi modelator al luminilor (GA 230), conferinţa a VII-a.

  3. încreţitură = zbârcitură.

  4. Compară Rudolf Steiner, conferinţa din 1 martie 1924, „Influenţa atmosferei cimitirului asupra omului”, în Istoria omenirii (GA 353).

  5. Compară capitolul IV: „Sistemul simţuri-nevoi, creierul”; capitolul V: „Organismul sucurilor, limfa care hrăneşte, laptele mamei”.