Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA58PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
METAMORFOZELE VIEȚII SUFLETEȘTI – CALEA TRĂIRILOR SUFLETEȘTI

GA 58

INDICAȚII

Documentele pentru text:  Șirul de conferințe publice din semestrul de iarnă 1910/1911, ținute la Casa Arhitecților din Berlin, cuprinde 18 conferințe. Pentru ediția din 1984 ele au fost împărțite, ca până acum, în două părți, totuși, pentru prima dată în ordine cronologică deplină. La prima ediție, cea din din 1928/29, pe care s-au bazat toate edițiile următoare, Marie Steiner a ales o aranjare mai mult din punctul de vedere al conținutului și trei dintre conferințe ‒ din 20 ianuarie, 3 martie și 28 aprilie 1910 ‒ nu au fost cuprinse în cele două volume ci au fost publicat în alte locuri.

Conferințele din 21 și 29 octombrie au fost înlocuite, la prima ediție, cu conferințele paralele de la München (5 decembrie 1909 și 14 martie 1910). Conferința de la Berlin din 21 octombrie „Misiunea mâniei” exista ca manuscris întocmit de același stenograf care a stenografiat și celelalte conferințe de la Berlin, dar finalul ei este încă nedesăvârșit; textul prezinta lacune, iar turnura în ceea ce privește conținutul finalului conferinței de la München nu este de găsit în conferința de la Berlin. Conferința din 29 octombrie: „Caracterul uman” a devenit accesibilă Arhivei, ca stenogramă luată de alt stenograf, în anii șaizeci. Textul are prea multe lipsuri pentru a putea înlocui, la noua ediție, conferința paralelă de la München, deși ductusul ei ar include-o organic în șirul conferințelor de la Berlin. În mod deosebit trebuie avut în vedere faptul că forma de mai târziu a conferințelor paralele de la München dezvoltă în mod comprimat puncte de vedere care la Berlin au fost prezentate în două conjuncturi diferite; astfel încât în conferința de la München sunt conținute aspecte din conferințele „Caracterul uman” și „Boală și vindecare” (3 martie 1910, în vol. 2). Cele două forme originale ale conferinței de la Berlin au apărut drept completare la volumul de față în „Contribuții la Operele Complete ale lui Rudolf Steiner”, Nr. 81, de Mihael 1983.

Textul conferințelor de la Berlin se bazează pe stenogramele luate de Walther Vegelahn; tot el le-a transpus în scris normal. Stenogramele originale nu mai există. Stenograful conferințelor de la München nu este cunoscut.


Titlul fiecărei conferințe a fost detarminat de Rudolf Steiner; titlul celor două volume au fost alese de Marie Steiner.

Deoarece în timpul în care a ținut aceste conferințe Rudolf Steiner făcea parte din Societatea Teosofică, el a folosit noțiunile de „Theosophie” și „theosophic”, pe care le-a înțeles însă, de la bun început, în sensul științei spirituale orientată antroposofic (Antroposofie). Pe baza unei indicații ulterioare a lui Rudolf Steiner, acești temeni au fost înlocuiți, deja de Marie Steiner, în locurile corespunzătoare, prin „Știință spirituală” sau „Antropopsofie”.


Operele lui Rudolf Steiner din Ediția Opere Complete (Op. Compl.) vor fi redate prin Numărul Bibliografic (GA). Vezi și sinopsisul de la sfârșitul volumului.

  1. Franziskus Josephus Philippus, conte de Hoditz și Wolframitz:  (A trăit până în jurul anului 1700, având domeniul situat la Triesch, în Mähren). În biblioteca princiară din Praga a fost găsit un manuscris, „Libellus de hominis convenientia”, conceput între anii 1696-1700, care a fost descris și prezentat de Robert Zimmermann în ale sale „Studii și critici asupra filosofiei și esteticii”.
  2. Aristotel:  Vezi scrierile sale asupra filozofiei naturii și istoriei animalelor. Prima Carte, I, 15: „Dintre toate animalele numai omul are capacitatea de a raționa; multe animale au, în comun cu omul, memorie și capacitatea de a deprinde ceva, dar posibilitatea de a-și aminti nu o are decât omul. (Traducere de Ph. H. Külb.)
  3. Renatus Cartesius  (René Descartes): Vezi de ex. scrierea sa „Meditationes de prima Philosophia”, 1641/1642.
  4. Omul e, conform cu esența sa, imaginea Dumnezeirii.: Cu acest răspuns Hodiz se întoarce la neoplatonicianul Philo din Alexandria (vezi prezentările lui Rudolf Steiner asupre acestei probleme în Creștinismul ca faptă mistică și Misteriile Antichității, 1902, GA 8) care reia tradiția Vechiului Testament; Cartea I-a a lui Moise, 1, 26/27
  5. Galileo Galiei, Nicolaus Kopernikus, Johannes Kepler, Isaak Newton:  Oameni de știință ‒  fizicieni și astronomi ‒ prin care este caracterizat începutul epocii științelor naturii.
  6. în cartea despre Winckelman:  Goethe, Winckelmann, „Antikes” und „Schönheit”, ediția Sofia, vol. 46 (Weimar 1891), p.22 și 29.
  7. „ochi spiritual”, „ureche spirituală”:  Vezi de ex. articolul lui Goethe „Câteva remarci” (adresat lui Kaspar Friedrich Wolff), în „Scrierile de științe ale naturii ale lui Goethe”, editate și comentate de Rudolf Steiner în „Deutsche Național-Literatur” a lui Kürshchner, 1883-97, 5 vol., retipărit Dornach 1975, GA 1a-e, vol. I, p. 107: „Orcât de eminentă ar fi această metodă, prin care el (K. Fr. Wolff) a realizat atât de multe, totuși, acest om eminent nu s-a gândit că există o deosebire între a vedea și a vedea, că ochiul spiritual trebuie să acționeze în strânsă legătură cu ochiul trupesc, căci altfel se cade în pericolul de a vedea dar totuși a trece pe lângă ceea se vede.” Vezi, în același loc, p. 262, „Schiță a unei introduceri în anatomia comparată”: „Învățăm să vedem cu ochii spiritului, fără de care am rătăci, orbi, în mod deosebit și în cercetarea naturii.” Și în Faust II,  vers 4667: „Răsunând pentru urechea apirituală/ Se naște noua zi.”
  8. Immanuel Kant: Vezi cap.: Epoca lui Kant și Goethe din Enigmele filozofiei prezentate pe scurt în istoria lor (1914), GA 18.
  9. „imperativ categoric”: „Acționează în așa fel încât maxima voinței tale să poată fi considerată, în același timp, drept principiu al unei instituiri generale de legi.” Critica rațiunii practice; cât și alte formulări, de asemenea în: Temelii pentru metafizica moravurilor.
  10. o aventură a rațiunii:  Goethe „Puterea de judecată contemplativă” în „Scrierile de științe naturale ale lui Goethe”, vezi nota de la p. 16, vol. I, p. 115/116; vezi, de asemenea, asupra modului de gândire al lui Goethe: „Provocarea semnificativă printr-un singur cuvânt bogat în spirit”, op. cit., vol II, p. 31.
  11. Cunoaștere obiectuală, imaginativă, inspirată, intuitivă:  Vezi la aceasta expunerea fundamentală a treptelor de cunoaștere în cap.: Cunoașterea lumilor superioare, în Rudolf Steiner, Știința ocultă în rezumat, GA 13
  12. „cheia lui Solomon”:  Desenul a două triunghiuri suprapuse, unul cu vârful în sus, celălalt cu vârful în jos.
  13. Eliphas Lévy:  Ocultist; Pseudonim pentru diaconul catolic Alphonse Louis Constant din Paris. ‒ „Dogma și ritualul magiei superioare”, 2 vol. 1854 și 1856.
  14. „terapeuți”:  Modul lor de gândire și de viață este descris de Philo din Alexandria (25 î.Chr.-50 d.Chr.)în cartea: „De vita contemplativa”. Vezi la aceasta Rudolf Steiner, Creștinismul ca faptă mistică și Misteriile Antichității (1902), GA. 8, 1976, p. 146 ș.u.
  15. cunoaștere și revelație în Evul Mediu:  Hotărâtoare pentru acestea sunt scrierile lui Thoma din Aquino, în mod deosebit cele 4 cărți „Suma philosophica”. ‒ Vezi cap.: Concepțiile de viață în Evul Mediu, în Rudolf Steiner, Enigmele filozofiei prezentate pe scurt în istoria lor (1914), Op. Compl., Bibl. Nr. 18, p. 91 ș.u., și „Philosophia lui Thoma din Aquino” (1920), Op. Compl., Bibl. Nr. 74.
  16. Augustin:  Cel mai influent dintre Părinții Bisericii asupra teologiei și filosofiei.
  17. „Lumea spiritelor nu e închisă”:  Goethe, „Faust”, Partea I-a, vers 443-446.
  18. aforismul ... Heraclit:  Comp. Hermann Diels „Fragmente din presocratici”: Herakleitos aus Ephesus, Nr. 45.
  19. „Misterioasă-n plină zi, ...”:  „Faust” I, vers 672 ș.u.
  20. Francesco Redi:  Medic italian, cercetător al naturii și poet. Vezi opera sa: „Osservazione intorno agli animali viventi che si trovano negli animali viventi”, 1684.
  21. Girdano Bruno:  A fost ars pe rug, în Roma, în 1600, ca eretic.
  22. Arthur Schopenhauer:  Vezi „Lumea ca voință și reprezentare”, cartea I-a, paragraf 1.
  23. conferința despre „Misiunea adevărului”:  Vezi următoarea conferință din acest volum.
  24. Goethe, într-una dintre cele mai mari creații ale sale:  „Pandora. Ein Festspiel”, Fragment (1807).
  25. Lessing, de exemplu, spune:  „Valoarea omului nu constă în adevărul pe care un om oarecare îl posedă, sau crede că îl posedă, ci în efortul sincer pe care l-a depus pentru a ajunge în dosul adevărului. Fiindcă forțele sale se extind nu prin faptul că el posedă ceva, ci prin faptul că el caută adevărul, în aceasta și numai în aceasta constând perfecțiunea sa mereu în creștere. A poseda ceva ‒ aceasta te face liniștit, leneș, trufaș”. Din scrierea polemică „Eine Duplik” (1778), Paragr. I.
  26. Edward Henry Harriman, 1848-1909, magnat al căilor ferate din America de Nord.
  27. o afirmație a istoricului de artă Hermann Grimm:  În articolul: „Ernst Curtius”, Heinrich von Treitschke, Leopold von Ranke” în: „Fragmente”, vol. 1, Berlin și Stuttgart 1900, p. 246.
  28. Heinrich von Treitschke:  Istoric german.
  29. Karl Friedrich Solger:  din 1811 profesor de filozofie la Berlin. Comp. „Erwin. Patru convorbiri despre frumos și artă”, 1815, 2 vol., retipărite în 1907 și „Prelegeri de etică”, ed. v. Heyse, 1829.
  30. Robert Zimmermann:  Profesor la Viena, reprezentant al școlii lui Hebert. Comp. „Estetica”, 1858-65, 2 vol.
  31. Coleridge a făcut o afirmație:  Comp. ideile în Samuel Taylor Coleridge „Contributions to Southeys ‹Omniana›” (1812), capitolul „Self-Love in Religion”.
  32. „I-adevărat doar ce e rodnic!”:   „Testament”, 1829.
  33. „Pandora”: Vezi nota 24.
  34. „La început a fost Fapta!”:  „Faust” I, vers 1224 ș.u.
  35. Prometeu:  Fragment dramatic, 1773.
  36. „În tot, cum mă vedeți,/Sunt doar un biet pitic.:  Vezi poeziile „Proverbial”.
  37. „Aici e atins”:  Citatul e redat așa cum a fost rostit de Rudolf Steiner în cadrul conferinței. În articolul „Faustul goetheean ca imagine a concepției sale   despre lume”, reprodus în Natura spirituală a lui Goethe, așa cum se revelează ea prin ‹Faust› și prin ‹Basmul despre șarpe și frumosul crin› (1918), Op. Compl., GA 22, Rudolf Steiner a făcut următoarea observație: „Autorul acestei expuneri se alătură concepției prezentate de arhiducele Rudolf în Arhiva pentru Limbi Moderne LXX 1883, numai că varianta „Ereignis” („eveniment”, n. trad.) nu poate să aibă la bază decât o eroare auditivă a celui care scria ceea ce dicta Goethe și că „Erreichnis” e cuvântul just” ‒ De-abia în 1928 a devenit cunoscut un manuscris al lui Goethe, cu varianta „Ereignis” din Antologia Goethe, întocmită de A. Kippenberg, în facsimil.
  38. „Ce poate-n viață omul”: Din poezia „Contemplând craniul lui Schiller”, 1826.
  39. „Ah! două suflete sălășluiesc ...”:  „Faust” I; În fața porții.
  40. Homer ...ne descrie în Odiseea:  Vezi Cântul 19, vers 137 ș.u.
  41. Johann Joachim Winckelmann:  Comp. lucrarea sa „Istoria artei din antichitate”, 1764, Partea a doua: „Nach den äußeren Umständen der Zeit unter den Griechen betrachtet”.
  42. cărticica mea: Educarea copilului din punctul de vedere al științei spirituale, Dornach 1978, GA 34, „Luzifer Gnosis. Antologie de articole 1903-1908”.
  43. Karl W. R. von Rotteck:  „Istoria generală a lumii”, 1812-1827, 9 vol.
  44. nuanța pe care i-a dat-o, de exemplu, Schopenhauer:  Referitor la noțiunea sa de asceză vezi „Lumea ca voință și reprezentare”, cartea a 4-a, Lumea ca voință, a doua considerare: La acceptarea cunoașterii de sine și la negarea voinței de a trăi. În mod deosebit de la paragr. 68. Comp. p. 143 a acestei cărți.
  45. „trezie” și „somn”:  Comp. la aceasta cap.: Somnul și moartea, în Rudolf Steiner, Stiința ocultă în rezumat (1910), GA 13.
  46. Pentru a-l face să înțeleagă o anumită reprezentare simbolică:  Comp. și cap.: Cunoașterea lumilor superioare, p. 307 ș.u., în Rudolf Steiner, Stiința ocultă în rezumat, GA 13.
  47. „Câtă vreme îți lipsește”:  Goethe, ultima strofă a poeziei „Dor fericit” din Divanul apusean-răsăritean.
  48. o sută de taleri imaginari și o sută de taleri reali:  Immanuel Kant, „Critica rațiunii pure”. Partea a 3-a din secțiunea a 4-a: Despre imposibilitatea unei dovezi ontologice a existenței lui Dumnezeu.
  49. Pitagora din Samos:  Vezi Rudolf Steiner, Creștinismul ca fapt mistic și Misteriile Antichității, GA 8, p. 50 ș.u.; și Enigmele filosofiei prezentate ca rezumat în istoria lor, GA 18.
  50. „Să se facă lumină!”:  Cartea I-a a lui Moise, 1, 3.
  51. „De cauți ce-i mai nobil, ...”:  Poezia lui Schiller „Das Höchste”, 1795.
  52. „Un trandafir nu are ‹de ce› și ‹pentru ce›”:  Din „Cherubinischen Wandersmann” de Angelus Silesius, cartea I-a, maxima 289.
  53. „Un trandafir pe sine gătindu-se-n splendoare ...”:  Friedrich Rückert, sfârșitul poeziei „Lumea și eu”.
  54. „Dacă natura sănătoasă a omului ...”: Vezi nota 7.
  55. „În floare, legea vegetală își găsește expresia ei supremă ...”: Versuri în proză. Vezi nota 7, Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, GA 1, vol. V, p. 495.
  56. dacă ne aducem aminte iarăși de un cuvânt al lui Goethe:  „Ochiul își datorează existența luminii. Din organe auxiliare animale indiferente, lumina își trezește la viață un organ care să devină la fel ca ea, și astfel ochiul se formează în contact cu lumina, pentru lumină, pentru ca lumina interioară să vină în întâmpinarea celei exterioare”. Comp. „Schiță a unei teorii a luminii”, vol. III, p. 88, în Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, op. cit.
  57. afirmația unilaterală a lui Schopenhauer:  Rudolf Steiner se referă aici, probabil, la fraza din introducerea lui Schopenhauer la dizertația: „Despre vedere și despre culori”: „... culorile, cu care ... apar îmbrăcate obiectele, se află numai și numai în ochi”.
  58. De aceea îl numește undeva „biet câine”:   În convorbirea cu cancelarul von Müller din 22 ianuarie 1821, în care se spune textual: „Wilhelm e, într-adevăr, un biet câine, iar numai la asemenea indivizi schimbătorul joc al vieții și miile de sarcini diferite de viață pot fi văzute cu adevărat, (nu) la caracterele solide, deja încheiate”.
  59. Iată de ce spune Goethe ... :textual: „Lumea rațiunii poate fi privită drept un mare individ nemuritor, care face nestăvilit să apară ceea ce este necesar, făcându-se astfel stăpân chiar și asupra accidentalului” ‒ Maxime în proză, vol. vezi nota la p. 16, „Scrierile de științe naturale ale lui Goethe”, vol. V, p. 482.
  60. cuvinte pe care le-a rostit odată Goethe, în prezența cancelarului von Müller, în legătură cu Mignon:  În convorbirea din 29 mai 1814: „Nemulțumirea sa [a lui Goethe] în legătură cu ceea ce doamna de Staël a spus judecându-i operele [a izbucnit]. Ea ar fi considerat că Mignon e doar un episod, când, de fapt, întregul roman a fost scris tocmai în scopul acestui caracter. A mai spus că Meister trebuie să fie atât de în fierbere, oscilant și maleabil, pentru ca celelalte caractere să se poată manifesta în contact cu el și în jurul persoanei sale, motiv pentru care și Schiller l-a comparat cu Gil Blas. El e ca un arac pe care se cațără iedera cea gingașă. Staël a smuls din context toate creațiile sale, ale lui Goethe, și le-a privit izolat, fără a bănui unitatea lor interioară, geneza lor”. Convorbirile lui Goethe, editate de W. Heswig, vol. 2, Zürich 1969, p. 901.
  61. Fichte ... a spus:  Relatare preliminară la: „Câteva prelegeri asupra menirii savanților”, 1794.
  62. lucru care ni s-a arătat și când am vorbit despre „Faust”, despre „Basmul șarpelui cel verde și al crinului frumos” și despre „Pandora”:  Rudolf Steiner se referă aici la conferințele din 22 și 24 octombrie 1908: Revelațiile secrete ale lui Goethe, exoteric și esoteric; din 11 și 12 martie 1909: Enigme în Faust-ul lui Goethe, exoterc și esoteric, toate cele 4 conferințe în Unde și cum se găsește spiritul?, GA 57. În ceea ce privește „Pandora”, el se referă la conferința din volumul de față.
  63. „Omul e visul unei umbre ...”: Vezi Pindar, 522-448 î.Chr., „Epikinii phitice sau cântece de biruință”, Cântul al 8-lea, epoda a 5-a.
  64. Referitor la conferința „Buddha și Christos”:  Cuvântările lui Gautama Buddha, din colecția Majjhimanikayo a canonului Pali, tradus pentru prima dată de Karl-Eugen Neuman (München 1922 și edițiile mai noi), 3 vol. ‒ Evanghelia lui Buddha, redată de Paul Carus după izvoare vechi (ediție germană autorizată de Karl Seitenstücker) (Chicago și Londra 1919). ‒ Hermann Beckh, Buddha și învățătura sa (Stuttgart 1958). Comp. pentru această conferință și opoziția dintre Buddha și Christos în Rudolf Steiner, Creștinismul ca fapt mistic și Misteriile Antichității (1902), GA 8, p. 102 ș.u.
  65. Euclid:  Fondatorul geometriei, opera sa principală: cele 13 cărți ale”Stoicheia” (Elemente fundamentale).
  66. Helena Petrovna Blavatsky:  A înființat, împreună cu H. S. Olcott, în 1875 Societatea Theosofică la New York, al cărui centru l-a mutat, curând după înființare, în India. Opere importante: Isis dezvăluită (1887); Doctrina secretă (1887-1897). Vezi la Rudolf Steiner, de ex., Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea și relația ei cu cultura universală (1915), GA 254, și Viața mea (1923-1925), GA 28.
  67. Milindapanha (Întrebările lui Milinda):  Discuții între Menandros (Milinda),  rege al imperiului greco-indian (la 110 î. Chr.) și sfântul budist Nagasena despre cele mai importante probleme ale dogmaticii budiste. Text editat de Trenckner (1880); tradus în germană de Schrader (1905).
  68. Pilda pomului mango:  op. cit. p. 45/46.
  69. Predica de pe munte:  Mat. 5,3: „Fericiți cei ce sunt cerșetori întru spirit ...”
  70. „Împărăția cerurilor este aproape!”:  Mat. 3,2.
  71. Theodor Schulze:  Taducător și editor al vol. „Învățătura și activitatea lui Buddha”, după prelucrarea chineză a „Acvagoshas Buddha-Carita” și versiunea engleză a acesteia în traducerea lui Samuel Beal ‒ transpusă în versuri în germană (Leipzig f.a. [1894]), autor al lucrării „Vedanta și budismul ca fermente pentru regenerarea conștienței religioase în cadrul culturii europene” (Leipzig f.a.).
  72. Charles Darwin, Ernst Haeckel:  Vezi Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei prezentate ca rezumat în istoria lor (1914), GA 18.
  73. de la dorință la plăcere:  Goethe, !”Faust” I, vers 3249/50: „Așa alunec de la dorință la plăcere, / Și în plăcere mă topesc după dorință.”
  74. „Urma zilelor mele pământești ...”:  Goethe, „Faust” II, vers 11583/84.
  75. secretarului său Eckermann:  Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe  în ultimii ani ai vieții sale, convorbirea din 6 iunie 1831.
  76. Schopenhauer credea:  Lumea ca voință și reprezentare, cartea a 4-a, paragr. 71 (final).
  77. „Ca-n ziua când ...”:  Goethe, „Cuvinte originare (orphic)”: Daimon.
  78. „dispută în problema Lunii”:  Vezi G. Th. Fechner, Profesorul Schleiden și luna (Leipzig 1856); pentru cele ce urmează vezi în mod deosebit partea a 2-a, cap. VI:  Influența lunii asupra vremii.
  79. Zend Avesta:  sau despre lucrurile cerului și ale laturii de dincolo, 3 vol. (Leipzig 1851). Elemente de psycho-fizică, două părți (Leipzig 1860). ‒ Scoală premergătoare a esteticii, două părți (Leipzig 1876).
  80. Poate că soțiile noastre pot decide mai bine ...:  G. Th. Fechner, Profesorul Schleiden și luna, p. 293.
  81. Julius Robert Mayer:  Medic și fizician, a descoperit în 1842 legea conservării energiei.
  82. „Arhiva Goethe ‒ Schiller”:  Despre perioada  petrecută de Rudolf Steiner la Weimar și despre activitatea sa de acolo vezi Viața mea (1923-25), GA 28, cap. 14 ș.u.
  83. „meteorologia” sa:  Vezi nota 7, Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, Vol. II, Cartea a treia, Meteorologie, p. 323 la 398.
  84. Pământul, ca ființă înzestrată cu viață:  Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale, convorbirea din 11 aprilie 1827.
  85. Leonardo da Vinci:  Vezi „Leonardo da Vinci, gânditorul, cercetătorul și poetul”, după manuscrisele publicate; culegere, traducere și introducere de Marie Herzfeld (Jena 1906), p. 61: „Omul est denumit de cei vechi o lume în mic, și cu siguranță înțelesul acestui nume este pus la locul potrivit; căci omul, acătuit din pământ, apă, aer și foc, are aceleași componente ca Pământul. Așa precum omul are în corpul său oasele,  sprijin și armătură pentru carne, ‒ lumea are roci, sprijin pentru Pământ; dacă omul are în sine lacul sângelui, în care plămânii se măresc și se micșorează în respirație, corpul Pământului are marea sa oceanică, care, și ea, se mărește și scade la fiecare 6 ore, la respirația lumii; dacă de la lacul amintit al sângelui pornesc arterele, care, ramificându-se, se răspândesc în trupul uman, în mod asemănător marea oceanică umple trupul Pământului cu nenumărate artere de apă. Corpului Pământului îi lipsesc nervii deoarece nervii sunt făcuți în scopul mișcării, și deoarece lumea este într-un echilibru continuu, nu există mișcare, și unde nu este mișcare nervii nu sunt necesari. Dar în toate celelalte lucruri sunt multe asemănări.” ‒ și cap. următor.
  86. Johannes Kepler:  Vezi în „Harmonices mundi”, Cartea a IV-a, cap. 7 la pasajul următor: „Ce este pe deplin asemănător respirației animalelor, și în mod special activității peștilor, care apucă apa cu gura și o elimină prin branhii, ca acea minunată ridicare și coborâre a mării la fiecare jumătate de zi” (Traducere Max Caspar, München 1973, p. 261.)
  87. Wilhelm Müller,  cunoscut datorită ciclului de poezii puse pe muzică de Franz Schubert, „Călătorie de iarnă” și „Frumoasa morăriță”.
  88. „Un cântecel de seară ...”:  Ultima strofă a „Cântecului lunii”, din: Cântecele grecilor, ed. a 2-a (Leipzig 1844).


AcasăLucrări OnlineIndex GA58PrecedentaUrmătoarea