Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA203PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
RESPONSABILITATEA OMULUI PENTRU EVOLUȚIA LUMII

GA 203

NOTE

  1. Euclid: aprox. 300 î.Ch, Elementele sale oferă învățăturile de bază pentru întreaga matematică.
  2. Varuna: zeu vedic. Imnurile închinate lui fac parte din cele mai sublime ale Rig Vedei, partea cea mai veche a Vedei. Vezi textul corespunzător în conferința lui Rudolf Steiner din 26 decembrie 1920, în Spiritualitatea cosmică și fizicul uman, GA 202.
  3. Sucul de Soma (în sanscrită): sucul plantei Soma, o specie de Sacrostemma, amestecat cu lapte sau orz și fermentat, a cărei forță de a produce extazul era venerată ca fiind zeul „Soma” ‒ comparabil zeului grec Dionysos.
  4. Piatra înțelepților: vezi Rudolf Steiner, Elemente de bază ale esoterismului GA 93a, 1976, pp. 39-41 (prezentarea procesului carbonului de la expirație, prin asimilația plantelor, până la carbon și la diamant). „Cărbunele este piatra înțelepților.”
  5. Novalis: „Cine nu pune mâna pe o carte de matematică cu evlavie și n-o citește ca pe cuvântul lui Dumnezeu, acela nu o înțelege” (Fragmente matematice).
  6. Școli de înțelepciune: Contele Hermann Keyserling (1880-1946), filosof al culturii și al istoriei, a fondat în 1920 la Darmstadt o „școală de înțelepciune” care s-a manifestat ca adversară a antroposofiei.
  7. Predicator misionar cu numele Frohnmeyer: D.L. Joh. Frohnmeyer, 1850-1921. Pasajul se găsește în Mișcarea teosofică. Istoria, prezentarea și critica ei, Stuttgart și Basel 1920, p. 107: „În prezent, se cizelează o statuie de 9 m a omului ideal: sus cu trăsături «luciferice», jos cu trăsături animalice” (în ediția a doua acest pasaj a fost eliminat). Frohnmeyer a preluat această descriere, fără nicio verificare, dintr-un articol al preotului Heinrich Nidekker-Roos, fără indicarea sursei, ca și cum ar fi fost propria-i constatare.
  8. Astfel de catastrofă: aluzie la Primul Război Mondial și la urmările acestuia.
  9. Rabindranath Tagore (1861-1945), poet, filosof și luptător indian.
  10. Un om de știință din Zürich: vezi „Neue Zurcher Zeitung”, 1920, nr. 2158, 1, Morgenblatt (29 dec.), Știința spiritului antroposofică semnată M.Sz. (dr. Mieczyslaw Sztern). ‒ Analiza celor două conferințe ale lui Rudolf Steiner din 6 și 8 decembrie 1920 de la Zürich, Știința spiritului antroposofică, rezultatele și fundamentarea ei științifică, sună cuvânt cu cuvânt astfel:
    „Steiner și-a început caracterizarea sa a științei spiritului de orientare antroposofică prin aceea că a pus-o în cea mai strânsă legătură cu cea mai sigură dintre științe, matematica. [. .. ] Această analogie oarecum frapantă este imediat străvăzută în motivația ei șubredă de îndată ce afli mai departe instanța pe care se sprijină în final pentru precizia cunoașterii antroposofice: este «trăirea», «înțelegerea intuitivă», «vederea suprasensibilă». Adevărurile matematice nu-și deduc însă precizia din niciun fel din «intuiție» sau din «trăire»; este vorba mult mai mult de înțelegerea pur rațională în lanțul închis fără goluri al deducțiilor logice care dau valoare excelentă siguranței «dovezii matematice». [...] «Punctul matematic», «linia dreaptă», «spațiul n-dimensional», «diferențialul», pe scurt, toate noțiunile fundamentale și axiomele matematicii nu sunt cu nimic «mai puțin adevărate», cu nimic mai precise decât «atomul», «energia» etc. [...] Axiomele nu sunt «absolut», ci numai relativ «adevărate»... ‒ Dr. Sztern a tinut mai târziu o conferință împotriva antroposofiei, la 28 mai 1921, cu titlul: Platon, Goethe și antroposofia” (vezi „Neue Ziircher Zeitung”, 1921, nr. 805 (2 iunie).
  11. Școala noastră Waldorf: fondată în 1919 de Rudolf Steiner și de Emil Molt ca școală pentru copiii și angajații Fabricii de țigări Waldorf Astoria din Stuttgart. În prezent (1989), pe glob lucrează în sensul pedagogiei de școală Waldorf mai mult de 200 de școli.
  12. Poziția preotului și profesorului Traub: poziția amintită se găsește în cartea prof. dr. Friedrich Traub, Rudolf Steiner ca filosof și teosof, Tubingen, 1919, p. 34: „Acele adevăruri care în viața zilnică le accepți pe încredere sunt detalii ale științei de valoare limitată. În teosofie este vorba despre valori ultime și supreme ale concepției despre lume. Dacă acolo este suficientă recunoașterea autoritativă a adevărului, încă nu s-a spus că este la locul ei și aici. Dimpotrivă, trebuie să cerem ca în problemele de concepție asupra lumii fiecare să stea pe picioarele proprii și să nu accepte pur și simplu ceea ce-i prevestesc alții. Dacă aș ajunge vreodată în situația de a trebui să îndrăznesc ceva mare în domeniul adevărurilor de școală, de exemplu faptul că Alexandru cel Mare a distrus regatul Persiei sau că Hanibal a trecut Alpii, dacă aș ajunge la convingerea că de un asemenea adevăr depind viața și fericirea, nu m-aș mai mulțumi cu acea acceptare bazată pe autoritate străină, ci aș apela la totul pentru a obține o certitudine independentă”.
  13. Adam Smith, 1723-1790, filosof și sociolog englez.
  14. Johann Gottlieb Fichte, 1762-1814.
    Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling, 1775-1854.
    Georg Wilhelm Hegel, 1770-1831.
  15. Schiller, Scrisori despre educația estetică a omului: adresate baronului Friedrich Christian von Schleswig-Holstein-Sonderburg Augustenburg, pierdute la incendiul castelului Christianburg din Copenhaga în februarie 1794, reconstituite de Schiller și publicate de acesta într-o prelucrare lărgită în 1795, în revista „Horen”.
  16. Ralph Waldo Trine, 1866-1958, scriitor și filosof american: aici, referirea se face la serierea sa cea mai răspândită, În armonie cu infinitul, New York, 1897.
  17. Christian Science: mișcare fondată de Mrs. Mary Baker-Eddy, formă religios-bisericească care a fost acceptată și în Germania.
  18. „Școli de înțelepciune”: vezi nota 6. Și Tagore a fondat o școală de înțelepciune și a fost invitat la Darnstadt în 1921.
  19. Legea conservării materiei: formulată în 1789 de Antoine Laurent Lavoisier, 1743-1794, chimist francez și fondatorul chimiei noi.
    Legea conservării energiei: stabilită de Julius Robert Meyer, 1814-1878, în anul 1842, medic și cercetător al naturii, la care trebuie să observăm că „lucrul nu a trecut în sufletele oamenilor în mod fin spiritual, cum a fost tratat de Meyer, ci într-un mod mult mai grosolan” (Joule, Helmholz). Vezi Rudolf Steiner, conferința din 16 aprilie 1918, în Daruri antroposofice pentru viață, GA 181.
  20. Alfred Russel Wallace, 1823-1913, zoolog englez: The Wonderfull Century, its Successes and its Failures, New York, 1898. Citatul nu este textual, ci este un rezumat al gândurilor acestei cărți.
  21. Între două afirmații opuse adevărul se află undeva la mijloc: vezi Aristotel, Etica nicomahică, II/8.
  22. O istorioară drăguță: este vorba de o aniversare a Institutului de stomatologie al Universității Zürich, ținută la 14 ianuarie 1921 în aula Universității, cu care prilej dr. Alfred Gysi a conferențiat despre „Cariile dentare, prevenirea și urmările neglijării lor”. În această conferință antroposofia nu a fost pomenită și nici nu a avut loc vreo discuție despre ea. La banchetul care a urmat, la casa de întâlnire a membrilor breslei, prof. dr. Oskar Romer, directorul Institutului de stomatologie al Universității din Leipzig, a rostit totuși o cuvântare, ca reprezentant al acestui institut, dedicată merituosului conducător al Institutului din Zürich, dr. A. Gysi (devenit curând după aceea profesor-lector), în care a făcut referire la studiile antroposofice ale acestuia. Observația menționată de Rudolf Steiner ar putea fi legată de această cuvântare. ‒ La rândul său, prof. Romer a ținut o conferință „Despre caria dentară fără putrezirea dintelui. În legătură cu rezultatele cercetării spiritului lui Rudolf Steiner” (Stuttgart 1921). ‒ Citatul „În inteiorul naturii nu pătrunde niciun spirit creat” provine dintr-o poezie a medicului elvețian, botanist și poet, Haller (1708-1777) și este respinsă de Goethe într-o poezie-protest : „În orice caz. Fizicianului” (1820).
  23. Panteismul este un reproș preferat: vezi Otto Zimmermann, Rătăciri antroposofice, în „Stimmen der și Zeit”, vol. 95, caiet 4, pp. 335 și urm.: „Antroposofia, în măsura în care a ieșit la lumină în tipărituri, este panteistă. Neclar este cel mult ce fel de panteism preferă ea” etc.
  24. „Kommender Tag” și „Futurum”: „Der Kommender Tag, Societate pe acțiuni pentru încurajarea valorilor economice și spirituale”, fondată la 13 martie 19201a Stuttgart; vezi prospectul de fondare a SA. Kommender Tag din martie 1920. Vezi și Ideea Kommender Tag de Emil Leinhas, Stuttgart, 1921. ‒ „Futurum SA, Societate economică pentru impulsionarea internațională a valorilor economce și spirituale”, fondată la 16 iunie 1920 la Dornach/Solothurn.
  25. Am fost opt ani la rând educator: la recomandarea profesorului Karl Julius Schroer, profesorului său de istoria literaturii de la Universitatea tehnică din Viena 1884-1890, Rudolf Steiner a fost activ între anii 1884-1890 în casa importatorului de bumbac Ladislau Specht, Viena, ca educator al celor patru fii ai acestuia.
  26. Poarta inițierii (Inițierea): Un Misteriu rosicrucian, în GA 14.
  27. Postacțiunile marii crize a anului 1873: criza mondială din 1873, care a plecat de la Bursa vieneză și s-a extins ulterior la ramurile comerțului și industriei mondiale, a fost provocată de evoluția tehnică (mecanizarea întreprinderilor), care a condus la creșterea comerțului mondial, la stabilizarea capitalului și la supraproducție.
  28. Eugene Bontoux, 1820 sau 1824-1904, om al finanțelor francez, director general al Gării de Sud, mai târziu fabricant și constructor de trenuri (Ungaria, Serbia etc.). Fondator al Union générale, Paris, cu banii legitimiștilor și clericilor, care a falimentat în 1882. Printre altele, el a scris: Etude sur la Compagnie du chernins de fer Sud Autrichiens-Lombards, rapport au Conseil d’administration, Paris 1866. ‒ La Hongrie et l’alimentation de l’Europe, Paris, 1862-1869, 2 vol.
  29. Celebrul crah Bontoux: criza de bursă din anul 1882 care a fost legată de un număr de fundații ale lui Bontoux, mai ales Union générale Banque de Lyon et de la Loire și de speculații de bursă. ‒ Vezi Fr. Perrot, Cazul Bontoux și cea mai nouă criză de bursă internațională, Heidelberg; vezi și Eugene Bontoux, L’Union generale sa vie, sa mort, son programme, Paris, 1888.
  30. Leo Troțki, 1879-1940, bolșevic, conducător al revoluției bolșevice împreună cu Vladimir Ilici Lenin (1870-1924).
  31. „Despre Goetheanumul lui Steiner de la Dornach...”: cele șase citate care urmează au fost preluate de conferențiar din cartea O privire spre viitor? Prietenilor astrologiei științifice de Elsbeth Ebertin, Freiburg (Baden) 1921, pp. 62-63. Primul, al treilea și al șaselea citat sunt luate dintr-un articol intitulat „Templul de la Dornach”, din revista „Der Leuchtturm”, Lorch (Wurttemberg), octombrie 1920. Citatele al doilea, al patrulea și al cincilea se află în textul original al Elsbethei Ebertin.
  32. Generali deosebit de influenți: aluzie a conferențiarului la exploatarea grotescă a prieteniei sale personale cu șeful Statului Major Generalul Helmuth von Moltke care a dus la afirmația absurdă a adversarilor că el ar fi părtaș la pierderea bătăliei de pe Marna din 1914.
  33. Aș fi un mason deosebit de periculos: nu se cunoaște o dovadă documentară pentru acest zvon. Vezi Cursul vieții mele, GA 28, capitolul XXXVI. Afirmația că Rudolf Steiner ar fi „iezuit” (mai târziu „elev iezuit”) a apărut în 1901. În conferința din 24 mai 1920, în Filosofia lui Toma din Aquino, GA 74, 1967, pp. 106-107 se spune: Eu am scris atunci Concepții despre lume și despre viață în secolul al XIX-lea (în prezent Enigme ale filosofiei), GA 18. Aici, la p. 172 găsiți următoarea frază: „Acești gânditori știau într-adevăr să se miște în lumea ideilor fără a-și încorpora această lume într-o formă grosolan-sensibilă”. Astfel am vorbit despre scolastică și apoi și despre gânditorii catolici, care reluaseră atunci studiul scolasticii: gânditorii catolici care se străduiesc, în prezent, să înnoiască această artă a gândirii sunt, în această privință, demni de toată atenția. Întotdeauna va fi valabil ceea ce spune unul dintre ei, preotul iezuit Joseph Kleugten, în cartea sa Filosofia preistoriei (Innsbruck, 1878): „Totuși aceasta a avut ca urmare că s-a spus atunci că eu însumi aș fi un iezuit camuflat”. ‒ C.S. Picht spune: La München s-a răspândit la sfârșitul primului deceniu al secolului zvonul că Rudolf Steiner ar fi fost educat în mănăstirea iezuită Kalcksburg de lângă Viena, apoi s-a spus că ar fi fost văzut la colegiul iezuit morav Bojkovitz, la răsărit de Brünn; în final, teosoful Franz Hartmann a mărturisit Anniei Besant, președinta Societății teosofice, că el îl consideră pe Rudolf Steiner iezuit, ceea ce Besant i-a repetat lui Rudolf Steiner în 1909, în timp ce, pentru a sublinia cât o înveselește această afirmație, a adăugat că Hartmann a considerat-o și pe ea iezuită. Cu toate acestea, Annie Besant nu a pregetat la adunarea generală a Societății ei de la Adyar, în 1912, să-l numească pe Rudolf Steiner în mod oficial „elev iezuit”, ceea ce l-a determinat să respingă această afirmație realizând o schiță a vieții sale sub forma unei conferințe (tipărită în Contribuții la ediția completă Rudolf Steiner, nr. 83/84, Paști, 1984).
  34. Este necesar să existe o anumită grijă: colaboratorii Goetheanumului au organizat preventiv o pază proprie contra incendiilor. S-a înființat un serviciu de pază permanent. Cu toate acestea, Goetheanumul, o clădire construită din lemn, a căzut pradă flăcărilor în noaptea de Anul Nou, ca urmare a unei incendieri premeditate. În același loc a fost ridicat un al doilea Goetheanum, după modelul-machetă făcut de Rudolf Steiner (m. 1925), o construcție din beton și cu forme corespunzătoare pentru acest material.
  35. Entitățile luciferice și ahrimanice: privitor la ierarhii (Angeloi, Arhangheli, Arhai, Exusiai, Dynamis, Kyriotetes, Tronuri, Heruvimi, Serafimi), vezi Rudolf Steiner Ierarhiile spirituale și oglindirea lor în lumea fizică. Zodiac, Planete, Cosmos, GA 110. Privitor la forțele active în evoluția umanității, vezi Rudolf Steiner, Știința ocultă în schiță (1910), GA 13; vezi și Rudolf Steiner, Luciferic și ahrimanic în relația lor cu omul, în Filosofie și antroposofie, GA 35 etc.
  36. Nirvana („stingerea”): este denumirea indiană pentru scopul suprem al năzuinței și strădaniei omului și cel mai înalt lăcaș care poate fi atins numai de aleși, prin obținerea cunoașterii supreme și prin desprinderea de orice dorință pământeană.
  37. Războiul care a avut loc între China și Japonia: războiul, izbucnit în 1894, s-a terminat în 1895 prin Pacea de la Schimonseki. China s-a obligat să plătească Japoniei o despăgubire de război de 200 taeli (600 milioane de mărci), în șapte rate anuale.
  38. „Regula de aur a științei moderne a spiritului de orientare antroposofică”: în baza regulii de aur a mecanicii, care exprimă faptul că nu se poate economisi travaliul prin niciun mecanism. De exemplu, dacă printr-un scripete se poate reduce forța, aceasta trebuie să acționeze, în schimb, timp mai îndelungat.
  39. Creierul produce gânduri: vezi Carl Vogt, Scrisori filosofice pentru oamenii cultivați din toate orașele, Stuttgart și Tübingen, 1845, p. 206: „Orice cercetător al naturii va ajunge, cred eu, conform unei gândiri consecvente, la părerea că toate capacitățile pe care noi le cuprindem sub numele de activități sufletești sunt doar funcții ale substanței creierului, sau, pentru a mă exprima puțin mai grosolan, că gândurile se află cu creierul în același raport în care se află fierea cu ficatul sau urina cu rinichii. A admite un suflet care se folosește de creier ca de un instrument cu care poate lucra așa cum îi place este o aberație”. În cea de a doua ediție, augmentată și îmbunătățită, Giessen, 1854, p. 323, acest pasaj este repetat, cu adăugarea unui citat din Jacob Moleschott, Circuitul vieții, Mainz, 1852, p. 402: „Comparația este inacceptabilă când se înțelege în ce sens transpune Vogt punctul de comparat. Creierul este tot atât de indispensabil pentru elaborarea gândurilor ca și ficatul pentru secreția fierii și rinichiul pentru excreția urinei”.
  40. Despre unele stări nebuloase vechi: aluzie la teoria Kant Laplace.
  41. Adolf Harnack: Ființa creștinismului, Leipzig, 1900.
  42. Nicolaus Copernicus, 1473-1543, astronom, fondatorul imaginii heliocentrice a lumii.
  43. „Cântă-mi, o, Muză...”: vers introductiv la Iliada lui Homer.
    Eschil, 525-456 î.Ch., clasic al tragediei grecești.
  44. Ernst Haeckel: Enigmele lumii. Studii asupra filosofiei moniste, 1899.
  45. Eugen Kühnemann, 1868-1946, filosof, autorul cărții Deutschland und Amerika.
  46. Franz Xavier, 1506-1552, cofondator al ordinului iezuiților, misionar în India și Japonia. Declarat sfânt în 1622.
  47. Aristarh din Samos, aprox. 320-250 î.Ch., astronom grec.
  48. Galileo Galilei, 1564-1642, cercetător italian al naturii. La procesul din fața tribunalului inchizitorial din Roma 1632, Galilei a trebuit să se dezică de învățătura lui Copernic despre sistemul heliocentric.
  49. Max Dessoir, 1867-1947, filosof.
  50. Friedrich Gogarten, 1889-1931, teolog evanghelic: Știința spiritului a lui Rudolf Steiner și creștinismul, Stuttgart, 1920.
    Wilhelm Bruhns, preot lic.: Antroposofie teosofică. Din natura și știința spiritului, vol. 775, Leipzig și Berlin, 1921.
    Kurt Leese, preot lic.: Teosofia modernă și înțelegerea curentelor spirituale ale prezentului, Berlin, 1921.
  51. În cartea mea Enigmele sufletului: 1917, GA 21. În capitolul al doilea al cărții Max Dessoir despre antroposofie, „De dincolo de suflet, științele oculte în perspectivă critică”, Rudolf Steiner analizează concepția lui Max Dessoir. Episodul menționat se găsește la pp. 32 și urm. ale cărții lui Dessoir și este citat de Rudolf Steiner și la p. 66 în Enigmele filosofiei.
  52. Max Scheler, filosof, 1874-1928.
  53. Ceea ce vorbim este înțelepciunea lui Dumnezeu: 1 Corinteni 2, 7-12.
  54. Acestea, desigur, sunt citate din Goethe!: din poezia Cuvinte primordiale. Orficele.
  55. În cunoscutul ziar „Berliner Tageblatt” se publică un articol: este vorba de un articol al lui Christian Bouchholtz, intitulat „Berlinul superstițios. Școli oculte populare și laboratoare spiritiste”, din nr. 39 de marți 25 ianuarie 1921 al ziarului „Berliner Tageblatt”. Deja la 26 ianuarie a apărut un extras din acesta în englezescul „Daily Telegraph”. Dr. Roman Boss a scris atunci o replică, „Rudolf Steiner și Goetheanumul”, pe care a încercat s-o strecoare în presa elvețiană (vezi, de exemplu, „Der Rheinthaler”, Alstatten, 28 februarie 1921).
  56. Are îndatorirea de a-și căuta sursele: în cele ce urmează este vorba despre primele două articole din numărul din februarie al ziarului „Die Tat”: J.W. Hauer, „Antroposofia ca o cale spre spirit”, și Walter Johannes Stein, „Antroposofia ca monism și ca teosofie”. În legătură cu acestea, Rudalf Steiner a spus următoarele:

    Aș vrea să vă mai comunic, tot din acest caiet al lui „Die Tat”, o mică drăgălășenie privitoare la simpla apărare.

    Dragul nostru prieten dr. Stein a publicat într-un articol scris cu mult sens și râvnă această replică de contestare a articolului lui Hauer. Dar ce se obține cu astfel de contestări? Acest Hauer a obținut în conferințele anterioare măiestria de a spune că între prima și a doua ediție a Filosofiei libertății s-ar găsi deosebiri care-ți fac părul măciucă. Acest lucru îl afirmă în legătură cu disertația prietenului nostru dr. Stein și-i reproșează că nu ar fi ținut seama de faptul că există o astfel de deosebire între prima și a doua ediție a Filosofiei libertății. Dr. Stein, bineînțeles, ar fi putut replica că atunci când și-a scris disertația ediția a doua încă nu apăruse. Se reproșează dr. Stein că și-a scris textul pe baza ediției nemodificate a Filosofiei libertății. Da, dar Filosofia libertății nici nu apăruse în noua ediție. Oricum, dr. Stein a citat numai după prima ediție, și tot ce spune se referă la prima ediție și aceasta o precizează în articolul său. J.W. Hauer, care de altfel trece și drept un învățător al tineretului, după câte mi se spune, afirmă următoarele: „Oricine poate verifica dacă concepția mea este justă, dacă își dă osteneala să citească în întregime articolul lui Steiner despre Büchner. De ce spune dr. Stein (p. 831 din articolul său) că eu «repet după el» că ar fi pus la baza cărții sale a doua ediție a Filosofiei libertății și că acest lucru este  «neadevărat»? La înțelegeri greșite neintenționate se spune îndeobște «nepotrivit».

    Vedeți, în anumite condiții acești oameni sunt chiar sensibili! ‒ Și este oare o calomnie răutăcioasă dacă fac o astfel de afirmație, când dr. Stein indică la citatele sale numai numărul paginii celei de a doua ediții, fără notă de subsol? Nu este un obicei științific acela de a reda textul unei prime ediții punând numerele paginilor din ediția a doua, fără nici o mențiune”.

    În realitate, acest om a făcut ticăloșia de a spune că dr. Stein și-a scris cartea numai pe baza primei ediții a Filosofiei libertății. Dr. J.W. Hauer reproșează dr. Stein că nu analizează ceea ce încă nu ar fi antroposofie în prima ediție a Filosofiei libertății, ci s-a orientat în mod incorect numai după ediția a doua, fapt prin care el se face vinovat de omisiune: el a citat numai prima ediție; abia după ce cartea lui Stein a fost gata și trebuia să intre la tipar a apărut a doua ediție a Filosofiei libertății și el a inserat paginile ediției a doua, dar nu a modificat nimic în citate. Hauer i-a reproșat dr. Stein că ar fi pus la baza cărții sale cea de a doua ediție a Filosofiei libertății care a inserat paginile după ediția a doua, pe care eu numai aș fi recoafat-o. Stein însă a citat după ediția întâia, numai că a uitat să facă, după apariția celei de a doua ediții, mențiunea că citatele sunt din prima ediție și numai numărul paginilor este luat din ediția a doua. Hauer conchide însă din această omisiune a lui Stein că acesta trece sub tăcere faptul că în această ediție a Filosofiei libertății eu mi-aș fi schimbat total concepția despre lume, și spune cititorilor că este corect ceea ce se află în cea de a doua ediție, nu ceea ce se găsește în prima ediție. Așadar, un astfel de jeg nu intră în problema de fond, ci se eschivează prin astfel de subterfugii. Aceasta este ceea ce se obține prin astfel de apărări. Astfel de oameni pot întotdeauna să găsească subterfugii pentru că oricând se pot ivi asemenea situații. Cu astfel de lucruri îți poți irosi timpul. La ce ar folosi, de exemplu, dacă aș respinge ceea ce este scris la sfârșitul articolului acestui J.W. Hauer: „Dr. Steiner el însuși (Memoriu asupra despărțirii Societății antroposofice de Societatea teosofică, publicat de dr. Hubbe-Scleiden, Leipzig, 1913, p. 64), preluat prin doamna Besant la 24 octombrie 1902 în școala esoterică a Societății teosofice”.

    Faptul că această școală esoterică nu are nicio valoare și că nu oferă nimic putea spune numai cineva care a cunoscut-o! Pentru a discuta toate aceste aspecte ar trebui făcute tot felul de dezbateri, ceea ce ar duce la discuții fără sfârșit.
  57. Este important să se pună într-o lumina corectă: întrucât blocul stenogramei se termină aici, sfârșitul conferinței nu este lipsit de lacune.
  58. Anul 333 după Misteriul de pe Golgota: potrivit datelor furnizate de Rudolf Steiner, cea de a patra cultură, cea greco-latină, a durat de la 747 î.Ch. până la 1413 d.Ch. Astfel, 333 este exact mijlocul acestui interval.
  59. Cimabue, 1240-1302, pictor italian
  60. Giotto di Bondone, aproximativ 1266-1337, pictor italian.
  61. Adolf Harnack, 1851-1930, teolog: vezi Esența creștinismului, 16 conferințe, Berlin, 1899-1900.
  62. Dr. Roman Boos, 1889-1952, specialist în științe sociale, scriitor și orator.
  63. Am ținut o conferință la Hengelo: o broșură, „Gebr. Storck & Co. Maschinenfabrick Hengelo/Holland”, se află încă în biblioteca lui Rudolf Steiner.
  64. O carte care tratează probleme filosofice: Jurgen Bona Meyer, 1829-1897, profesor de filosofie la Bonn, Probleme filosofice ale timpului. Ediția a doua adăugită și îmbunătățită, Bonn, 1874, XVIII, p. 466. Arnold Dodel, 1843-1908, profesor de botanică la Universitatea din Zürich și scriitor. Exemplarul de carte menționat de Rudolf Steiner există în biblioteca lăsată de acesta. Dodel a prelucrat-o până la pagina 114 și a făcut observații de cele mai multe ori sarcastice pe marginea ei. Întrucât în conferință se menționează caracterul lor simptomatic, să amintim câteva dintre acestea: „Frază frumoasă?” ‒ „Filosofii se refugiază întotdeauna în domeniul de neapropiat al metafizicii, atunci când ajung în conflict cu cel fizic, șiret?” ‒ „Rătăcire?” ‒ „Aici, autorul a trecut fără îndoială peste Darwin” ‒ „Insolent, dragă domnule!” ‒ „Miroase a sofism!” ‒ „Pe noi, materialiștii, cu siguranță că nu!” ‒ „Așadar, lumea exterioară totuși există!” ‒ „Așadar, niciunul dintre materialiști nu a gândit profund? ” ‒ „Flăcăul vorbește ca un papă! ” ‒ „Eu cred că unii materialiști sunt capete mai clare decât acest profesor de filosofie dogmatizator și care blesteamă! ” ‒ „Autorul sporovăiește tâmpenii!” ‒ „Totuși, dragul meu! ” ‒ „Inepție! ” ‒ „Sufletele florilor lui Fechner mă îngrozesc! ” ‒ „Autorul face previziuni! ” ‒ „Profesorul de filosofie vrea să ne dăscălească! ” ‒ „Băiatul se smiorcăie!??? ” ‒ „Ce infailibil este filosoful! ” ‒ „Să-l ia dracul pe critic! ” ‒ „Așa! Aici filosoful își întoarce mânecile pe dos! Ia să vedem! ” ‒ „Dragă domnule, la această întrebare ești incapabil să răspunzi. ” ‒ „Aha, palida invidie te-a orbit! ” ‒ „Aliluia critic! De mult tu vei fi fost uitat, când opera monumentală a lui Darwin încă va fi admirată! ” ‒ Prelucrarea se termină la pagina 114 cu notația: „Salut et bénédiction là-dessus! Bucuros am fi renunțat la aceasta. Zürich, 30 septembrie 1874, A.D.”
  65. Jan Stuten, 1890-1948, muzician, plastician, scenograf și actor olandez: pe lângă multe alte compoziții muzicale a scris muzică pentru Faustul lui Goethe, pentru reprezentațiile întregului Faust ținut la Goetheanum, Dornach/Elveția.
  66. Un om împărțea manifeste: este vorba de un manifest al învățatului și adversarului olandez dr. H.K.E. De Jong, de la Haga, parțial reprodus în scrierea ațâțătoare a lui M. Kully Secretele templului de la Dornach, partea a doua, Basel 1921, p.4.
  67. Prof. dr. med. Hugo Fuchs: director al Institutului de Anatomie din Göttingen. În „Göttinger Tagesblatt”, 1920 (26, 27 mai), el a încercat să discrediteze la maximum știința spiritului de orientare antroposofică și strădaniile asociației pentru „tripartiția organismului social”, și-a folosit și prelegerile pentru a-și ațâța în acest sens ascultătorii, ceea ce a făcut necesară pregătirea de urgență a unei conferințe explicative organizate de Societatea antroposofică și de asociația mai sus amintită. La 25 februarie 1921 avusese loc la Göttingen, în legătură cu ațâțările prof. Fuchs în problema Sileziei Superioare, o adunare de protest împotriva asociației. Adunarea de răspuns prevăzută de asociație a fost interzisă ‒ în mod sigur sub influența exercitată de cei din Göttingen (vezi revista săptămânală „Tripartiția organismului social”, Stuttgart, 1920, nr. 4, 1921, nr. 36 și 40).
  68. Grupul statuar din punctul central al clădirii noastre: grupul plastic realizat în lemn de Rudolf Steiner, înfățișând pe reprezentantul omenirii între Lucifer și Ahriman, grup plastic care a supraviețuit primului Goetheanum și este amplasat în prezent în cel de al doilea Goetheanum, la Dornach, Elveția.
  69. Elohim: în textul ebraic al Genezei, Luther a folosit în locul acestui cuvânt expresia „Dumnezeu în general”. Cuvântul ebraic Elohim trezea în vechii înțelepți ebraici reprezentarea unui grup de entități spirituale care își uneau activitățile în vederea unui scop comun, omul Pământului actual.
  70. Eterul caloric: trebuie deosebite eterurile caloric, luminos, sonor (chimic) și al vieții. Vezi Rudolf Steiner Misterul bibilic al Genezei, GA 122.
  71. Nephesch: vezi Misterul bibilic al Genezei, GA 122 și Antropologie spiritual-științifică, GA 107.
  72. Cuvintele atât de puternice rostite de Pavel: 1 Cor. 15, 14.
  73. Creștinismul a devenit religie de stat: în 324, prin împăratul Constantin I.
  74. Iulian Apostatul: împărat roman, 361-363: vezi Rudolf Steiner, Pietre de construcție pentru înțelegerea Misteriului de pe Golgota, GA 175, conferința din 19 aprilie 1917.
  75. Cel de al optulea Conciliu de la Constantinopol: vezi Istoria idealismului de Otto Willmann, ed. 1, 1894, vol. II, par. 54, p. III.
  76. Apollonius din Tyana: magician, sec. I d.Chr.
  77. Gimnosofiști: nume dat de greci filosofilor indieni care își impuneau contemplația și asceza cea mai severă. Ei disprețuiau orice fel de îmbrăcăminte.
  78. Potrivit biografului său: Philostratus, Flavius cel Bătrân, sofist și retor grec.
  79. Ce înseamnă cuvântul paulinic: Cor. I, 15, 14.
  80. Helmholz a citit cuvânt cu cuvânt un text: la Adunarea generală de la Weimar din 1892 a Societății Goethe, „Presimțirile lui Goethe cu privire la ideile științei naturii”. Textul conferinței a fost tipărit în caietul pe luna iulie al revistei „Deutsche Rundschau”, Berlin, și a apărut apoi ca broșură, Berlin 1892. ‒ Vezi și Rudolf Steiner Cursul vieții mele, GA 28.

AcasăLucrări OnlineIndex GA203 PrecedentaUrmătoarea