Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner

RESPONSABILITATEA OMULUI PENTRU EVOLUȚIA LUMII

rezultat al legăturii sale spirituale cu planeta Pământ și cu lumea stelelor

GA 203

Vol. III din seria OMUL ÎN LEGĂTURA SA CU COSMOSUL

COLECȚIA INIȚIERI
Biblioteca antroposofică
Seria OMUL ÎN LEGĂTURA SA CU COSMOSUL Vol. III

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactor: LILIANA KIPPER
Concepția grafică a copertei: SILVIU IORDACHE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României STEINER, RUDOLF Responsabilitatea omului pentru evoluția lumii: 18 conferințe ținute la Stuttgart, Dornach și Haga: între 1 ianuarie și 1 aprilie 1921 / Rudolf Steiner; trad.: P. Papacostea. - București : Univers Enciclopedic, 2008 ISBN 978-973-637-165-3 ISBN 978-606-8358-77-2 ISBN 978-973-633-081-0 I. Papacostea, Petre (trad.) 141.332

Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro

COPERTA IV

În zilele nașterii lui Iisus, rămășițe ale vechii clarvederi se mai manifestau la cei mai mari învățați ai epocii, cei trei magi, și la cei mai neștiutori, dar păstrători ai unei credințe nealterate, păstorii. Aceștia au primit vestea nașterii lui Iisus pe două căi diferite: din afară, prin astronomia spirituală, și din interior, prin revelația terestră.

În prezent, cunoașterea este primită pe două căi: prin cunoaștere științifică materialistă, unilaterală, și prin dogmele și tradițiile religioase cel mai adeseori neînțelese.

Autorul scoate în evidență rolul excepțional pe care-l poate juca în prezent știința spiritului de orientare antroposofică pentru armonizarea evoluției umanității cu evoluția Pământului.

Analiza din mai multe perspective a marilor probleme practice care iau naștere din erorile și lacunele ce s-au acumulat și continuă să se acumuleze la nivelul fundamentării teoretice face ca acest ciclu de conferințe să fie un text de maximă importanță un numai pentru clarificarea diferitelor aspecte expuse, ci și pentru trezirea responsabilității conducerilor diferitelor țări și a fiecărui cititor cu privire la influențarea în sens constructiv a evoluției și evitarea unoe involuții ce ar putea avea efecte dezastruoase la nivelul integrării cosmice a umanității și a Pământului.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA

Omul în legătura sa cu Cosmosul

CUPRINS

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

CONFERINȚA I — Stuttgart, 1 ianuarie 1921

Cele două vestiri de Crăciun: cea făcută magilor și cea făcută păstorilor. Magii viețuiesc în Cosmos o matematică spirituală, ca reverberație a existenței dinaintea nașterii. Păstorii făceau cunoștință, în clarvederea lor, cu taine ale Pământului. Magii au obținut vestirea lui Christos din astronomie, păstorii din revelația Pământului. Metamorfoza vechii înțelepciuni a magilor și a păstorilor în matematica actuală, în observarea naturalistă și necesitatea de a le revitaliza prin clarvederea imaginativă.

CONFERINȚA a II-a — Stuttgart, 6 ianuarie 1921

Din cercetarea, cu ajutorul metodelor științei spiritului, a reîntrupării anumitor suflete omenești în diferite teritorii rezultă o imagine istorică și o înțelegere realistă a prezentului: suflete care au preluat creștinismul în primele veacuri în sudul Europei și în nordul Africii și care s-au reîntrupat mai mult în secolul al XX-lea în Europa Centrală; suflete care aproximativ în perioada descoperirii lor trăiau ca amerindieni și care s-au reîncarnat în secolul al XX-lea în Europa; suflete care au preluat creștinismul aproximativ în perioada migrației popoarelor și care în secolul al XX-lea s-au încarnat în Asia, mai ales în Japonia; suflete care în timpul Misteriului de pe Golgota au trăit fiind păgâne în culturile Orientului Apropiat și care și-au căutat încarnarea următoare în secolul al XX-lea în America.

CONFERINȚA a III-a — Stuttgart, 9 ianuarie 1921

Dificultatea multor suflete de a se încarna în prezent. Transformarea dispoziției sufletești a omenirii Europei Centrale. Tendințe de desființare a spiritualității central-europene. Europa Centrală între tendința misticii rupte de lume a Orientului și materialismul Vestului. Hegel, Goethe, Schiller, premergători ai unei sinteze între Răsărit și Apus.

CONFERINȚA a IV-a — Stuttgart, 16 ianuarie 1921

Marile sarcini ale timpului nostru. Prăpastia dintre știință și credință, atât în ceea ce privește reprezentările golite de conținut ale științei cât și dogmele ce nu mai sunt înțelese ale confesiunilor. Imposibilitatea de a realiza legătura cu viețuirea încarnărilor anterioare. Pericolul declinului și al morții sufletești. Necesitatea spiritualizării cunoașterii naturii; tendințele acesteia de a se opune. Ipocrizia prezentului și intervenția necesară a voinței împotriva acesteia. Antroposofia ca problemă a lumilor spirituale; despre consolidarea vieții antroposofice.

CONFERINȚA a V-a — Dornach, 21 ianuarie 1921

Știința spiritului trebuie să impregneze viața adevărată. Privire asupra preexistenței ca forță de viață. Legătura omului cu lumea înconjurătoare: lumea plantelor; formarea cărbunelui. Corpurile fizice scoase din uz și Pământul. Viitoarea transformare a ideilor morale în legitate naturală, a cunoașterii spiritului în forță socială. Materialism și spiritualism. Vederea instinctivă și intelectul actual. Transformarea forțelor sociale active în lumina imaginației. Pericolele din gândirea socială și economică care provin din superficialitate.

CONFERINȚA a VI-a — Dornach, 22 ianuarie 1921

Ceea ce le era comunicat oamenilor în vremurile vechi prin Misterii copiii actuali aduc în viață din învățămintele anterioare nașterii. Pedagogia trebuie să acționeze în așa fel încât oamenii să poată dezvolta în interiorul lor ceea ce aduc cu ei. Omul culturilor precreștine nu intra în relații cu alții numai datorită eredității, ci și datorită unei acționări a lumii spirituale în perioada prenatală.

CONFERINȚA a VII-a — Dornach, 23 ianuarie 1921

Marile răsturnări din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Document privind războiul Confederației separatiste. Tripartiția și legătura acesteia cu viața practică. Industria bumbacului. Idei ale tânărului Rudolf Steiner cu privire la comerțul cu bumbac. Atacuri împotriva antroposofiei în scrierile adversarilor. Apărarea Goetheanumului de atacurile disturgătoare ale adversarilor.

CONFERINȚA a VIII-a — Dornach, 29 ianuarie 1921

Legătura dintre om și Pământ între naștere și moarte, dintre om și lumea stelară între moarte și o nouă naștere. Entitățile spirituale care acționează dincolo de aparența senzorială. Ahriman și Lucifer. Cerul înstelat ca revelație a entităților luciferice, lumea pământeană ca manifestare a entităților ahrimanice. Necesitatea de a găsi echilibrul dintre aceste două entități. Consecința misticii nebuloase: neputința maturizării în viața ulterioară. Strădania lui Ahriman pentru împiedicarea încarnărilor viitoare. Ora decisivă din prezent a omenirii în care trebuie găsit echilibrul. Necesitatea unei geosofii și a unei cosmosofii.

CONFERINȚA a IX-a — Dornach, 30 ianuarie 1921

Necesitatea de a realiza echilibrul dintre rătăcirile luciferice și cele ahrimanice. Ahrimanizarea prin tendințele științifice moderne. Tehnica modernă: un cadavru al naturii. Luciferizarea în viața socială. Sarcina științei spritului este aceea de a asocia științei exterioare cunoașterea esenței umane și sentimentul cosmic vieții sociale. Nașterea înclinației spre viață socială și fecundarea vieții sociale prin cunoașterea lumii. Înnoirea creștinismului.

CONFERINȚA a X-a — Dornach, 5 februarie 1921

Conținutul articolului lui Hsi-Lung, „Trei lumi”, apărut în revista „Hochland”. Relația dintre asiatic și european. Vechii asiatici, dar și vechii greci percepeau ființele divine ca fiind inspiratoarele oricărei culturi. Esența epicii, dramaticii și liricii grecești. Asiaticul actual încă mai trăiește în decadența acestei concepții și din această perspectivă îl judecă pe europeanul modern ca fiind lipsit de suflet și se simte neînțeles de acesta. Acțiunile și scopurile catolicismului. Discutarea cărții lui Hans Ehrenberg Întoarcerea ereticului.

CONFERINȚA a XI-a — Dornach, 6 februarie 1921

Viața de reprezentare actuală pătrunde în domenii care în timpuri mai vechi se aflau dincolo de pragul cunoașterii, pentru că încă nu le era asociată conștiența de sine. Întărirea conștienței de sine în vremurile noi. Perceperea pragului pentru conștiența modernă prin antroposofie. Catolicismul ca o concepție importantă despre lume, dar având rădăcini în trecut. Sarcina de a introduce cunoașterea spiritului în concepția naturalistă modernă. Pericolele prezentate de catolicism și de orientalism. Necesitatea de a avea un sentiment al adevărului. Memoriile ambasadorului Paléologue. Adversari al antroposofiei: Frohnmeyer, Heinzelmann.

CONFERINȚA a XII-a — Dornach, 8 februarie 1921

De când antroposofia s-a prezentat cu clădirea Goetheanumului în fața lumii nu mai este posibil să se practice mistica în mici cercuri sectante. Este necesar un nou sentiment al responsabilității față de antroposofie și o nouă înțelegere a lumii. Lumea se manifestă dușmănos față de antroposofia care este mai puternică. Este necesară nu numai o autoapărare, ci și o caracterizare a adversarilor. Articolul lui Dessoir din caietul pe luna februarie 1921 al revistei „Die Tat”.

CONFERINȚA a XIII-a — Haga, 27 februarie 1921

Grecii au viețuit epoca sufletului rațiunii cu o prospețime juvenilă; în epoca romană s-a manifestat deja o decadență. Noi am preluat în sufletul conștienței gândirea, ca moștenire a culturii sufletului rațiunii. Prin aceasta a luat naștere egoismul ca etapă a evoluției spre libertate. Cunoașterea antroposofică și sarcinile umanității în prezent. Misteriul de pe Golgota a fost înțeles cu resturile vechii clarvederi. De la 333 până la 868 (Conciliul de la Constantinopol) această cunoaștere a devenit teologie. Adolf von Harnack. Viețuirile unor suflete încă neîncorporate în timpul somnului; postacțiunea moștenirilor vieții terestre în starea de veghe. Necesitățile cunoașterii spirituale; sarcina mișcării antroposofice.

CONFERINȚA a XIV-a — Dornach, 11 martie 1921

Raport asupra călătoriei organizată pentru ținerea de conferințe în Olanda, în februarie 1921. Filosoful universitar Jürgen Bona Meyer. Școala de înțelepciune a contelui Hermann Keyserling. Tripartiția omului. Viața volițională și contrafortul său corporal, viața metabolică legată de membre sunt viețuite în somn, nu ajung la conștiență. Ele sunt înglobate în Elohimi. Scopurile entităților luciferice și ahrimanice în evoluția pământeană: spiritele luciferice sunt Elohimi retardați și acționează în viața capului, dând omului rațiunea, dar nu ar dori să-l lase să coboare în existența pământeană deplină. Ei ar vrea să lege omul de trecut. Spiritele ahrimanice sunt entități retardate aparținând primei ierarhii. Ei ar vrea să desprindă omul de trecut și să-l transforme în regnul mineral, într-un membru incipient al unei evoluții. Strădania pentru echilibrarea lucifericului și a ahrimanicului în principiul Christos, prin știința spiritului.

CONFERINȚA a XV-a — Dornach, 13 martie 1921

Integrarea entităților spirituale în diferitele domenii ale existenței. Stăpânirea lui Iahve în cele trei regnuri naturale superioare, caloricul, gazosul și aposul. Elementul mineral străin lui Iahve, ca bază a culturii intelectuale în epoca postcreștină. Înțelegerea onirică a Misteriului de pe Golgota în primele secole. Saul-Pavel. Postacțiunea vechii religii a lui Iahve. Pătrunderea acțiunii lui Lucifer în domeniul lui Iahve, al lui Ahriman în ceea ce ține de domeniul mineral, pentru a-l rupe pe om de preexistență. Atacuri împotriva științei spiritului.

CONFERINȚA a XVI-a — Dornach, 27 martie 1921

Opoziția dintre gândul Crăciunului și cel al Paștilor. Naștere și Înviere. Transformarea gândului Paștilor în cursul istoriei: în timpul creștinismului timpuriu, în care mai trăia înțelepciunea Orientului, gândul Paștilor este triumful asupra morții. În locul acestuia, mai târziu, aproximativ în timpul celui de al optulea Conciliu ecumenic (869), s-a conturat Christos ca judecător al lumii și Christos ca om al suferinței, ca expresie a intrării umanității în materialism. Tot astfel, în locul Misteriului Nașterii s-a manifestat sentimentalismul pentru copilul Iisus. Regăsirea Christosului spiritual în sufletul uman, în voința omului ca sarcină a timpului actual. Stabilirea sărbătorii de Paști.

CONFERINȚA a XVII-a — Domach, 28 martie 1921

Iisus Christos și Apollonius din Tyana. Asemănările exterioare din biografiile lor. Viața, învățătura, călătoriile lui Apollonius; înțelepciunea sa. Înțelepciunea adusă de Iisus Christos pe Pământ din lumi extraterestre. Odinioară, înțelepciunea era legată de anumite locuri de pe Pământ; în prezent, răsărirea înțelepciunii în voința umană individuală. Impulsul învierii al științei spiritului. Intenția mișcării antroposofice și acțiunile ei practice. Cerințele prezentului pentru o nouă cultură a voinței.

CONFERINȚA a XVIII-a — Dornach, 1 aprilie 1921

Evoluția umanității în legătură cu evoluția Pământului. Interiorizarea actuală a rațiunii ca metamorfoză a rațiunii care acționa înainte în afara omului, în legile naturii. Știința actuală a naturii plutește deasupra omului. Sprite luciferice așteaptă ceea ce nu este cuprins de inimi. Spirite ahrimanice așteaptă poftele care iau naștere când voința nu este modelată individual până la gândirea pură. Orient și Occident. Luna ca imagine a ceea ce ar putea deveni Pământul. Gândirea modelată individual și aspectele individuale ale voinței transformate în iubire conferă omului calitatea de coacționar la metamorfozele evoluției Pământului.

Note

DESENELE ȘI NOTAȚIILE LA TABLĂ

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea