Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA306PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner

ACTIVITATEA PEDAGOGICĂ
din perspectiva cunoaşterii spiritual-ştiinţifice a omului

GA 306

OBSERVAȚII


Privitor la acest volum: Acest curs, ținut în cadrul unui simpozion pedagogic, la care a fost făcută o invitație publică, a avut loc la inițiativa învățătoarelor și învățătorilor din toate treptele școlare. La el au participat, mai ales ca persoane nou interesate, aproximativ optzeci de învățătoare și învățători elvețieni și aproximativ treizeci de învățătoare și învățători din străinătate, precum și aproximativ cincizeci de părinți;  el a fost desfășurat în sala provizorie de tâmplărie de lângă Primul Goetheanum care, cu un sfet de an înante, în noaptea de Sf. Silvestru 1922/23, fusese incendiat. În acest curs, Rudolf Steiner reunește prezentări fundamentale, introductive, cu unele care completează și aprofundează aspecte menționate în cursuri dinainte ținute (a se vedea detaliile referitoare la aceasta, în ultima conferință din acest ciclu).

Texte suport: Editorul are la bază transpunerile stenografiate cu scriere lungă, stenogramele originale nu sunt prezente, stenograful nu este cunoscut, din păcate.

Titlul volumului a fost ales de Marie Steiner, ca asociere la formulări din programul simpozionului, pentru prima ediție sub formă de carte.

Despre desenele pe tablă: Reproducerile tuturor desenelor la tablă în original pentru acest curs apar într-un volum separat. Formulările din textul conferinței, care au fost reținute și ca notații de pe tablă, sunt tipărite cursiv. La aceste desene pe tablă se face referire în volumul de față, corespunzător locului respectiv în text.

Operele lui Rudolf Steiner în cadrul Operelor Complete (GA) sunt indicate cu numărul bibliografic în cadrul observațiilor.

  1. în acea clădire de dincolo: A se vedea Rudolf Steiner Gândul construcției Goetheanum-ului, GA 289. A se vedea și sus „privitor la acest volum”.
  2. Rabindradath Tagore, 1861-1941. Citatele sunt preluate din „Amintiri din viața mea”, München 1923, cap. 7. „Studii multiple”.
  3. Immanuel Kant, 1724-1804.
    Pierre Simon Laplace, 1749-1827, matematician și astronom.
    Teoria Kant-Laplace: reieșită din lucrarea lui Kant „Istoria naturii și teoria cerului” (1755), respectiv din „Ipoteza nebulară” fundamentată în aceasta și din „Exposition du Systeme du monde” (1796) de Laplace.
  4. Moritz Carriere, 1817-1895. Filosof și estetician. „Estetică” 1859.
  5. Jean Paul (Friedrich Richter), 1763-1825. A se vedea teoria sa asupra învățării, „Levana”, 1807, prefață la a 2-a ediție.
  6. Scriere pe tablă: Deviind de la scrierea de pe tabă, dar analog cu prima propoziție, cea de a doua propoziție din transcrierea stenografică sună astfel: „Eu îmi adaptez organele superioare de piept și ale gurii ...” Stenograma originală nu este păstrată.
  7. Privitor la tabla 3: Tabla este datată în poziția inversată; poziția corectă rezultă din context.
  8. De când un conciliu a abolit Spiritul: Cel de-al optulea conciliu ecumenic din Constantinopol din anul 869. A se compara cu privire la aceasta filosoful catolic foarte prețuit de Rudolf Steiner, Otto Willmann, în lucrarea sa în trei volume „Istoria idealismului”, ediția I, Braunschweig 1894. În §54, Idealimul creștin drept împlinire a celui antic (Vol. II, p. 111) se spune: „Abuzul pe care gnosticii l-au făcut cu diferențierea paulinică dintre omul pneumatic și omul psihic, prin aceea că pe primul l-au prezentat drept expresie a desăvârșirii lor, iar pe acesta drept reprezentat al creștinilor care sunt prinși în prejudecata legii bisericii, a determinat biserica la respingerea explicită a trihotomiei.”
  9. calul domnului von Osten: A se vedea privitor la aceasta scrierea lui Oskar Pfungst „Calul domnului von Osten” (Hans cel înțelept). O contribuție la psihologia experimentală a animalelor și a oamenilor”, Leipzig 1907.
  10. Knebel, Karl Ludwig von, 1744-1834. Poet și educator al prințului de la curtea din Weimar. Pe 30 decembrie 1833 scrie Knebel către Goethe: „Vom afla la o observare mai amănunțită că în viața majorității oamenilor se află un anumit plan care, prin propria natură sau prin condițiile care îi conduc, se pare că le este desemnat dinainte. Oricât de alternante și schimbătoare ar fi condițiile vieții lor, se arată totuși la sfârșit un întreg care se poate observa printr-o anumită conformitate. Mâna unei anumite soarte, oricât de ascuns ar putea să acționeze, se arată chiar cu precizie, chiar dacă ar fi mișcată prin acțiune exterioară sau mișcare interioară: da, motive contradictorii se mișcă adesea în direcția lor. Oricât de rătăcit ar fi parcursul, totuși străbate întotdeauna motivul și direcția.” A se vedea „Knebels literarischer Nachlaß und Briefwechsel” (Moștenirea literară și corespondența lui Knebel), publicată de Varnhagen von Ense și Mundt, f.a., a 2-a ediție nerevizuită Leipzig 1840, vol. III, p. 452, precum și „Briefwechsel zwischen Goethe und Knebel” (Corespondența dintre Goethe și Knebel), editat de G.E. Guhrauer, 2 vol., Leipzig 1851.
  11. Filosofia Libertaţii. Trăsături fundamentale ale unei concepţii moderne despre lume (1894), GA 4.
  12. grădiniță în școala Waldorf: puțin mai târziu, s-a inființat o grădiniță care a fost instalată într-o cameră a școlii, însă a trebuit să fie curând abandonată, deoarece școala în creștere rapidă necesita spațiul. Abia după moartea lui Rudolf Steiner, la inițiativa lui Herbert Hahn, o mică baracă construită în capătul exterior al terenului de sport al Școlii Waldorf din Stuttgart a fost deschisă ca prima grădiniță, de Paștele anului 1926.
  13. Conducerea spirituală a omului și a omenirii (1911), GA 15.
  14. terebratulidele: animale cu poziție fixă, cu forme uneori asemănătoare cu scoicile, preponderent în calcarul scoicilor și ai Munților Jura.
  15. Paul Baumann, 1887-1964. Profesor de muzică la Școala Liberă Waldorf din Stuttgart.
  16. așa cum am sugerat deja în discuție: a se vedea răspunsurile la întrebări după conferința a IV-a.
  17. expresia paulinică: a se vedea Pavel, Epistola către Galateeni, 2,20.
  18. Karl Marx, 1818-1883. A se vedea „Das Kapital. Kritik der politischen Ökonomie”, vol. I, Hamburg 1867.
  19. corpul profesoral Waldorf: Rudolf Steiner formase pedagogii Waldorf în august/septembrie 1919 pe parcursul a trei cursuri, pentru sarcina lor. A se vedea nota 25. Școala Liberă Waldorf, fondată de industriașul Emil Molt pentru copiii muncitorilor de la fabrica sa, a fost deschisă pe 7 septembrie 1919.
  20. Gregor Mendel, 1822-1884, biolog austriac; din 1843 călugăr augustin. El a descoperit regulile de ereditate denumite după el. Prima publicație din 1865 nu a fost luată în considerare pentru început. De abia după moarta lui a fost luată în considerare.
  21. Wilhelm Konrad Röntgen, 1845-1923, fizician, a descoperit razele X în 1895.
  22. „Îndatorire – acolo unde iubești ceea ce îți comanzi tu însuți.”: Goethe în „Maxime și reflexii”. A se vedea Sophienausgabe, vol. 42, partea a 2-a, Maxime și reflexii despre literatură și etică, din moștenire, p. 214; precum și „Scrierile de științele naturii ale lui Goethe”, editate și comentate de Rudolf Steiner 1884-1897 în lucrarea lui Kürscher „Deutsche National-Litteratur”, 5 volume, republicată la Dornach 1975, GA 1a-e, vol. V, Aforisme și proză, secțiunea 6 p. 460.
  23. un grec înțelept: Solon, în jurul anilor 640-559 î. Chr.; după Planton „Timaios”, 22a, b.
  24. Robert Hamerling, 1830-1889, poet și filosof austriac.
  25. cursul seminaristic: A se vedea Rudolf Steiner Antropologia generală ca fundament al pedagogiei, GA 293; Arta educației. Metodică și didactică, GA 294; Arta educației. Discuții de seminar și conferințe despre programă, GA 295; Stuttgart, 21 august – 6 septembrie 1919.
  26. cursuri mai mici de completare: aceste cursuri pentru învățătorii Școlii Libere Waldorf sunt cuprinse în două volume: în Educație și instruire din cunoașterea omului, GA 302a, conținând „Antropologie prelucrată meditativ”, 4 conferințe, Stuttgart 1920. „Chestiuni educaționale la vârsta maturității. Despre configurarea artistică a predării”, 2 conferințe, Stuttgart 1922, „Sugestii pentru străbaterea lăuntrică a ocupației de învățător și educator”, 3 conferințe, Stuttgart 1923 și în Cunoașterea omului și configurarea învățământuui, 8 conferințe ținute la Stuttgart 1921, GA 302.
  27. Dr. Hermann von Baravalle, 1898-1973. Profesor de matematică și fizică la Școala Liberă Waldorf din Stuttgart.
  28. Dr. Caroline von Heydebrandt, 1886-1938. Învățătoare-dirigintă la Școala Liberă Waldorf din Stuttgart.
  29. astfel găsiți în primul curs pentru cadrele didactice: privitor la tratarea temperamentelor, a se vedea Arta educației. Discuții de seminar, a se vedea nota 25.
  30. cursul pentru profesori care a fost ținut la Goetheanum: ținut de la 23 decembrie 1921 până pe 7 ianuarie 1922. Printre numeroșii participanți din Anglia erau și aproximativ douăzeci de cadre didactice din Elveția. Din inițiativa acestora a reieșit cursul de Paște pentru pedagogi tipărit aici, precum și fondarea „Asociației școlare elvețiene pentru un sistem liber de educație și învățământ” din ianuarie 1923.
    Așa-numitul Curs de Crăciun 1921/22 a fost prezentat de Walter Johannes Stein (1891-1957) și în principal de Albert Steffen (1884-1963) și publicat în 1922 sub formă de broșură.
    Conținutul cursului a fost publicat pentru prima dată în revista „Die Menschenschule” și a apărut sub formă de carte în 1949 cu titlul Dezvoltarea sănătoasă a trupesc-spiritualului ca fundament a desfășurării libere a sufletesc-spiritualului (16 conferințe, Dornach 1921/22), a 4-a ediție 1987 sub titlul Dezvoltarea sănătoasă a ființei omenești. O introducere în pedagogia și didactica antroposofică, GA 303.
  31. am avut de curând un consiliu profesoral: 1 martie 1923, Consilii pedagogice ..., vol. 2, GA 300b.
  32. Doamna dr. Steiner, care a dezvoltat aici arta recitării: Marie Steiner-von Sivers, 1867-1948. Ea a dezvoltat împreună cu Rudolf Steiner arta scenică goetheanistă (Arta vorbirii și Euritmia). A se vedea, Marie Steiner: „Rudolf Steiner și artele vorbite”, Dornach 1974; precum și Rudolf Steiner/Marie Steiner-von Sivers Arta vorbirii și Arta dramatică, GA 282; Metodica și esența Artei vorbirii, GA 280; „Marie Steiner – calea ei către înnoirea artei scenice prin antroposofie”, Dornach 1973.
  33. Ernst Curtius, 1814-1896, filolog pentru limba veche, istoric și arheolog pentru antichitate greacă; printre altele, „professor eloquentiae” la Berlin.
  34. Friedrich Schiller, 1759-1805, dramaturg, poet, istoric și filosof german.
  35. mică școală de formare continuă: Deschisă în 1921 ca școală populară pentru copiii colaboratorilor de la Goetheanum. Deoarece în cantonul Solothurn nu erau permise școli private (interdicția a fost ridicată de abia în 1976), ea a trebuit să fie închisă. A fost dusă mai departe apoi ca școală de formare continuă pentru elevii începând cu vârsta de 14 ani.
  36. clinici în Arlesheim și Stuttgart: „Klinisch-Therapeutisches Institut Arlesheim”, fondat în 1920 prin dr.med. Ita Wegman. „Klinisch-Therapeutisches Institut, Stuttgart”, fondat în 1920 prin grupul de medici: Friedrich Husemann, Ludwig Noll, Otto Palmer și Felix Peipers.
  37. de a asculta... prietenilor și vizitatorilor elvețieni: A urmat o conversație. În ianuarie 1923 fusese format, după sfaturile lui Rudolf Steiner, „Schweizerische Schulverein für freies Erziehungs- und Unterrichtswesen auf Grund echter Menschenerkenntnis”, cu scopul de a fonda la Basel o școală. Dr. Steiner a participat foarte mult la pregătiri, atât pentru această asociație, de care aparținea ca membru în consiliul de conducere, precum și pentru școala ce urma să fie ridicată. El l-a vizitat împreună cu Albert Steffen pe directorul educațional din Basel-Stadt, pentru a clarifica întrebările practice și a aflat la consilierul guvernamental Hauser o dispoziție primitoare. Școala însăși a putut să fie deschisă de abia din 1926, după moartea lui Rudolf Steiner.
    Construcția nouă a celui de-al doilea Goetheanum a început în 1924 după modelul pe care îl proiectase Rudolf Steiner. Deschiderea, în 1928.
  38. Punctele centrale ale chestiunii sociale în necesitățile de viață ale prezentului și vitorului (1919), GA 23.
  39. O personalitate teologică: D.Lic.J. Frohnmeyer, 1850-1921. Prezentarea sculpturii din lemn este conținută în scrierea „Die theosophische Bewegung, ihre Geschichte, Darstellung und Beurteilung” (Mișcarea teosofică, istoria, prezentarea și judecarea ei), Stuttgart 1920. Frohnmeyer a căutat apoi să se justifice într-o scrisoare către Rudolf Steiner (23 ianuarie 1921): el s-ar fi inspirat dintr-un eseu al preotului Nydecker, din Basel, publicat în „Christlicher Vorbote” (Nr. 23, 1921) editat de prof. Burckhardt.
  40. în Goetheanum o sculptură din lemn: Statuia creată de Rudolf Steiner, a reprezentantului omenirii. Ea stătea, încă neterminată, în timpul incendiului în atelier și stă astăzi în sala Gruppenraum din Goetheanum.
  41. vorbire vizibilă, cântare vizibilă: A se vedea Euritmia ca vorbire vizibilă (15 conferințe ținute la Dornach în 1924), GA 279, și Euritmia drept cântare vizibilă (8 conferințe ținute la Dornach în 1924), GA 278.
  42. vedere senzorial-suprasenzorială, ca să mă folosesc de această exprimare a lui Goethe: A se vedea privitor la aceasta afirmația lui Goethe în „Geschichte meines botanischen Studiums” (Istoria studiului meu botanic): „Aspectul schimbător al figurilor plantelor, pe care l-am urmărit de mult timp pe parcursul său particular, a trezit acum la mine tot mai mult reprezentarea: formele de plante care ne înconjoară nu ar fi inițial determinate și stabilite, ci mai degrabă că lor, având o tenacitate încăpățânată, generică și specifică, le-ar fi acordată o mobilitate și maleabilitate fericită, pentru ca în atât de multe condiții, care acționează asupra lor pe parcursul înconjurului lumii, să se conformeze și să se poată forma și transforma urmându-le pe acestea ... Cele mai îndepărtate, însă, au o înrudire evidentă, se lasă comparate între ele fără vreo forțare. Așa cum se lasă acum adunate sub o noțiune, așa mi-a devenit mie încetul cu încetul clar și tot mai clar, că această concepție ar mai putea să fie învigorată și într-un mod mai înalt: o cerință care atunci îmi plutea înaintea ochilor sub forma senzorială a unei plante primordiale suprasenzoriale. Eu am urmărit toate figurile, așa cum îmi apăreau, în transformările lor, și astfel mi s-a luminat deplin, la ultimul țel al călătoriei mele, în Sicilia, identitatea originară a tuturor părților plantei și am căutat de atunci să o urmăresc peste tot și din nou să devin conștient de ea.” În lucrarea „Goethes Naturwissenschaftliche Schriften”, volumul I, editată și comentată de Rudolf Steiner în „Deutsche National-Litteratur” a lui Kürschner pentru 1884-1897, 5 volume, retipărită la Dornach în 1975, GA 1 a-e.

AcasăLucrări OnlineIndex GA306PrecedentaUrmătoarea