Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner

ACTIVITATEA PEDAGOGICĂ
din perspectiva cunoaşterii spiritual-ştiinţifice a omului

Educaţia copilului şi a oamenilor mai tineri

GA 306

CUPRINS

Despre publicaţiile din opera sub formă de conferinţe a lui Rudolf Steiner

CONFERINŢA I — Dornach, 15 aprilie 1923

Ce anume trebuie să se întâmple pentru ca pedagogia să primească din nou o inimă? Epoca intelectualistă a ajuns la o concepţie unilaterală asupra omului. Ea se sprijină pe ceea ce avem de la om atunci când facem abstracţie de spiritual şi de o parte din sufletesc. În ceea ce reiese astăzi din concepţia ştiinţelor naturii se regăsesc multe elemenete ale unei atitudini sufleteşti nereale. Avem nevoie de concepte vii, cu care să ne apropiem de om. Întregul parcurs biografic al omului trebuie luat în considerare pentru activitatea practică din educaţie şi instruire.

CONFERINŢA a II-a — Dornach, 16 aprilie 1923

Cunoaşterea copilului şi a omului mai tânăr. Concepţia despre copil în mişcarea sa vitală vie. Cele trei activităţi ale primei perioade de viaţă: mersul, vorbirea, gândirea. În însuşirea staticii şi a dinamicii se află manifestările vitale ale soartei: din mediul înconjurător, copilul îşi însuşeşte spiritul. Odată cu vorbirea, noi preluăm ceea ce ne însuşim sufleteşte din mediu. În învăţarea gândirii ne însuşim lucrurile din natura exterioară.

CONFERINŢA a III-a — Dornach, 17 aprilie 1923

În prima perioadă de viaţă, copilul este în întregimea sa organ de simţ, imitarea este pentru el lege a naturii. Dedicarea religioasă către mediul înconjurător. Extinderea sferei de viaţă prin mers, vorbire, gândire. Apropierea de elementul artistic prin vorbire. Nu ceea ce este logic, ci ce este imaginativ vrea să aibă copilul. Pentru a doua perioadă de viaţă, legea naturii este dedicarea faţă de autoritate. Odată cu schimbarea dinţilor apare dezvoltarea memoriei din obiceiul străbătut de simţire. Interacţiunea din circulaţia respiraţiei şi a sângelui în cadrul sistemului ritmic de la vârstele de 9 şi 10 ani; odată cu aceasta, o cuprindere a aspectului muzical. Maturizarea sexuală. Esenţa sistemului ritmic.

CONFERINŢA a IV-a — Dornach, 18 aprilie 1923

Importanţa jocului pentru imitaţie. Transformarea jocului în muncă. Scrisul pornit din desenul pictural. Privitor la metodica învăţării cititului. Despre vorbire. Vocale şi consoane. Marile perioade de viaţă şi al nouălea an de viaţă. Eul şi mediul. Primele ore de ştiinţe ale naturii. Cunoaşterea plantelor trebuie să pornească de la perspectiva asupra întregii fiinţe a Pământului. Considerarea regnului animal drept omul extins.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI (I)

CONFERINŢA a V-a — Dornach, 19 aprilie 1923

Orientarea pedagogului în cadrul vieţii de suflet a copilului, între vârsta de 7 şi 14 ani. Esenţa autorităţii. Aspectul volitiv din copil. Diferenţa dintre vieţuirea imagistică dinainte şi de după vârsta de 9 ani. Elementul artistic în predare. Particularitatea componentelor fiinţiale ale omului, cu privire la parcursul vieţii; corelaţiile lor. După vârsta de 12 ani se dezvoltă simţul pentru noţiunea cauzalităţii. Copilul devine matur pentru mineralogie, fizică şi considerarea cauzală a istoriei. Daunele provocate de judecarea prea timpurie. Esenţa crizei din jurul vârstei de 9 ani. Perspectiva culorilor şi maleabilitatea sufletească. Învăţarea cititului. Trecerea cunoştinţelor în putinţă.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI (II)

CONFERINŢA a VI-a — Dornach, 20 aprilie 1923

Relaţia omului individual singular cu esenţa socială a întregii omeniri. Cele trei virtuţi primordiale. Recunoştinţa, iubirea, îndatorirea şi evoluţia acestora. Aducerea unei respiraţii sufleteşti în şcoală: seriozitate şi umor. Pedagogul are nevoie de o concepţie despre viaţă cuprinzătoare, care îi străbate sufleteşte. Educarea şi vindecacrea. Educaţia ca auto-educaţie. Altruismul pedagogului. Educaţia ca faptă socială. Instituţiile sunt cele mai puţin esenţiale aspecte din evoluţia socială. Cele două teze pentru acţiunea cu adevărat socială.

CONFERINŢA a VII-a — Dornach, 21 aprilie 1923

Necesitatea unui compromis faţă de cerinţele vieţii moderne, îndeosebi după vârsta de 12 ani. Din evoluţia naturală a omului se desfăşoară, pe baza recunoştinţei şi a capacităţii de iubire, cea de a treia virtute fundamentală: responsabilitatea. Începând de la vârsta de 12 ani, anume după maturizarea sexuală, educaţia trebuie să treacă spre aspectul practic. Pentru băieţi şi fete învăţarea tricotatului, cusutului, ţesutului, torsului, legătoriei de cărţi; mânuirea unor instalaţii simple ale tehnologiei mecano-chimice, la scară mică. O străbatere însufleţitoare şi spiritualizatoare a trupului este realizată prin aceasta. Dificultăţi temporale din cauza cerinţelor examenului de bacalaureat. Aspectul tragic al materialismului.

CONFERINŢA a VIII-a — Dornach, 22 aprilie 1923

O conducere a şcolii, încercată în sensul ideilor prezentate. Aspectele corporale, sufleteşti şi spirituale trebuie luate în considerare în egală măsură. Instruirea şi educarea ca igienă şi terapie. Întrepătrunderea şi acţiunea reciprocă dintre sistemul nervos senzorial, cel ritmic şi cel de hrănire şi mişcare. Bolile copilăriei din prima perioadă de viaţă. Cea de a doua perioadă de viaţă este cea mai sănătoasă, pentru că totul radiază pornind de la sistemul ritmic şi acesta nu oboseşte. Detalii în exemple. Consiliile profesorale ca sânge al vieţii şcolii. Medicul şcolii. Impulsul fundamental religios şi creştin al şcolii. Aplicarea evangheliilor. Tratarea temperamentelor. Înţelegerea vie. Din spiritul şcolii urmează să se reverse toate aspectele particulare. Predarea în epoci, predarea limbilor, sport, euritmie. Ordonarea întregului organism omenesc înspre aspectul muzical. Pedagogia şcolii Waldorf ca pedagogie a omenirii.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI (III)

CUVINTE INTRODUCTIVE la un spectacol de euritmie — Dornach, 15 aprilie 1923

Observaţii

DESENELE ȘI NOTAȚIILE LA TABLĂ

Lista lucrărilor lui Rudolf Steiner despre educație

Despre publicaţiile din opera sub formă de conferinţe a lui Rudolf Steiner

Baza ştiinţei despre spirit orientată antroposofic este constituită din lucrările scrise şi publicate de Rudolf Steiner (1861-1925). Alături de acestea el a ţinut, între anii 1900 şi 1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât publice cât şi pentru membrii Societăţii Teosofice, iar mai târziu, ai Societăţii Antroposofice. Iniţial, el însuşi voia ca aceste conferinţe, ţinute totdeauna liber, să nu fie fixate în scris, ele fiind concepute drept „comunicări orale, nedestinate tipăririi”. Dar, după ce tot mai multe redactări incomplete şi defectuoase ale conferinţelor sale au fost realizate şi răspândite de către unii dintre auditorii săi, el s-a simţit răspunzător să reglementeze luarea de notiţe. Această sarcină i-a încredinţat-o Mariei Steiner-von Sivers. Ei îi revenea desemnarea stenografilor, administrarea textelor rezultate şi lectorarea lor necesară editării. Deoarece, din lipsă de timp, Rudolf Steiner nu a putut să corecteze el însuşi textele decât într-un număr foarte mic de cazuri, trebuie ţinut cont de rezerva sa faţă de toate publicaţiile conferinţelor: „Va trebui doar luat în considerare faptul că în stenogramele nerevizuite de mine există greşeli”.

După moartea lui Marie Steiner (1867-1948) s-a început lucrul la publicarea Operelor complete ale lui Rudolf Steiner, conform liniilor directoare date de ea. Volumul de faţă se constituie într-o componentă a acestor Opere complete. În măsura în care este necesar, se regăsesc date mai amănunţite cu privire la suporturile de text, la începutul Notelor.

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea