Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner
GRANIȚE ALE CUNOAȘTERII NATURII

MISIUNEA ȘTIINȚEI SPIRITUALE

GA 322

Coordonatorul colecției: dr. Gheorghe PAXINO
Redactor: Alexandru STĂNCIULESCU
Tehnoredactare și coperta: Mariana MÎRZEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României STEINER, RUDOLF Granițe ale cunoașterii naturii: misiunea științei spirituale  / Rudolf Steiner; trad.: Gheorghe Constantin Paxino. – București: Univers Enciclopedic Gold, 2016 ISBN 978-606-704-230-6 I. Paxino, Gheorghe Constantin (trad.) 141.333

UNIVERS ENCICLOPEDIC BOOKS
UNIVERS ENCICLOPEDIC INIȚIERI
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, Bucureşti
Tel.: 021.317.88.38; Fax: 021.317.88.42
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro

Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro

COPERTA IV

FENOMENELE NATURII ȘI CUNOAȘTEREA DE SINE

Lucrarea prezintă meritele, dar și granițele cunoașterii materiale mijlocite de științele naturii. Rudolf Steiner arată că prin aplicarea unei fenomenologii consecvent științifice, care acceptă o realitate spirituală îndărătul celei fizice, aceste granițe pot fi depășite. Prin aceasta se poate parcurge o cale de cunoaștere complementară, ce nu neagă lumea fizică cu legile ei, dar o completează. Astfel se pătrunde în realitatea profundă a lumii și totodată este mijlocită o autentică cunoaștere de sine.

dr. Gheorghe Paxino

CUPRINS [Notă]

Argument

Cuvânt înainte al traducătorului

CONFERINȚA I — Dornach, 27 septembrie 1920

Științele naturii sunt inapte în ce privește viața socială. Idealul explicării astronomice a naturii. Ignorabimus-ul lui Du Bois-Reymond referitor la materie și conștiență. Formarea și desființarea teoriilor este similară cu istoria Penelopei. Necesitatea noțiunilor clare, matematice, în vederea trezirii omului. El se pierde pe sine în acestea. Cerințele sociale pretind depășirea lui Ignorabimus.

CONFERINȚA a II-a — Dornach, 28 septembrie 1920

Hegel. Hegelianismul este inadecvat vieții sociale. Marx și Stirner la polii materiei și conștienței. Dacă se caută mai mult decât un fenomenalism, transparența conceptelor nu este ceva suficient. Rostogolirea cu gândirea dincolo de covorul percepțiilor. Goetheanismul ca ceva opus acestei atitudini. Calitățile primare și secundare ca о primă întrebare cardinală.

CONFERINȚA a III-a — Dornach, 29 septembrie 1920

Opoziția dintre paralelogramul mișcării și paralelogramul forțelor din mecanică. De unde vine matematica? Luarea în serios a „calității” în cadrul cunoașterii natural-științifice. Simțurile vieții, mișcării și echilibrului. Matematica este conținută în mod latent de către acestea. Depășirea abordării prozaic-abstracte a apariției ei din ele. Novalis. Inspirația. Matematica este un domeniu în care trăiește parțial Inspirația. Filozofia Vedantei. Înrudirea lui Goethe cu atmosfera matematică. El aduce lumina la polul materiei. Fenomen originar și axiomă.

CONFERINȚA a IV-a — Dornach, 30 septembrie 1920

Polul conștienței. Viețuiri mistice și „melodia uitată a flașnetei”. Calea „Filosofiei Libertății”. Gândirea pură sesizează existența cosmică ре о culme a acesteia. Impulsurile morale libere. Fantezia morală. Metamorfozarea noțiunilor hegeliene în Imaginație. Renunțarea la rostogolirea neîntreruptă a gândurilor. Realitatea trăiește în imagini. Eul instinctiv devine social prin Imaginație. Stirner. Relația cu psihologia asociaționistă.

CONFERINȚA a V-a — Dornach, 1 octombrie 1920

Despre aducerea dovezilor. Cercetătorul spiritului a introdus argumentarea. A experimenta în domeniul social este iresponsabil. Inspirația și Imaginația ca poziționare corectă la cele doua granițe ale modului de cunoaștere obișnuit. Viețuirile legate de echilibru, motricitate și vitalitate și Inspirația. Urzirea muzicala atonală. Revelația nonverbală a cuvântului. Ființial- spiritualul se conturează în locul lumii metafizice a atomilor. Inspirația lucrează înălțându-se din profunzimi ale evoluției omenirii. Scepticismul patologic ca simptom. Nietzsche.

CONFERINȚA a VI-a — Dornach, 2 octombrie 1920, dimineața

Tendința instinctivă de a ieși din corp. Înțelegerea raționala a științei spirituale ca remediu față de stările patologice. Metamorfoza memoriei în cunoașterea vieților pământești repetate prin Inspirație. Dezvoltarea forțelor sufletești la polul conștienței. Viețuirea gândirii imaginative. Aceasta conduce mai adânc în propria ființă. Evoluția tinde în aceasta direcție, în mod conștient sau inconștient. Stări patologice ca simptom: meteosensibilitatea, claustrofobia, agorafobia. Imaginația. Forța iubirii. Intuiția. Medicul. Capital, muncă, marfă.

CONFERINȚA a VII-a — Dornach, 2 octombrie 1920, seara

Perceperea cuvintelor, perceperea gândurilor, perceperea Eului și spiritual-sufletescul care se eliberează. Inițierea antică orientală. Mantrele. Calea către Eurile ființelor spirituale, perceperea cuvintelor interlocutorului. Pericole ale caii de inițiere. Înțelepciune orientală și confesiuni religioase occidentale. Mișcarea spirituala din Est devine scepticism în Vest. În întâmpinarea ei trebuie să vina о mișcare din Vest către Est. Calea orientala și calea occidentala. Gândire pură – percepere fără gândire. Dificultatea de a pune în mod riguros antroposofia în cuvinte. Calea civilizației occidentale este Imaginația.

CONFERINȚA a VIII-a — Dornach, 3 octombrie 1920

Calea cunoașterii pentru omul de știința. Intenția Filosofiei Libertății. Percepere cu deconectarea gândirii, apelând la imagini. Contemplația. Spiritualul pătrunde în noi inconștient prin lumea simțurilor și ne organizează. Emanciparea simțurilor echilibrului, mișcării și vieții la copil. El „trage” în sine simțurile olfactiv, gustativ și tactil. Cel care exersează Imaginația pătrunde prin miros, gust, pipăit până la echilibru, motricitate, vitalitate. Prin aceasta gândirea pură se transformă în Inspirație. Intuiția ca rezultat al unirii Imaginației cu Inspirația. Multor mistici nu le reușește să străbată complet domeniile mirosului, gustului, pipăitului. Ce viețuia orientalul prin exercițiile de respirație; echivalent cu ele: viețuirea pendulării dintre procesul percepției și gândirea pură. Fundătura filosofiei occidentale: filosofia naturală a lui Schelling și Hegel.

NOTE ȘI COMPLETĂRI CUPRINSE ÎN EDIȚIA GERMANĂ 1981

Despre însemnările de la conferințe

DESENELE ȘI NOTAȚIILE LA TABLĂ

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea