Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA104PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
APOCALIPSA LUI IOAN

GA 104

NOTE ŞI COMPLETĂRI
CUPRINSE ÎN EDIȚIA GERMANǍ 1990


În legătură cu textul: conferințele au fost ținute de Rudolf Steiner în mod liber, fără nici o notă scrisă și au fost stenografiate de Walter Vegelahn, din Berlin, apoi retranscrise în clar. Trebuie să avem în vedere că stenograma a putut avea, pe ici, pe colo, unele lacune care în retranscriere nu au putut fi totuși complet îndepărtate. Este poate și motivația unor dificultăți în înțelegerea unor pasaje, cum ar fi de exemplu acela care se referă la numărul 344 și la numărul 666. În acest sens, se va vedea și nota suplimentară care urmează, semnată de Hella Wiesbergen.

Desenele care figurează în text, au fost executate de Leonore Uhlig după cele trasate de Rudolf Steiner pe tablă în timpul conferințelor și reproduse apoi în textele de bază.

Completări la text:

  1. Georg Wilhelm Hegel (1770–1831). Hegel a spus, textual: „Gândirea cea mai profundă este legată de persoana lui Christos, de realitatea Sa istorică și exterioară și ceea ce face pe drept cuvânt grandoarea religiei creștine este tocmai faptul că, deși este atât de profundă, ea poate fi înțeleasă cu ușurință în aspectul său exterior de conștiența noastră și că în același timp ea ne invită la o adâncă meditație. Ea este astfel accesibilă oricărui nivel de cultură și satisface totodată exigențele cele mai înalte.” (Vorlesungen über die Philosophie der Weltgeschichte/ Prelegeri asupra filozofiei istoriei universale, Secțiunea 3, cap. 2)
  2. Profesorul Georg Friedrich Daumer (Nürnberg 1800–1871). Lucrarea Kaspar Hauser, Sein Wesen, seine Unschuld, seine Erduldungen und sein Ursprung, Regensburg 1873 (Kaspar Hauser. Natura sa, inocența sa, suferințele sale și originea sa). A se vedea și lucrarea lui Peter Tradowsky Kaspar Hauser sau lupta pentru spirit, Paris, 1985.
  3. un scriitor spune: Este vorba probabil, de scriitorul Jakob Wassermann (1873–1934) și de romanul său Kaspar Hauser sau lenea inimii, 1907. A se vedea și lucrarea lui Karl Heyer, Kaspar Hauser și soarta Europei Centrale în veacul al XIX-lea. Contribuții la istoria Occidentului, vol. IX, 1958.
  4. Cuvintele lui Goethe, textual: „Ochiul își datorează existența luminii. Pornind de la organe animale secundare și nediferențiate, lumina poate produce pentru ea un organ care să-i fie asemănător și astfel ochiul se formează prin lumină și pentru lumină, pentru ca lumina interioară să corespundă luminii exterioare.” (Scrierile despre științele naturale ale lui Goethe, editate și comentate de Rudolf Steiner, vol. 3, Schiță pentru o teorie a culorilor)
  5. „Alles Vergängliche ist nur ein Gleichnis”, Goethe, Faust II, Corul final („Tot ce-i vremelnic, e numai aparență”).
  6. Moise, 2, Ieșirea (Exodul), cap. 3, v. 14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: „Eu sunt cel ce sunt”. Apoi I-a zis: Așa să spui fiilor lui Israel: „Cel ce este m-a trimis la voi”.
  7. Evanghelia după Ioan, cap. 8, v. 58.
  8. Se referă la al doilea principiu al Societății teosofice.
  9. Elevii lui Iisus Christos au spus însă: compară cu Ioan, Epistola I, cap. 1, v. 1-3: „Ce era de la început, ce am auzit și am văzut cu ochii noștri, ce am privit și am pipăit cu mâinile noastre despre Cuvântul vieții, aceea vă spun. Căci viața s-a arătat și noi am văzut-o și o mărturisim și vă vestim această viață veșnică ce era la Tatăl și care ni s-a arătat nouă. Așadar ce am văzut și am auzit aceea vă vestim, ca și voi să aveți împărtășire cu noi, cum avem și noi împărtășire cu Tatăl și cu Fiul Său, Iisus Christos.”
  10. Faptele Apostolilor, cap. 1, v. 8. „Ci veți primi puteri când se va coborâ Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim și în toată Iudeea și Samaria, până la marginea pământului.”
  11. Evanghelia după Ioan, cap. 5, v. 46. „Căci de ați fi crezut pe Moise, ați fi crezut în Mine, căci el despre Mine a scris.”
  12. În lunile martie și aprilie 1908, Rudolf Steiner a ținut la Lund, Malmö, Stockholm, Uppsala, Kristiania (Oslo), Göteborg și Copenhaga în total douăzeci de conferințe, de la care însă, nu s-a păstrat nici o notă.
  13. Droții (Drothen) erau vechii preoți scandinavi.
  14. Codex argenteus al lui Wulfila (sau Ulfila); episcop al goților, Wulfila a tradus Biblia în limba gotică în secolul al IV-lea d.Ch. Este cel mai venerat manuscris germanic, scris cu litere argintate și aurite pe pergament purpuriu. Nu s-au păstrat din el decât fragmente descoperite în secolul al XVI-lea în abația din Werden în Ruhr. Aceste fragmente au fost aduse la Praga, apoi în Suedia, de aici în Olanda, unde au fost legate în argint, de unde și numele de Codex argenteus. În prezent manuscrisul se află în biblioteca Universității din Uppsala.
  15. Ioachim de Flores, abate de Floris sau Fiore, mort în 1202, autor al acelei Evanghelium alternum, care interpretează profețiile din Biblie. Mai târziu, în Italia, a fost considerat ca un adevărat profet.
  16. Apocalipsa, cap. 13, v. 18. „Aici este înțelepciunea; cine are minte să socotească numărul Fiarei, căci acest număr este nume de om și numărul ei este 666.”
  17. Insula Patmos, unde a trăit și scris Sfântul Ioan (Apocalipsa, cap. 1, v. 9)
  18. Apocalipsa, cap. 1, v. 10. „Acolo am fost dus în duh, într-o zi de duminică, și am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trâmbiță, care a zis: «Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă»”.
  19. Aceste imagini pictate au servit la decorarea interioară a sălii în care a avut loc congresul Federației secțiunii europene ale Societății Teosofice, în ziua de Rusalii 1907. Ele au fost executate de Clara Rettinch, din Stuttgart, după schițele întocmite de Rudolf Steiner.
  20. O prezentare mai amplă a acestor încarnări anterioare ale Pământului se găsește în următoarele lucrări ale lui Rudolf Steiner: Ştiința ocultă (1910) GA13 și Din Cronica Akasha ( 1904-1908) GA 11.
  21. În edițiile mai vechi, se găsea aici o notă de subsol cu următorul text: „Inițierea creștină a lăsat aceasta ca simbol al inițierii. Lucrurile sunt prezentate din punct de vedere creștin. Creștinismul trebuia să le adopte, dar ulterior le-a amestecat cu alte lucruri”.
  22. Legenda lui Ahasverus, sau, așa cum se mai numește, legenda „Jidovului rătăcitor” creată de Ordinul Cordelierilor, vorbește de Ahasverus din Ierusalim. Acesta a alungat pe Christos care, în drumul spre Golgota, voise să se odihnească în fața casei sale. Drept pedeapsă a fost blestemat să meargă la nesfârșit pe Pământ până în ziua Judecății de Apoi. Primele atestări cunoscute despre această legendă datează din secolul al XIlI-lea, iar primele tipărituri din anul 1602.
  23. Legenda lui Baldur și Loki. A se vedea cele două conferințe ținute de Rudolf Steiner, la 2 și 3 aprilie 1915, la Dornach (Elveția): Căile spre o cunoaștere spirituală și o reînoire a conceptiei artistice despre lume (GA161) și ciclul de conferințe din 7–17 mai 1910: Sufletele popoarelor. Misiunea unor popoare în raporturile lor cu mitologia germană și nordică (GA 121).
  24. Asuras – Începuturi. În acest context, Asuras sunt asimilați cu ierarhia Arhailor (Începuturi, Principate, Spirite ale personalității), dar mai târziu, cu altă ocazie, Rudolf Steiner i-a caracterizat ca fiind spirite care atrag pe om spre rău (conferința din 22 martie 1909 ținută la Berlin și inclusă în GA 107). Pentru această neconcordanță trebuie avut în vedere faptul că eventualstenograma prezintă lacune sau că Rudolf Steiner, voind să scurteze expunerea, indică prin același termen Arhai, pentru că la origine Asuras aparțineau tot de ierarhia Arhailor. Numai datorită faptului că Asuras au rămas în urma evoluției, au devenit forțe care antrenează pe om spre rău. Aceasta explică și numele lor, căci în sanscrită termenul care desemnează pe zei este „suras” (de la „asu”= suflu, respirație), iar „a” este negația. Deci, Suras devine Asuras, nonzei. În unele note nepublicate ale unei conferinte ținute de Rudolf Steiner la 17 octombrie 1904 la Berlin se spune: „Cei care erau la început entități spirituale apar acum ca rebeli, ca revoltați, care vor să dobândească independeniă. Şi de aceea suras devin asuras”.
  25. Între 21 martie – 9 aprilie 1920, Rudolf Steiner a ținut un ciclu de 20 de conferințe, pe teme medicale, intitulat Ştiința spirituală și medicina (GA 312). Netradus în limba română.
  26. Cuvintele lui Goethe în Divanul occidental-oriental, ultima strofă din Nostalgia binefăcătoare.
  27. Familia Rothschild: tatăl, Mayer Amschel Rothschild (1743–1812) la Franckfurt am Main, și cei patru fii: Solomon, șeful casei din Viena, în 1816, Nathan, care a transferat în 1813 firma de la Manchester la Londra, Karl, care a fondat în 1820 firma din Neapole și Jakob, care devine în 1812 șeful casei Frații Rothschild din Paris.
  28. Epistola lui Pavel către Galateni, cap. 2, v. 20 „Răstignitu-m-am împreună cu Christos și de acum nu mai trăiesc eu, ci Christos trăiește în mine. Şi dacă trăiesc ascuns în timp, trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine”.
  29. Lev Nicolaevici Tolstoi (1828–1910).
  30. În legătură cu marii îndrumători ai omenirii există un ciclu de conferințe ținut de Rudolf Steiner între 23-31 august 1906, intitulat Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer și fratii lui Christos (GA 113).
  31. În conferința ținută de Rudolf Steiner cu ocazia Congresului de la München, în 1907, Imaginea ocultă a peceților și a stâlpilor (GA 284), netradusă în limba română, se spune: „Evoluția pământului se împarte în două mari perioade, perioada lui Marte și cea a lui Mercur”. De asemenea, într-un ciclu de șapte conferințe, ținut la Berlin între 6–16 iulie 1916, Esența lumii și natura eului (GA 169), se arată același lucru.
  32. În legătură cu acest subiect, Rudolf Steiner a vorbit și în conferința ținutăta la München, 4 decembrie 1907 și cuprinsă în volumul Natur und Geistwesen (GA 98).
  33. Există o foarte cunoscută explicație a numărului 666 în De occulta philosophia de Heinrich Cornelius Agrippa (Agrippa von Nettesheim) 1486–1535.
  34. În legătură cu planșele de la finele volumului, reprezentând imaginea celor șapte peceți: tablourile au fost pictate și au servit ca decor în sala în care a avut loc Congresul Federației secțiunilor europene ale Societății Teosofice, în ziua de Rusalii 1907, la München. Aceste tablouri au fost executate, după schițele făcute de Rudolf Steiner, de Clara Rettich, din Stuttgart.

O indicație specială privind evoluția numărului 666 din conferința a XI-a

Textul prezentelor conferințe corespunde manuscrisului redactat de stenografă; dar evident a suferit din cauza prescurtărilor la care, bineînțeles, s-a recurs în timpul expunerii. Aceasta explică, poate, și unele nepotriviri în ce privește determinarea exactă a momentului în care, în ansamblul evoluției, se plasează numărul 666. Dacă, așa cum se spune în text că numărul evoluției este calculat în functie de stările de formă, de rasele principale (perioade) și subrase (epoci de cultură) și că va veni un moment în viitor când, așa cum avem acum ca număr al evoluției 344, acest număr să fie 666 și ar fi logic să deducem că numărul 666, determinat în același mod ca și 344, să se situeze la sfârșitul stărilor de formă din a patra stare de viață (regnul mineral), și nu cum rezultă din text, la sfârșitul stărilor de viață. Dar după text lucrurile nu stau chiar așa, căci se spune, în legătură cu numărul 666, că nu semnifică șase stări de formă, șase perioade și șase epoci, ci șase regnuri de viață sau ronde – în limbaj teosofic –, apoi șase perioade și șase epoci. Rezultă că pentru numărul 666 s-a sărit peste stările de formă.

Problema de a stabili dacă textul este corect sau greșit este încă deschisă. Într-o notă redactată în 1906 de Rudolf Steiner găsim o anumită explicație. Conform acestei note, numărul 666 apare definitiv în a șasea stare de formă, din a șasea stare de viață, a celei de a șasea planete (încarnare a Pământului, respectiv Venus). Dar și, într-o mai mică măsură, ori de câte ori raportul de evoluție este 666.

O contribuție la această controversă o aduce Ernst Suter Schaltenbrand (Basel, Elvetia) într-un articol publicat la 6 ianuarie 1984 în revista Societății Antroposofice „Das Goetheanum” intitulat „Despre unele contradicții aparente din expunerile făcute de Rudolf Steiner asupra evoluției”. În acest articol se pornește de la faptul că Rudolf Steiner, în expunerile pe care le face cu privire la numărul 666, vorbește în mod evident despre un alt mod de calcul doar atunci când lămurește numărul 344 și prin aceasta vrea să arate, fără a sublinia în mod deosebit, că un număr ocult compus din trei cifre poate fi citit în două feluri, o dată luând în considerare evenimentele din interiorul unei „stări de viață”, altă dată având în vedere toate stările (regnurile) de viață ale Pământului. Deci, dacă ne sunt prezentate două moduri de citire și interpretare, deoarece pornesc de la diferite ipoteze, este de la sine înțeles că orice încercare de a le cuprinde într-una singură este sortită eșecului. O asemenea încercare duce în mod sigur la o contradicție care în realitate nu există.

Dacă ne întrebăm însă pentru ce a ales Rudolf Steiner pentru descifrarea numărului 666, așa cum ne-o prezintă, o anumită interpretare, trebuie să avem în vedere următoarele: Numărul 666 nu este rezultatul unui calcul bazat pe o schemă rigidă, ci a fost arătat de Apocalipsa lui Ioan din Patmos prin revelație spirituală. El este numărul Fiarei care vrea să atragă omenirea în Abis, este numărul lui Sorat, Demonul solar, cel mai mare și aprig adversar al lui Christos; el este dezvăluit de Ioan pentru a ne arăta timpul când se împlinește marea ruptură de spiritualitate. Acest moment a fost desigur accesibil și viziunii spirituale a lui Rudolf Steiner. El a știut deci în ce modalitate trebuie descifrat numărul 666.

Cine se împiedică de faptul că numărul nu este chiar foarte „sistematic” trebuie să ia aminte că lumea spirituală își are propriile ei legi. Când își alege propriul limbaj ca să exprime o revelatie printr-un număr de trei cifre, nu putem să susținem cu felul nostru terestru de a gândi că numărul Fiarei ar trebui să fie compus din patru și nu din trei cifre, pentru a se lua în seamă și stările de formă, adică să fie 6666. Revelațiile trebuie luate așa cum sunt și să învățăm să le citim.

Această apreciere este întărită și de alte note ale lui Rudolf Steiner din mai 1906 și destinate lui Edouard Schure*, în care numărul 666 este prezentat în două moduri de a fi citit, iar timpul la care se referă se situează o dată la sfârșitul evoluției Pământului, iar altă dată la sfârșitul încarnării planetare Venus. (Hella Wiesbergen.)

* Nota se află reprodusă în acest volum, ca anexă (N.T.).


AcasăLucrări OnlineIndex GA104PrecedentaUrmătoarea