Din istoricul si continuturile primei sectii a Scolii esoterice 1904-1914, GA 264: I. Scrisori catre elevi esoterici, cu exercitii

Scrisoarea din 20 septembrie 1907 a fost aşezată la început, deoarece conţine lucruri fundamentale despre educaţia esoterică. Apoi urmează în ordine cronologică scrisorile pe care Rudolf Steiner le-a scris în calitate de învăţător esoteric, în măsura în care sunt păstrate şi cunoscute. Scrisorile către Mathilde Scholl au fost puse la dispoziţie de către Goetheanum.

Timpul pentru începutul meditaţiei, menţionat în scrisori, are legătură cu fazele Lunii.

Către Martha Langen în Eisenach, despre lucruri fundamentale privitoare la educaţia esoterică

Abia astăzi pot să vă răspund la scrisoare.¹⁴ În orice ar putea fi dat în întinderea sa completă doar verbal; însă vreau să vă trimit înainte unele observaţii în scris, ca să vedeţi dacă în prezent se poate considera că este practic şi de dorit să faceţi eventual călătoria până la Hanovra.

Prin felul în care trebuie răspândită teosofia în timpul nostru se evidenţiază mult prea uşor neînţelegeri despre fundamentele sale, de exemplu despre ocultism şi educaţia sa. O astfel de neînţelegere constă, de exemplu, din faptul că teosofia ar trebui să îl împingă, pe fiecare om care o preia, într-o formă oarecare, şi către educaţie ocultă. Dar despre acest lucru nu este deloc cazul. De găsit, adevărurile oculte pot să fie găsite doar de către cei educaţi ocult; de înţeles pot să fie prin înţelegerea umană cu totul obişnuită. Și de aplicat în viaţă pot să fie pe baza unei astfel de înţelegeri dobândite prin forţele sufleteşti obişnuite. Eu însumi nu voi instrui niciodată ceva în public, care – dacă este găsit pe căi oculte – nu ar putea fi înţeles prin forţele sufleteşti obişnuite, numai dacă se vrea utilizarea lor. Teosofia este necesară pentru timpul nostru; iar omenirea ar trebui, în punctul actual al dezvoltării sale, să decadă în pustietate şi în lipsă de fertilitate în toate părţile, dacă teosofia nu s-ar revărsa către ea ca un puternic curent de forţă. Ar fi însă rău dacă fiecare teosof ar vrea să devină şi elev ocult. Acest lucru ar fi – iertaţi-mi comparaţia banală – ca şi cum, pentru că toţi oamenii au nevoie de haine, fiecare ar trebui să devină croitor. De teosofie au nevoie toţi oamenii în anumite condiţii; de educaţie esoterică, puţini.

Pe de altă parte însă, nimănui nu i se poate refuza această educaţie, atunci când este potrivit pentru aceasta. Căci oricâţi ar căuta-o: în prezent nu vor fi fiind prea mulţi. Aşadar, într-o anumită privinţă, nu îi stă nimic în drum educaţiei oculte a niciunui om. Deoarece în asemenea condiţii mulţi se străduiesc astăzi să facă educaţia, nu lipsesc neînţelegeri chiar şi printre elevi. Astăzi gândeşte fiecare că ceea ce e bun pentru el ar trebui să fie şi pentru alţii. Astfel se formează concepţii generale despre educaţie, care în fond sunt cât se poate de incorecte. Învăţătorul ocult este, bineînţeles, nevoit să spună că drumul pe care merge un om care este ascetic din punct de vedere sexual, este un altul decât cel pe care merge un om care nu se sustrage în această privinţă de sarcina de a realiza servicii pentru omenire. Ceea ce se spune din partea învăţătorului ocult în această privinţă capătă curând schimbarea de sens: asceza ar fi o condiţie pentru dezvoltarea ocultă. Adevărat este mai degrabă ceva cu totul diferit. Asceza în privinţă sexuală uşurează cărarea ocultă, o face mai confortabilă într-o anumită privinţă. Aşadar cine vrea din pur egoism al cunoaşterii mai ales să „vadă”, acela poate să îşi promită să ajungă curând la un anumit ţel printr-o anumită asceză în această direcţie. Însă nu poate să existe nicio îndatorire faţă de o asemenea asceză, ci doar o îndreptăţire, pe care mai întâi trebuie să şi-o cucerească. Ea constă doar din faptul că se dobândeşte posibilitatea de a-i da omenirii o înlocuire deplin valabilă, dacă se sustrage de la îndatorirea care există în mod normal de a da ocazia pentru încorporarea de suflete. Vedeţi, aşadar, că asceza în această direcţie nu este permis să fie regulă, ci le poate fi acordată doar în anumite condiţii unor ocultişti.

Pornind de la premisele cu care vă apropiaţi dvs. de ocultism, veţi pricepe cu uşurinţă oricum, de altfel, că orice fel de egoism, chiar dacă este cel mai ascuns, mai mascat, nu permite să ajungi totuşi prea departe în educaţia ocultă. Desigur că femeia care nu se sustrage de la îndatoririle ei femeieşti va fi curând mai departe dacă face ceea ce este corect, în condiţiile îndeplinirii acestora, decât cea care, fără să îi pese de soarta omenirii, tinde după „cunoaştere” printr-o renunţare care este totuşi de natură egoistă.

Cu aceasta este dat probabil un răspuns la o parte mai mare a întrebărilor din scrisoarea dvs. Educaţia ocultă nu poate să devieze pe nimeni de la sarcinile de viaţă, dacă nu merge pe un drum greşit. Cu siguranţă că puteţi găsi mulţi aşa-numiţi „elevi”, pe care dvs. îi consideraţi nefolositori pentru o activitate rodnică. Dar se face o judecată greşită dacă se compară aceşti „elevi” cu cei care, fără a vrea să ştie ceva despre teosofie, îşi rezolvă sarcinile lor de viaţă. Nu ar trebui comparaţi primii cu cei de pe urmă, ci întrebat: Cât de nefolositori ar fi aceştia tocmai fără teosofie? Iar privitor la cei de al doilea gen întrebarea corectă ar fi: În ce mod ar fi ridicat conţinutul acţiunii lor, dacă în viaţa lor ar putea să introducă teosofia sau chiar instruirea?

Nici să „exersaţi” fără îndrumări nu v-aş putea recomanda. Nu vreau să conving pe nimeni să se încredinţeze „instruirii”. La fiecare trebuie să fie o decizie proprie, liberă.

Procesele din viaţa dvs. interioară şi exterioară vă împing către această instruire. Sarcinile dvs. de viaţă le veţi putea rezolva cu siguranţă mai uşor şi mai sigur cu ajutorul instruirii. Soţul dvs. se descurcă mult mai greu cu teosofia decât dvs. înşivă. Acest lucru poate să îl estimeze doar cineva care ştie că în prezent o educaţie elevată îngrămădeşte de-a dreptul piedici interioare de netrecut în faţa adevărurilor teosofice. Și, pe de altă parte, poate că nu este nimic mai potrivit pentru a depăşi aceste piedici, decât o profesie practică, aşa cum [i] se oferă tocmai în prezent soţului dvs.

Instruirea dvs. doar atunci va fi cea corectă când nu vă ia nimic şi, faţă de ceea ce aveţi, adaugă câte ceva: ca sănătate, forţă de viaţă, siguranţa acţiunii şi pace interioară, de care omul nu are nevoie de dragul lui, ci pentru semenii săi. Nicio acţiune nu slujeşte omenirii, care nu provine din pace interioară. Orice acţiune care provine dintr-un suflet ce este neîmpăcat în interior distruge dezvoltarea sănătoasă a omenirii, oriunde ar avea loc.

Dacă vreţi să încercaţi, după aceste observaţii, atunci vă va fi oferit din partea mea orice indicaţie posibilă. La Hanovra sunt de pe 21 septembrie seara până pe 4 octombrie. Dacă aţi dori să vă anunţaţi prezenţa acolo personal printr-o carte de vizită, atunci voi organiza totul pentru o convorbire detaliată. Adresa: Dr. Rudolf Steiner, momentan Hanovra, Ferdinandstraße 11 bei Fleissner.

Transmiteţi salutări cordiale soţului dvs. drag şi primiţi dvs. înşivă salutări cordiale din partea

Către Mathilde Scholl în Köln
Mathilde Scholl scrisese pe 11 februarie 1903 către Rudolf Steiner:

... În continuarea discuţiei noastre doresc să întreb acum următoarele. În imaginea XXVI din cartea lui Leadbeater [„Man visible & invisible”] este aura unui elev al lui Buddha, a unui elev care a atins treapta a patra pe cale, treapta unui Arhat. Aura este ordonată concentric, succesiunea culorilor pornind dinspre mijloc:

1) galben
2) roz
3) albastru deschis
4) verde
5) violet

= inteligenţă
= iubire
= dăruire
= compasiune (simpatie)
= spiritualitate

toate acestea înconjurate de o cunună de raze în culorile curcubeului sau mai degrabă în culori sidefii şi străbătute de raze vii de lumină, care pornesc de la corpul Arhat-ului. – Leadbeater spune că pe baza succesiunii culorilor se poate recunoaşte genul Arhat-ului, respectiv al Maestrului.

De ce gen sau ierarhie ar putea acum să aparţină o fiinţă la a cărei aură se succed, pornind de la centru, mai întâi 1) albastru deschis = dăruire şi apoi 2) roz = iubire. Ordinea este de asemenea concentrică, tot astfel ca la aura ilustrată – doar că nu erau vizibile alte culori decât albastru deschis şi roz. [Într-o trăire din vis.] Totuşi, corpul fizic apărea doar în contururi şi transparent, nu în relief – iar în acesta apăreau centre (asemănătoare cu svastica sau cu nişte roţi) care se învârteau în cea mai rapidă mişcare în jurul lor şi emiteau lumină. faţa avea trăsăturile şi expresia Maestrului M.

Dacă puteţi şi aveţi voie să îmi spuneţi cine este această fiinţă sau în ce fel pot eu însămi găsi o explicaţie, aş fi fericită. ... Dacă mai târziu ar fi posibilă o adunare a E.S. în Germania, eu m-aş bucura. Unele lucruri exterioare mai sunt încă de ajutor pentru mine. De exemplu, mi-ar plăcea să am de-a dreptul reglementări pentru studiu – la început, aşadar acum 2 ani 1/2, fusese indicat într-una din instruiri ce versuri ar trebui să memorez seara. Dar pentru că apoi nu a mai venit nicio altă îndrumare, am parcurs astfel Bhagavad Gita – şi apoi Die Stimme der Stille (Glasul tăcerii), la care am ajuns acum la sfârşitul cărţii a 2-a. Pentru mine ar fi un ajutor să nu îmi fac studiile fără o conducere şi să ştiu de exemplu, dimineaţa la meditaţie, că mulţi îşi îndreaptă gândurile lor împreună cu mine asupra aceluiaşi lucru – să ştiu că alţii studiază cu mine aceeaşi carte, şi atât de multe altele ...

Rudolf Steiner a răspuns după cum urmează:

Preaonorată domnişoară Scholl! De mult ar fi trebuit să vă scriu. Doar că îndatoririle privitoare la „Luzifer”¹⁵ au avut deocamdată – în plus faţă de toate celelalte – un efect întru câtva apăsător. Acum va apărea, în sfârşit, peste câteva zile; şi sper că voi ajunge atunci şi la activitate cu totul reglementată. În orice caz, nu voi aştepta în viitor cu răspunsurile atât de mult cum a fost – din păcate – cazul până acum.

Mai întâi să vă răspund la întrebarea dvs. principală. Aura pe care o descrieţi nu îmi este suficient de clară pentru a putea să spun despre asta ceva semnificativ. Nu spuneţi nimic despre raze care pornesc de la fiinţa descrisă. Acuma, la un om avansat, sunt prezente mereu raze în corpul cauzal. Căci aceste raze sunt expresia forţelor active pe care le introduce omul în karma sa aflată în progres. Aşadar, se pare că ceea ce descrieţi dvs. nu este imaginea unui corp cauzal. Acuma nu vreau însă nicidecum să spun că în cazul dvs. nu avem de-a face cu o fiinţă mai înalt dezvoltată. Dar atunci ar putea fi vorba doar de proiecţia corpului cauzal în materia mentală. Iar în acest caz nu înţeleg svasticile, care indică la rândul lor asupra unui element astral. De aceea vă rog să îmi mai scrieţi ceva mai exact despre chestiune. Îmi doresc să lămurim acest lucru.¹⁶

Ar fi în general chiar frumos, dacă membrii mai noi ai E.S. din Germania s-ar aduna în vreun fel oarecare mai strâns. Avem nevoie de acest lucru tocmai în Germania. Căci E.S. trebuie să devină sufletul Societăţii Teosofice. În Germania trebuie să se întâmple asta îndeosebi întrucât putem să sperăm de altfel pentru încă multă vreme într-o conlucrare mai profundă, interioară doar la câte unii, iar cercuri mai mari se vor ataşa doar în mod exterior. Dar aceia vor forma un fond cu atât mai fidel, mai sigur şi mai plin de forţă. Iar de acest lucru avem nevoie, deoarece la noi atât de multe sunt lipsite de perspectivă.

¹⁶ Cu privire la aceasta, Mathilde Scholl a mai răspuns pe 7 mai 1903 următoarele: „... Călduroasele mele mulţumiri pentru răspunsul la întrebarea mea. Imaginea din vis, pe care v-am descris-o, emana într-adevăr lumină, iar această lumină părea să izvorască din svastici, care se aflau în cap şi în partea de sus a corpului. Oricum erau vizibile doar capul şi trunchiul corpului şi asta numai conturat. Fiinţa nu apărea corporal, ci părea să fie doar o apariţie de lumină. Impresia a fost însă atât de puternică, încât am crezut în vis că mă voi arunca la picioarele acestei fiinţe şi voi deveni inconştientă. La trezire, totul îmi stătea viu în faţa ochilor şi am mai simţit mult timp după aceea emoţia interioară. Pentru început nu am căutat deloc vreo explicaţie. Prin intermediul cărţii lui Leadbeater am înţeles de-abia cum este posibil să vezi o asemenea succesiune de culori. Dar mi-ar plăcea să ştiu cine a fost această fiinţă, căci deşi părea să aibă trăsăturile Maestrului M., acest lucru poate să provină atât din dispoziţia mea individuală, cât şi din realitate.” [Răspunsul la această întrebare nu este cunoscut.]

La Weimar a mers totul destul de bine. Avem acum şi acolo o lojă. Conferinţele au cunoscut o audienţă extraordinar de bună. – La Köln aş dori să vin din cele mai diverse motive cu plăcere, pentru a conferenţia şi acolo. Vă rog, poate puteţi să neteziţi puţin terenul acolo. Contează mult, foarte mult să creăm centre noi. Până acum au căutat aproape toţi teosofii germani o corelaţie mult prea puţin strânsă cu mişcarea-mamă englezească. Iar numai pornind de la aceasta, în legătura cea mai intensă cu ea trebuie noi să acţionăm acum. A existat în Germania prea multă înclinaţie către dogmatism, către cuprinderea doar intelectuală a doctrinelor, în timp ce pentru spiritualitatea vie nu este de găsit o înţelegere justă. De abia când o trezim pe aceasta din urmă, atunci când deschidem ochiul pentru faptul că de progresul curentului teosofic nu ţine doar învăţarea dogmelor (Hartmann), ci apartenenţa spirituală la individualităţile centrale de la care provine înţelepciunea şi în care ea îşi are izvorul care continuă să se reverse: – de-abia atunci putem să avansăm. – Trebuie să ne clarificăm – nu prin cuvinte, ci prin lucruri imponderabile –, că este vorba de o continuă fructificare a purtătorilor T.S. prin individualităţi centrale. În întregime vor înţelege toate aceste lucruri totuşi numai cei care lucrează esoteric; dar pentru acest lucru, aceştia trebuie să stea împreună şi în mod conştient şi siguri pe forţele lor şi să fie trezitori pentru ceilalţi.

A fost profund mulţumitor pentru mine să fi putut petrece cu dvs. la Düsseldorf câteva ore. Aceasta este acea mulţumire pe care o avem atunci când îl vedem pe celălalt pe calea pe care stau mereu bornele kilometrice pe care scrie „înainte”. Căci există pentru teosof o poartă prin care doar o dată trebuie să treacă, adică încolo, şi prin care nu trebuie să mai treacă a doua oară – înapoi.

Noi avem în Germania drept personalităţi cu totul sigure doar patru sau cinci. şi de aceea trebuie să lucrăm intens. Dacă facem acest lucru, atunci vom găsi mijloacele şi căile pentru a merge înainte. Dacă nu găsim aceste mijloace şi căi în Germania, atunci se pare că neglijăm acum ceva, ce nu poate fi reparat iarăşi prea curând.

Următoarea mea sarcină exoterică este, pe cât de mult pot, să răspândesc învăţătura.

Sper că vă faceţi un rost bun în Köln, dragă, prea onorată domnişoară Scholl, şi puteţi să acţionaţi acolo pentru cauza noastră şi spre mulţumirea dvs. Cum le merge celor aflaţi sub îngrijirea dvs.?

Cu speranţa de a auzi iarăşi curând de la dvs., sunt cu salutările cele mai cordiale

Către Günther Wagner la Lugano
Günther Wagner scrisese pe 14 nov. 1903 către Rudolf Steiner:

Stimate Domnule Doctor! Inclus aici, respectiv cu aceeaşi corespondenţă vă trimit manuscrisul articolului lui Leadbeater „Unser Verhalten den Kindern gegenüber” (Comportamentul nostru faţă de copii), pentru care m-aţi rugat cu ocazia prezenţei mele la Berlin, pentru a-l tipări în „Luzifer”.¹⁷

¹⁷ Apărut în nr. 7 din decembrie 1903 al revistei „Luzifer”, fondată şi editată de Rudolf Steiner. Revistă pentru viaţă sufletească şi cultură spirituală – teosofie.

A fost foarte îmbucurător pentru mine că am putut să vă cunosc la Adunarea anuală şi sper că încă mult timp vom fi activi la lucrarea comună şi ne vom sprijini reciproc. Mi-ar plăcea dacă aţi dori să îmi daţi o informaţie specială: Sugestia privitoare la o enigmă pe care ar trebui să o rezolve fiecare rasă mi-a fost cu totul nouă; în Secret Doctrine (Doctrina secretă) nu am găsit nimic despre aceasta. Aţi putea să îmi numiţi cele patru enigme pe care (se pare că totuşi) le-au rezolvat primele patru rase? Și sugestia lui H. P. B. despre aceasta mi-ar plăcea să o citesc, poate îmi indicaţi citatul exact.¹⁸

¹⁸ Această întrebare se referă la prezentări ale lui Rudolf Steiner făcute la prima Adunare generală a Secţiunii germane, ce a avut loc la Berlin pe 18 octombrie 1903, la care participase Günther Wagner. Vezi, privitor la aceasta, p. 233 şi urm. în anexa la „Maeştrii înţelepciunii şi ai armoniei sentimentelor” (Pasajul „Activitatea lui Rudolf Steiner şi a cincea din cele şapte mari taine ale vieţii”).

Rudolf Steiner a răspuns după cum urmează:

La pagina 73 (ediţia germană) din Geheimlehre (Doctrina secretă) stă scris cu privire la strofa I,6 (Dzyan): „Dintre cele şapte adevăruri sau revelaţii ne sunt înmânate doar patru, deoarece ne mai aflăm încă în runda a patra.” – Eu am indicat atunci – când aţi fost dvs. la Berlin –, în sensul unei anumite tradiţii oculte, asupra faptului că cel de-al patrulea dintre cele şapte adevăruri de care e vorba mai sus provine de la şapte adevăruri-rădăcină esoterice, şi că dintre aceste şapte ade văruri parţiale (al patrulea privit drept întreg) fiecare rasă primeşte – de regulă – unul. Al cincilea va deveni cu totul revelat atunci când rasa a cincea îşi va fi atins ţelul ei de dezvoltare. Acum vreau să corespund întrebării dvs. cât pot eu de bine. În prezent lucrurile stau aşa, că primele patru adevăruri parţiale formează propoziţii de meditaţie pentru aspiranţii din misterii şi că nimic nu poate fi dat mai departe decât aceste propoziţii (simbolice) de meditaţii. Din ele rezultă apoi, pentru cel care meditează, pe cale ocultă unele lucruri mai înalte. Pun aşadar cele patru propoziţii de meditat – transpuse în limba germană din limbajul simbolic de semne –:

I. Cugetă: cum punctul devine sferă şi totuşi rămâne el însuşi. Dacă ai cuprins felul în care sfera infinită este totuşi numai punct, atunci vino iarăşi, căci atunci ceea ce e infinit îţi va străluci în ceea ce e finit.

II. Cugetă: cum devine grăuntele spic şi apoi vino iarăşi, căci atunci ai cuprins felul în care ceea ce e viu trăieşte în număr.

III. Cugetă: cum doreşte lumina întunericul, căldura frigul, masculinul femininul, apoi vino iarăşi căci atunci ai cuprins chipul pe care ţi-l va arăta marele balaur la Prag.

IV. Cugetă: cum se savurează în casă străină ospitalitatea, apoi vino iarăşi, căci atunci ai cuprins ceea ce stă înaintea aceluia care vede Soarele de la miezul nopţii.

Dacă meditaţia a fost rodnică, din cele patru taine rezultă cea de-a cincea. Permiteţi-mi să spun deocamdată numai atât, că teosofia – teosofia parţială, care se află, spre exemplu, în Geheimlehre (Doctrina secretă) şi în esoterismul ei – este o sumă de adevăruri parţiale dintr-a cincea. O sugestie despre felul în care se trece dincolo de aceasta o găsiţi în scrisoarea menţionată de Sinnett, a Maestrului K.H. [Kuthumi], care începe cu următoarele cuvinte: „Eu am de citit fiecare cuvânt ...”. În prima ediţie (germană) din Okkulte Welt (Lumea ocultă) stă scris la paginile 126 şi 127.¹⁹

¹⁹Cuvintele din Die okkulte Welt (Lumea ocultă) de A.P. Sinnett, despre care se vorbeşte, sună astfel:

„... Bineînţeles că doresc să aflu mai multe despre aceasta; a fost oare un proces prin care gândurile au putut fi exprimate mai repede decât prin cele pe care le cunoaştem noi? Iar privitor la scrisorile primite – oare au fost citite de primitorul ocult în modul obişnuit, sau înţelegea conţinutul fără aceasta?

Răspunsul lui K.H. a fost: Eu am de citit fiecare cuvânt pe care îl scrieţi, altfel aş face o frumoasă dezordine. Iar întrebarea dacă acest lucru are loc acum cu ochiul meu fizic sau spiritual – ambele solicită la fel de mult timp. Acelaşi lucru îl pot spune despre răspunsurile mele; căci fie că le dictez sau le precipit sau le scriu eu însumi, diferenţa de timp astfel economisit este foarte mică. Trebuie să le cuget mai întâi, apoi fiecare cuvânt, fiecare propoziţie să o fotografiez cu grijă în creierul meu, înainte să poată fi repetată prin precipitare. Aşa cum la fotografiere, fixarea imaginilor pe plăci preparate chimic, este necesară o ordonare anterioară în cadrul punctului de focalizare a obiectului de reprezentat, – căci altfel, aşa cum se vede adesea la fotografii proaste, picioarele celui ce stă jos se află în afara oricărei proporţii faţă de cap ş.a.m.d. –, tot astfel trebuie să ne ordonăm mai întâi propoziţiile, şi fiecare literă care trebuie să apară pe hârtie să o impregnăm în spiritul nostru, înainte să poată fi citită. Acest lucru este pentru moment tot ce am voie să vă spun. Atunci când ştiinţa va fi învăţat mai multe despre enigma Lithophylis-ului (sau Lithobiblion) şi despre felul în care imprimarea de frunze ia naştere iniţial pe pietre, atunci îmi va fi posibil să vă clarific mai mult procesul. Înainte de toate trebuie să ştiţi un lucru şi să îl ţineţi în memorie: – faptul că urmăm doar natura şi o copiem foarte exact în lucrările ei.”

Cu privire la aceste aşa-numite scrisori precipitate ale Maestrului, vezi observaţiile preliminare ale editorului, cu privire la despărţirea de şcoala Esoterică de Teosofie, de la p. 257 şi urm.

Către Mathilde Scholl la Köln [carte poştală]

Cel mai cordial salut de Crăciun către voi trei²⁰ și vestea că sâmbătă primiţi diplomele şi exegeza pentru „L.a.d.W.” [Licht auf dem Weg] (Lumină pe cărare)]. Vă rog să mai aveţi răbdare până atunci.

²⁰ Este vorba despre prietenii şi colocatarii lui Mathilde Scholl, Maud şi Eugen Künstler.

Către Mathilde Scholl la Köln

În cele ce urmează, începutul de la interpretarea pentru Licht auf dem Weg (Lumină pe cărare).²¹ Aceasta trebuie să ofere calea pe care trebuie meditat despre carte. Voi continua cât de curând interpretarea pentru dvs. Diplomele le trimit în continuare cel târziu mâine. Doresc ca această scrisoare să plece imediat către dvs. Transmiteţi cordiale salutări la dragii dvs. colocatari [fam. Künstler]

şi primiţi dvs. înşivă
cele mai cordiale salutări de la al dvs.
Rudolf Steiner

Către Clara Smits la Düsseldorf

Se pare că aţi continuat exerciţiile în modul început. Vă rog acum să procedaţi şi în luna ianuarie exact în acelaşi mod cum v-am descris în ultima mea scrisoare.²² Doar propoziţia pe care o indicasem atunci vă rog să o înlocuiţi prin cea care urmează: fiecare fiinţă căreia îi dăruieşti iubirea ta, îţi deschide fiinţa sa; căci lipsa de iubire este un văl care se pune în faţa lucrurilor lumii şi le învăluie. – Câtă iubire emani, atâta cunoaştere se revarsă către tine.

Pentru înţelegerea acestei propoziţii de meditaţie aş dori să adaug câte ceva. Este întru totul aşa, că atâta cunoaştere se revarsă către noi dinspre lume, câtă iubire emanăm noi înşine. În orice caz, nu este permis să credem că în fiecare fază de dezvoltare a vieţii ne este conştientă imediat întreaga cunoaştere. Multe se află pentru început în mod inconştient în noi. Și de aceea vă rog să continuaţi meditaţia în mod constant. Numai dacă facem asta şi ne este clar că nu este pierdută nicio zi în care ne dedicăm acesteia, noi avansăm. Fiecare zi acumulează cunoaştere în noi; şi vine cu siguranţă şi acea zi care ne permite să ne apară atunci în conştienţa deplină. – Propoziţiile despre care medităm nu sunt propoziţii ale raţiunii, pe care trebuie doar să le pricepem; nu pot decât să repet tot mereu şi mereu: sunt propoziţii care trăiesc şi cu care noi înşine trebuie să trăim, aşa cum trăim cu copiii. Și pe copii îi cunoaştem de altfel cu exactitate, dar cu toate acestea ne preocupăm în fiecare zi de ei. Aşa trebuie să fie cu propoziţiile noastre pentru meditaţie.

Deci toate celealte rămân şi în ianuarie în meditaţia dvs. aşa cum au fost; doar propoziţia din decembrie este înlocuită prin cea de mai sus. Vă rog, prea onorată stimată doamnă, să continuaţi mereu totul cum este indicat odată, până când vă scriu din nou. Puteţi fi sigură că veţi primi din timp în timp scrisoarea corespunzătoare. Dacă odată va fi la câteva zile după timpul aşteptat, asta nu strică. M-am bucurat foarte mult că v-am văzut şi ultima dată în Köln. Cu plăcere v-aş mai fi vizitat atunci încă o dată – dar timpul grăbea atât de mult. Lohf a deschis acum perspectiva că se vor găsi în Düsseldorf cel puţin 6 persoane cu care poate să reconstruiască ramura. Acest lucru ar fi foarte de dorit. Despre dvs., prea onorată doamnă, ştiu că faceţi ce e posibil. ştiu de asemenea cât de greu este totul. Dar acţiunea noastră comună unită trebuie să reuşească să facă ceea ce cere mişcarea teosofică din partea celor care îi cunosc semnificaţia. Nimeni nu se mai poate sustrage atunci de la această mişcare, dacă a cunoscut semnificaţia ei.

Către Clara Smits la Düsseldorf

În următoarele zile sper, aşadar, să vă văd. Domnişoara Scholl mi-a scris că vreţi să adunaţi câţiva oameni la Düsseldorf pentru ziua de luni. Asta va fi frumos, chiar dacă sunt atât de puţini. Vă rog numai să alegeţi o oră potrivită. Eu mă orientez cu totul după ceea ce consideraţi că este potrivit.

Mă bucur să pot vorbi din nou cu dvs. despre meditaţia dvs. Sper că până acuma totul a mers bine. Vă dau, atunci când voi fi la dvs., îndrumări precise privitoare la continuare.

Către Doris şi Franz Paulus la Stuttgart

Înainte să se apropie data de 16, doresc să vă mai scriu câteva rânduri despre următoarele zile ale meditaţiei. Vă rog, aşadar, ca partea care este indicată în explicaţiile mele să o completaţi cu Stimme der Stille (Glasul tăcerii), în aşa fel încât lăsaţi în primele paisprezece zile să fie în câmpul vizual al conştienţei primele două propoziţii ale scrierii. Mă refer (cu excluderea chiar a primei propoziţii) la următoarele:

„Cine vrea să înţeleagă glasul spiritului din afara lui, acela trebuie să trăiască mai întâi fiinţa propriului spirit – Dacă cel care caută nu mai vrea să audă doar lumea simţurilor, atunci trebuie să îl caute pe cel care produce această lume, el trebuie să trăiască în gânduri care fac din lumea simţurilor lumea aparenţelor.”

Nu contează să se speculeze asupra acestor propoziţii, ci ca să se trăiască împreună cu ele timp de câteva minute. Pentru aceasta, trebuie să fi fost însuşit înainte conţinutul lor în aşa fel, încât [poate] să fie trecut în revistă cu o privire spirituală, poate fi pus în faţă în mod spiritual şi, fără a se specula despre el, să îl lase să acţioneze asupra noastră, în timp ce ne dedicăm lui. Căci numai prin acest fapt devine rodnică meditaţia, că lăsăm gândurile ce sunt de meditat să se reverse asupra noastră în linişte deplină.

Dacă ceva nu e în regulă sau este neclar, vă rog să îmi adresaţi întrebările respective, la care voi răspunde imediat. De la Lugano vă scriu interpretarea promisă despre cele şapte glasuri, care de altfel pot să vină la rând de-abia în următoarele paisprezece zile.²³

Tot astfel o să vă scriu apoi imediat ce ajung, despre explicaţiile privitoare la Bresch.²⁴

Astăzi aş vrea să vă mai spun dvs. amândurora că am fost umplut de cea mai adâncă mulţumire prin înclinaţia pe care o aveţi faţă de teosofie. Dacă se cunoaşte chemarea mondială a teosofiei, atunci se ştie preţui participarea unor naturi mai profunde. Despre comunicările din partea doamnei doctor voi mai avea de scris câte ceva în următoarele zile. La München a fost plină fiecare oră, şi la fel şi aici la Zürich sunt adunaţi teosofii de aici şi din împrejurimi. În scurt timp pleacă însă trenul.

Adresa provizorie:
Dr. Rudolf Steiner
la domnul Günther Wagner
Lugano Castagnola (Elveţia)

²³ A urmat cu scrisoarea din 11 august 1904.
²⁴ Dacă a avut loc acest lucru, nu este cunoscut.

Către Doris şi Franz Paulus la Stuttgart

Numeroase activităţi şi călătorii nu mi-au permis până astăzi să răspund detaliat la scrisorile dvs. dragi. Ultima dvs. scrisoare îmi este deosebit de dragă, căci văd că aţi continuat munca de meditaţie şi vă rog să menţineţi acest lucru mereu aşa. Puteţi fi siguri că veţi primi mereu de la mine la timpul potrivit ceea ce e necesar. A trebuit să petrec, tocmai datorită muncii noastre esoterice din Germania, ultimele zile în Londra aici la conducătoarea noastră spirituală, Mrs. Besant, spre a dobândi de la ea deplină autorizare esoterică pentru tot ce fac în acest domeniu. Căci puteţi fi siguri că în domeniul esoteric fiecare îndrumare, fiecare sfat sunt date în cel mai grijuliu mod şi sub adevărată conducere a marilor conducători spirituali ai neamului omenesc. Să nu vă îndoiţi că mai devreme sau mai târziu veţi găsi dvs. înşivă prin munca de meditaţie calea către aceşti conducători. Cine a trăit ce am trăit eu, aceluia îi este permis să vorbească aşa. Vă rog acum să mai meditaţi şi în următoarele săptămâni tot acele părţi din Glasul... care premerg cele şapte glasuri. Eu voi interpreta cu autorizaţie în următoarele zile aceste şapte glasuri şi veţi primi atunci un prim exemplar al interpretării. Va avea atunci încă şi mai multă valoare pentru dvs., decât dacă vi le-aş fi dat înainte cu 14 zile, însă fără autorizaţie deplină. Căci acţiunea mea esoterică a primit de-abia în ultimele zile deplina binecuvântare.

Acum mă îndrept către întrebările dvs., dragă doamnă doctor. Dacă nu aş fi esoterist şi nu aş sta în viaţa spirituală, poate că aş spune: întrebările dvs. de la Stuttgart şi mai târziu cele din scrisori m-au surprins. Dar prin însuşirile numite am fost deplin pregătit pentru cunoaşterea privirii dvs. psihologice profunde. Pot doar să vă spun: dvs. aveţi daruri psihice bune şi o frumoasă condiţie preliminară atât spre cunoaşterea spirituală, cât şi spre acţiunea în lumea fizică dinspre planurile spirituale. Ceea ce vieţuiţi arată pur şi simplu că aveţi legătură cu puterile spirituale ale lumii şi întregul dvs. fel arată că sunteţi chemată să utilizaţi aceste daruri într-un mod nobil pentru a fi în ajutorul oamenilor. M-aţi întrebat, printre altele, în repetate rânduri cine sunt. Va veni desigur şi timpul în care putem să vorbim despre asta. Însă astăzi vreau să vă spun doar că am îndreptăţirea să cred: dvs. înşivă mi-aţi făcut cândva un serviciu destul de mare odată, într-o viaţă anterioară. Să nu mă înţelegeţi greşit. Erorile nu sunt excluse, bineînţeles, nici la observaţii spirituale. Dar eu nu sunt un om care trăieşte în iluzii. Eu sunt în domeniile spirituale unul dintre aceia care este numit precaut şi desigur şi „sobru”. De aceea îmi este permis să vorbesc despre credinţă îndreptăţită. În viaţa mea anterioară de acum sute de ani, o personalitate a jucat rolul că m-a smuls dintr-o anumită sferă de familie şi mi-a făcut posibile atunci drumurile care erau necesare pentru profesia mea de atunci, de preot catolic. Erau timpuri în care biserica nu era încă întru totul decăzută ca astăzi. Dumneavoastră aţi dovedit atunci lipsa de prejudecăţi care şi astăzi mi se pare atât de mare la dvs. Dvs. v-aţi creat atunci desigur şi condiţiile pentru viaţa dvs. de astăzi. Acestea sunt sugestii pe care vă rog să le preluaţi cât mai critic posibil; însă pot să vă spun doar că le consider deplin îndreptăţite cu motiv. O să vă fie şi clar, dacă vi se pare plauzibil ceea ce spun, că aveţi chemare pentru o viaţă psihică. Să nu vă speriaţi de această predispoziţie. Astfel de daruri trebuie să le considerăm un lucru sfânt; trebuie să trăim cu ele în mod atât de familiar, cum trăim cu mesele şi persoanele din mediul nostru fizic. Trebuie să le acceptăm întru totul obiectiv şi să menţinem mereu intactă şi ca punct central ferm conştienţa noastră de sine, „Eul” nostru.

Niciodată nu este permis să lăsăm să fim făcuţi neliberi de asemenea influenţe. Ele ne sunt dăruite; dar niciodată cu intenţia de a ne copleşi. Orice ar veni, ţineţi ferm de principiul: toate puterile lumii, atât fizice, cât şi spirituale, sunt pentru aceasta aici în epoca de dezvoltare actuală, pentru ca omul, în calitate de fiinţă liberă, conştientă de sine, gânditoare, sprijinită pe sine însăşi, să-şi îndeplinească mai întâi aici pe acest Pământ sarcina sa. Puterile şi influenţele spirituale trebuie doar să îl conducă pentru a găsi aici căile juste. Și îndeosebi astăzi este chemată femeia să-şi găsească sinea ei şi să o afirme. Tot ce se întâmplă în acest domeniu va contribui la mântuirea omenirii.

Pe 17 mai voi fi probabil iarăşi în Berlin şi voi scrie această scrisoare mai departe.²⁵ Pentru astăzi vă mai transmit vouă amândurora salutări dintre cele mai cordiale de aici

Către Adolf Arenson din Bad Cannstatt, de la Londra, 14 mai 1904
Această scrisoare nu s-a păstrat, însă există răspunsul lui Adolf Arenson din 27 mai 1904:

Comunicarea dvs. prietenească din Londra m-a bucurat şi m-a fericit foarte mult. Vă mulţumesc pentru încrederea dvs. faţă de mine – cu siguranţă mă voi arăta demn de aceasta, chiar dacă încercările mele de meditaţie poate că nu vor corespunde aşteptărilor. Acest lucru parţial nu depinde numai de voinţa mea; dar faptul că această adunare zilnică influenţează caracterul meu şi mă face mai sever faţă de mine însumi, asta simt deja de acum. Simt, pe de o parte, lipsurile mele mai puternic decât oricând, pe de altă parte este totuşi mai multă linişte în mine, pentru că mă ştiu pe calea corectă.²⁶ Asta este tot ce am să vă spun. Cordial şi devotat,

²⁶ Scrisoarea lui Rudolf Steiner conţinea, se pare, comunicarea că Adolf Arenson este admis în şcoala Esoterică. El primise însă deja înainte de asta îndrumări de la Rudolf Steiner (vezi „Exerciţii date individual”), căci i-a scris la 9 mai 1904: „Conform celor convenite de noi, vă relatez astăzi cum mi-a mers cu încercările mele de meditaţie.” Iar în încheierea acestei scrisori se spune: „Apoi doresc să vă rog să mă propuneţi la Societatea Esoterică; eu am exprimat de altfel, atunci când aţi fost aici, dorinţa de a mă alătura. Eu nu ştiu însă ce condiţii sunt puse, de asemenea nu ştiu ce îndatoriri presupune; dar orice s-ar cere, eu simt, dacă nu chiar forţa, totuşi voinţa cinstită în mine de a tinde necontenit către asta. – Trebuie să rog direct pentru admitere? V-aş fi foarte recunoscător dacă aţi putea să îmi trimiteţi la aceste întrebări un rând de răspuns. Cu recunoscătoare veneraţie, al dvs. Adolf Arenson.”

Către Mathilde Scholl la Köln

Tocmai m-am întors de la Londra. În călătoria de întoarcere am mai ţinut şi la Hanovra o conferinţă.²⁷ Mă simt obligat acum înainte de toate să mă refer la munca dvs. de meditaţie. Scrisoarea dvs. din 15 ale lunii²⁸ exprimă un simţământ pe care îl aveţi faţă de experienţa dvs. interioară. Spuneţi: „Eu nu mai sunt disperată în legătură cu faptul că uneori simt mai puţin puternic viaţa spirituală.” Aceasta este dispoziţia justă a degajării, care trebuie să îl stăpânească tot mai mult pe cel care lucrează în interior. Continuarea se instalează tot mai mult, pe măsură ce intrăm în dispoziţia: a prelua totul în linişte şi devoţiune, orice ar interveni. Nu trebuie nicidecum să vrem să forţăm ceva, ci să aşteptăm cu degajare ceea ce vine. Oricum vi s-ar părea dvs. înşivă: aţi ajuns mai departe şi veţi ajunge tot mai departe. Am vorbit, cu privire la aceasta, despre dvs. şi cu doamna Besant. Căci, în principal, misiunea mea acum la Londra a fost de a vorbi cu doamna Besant despre E.S. şi sarcina ei în Germania. Astfel a putut deja acum să mă numească în calitate de „Arch-Warden of the E.S.”, cu precizarea că ceea ce fac eu este făcut în numele ei propriu. Printre celelalte lucruri pe care le aveam de discutat apoi cu ea a fost de a vă admite pe dvs. realmente ca membru de „primul grad” în şcoală. Vă voi trimite acum în câteva zile „regulile” de la „primul grad” şi dvs. îmi veţi spune ce opinie aveţi. – Mai întâi însă am să vă spun că membrii E.S., prim admiterea în „primul grad”, intră în reală legătură ocultă cu curentul spiritual care porneşte de la Maeştri, şi că acest lucru le devine conştient tot mai mult şi mai mult – chiar dacă poate lent – pe parcursul timpului. faptul că aţi atins treapta pentru admitere pot să îl susţin deplin în faţa „Maeştrilor binecuvântaţi”. Ceea ce am să vă comunic verbal vă comunic atunci când ne vom întâlni data viitoare – probabil la Amsterdam.²⁹ Succesul mişcării teosofice germane depinde de faptul că avem un fond de asemenea teosofi care lucrează esoteric. Ei sunt aleşi să ajute şi îndeosebi în această direcţie. Sunt cuvinte serioase pe care le adresez către dvs., însă dvs. sunteţi de altfel mereu pregătită să şi preluaţi serios ceea ce este serios.

Despre toate celelalte în această direcţie vă scriu în curând mai multe. Să nu vă lăsaţi mai ales speriaţi de lucruri cum sunt cele pe care le-aţi trăit, conform scrisorii dvs. Asemenea lucruri sunt efecte de răspuns (reacţii) ale corpului astral, angajat prin meditaţie, asupra corpului eteric şi prin aceasta asupra corpului fizic. Ceea ce vedeţi sunt pentru început procese fizic-eterice, care sunt fundamentate şi în propriile dvs. organe fizice. Cauzele pentru aceasta se află în corpul dvs. astral, care este incitat prin meditaţie. Toate acestea vor fi depăşite. Iar în locul acestor lucruri intră mai târziu încorporarea adevăratelor trăiri suprasenzoriale. Trebuie numai să fie parcurse toate. În linişte.

Diploma pentru d-şoara v. Dessauer o pun alăturat³⁰ – toate celelalte privitoare la aceasta vă rog să le rezolvaţi cu d-şoara von Sivers.

În Köln merg aşadar lucrurile bine înainte. – Ar fi destul de necesar ca şi în Düsseldorf să aibă loc destul de curând unificarea formală.

Transmiteţi cele mai cordiale salutări colocatarilor dvs. şi primiţi dvs. înşivă salutările cele mai cordiale din partea

²⁷ Pe 15 mai 1904, pentru public, conferinţa „Geburt und Tod im Leben der Seele, ein Blick in die theosophische Weltanschauung” (Naştere şi moarte în viaţa sufletului, o privire în concepţia teosofică despre lume) (fără redactare ulterioară).

²⁹ La congresul federaţiei Secţiunilor europene ale Societăţii Teosofice, din iunie 1904.

Către Mathilde Scholl la Köln
Mathilde Scholl îi scrisese la 13 iulie 1904 lui Rudolf Steiner:

Tocmai mi-a scris doamna Lübke, că în Anglia ar fi semnat „pledge” (angajamentul) şi îmi atrage atenţia cu îngrijorare asupra faptului de a vă ruga pe dvs. să îmi permiteţi să semnez şi eu totuşi imediat „pledge”, în cazul în care nici celelalte hârtii nu puteţi să mi le trimiteţi încă. Se pare că au fost făcute unele modificări în şcoală despre care însă nu putea să îmi comunice nimic mai în detaliu, înainte ca să fi semnat „pledge”.

Eu nu am exprimat absolut nimic despre faptul că nu aş fi semnat încă sau că nu aş fi primit hârtii, pentru că nu am considerat că era atât de important. Deoarece doamna Lübke pare să îşi facă griji din cauza acestui lucru, eu vă comunic aceasta. Întrucât dvs. înşivă şi Mrs. Besant m-aţi admis, eu consider că singur acest lucru este important. Atitudinea mea o cunoaşteţi doar întru totul, îndiferent dacă mai dau verbal sau în scris o promisiune deosebită. Dvs. ştiţi că în fond sunt dispusă la orice s-ar cere din partea mea. Eu nu înţeleg cum schimbări exterioare din cadrul şcolii ar putea influenţa gradul dezvoltării unui om. – Dar trebuie să fie ceva serios şi important în acest fapt, deoarece doamna Lübke, care nu îşi poate folosi mâna dreaptă şi se află în tratament medical, mi-a scris cu mare efort cu mâna stângă. Eu îi sunt cu siguranţă recunoscătoare pentru acest fapt, dar cred că se teme degeaba. Dvs. veţi vedea, de altfel, ce vreţi să faceţi ...

Rudolf Steiner a răspuns după cum urmează:

Anexat vă trimit pledge (angajamentul). Vă rog să îl copiaţi şi să îmi trimiteţi copia cu semnătura dvs. pentru a o transmite mai departe către Mrs. Besant.³¹ Este conţinut în pledge ceea ce uneşte pe membrii E.S. Bineînţeles că sunt valabile în continuare toate îndatoririle pe care le-a preluat deja Shrâvaka. Când îmi veţi trimite pledge semnat, vă trimit şi eu provizoriu câteva hârtii. Alte lucruri nu pot fi date încă momentan, dar în curând.

Privitor la orice schimbări din cadrul şcolii să nu vă faceţi nicio grijă. Astfel de lucruri nu se referă de altfel niciodată la dezvoltarea interioară a membrilor în parte, ci la acţiunea în jos a şcolii, de pe planurile mai înalte pe planul fizic, în faţa lumii şi în lume. Aici trebuie, bineînţeles, să se ţină mereu cont de ceea ce îi foloseşte lumii. Pe dvs., care sunteţi o elevă fidelă, dedicată E.S. şi care vă aflaţi întru totul pe calea justă, schimbarea nu vă va atinge deloc în mod substanţial.³²

Punctele particulare din pledge sunt de respectat cu necesitate, dacă vrem să avansăm pe calea ocultă. Nu trebuie luat însă nimic în mod pedant, doar cu severitate. Contează doar atitudinea. Felul în care trebuie să fii un sprijin pentru mişcarea teosofică se poate decide întru totul singur. Poate ca să fie chiar necesar, datorită serviciului şi poziţiei, să nu spui în faţa lumii că eşti teosof. Dacă însă acţionezi cu ardoare – însă serios – atunci ţi-ai ţinut cuvântul dat.

Multe depind de felul cu vorbeşti, astfel ca alţii să fie tot mai puţin şi mai puţin lezaţi de ceea ce se spune. Acest lucru duce la deschiderea porţii care separă de Maeştri. Slăbiciunile altora nu trebuie să primească niciodată dezaprobare din partea noastră – cel puţin nu cea a inimii noastre –, ci trebuie să se caute să fie înţelese de către noi în orice mod.

Aceasta este o datorie care trebuie înţeleasă de fiecare elev E.S. Interpretarea pentru L.a.d.W [Licht auf dem Weg – Lumină pe cărare] o primiţi cu siguranţă în curând.³³ La toate celelalte mai răspund cu siguranţă încă în această săptămână.

„În acest plic vă trimit «angajamentul». O fac cu plăcere şi în fiecare punct din toată inima. fie ca să îmi reuşească să-l îndeplinesc cât mai fidel cu putinţă.
Vă mulţumesc foarte mult pentru cuvintele dvs. prietenoase. Multă linişte, curaj şi forţă scot mereu din ceea ce îmi spuneţi dvs., tot astfel din ceea ce spuneţi în scrierile dvs., cum este eseul din ultimul caiet din „Luzifer”. Pe cât de mult mă bucur pentru fiecare rând din partea dvs. şi oricât de drag îmi va fi de a primi continuarea exegezei privitoare la Licht auf dem Weg (Lumină pe cărare), vă rog să le scrieţi numai atunci când dispuneţi de timp, fără a folosi pentru aceasta în plus din timpul care este neapărat necesar pentru odihna dvs. forţa dvs. trebuie să ne fie păstrată înainte de toate. De aceea nicicum nu ar trebui să vă suprasolicitaţi nici fizic. Cu toţii ne facem griji pentru asta. Dar eu am încredere că şi dvs. consideraţi necesar să vă păstraţi pentru lume şi pentru noi. Noi vrem şi trebuie cu toţii să mai auzim şi să învăţăm atât de multe de la dvs.”

Către Amalie Wagner în Hamburg

Astăzi pot să vă trimit primele comunicări privitoare la E.S. Primul lucru care trebuie, este de a vorbi despre semnificaţia şcolii. şcoala Esoterică este o organizaţie ocultă, asta înseamnă că stă sub conducerea unor individualităţi înalt dezvoltate. Aceştia sunt oameni care au parcurs deja drumul care mai stă încă în faţa majorităţii oamenilor. Astfel de individualităţi înalt dezvoltate sunt în posesia unui grad înalt de înţelepciune, sunt dotate cu un izvor nelimitat de iubire faţă de oameni şi cu darul de a-i ajuta pe aceia care vor să meargă pe calea desăvârşirii. Cei care intră în Ordinul Shrâvaka nu se angajează la nimic altceva decât la a lucra conştient, după puterile lor, la propria lor desăvârşire, pentru a deveni tot mai mult şi mai mult şi slujitori în desăvârşirea întregului neam omenesc. fiecare poate să facă, desigur, doar atât cât îi stă în puteri. şcoala nu cere nimic. Ea vrea doar să pună la îndemână mijloacele prin care fiecare se poate desăvârşi aşa cum este necesar pentru el însuşi şi pentru omenire. Iar pentru a ajunge la aceasta sunt de ajutor în mod ocult numitele individualităţi desăvârşite. Cine semnează „promisiunea”, pentru acela începe, într-un mod care poate că deocamdată este cu totul inconştient, influenţa acestor individualităţi desăvârşite. Astfel el lucrează pur şi simplu prin apartenenţa sa la şcoală pentru întreaga omenire. – Toate îndatoririle pe care le preia S. [Shrâvaka], el le preia numai faţă de sine însuşi. Căci fără respectarea acestor îndatoriri este imposibil să atingă ţelul propus; iar apartenenţa la şcoală nu ar avea scop. Onorată domnişoară Wagner! Vreau să vă indic acum cu exactitate, foarte pe scurt, ceea ce este de făcut. Puteţi să începeţi cu toate de-abia la 18 august. În acel moment ar trebui să vă rog să faceţi începutul. Din motive care îi sunt cunoscute doar ocultistului, trebuie făcut începutul în momente foarte precise. Mai târziu vă vor deveni limpezi toate acestea. Apoi ar fi de făcut următoarele. 1. Seara, înainte de a merge la culcare – cel mai bine chiar înainte de a adormi – vă rog să repetaţi mai întâi următoarea propoziţie în gând – în fiecare seară:³⁴

Mai strălucitoare decât Soarele,
Mai curată decât zăpada,
Mai fină decât eterul Este Sinea,
Spiritul în inima mea. Această Sine sunt eu,
Eu sunt această Sine.

Dacă aţi cugetat asupra acestui lucru, în aşa fel încât niciun gând străin nu se înghesuie în conştienţa dvs. în timp ce ţineţi această propoziţie în faţa dvs.: atunci folosiţi 4-5 minute pentru a realiza o privire retrospectivă asupra trăirilor zilei. Aici vă rog să lăsaţi aceste trăiri ale zilei să treacă pe scurt prin faţa sufletului dvs. şi să vă clarificaţi dvs. înşivă care este poziţia dvs. faţă de aceste evenimente. Aici te observi pe tine însuţi şi te întrebi dacă şi în ce măsură eşti de acord cu tine însuşi, ce ar fi putut fi trăit mai bine, ce s-ar fi putut face mai bine. Astfel devii propriul tău observator. Sensul acestui lucru este acela că te observi pe tine însuţi dintr-un punct de vedere mai înalt şi astfel treptat devine „Sinea superioară” stăpânitoare peste omul de fiecare zi. În acest timp ar trebui însă să rămână deoparte tot ceea ce se aseamănă cu grija, cu mâhnirea despre cele trăite. Trebuie doar să învăţăm de la propria noastră viaţă, să facem din ea o lecţie. Nu trebuie să ne gândim cu regret la trecut – pentru acest lucru este de altfel timp în restul zilei –, ci să folosim cu curaj acest trecut pentru viitor. Atunci învăţăm pentru existenţa noastră personală din prezent şi învăţăm mai ales pentru timpul care se află dincolo de moarte.

Dacă am realizat în acest fel retrospectiva zilei, atunci adormim cu gândul la oamenii pe care îi îndrăgim şi pe care vrem să îi ajutăm. Se mai poate adăuga la aceasta reprezentarea unui ideal de viaţă cu care suntem deosebit de concrescuţi.

Acuma, dimineaţa. Cât mai curând posibil după trezire este de făcut o mică meditaţie. Ea constă din următoarele:

1. Din nou ţinerea în faţă a gândului de mai sus: „Mai strălucitoare ...”

Vă rog ca la aceasta să luaţi în fiecare zi o propoziţie din „Urmarea lui Christos” de Thomas a Kempis. Aceasta, în modul următor.

Luaţi în primele 8 zile din capitolul 3 „ferice de cel luminat nemijlocit ...” Această propoziţie să v-o imprimaţi bine, astfel încât să fie cu totul în memoria dvs. Apoi umpleţi în timpul celor 6 până la 8 minute indicate întreaga dvs. conştienţă cu această propoziţie. Trebuie să fie exclus orice alt gând. Ajungem la aceasta prin faptul că preluăm o asemenea propoziţie spirituală vie în întreaga noastră fiinţă. Ne pătrundem cu ea. Iar ea îşi emite atunci, peste tot ce facem şi suntem, forţa sa. Menţineţi aceeaşi propoziţie în fiecare zi timp de 8 zile. Apoi următoarea propoziţie ş.a.m.d.

Prima parte a meditaţiei de dimineaţă este devoţiunea faţă de ceea ce ne este dumnezeiesc-sfânt, de exemplu faţă de Christos. Acest lucru trebuie să dureze cel puţin 4 până la 6 minute şi să constea din veneraţie plină de dăruire a fiinţei noastre sfinte.

Acestea sunt pentru început toate exerciţiile. Prin aceste exerciţii le devine posibil fiinţelor desăvârşite (Maeştrilor) să se apropie de noi, să ne preia în curentul care duce la desăvârşire. Referitor la punctul 6 din Reguli³⁵ mai observ doar că singura excepţie în care este permis să iei o gură de vin este sfânta Cină de Taină; aici nu este prezent efectul dăunător, pentru că este vorba despre o ceremonie. În rest această abţinere ar trebui să fie în orice caz foarte sever respectată. Nu este vorba de a îndeplini o îndatorire faţă de şcoală, ci de a cultiva desăvârşirea. Îndeosebi la Shrâvaka va fi de ajuns dacă în principal este evitat consumul de alcool. Dar mai bine este şi aici.

Cartea a 3-a o voi scrie în curând.³⁶ „Engel” este [Julius] Engel din Berlin. El a tradus Briefe, die mir geholfen haben (Scrisori care m-au ajutat).³⁷ Vă rog însă ca deocamdată lucrurile care sunt menţionate acolo să nu le exersaţi, ci ... [sfârşitul scrisorii lipseşte].

³⁷ Scrisori care m-au ajutat. Adunate de Jasper Niemand [pseudonim pentru Julia Campbell Ver Plank, din 1891 soţia lui Archibald Keightley]. Traducerea din engleză de Julius Engel, Selbstverlag Charlottenburg, f.a. Ediţia originală în limba engleză a apărut în 1891. Ediţia nouă Letters That Have Helped Me de William Q. Judge (compiled by Jasper Niemand, Theosophical University Press, Pasadena, California, 1981).

Către Mathilde Scholl în Köln

Vă trimit ataşat ceea ce aveţi nevoie acum.³⁸ Cât de curând conti nuarea. Despre întrebarea domnului Künstler, într-o scrisoare care urmează îndată.³⁹

³⁸ Din răspunsul Mathildei Scholl din 10 august 1904 rezultă că în anexă era vorba de o îndrumare pentru meditaţie şi de continuarea exegezei referitoare la Licht auf dem Weg (Lumină pe cale), pe care le promisese în scrisoarea sa din 28 decembrie 1903. Vezi anexa, p. 419.

³⁹ Întrebarea lui Eugen Künstler se referea la călătoria pentru conferinţe a lui Annie Besant, prevăzută pentru septembrie. Rudolf Steiner i-a răspuns pe 16 august 1904. Această scrisoare este prevăzută pentru GA 263.

Către Doris şi Franz Paulus în Stuttgart

Dvs. mi-aţi trimis, dragă doamnă doctor, o frumoasă expresie poetică a dispoziţiei dvs. Ea este foarte valoroasă pentru mine. Ea este de altfel atât de plină de forţele mistice care învie din adâncurile fiinţei dvs., încât nu pot decât să găsesc confirmat ceea ce am văzut la dvs. de la începutul cunoştinţei noastre: dvs. aveţi mari forţe, stimată doamnă, şi puteţi multe. Iar într-un timp care nu este foarte îndepărtat vi se va revela plinătatea dvs. interioară – spre mântuirea omenirii – într-un mod care e surprinzător pentru dvs. Sunteţi atât de drăguţă să mă numiţi în scrisoarea dvs. „conducător”. Eu pot şi am voie să conduc doar atât de departe cât îmi dă îndrumarea Maestrul sublim care mă conduce pe mine însumi. Eu îl urmez pe el cu deplină conştienţă în tot ceea ce le spun altora. Iar dacă admiteţi acest lucru, atunci vă rog să mă urmaţi într-un lucru, mai mult, urmaţi-l pe el: în răbdare. Dispoziţia justă este răbdarea. Eu nu spun asta pentru că vreau să exprim că dvs., onorată doamnă, nu aţi avea această răbdare, ci pentru că iarăşi şi iarăşi trebuie să ne ţinem în faţă această dispoziţie de răbdare.

Dvs. spuneţi într-o scrisoare anterioară că nu puteţi să exprimaţi ceea ce vă mişcă. Eu pot doar să vă dau asigurarea: capacitatea de exprimare care vă corespunde întru totul dvs. va veni. Dar, încă o dată: răbdare. Dispoziţia aşteptării grăbeşte paşii noştri. Dvs. consideraţi că atunci când repetăm în meditaţie cuvintele care sunt, de fapt, de la sine înţelese, acest lucru ar fi totuşi lipsit de scop. Dar nu este cazul. Dacă ar fi vorba despre cunoştinţe, atunci ar fi lipsit de scop. Dar este vorba tocmai de a trăi iarăşi şi iarăşi, prin noi înşine, ceea ce trebuie să fim şi ce trebuie să facem din noi prin activitate proprie. Găsiţi despre acest lucru detalii în adaosurile pe care vi le- am promis pentru Stimme der Stille (Glasul tăcerii) şi vi le ataşez astăzi. [Vezi anexa, p. 430]

Vedeţi dvs., preaonorată şi stimată doamnă, forţa interioară nu este adunată prin faptul că urâm constrângerea. Ci prin faptul că ne impunem o constrângere de bună voie, în orice caz cu totul de bună voie. Vă rog să nu consideraţi asemenea exemple de formulări cum vi le-am dat la Stuttgart în niciun alt mod decât ca sfat, şi numai ca sfat. Dar este un sfat care se bazează pe experienţa ocultiştilor din multe perioade de timp îndelungate.

De aceea doresc să vă rog, preaonorată doamnă doctor, şi la fel şi pe dvs., dragă domnule doctor, să continuaţi cu meditaţia în felul în care aţi început. Formula menţionată ar trebui să mai treacă scurt încă mult timp, dar chiar pe scurt, în fiecare dimineaţă prin sufletul dvs. Vreau să spun că menţineţi poate prea mult timp tocmai această formulare. Asta nu e necesar. Dar gândiţi-vă numai că şi adepţii lasă să le treacă această formulă prin suflet în fiecare dimineaţă, chiar dacă fulgerător de repede, ca o necontenită auto-somaţie, că viaţa nu este permis să fie niciodată încheiată, ci că fiecare sine mai trebuie să nască încă o sine mai înaltă.

Întreaga muncă de meditaţie ar consta, aşadar, pe mai departe pentru amândoi din:

2. a) Dimineaţa, de lăsat să treacă prin suflet formularea pentru Sinea superioară.⁴⁰

b) Meditaţie despre Licht auf dem Weg (Lumină pe cărare).⁴¹ Din 8 în 8 zile o nouă propoziţie. Dar cu răbdare de rămas cele 8 zile la una. (Detalii despre asta în cele ataşate.)

c) Dispoziţie devoţională faţă de cel pe care îl venerăm drept ceea ce e suprem, ce e dumnezeiesc.

Limitaţi timpul, doamnă doctor, în felul care consideraţi că vă serveşte, dacă mai vroiaţi să parcurgeţi încă o meditaţie deosebită, descrisă de dvs. Dar ceea ce v-am indicat este eficient şi rodnic şi conduce în sus pe calea cunoaşterii. Dacă percepem sau nu ca de la sine înţeles ceea ce ştim, acest lucru nu contează, ci contează să treacă prin sufletul nostru. Simţămintelor privitoare la ceea ce cunoaşteţi privitor la mine puteţi să le acordaţi încredere. şi eu ştiu că aveţi o fantezie vie. Dar o fantezie vie ca atare nu duce neapărat în eroare. Ea poate să ducă; dar ea poate să fie şi cea care oferă ocazia pentru revărsarea de experienţe mai înalte. şi vedeţi, dragă stimată doamnă, cum concordă experienţele dvs. cu ale mele într-o anumită privinţă. Despre acestea v-am scris ceva deocamndată în scrisoarea mea de la Londra. Mai departe vă voi scrie în curând. Iar în ceea ce mă priveşte, eu ştiu că orice fantazare este cât mai departe posibil de mine; totodată, mă ţin cu totul departe, cu toată forţa, de orice fantazare. Dragă doamnă şi domnule doctor, credeţi-mă că ce vă spun izvorăşte din experienţa mea, cu toată severitatea pe care şi-o impune matematicianul. Iar eu am folosit toate mijloacele în viaţa din prezent înainte de a îndrăzni să intru în teosofie, pentru ca niciun fel de fantazare să nu mă poată ispiti. În această direcţie a fost antrenată viaţa mea timp de mulţi ani de zile.

Pe tânărul Gräser îl descrieţi corect. A fi aşa cum este el, cu siguranţă nu este lipsit de pericol. Iar oamenii de genul lui sunt simptomatici pentru prezent. Eu i-am recomandat să vă abordeze pentru că ştiu cât sunteţi de altfel decât alţii. Ceea ce scrieţi despre Deinhard şi Bresch este cu siguranţă corect. Însă să avem înţelegere. Amândoi domnii chiar că nu pot să fie altfel decât aduce cu sine karma lor.⁴² Să ţinem noi împreună, să ne sprijinim pe ceea ce considerăm noi drept corect şi să trecem cu vederea slăbiciunile celorlalţi. Mă bucur foarte, foarte mult că în septembrie vine Mrs. Besant la Stuttgart.

Deocamndată vouă amândurora toate cele cordiale
de la al dvs.
Dr. Rudolf Steiner

⁴¹ Se pare că aceasta este o greşeală de scriere; din context, şi faţă de celelalte scrisori către Doris şi franz Paulus, trebuie să fie vorba despre Stimme der Stille (Glasul tăcerii).

⁴² Cu privire la Deinhard şi Bresch vezi scrisorile către Marie Steiner- von Sivers din 18 şi 19 aprilie 1903, în Briefwechsel und Dokumente... (Corespondenţă şi documente), GA 262.

Franz Paulus a răspuns la această scrisoare
a lui Rudolf Steiner la 30 noiembrie 1904:

În primul rând doresc să vă fac cunoscut astăzi decizia mea, pe baza „regulilor” înmânate de dvs., de a deveni elev al E.S.T.; drept urmare, în aşteptarea unor eventuale alte îndrumări din partea dvs., voi începe mâine să îmi notez zilnic felul în care mă simt împăcat cu respectarea regulilor 1,2,3.⁴³

Către Horst von Henning în Weimar

Iertaţi-mi răspunsul întârziat.⁴⁴ Voi ieşi abia acum treptat din povara lucrului. Iar în viitor cu siguranţă că nu va mai fi nevoie să aşteptaţi atât de mult. M-am bucurat să ştiu că sunteţi la băi şi sper că recuperarea dvs. a făcut un progres destul de bun. A începe munca de meditaţie practică în timpul unei perioade de recuperare nu este bine. Nici pentru sănătate, nici pentru meditaţie. Vă pot sfătui doar ca, dacă vreţi să exersaţi meditarea, să o începeţi în timpul activităţii profesionale cu totul obişnuite. Căci meditaţia nu trebuie să fure niciun timp. Aceasta este chiar condiţia fundamentală, dacă este să fie rodnică. Vreau să vă indic acum „confidenţial” (adică numai pentru dvs.), în ce constă meditaţia. Seara înainte de adormire, – foarte pe scurt, trei până la patru minute – privire retrospectivă asupra celor făcute şi trăite pe parcursul zilei. Contează aici să lăsăm să treacă pe lângă noi cele mai importante evenimente ale zilei. Ne întrebăm în acest timp: Am urmărit acest eveniment aşa, cu privire atentă, încât pot să învăţ din el pentru viaţa mea viitoare; şi cum ar fi trebuit să fac pentru a atinge acest scop? Sau privitor la o faptă pe care am făcut-o: Oare am făcut-o în aşa fel încât acum, când nu mă mai aflu în mijlocul ei, ci mă privesc ca şi cum aş fi un altul, mai pot să îmi dau dreptate? Toate acestea trebuie să se întâmple aşa, încât să învăţăm de la noi înşine, să facem din viaţă o lecţie. Se ajunge prin aceasta realmente încetul cu încetul la ridicarea către „Sinea superioară”, care trece dincolo de cea inferioară. şi – să credeţi acest lucru din partea experinţei oculte –, contribuie nu numai la lărgirea capacităţilor umane, ci şi la însănătoşire în orice privinţă.

Apoi dimineaţa: Imediat după trezire. Înainte să fi consumat alimente, se folosesc câteva minute – mai multe, doar mai încolo – pentru meditaţia propriu-zisă. Dacă este posibil 1/4 de oră, atunci e mai bine. Ea constă într-o ridicare la „Sinea superioară”, pentru care există o formulare foarte precisă, pe care ne-o rostim încontinuu în gând. Vă transmit imediat această formulare „confidenţial”, dacă îmi scrieţi că vreţi să o folosiţi. Apoi se adaugă la aceasta în al doilea rând o concentrare, ce constă dintr-o golire a conştienţei de tot ce ne aduce viaţa cotidiană. Aici trebuie să dispară timp de câteva minute totul din conştienţă, ce ne preocupă în rest, şi amintirea despre preocupările şi obligaţiile zilnice. Apoi lăsăm în această conştienţă care a fost astfel golită să pătrundă o propoziţie dintr-o scriere inspirată şi ne dedicăm cu totul impresiei ei. Nu speculăm despre propoziţie, trăim cu ea, aşa cum trăim cu un copil iubit. şi păstrăm această propoziţie apoi timp de săptămâni. Căci de-abia atunci ea ne acordă forţa sa. Apoi, după săptămâni, o înlocuim printr-o altă propoziţie. Aşa parcurg cei ce meditează, de exemplu, Licht auf dem Weg (Lumină pe cărare), lucru care îi dă meditaţiei lor conţinut un timp îndelungat. Licht auf dem Weg, Die Stimme der Stille (Glasul tăcerii), Bhagavad Gita sunt printre cele mai bune cărţi pentru meditaţie.

Ultima parte a meditaţiei este apoi producerea dispoziţiei devoţionale în sine însuşi faţă de ceea ce reprezintă pentru sine aspectul suprem, dumnezeiescul. Aici nu este vorba despre una sau alta dintre reprezentările despre dumnezeiesc, ci despre cea care este pentru noi – conform subiectivităţii noastre – cu adevărat intimă. Pentru creştin poate să fie Christos, pentru hindus „Maestrul”, pentru mohamedan „Mohamed”, ba chiar un cercetător modern se poate adânci în mod devoţional în „natura dumnezeiască”. Contează sentimentul devoţional, nu reprezentarea pe care ne-o facem despre „dumnezeiesc”.

Dacă dvs., dragul meu domn von Henning, vreţi să avansaţi în dezvoltarea forţelor mistice, atunci vă pot indica mai departe căile pentru aceasta. Vă spun dinainte că de aceasta cu siguranţă nu este legat niciun pericol, în nicio privinţă. Iar referitor la întrebarea dvs. şi având în vedere felul în care ştiu că sunteţi, am permisiunea să vă spun că există un „cerc restrâns” în care pot să vă primesc pe dvs., dacă vreţi. În rest nu există pentru început nicio obligaţie, decât cea faţă de sine însuşi, pe care v-am exprimat-o deja în această scrisoare. Numai deplina abţinere de la alcool este de luat în considerare. Aceasta însă trebuie să fie, pentru că altfel toată munca ocultă în condiţii obişnuite este degeaba. Deci, dacă sunteţi în căutare de meditaţie, atunci vă trimit „Regulile” şi puteţi să vă decideţi. Dar dacă vreţi să exersaţi meditaţia fără o astfel de afiliere, atunci vă stau alături şi cu sfaturi; doar că afilierea la „cercul esoteric mai restrâns”oferă în acelaşi timp conectarea ocultă, care în sine aduce deja ajutor şi progres sufletesc.

Cu aceasta vreau să vă răspund la cartea dvs. poştală care a fost atât de bine-venită. Dacă nu doriţi afilierea, atunci vă rog să tăceţi cu privire la cele pe care vi le-am scris.

Răspunsul lui Horst von Henning:

Dacă vă mulţumesc abia astăzi, după ce au trecut peste două luni, pentru binevoitoarea dvs. scrisoare, atunci asta nu vine din comoditate sau indiferenţă, ci pentru că tocmai în ultima vreme am fost deosebit de împovărat cu lucrul şi mi-a lipsit liniştea necesară pentru a răspunde la scrisoarea dvs. atât de serioasă. Totodată, am găsit în acest fel suficient timp să mă verific şi mă bucur cu atât mai mult că vă pot repeta acum în scris ceea ce am putut doar să vă sugerez, ca urmare a condiţiilor deosebite, cu ocazia ultimei dvs. prezenţe aici, şi anume că m-aş bucura foarte mult dacă m-aţi considera elevul dvs. şi aţi vrea să mă pregătiţi ca atare pentru admiterea în „cercul mai restrâns”, în măsura în care mă consideraţi capabil şi demn de acesta. – Încrederea pe care mi-aţi arătat-o m-a făcut fericit şi mă voi strădui onest să îndeplinesc sarcinile care eventual îmi vor fi date prin „intrare” şi astfel să contribui conştient la binele semenilor mei. – Nu este, pot să vă asigur, dorinţa după avantaje personale (şi nici de natură spirituală) cea care mă impulsionează să caut afilierea la cercul esoteric, ci convingerea interioară că trăsăturile care se află în mine îmi impun sarcina de a păşi pe această cale, dacă mi se întinde de bună voie mâna pentru aceasta, şi sunt serios în decizia mea de a progresa spiritual, în măsura în care acest lucru stă în forţele mele.

De aceea îndrept rugămintea călduroasă către dvs.: luaţi conducerea mea în mâinile dvs. şi daţi-mi ceea ce credeţi că vă este permis să îmi daţi, în funcţie de condiţiile şi capacităţile mele respective; buna voinţă, recunoştinţa şi răbdarea nu vor lipsi din partea mea.

Către Eliza von Moltke în Bankau/Silezia Superioară
Eliza von Moltke a scris la 20 iulie 1904:

M-aţi uitat cu totul! ştiu că unul din principalele lucruri spre care noi, oamenii, trebuie să tindem este răbdarea şi aş fi aşteptat şi mai mult cu răbdare, dacă nu aş fi avut nevoie atât de mare de ajutor spiritual – vroiaţi să binevoiţi să vă îngrijiţi de mine în această privinţă, să îmi daţi sugestii cum să lucrez cu mine pentru a atinge cândva ţelul sperat cu ardoare: să îi ajut pe oameni... Acum însă vreau să lucrez atât de mult cu succes asupra mea însămi, cum consideraţi dvs. că este corect – iar dacă aţi primit îndrumările respective, pe care vroiaţi să le luaţi mai întâi de pe planul mai înalt, atunci fiţi [atât de] bun şi împărtăşiţi-mi acest lucru. ...

La această scrisoare a răspuns Rudolf Steiner:

Vă rog să nu credeţi că în viitor faţă de dumneavoastră voi păstra obiceiul meu de a scrie cât de puţine scrisori posibil. De ce vine aceasta atât de târziu, o să vă spun cândva verbal. În viitor o să vă scriu cu totul regulat. Documentul alăturat⁴⁵ vă rog să îl consideraţi ca foarte confidenţial. Eu sunt în astfel de lucruri doar instrumentul unor entităţi mai înalte, pe care le venerez cu smerenie. Nimic nu este meritul meu; nimic nu depinde aici de mine. Singurul lucru pe care mi-l atribui mie este faptul că am parcurs un antrenament sever, care mă protejează de orice fantazare. Acest lucru a fost pentru mine regulă. Căci ceea ce aflu în domenii spirituale este prin aceasta liber de orice închipuire, de orice iluzie, de orice superstiţie. Dar şi despre asta vorbesc astăzi cu puţini. Oamenii pot să mă considere un fantezist; eu ştiu să disting între adevăr şi înşelăciune. şi ştiu că trebuie să merg pe calea pe care merg.

Dacă vă însuşiţi exerciţiile însemnate în scrierea alăturată, preaonorată stimată doamnă, atunci nu este permis să începeţi înainte de 19 august şi nici după 3 septembrie. Acest lucru este scris, cum zice ocultistul, în „semnele cerului”. Dacă nu vreţi să începeţi între 19 august şi 3 septembrie, atunci ar fi iarăşi nevoie să vă înţelegeţi încă o dată cu mine pentru un timp ulterior. Între 19 august şi 3 septembrie este posibilă orice zi.

Mă gândesc adesea la orele frumoase pe care am avut posibilitatea să le petrec în casa dvs. [din Berlin]. Și pe domnul soţ al dvs. l-am îndrăgit şi sper la foarte multe din partea viitorului său spiritual. Uneori oamenii parcurg drumuri deosebite; dar multe drumuri duc la cunoaştere.⁴⁶

Fie ca să vă meargă bine în Silezia şi să aveţi liniştea interioară de care aveţi nevoie.

⁴⁶ Helmuth von Moltke nu era teosof, dar a găsit mai târziu un interes profund faţă de ştiinţa spiritului a lui Rudolf Steiner. Vezi cuvântul rostit la moartea lui Moltke, înaintea conferinţei de la Berlin, 20 iunie 1916, în Unsere Toten (Morţii noştri), GA 261.

Către Michael Bauer în Nürnberg
Michael Bauer îi scrisese lui Rudolf Steiner la 28 iulie 1904,
probabil pe baza unei discuţii premergătoare:

Fără multe ocolişuri vreau să spun ce mi-ar plăcea: doresc să fiu o vreme elevul dvs. şi m-aş bucura dacă aţi vrea să îmi daţi o sarcină aşa cum este necesară pentru mine. Vă salută cu drag

Rudolf Steiner a notat pe margine: „răsp. cu Reguli 14.08.04”.
Răspunsul său:

La plăcutele dvs. rânduri îmi este permis să vă răspund următoarele. Relaţia dvs. cu mişcarea teosofică este una atât de intimă, încât veţi afla cel mai bine împăcarea în viaţa dvs. esoterică dacă vă afiliaţi la aşa-numita „şcoală Esoterică”. Vă rog însă să consideraţi comunicările pe care vi le fac pe deasupra ca destinate doar pentru dvs. şi cu totul confidenţiale. Nimeni nu este îndemnat să se alăture la această şcoală ocultă. Dar ne este permis să facem comunicare despre existenţa ei, către cel la care găsim că este posibil. Iar o astfel de comunicare vreau să vă fac. Dacă nu consideraţi oportun pentru dvs. să vă alăturaţi, atunci consideraţi că nu a fost făcută comunicarea şi scrieţi-mi acest lucru. Eu vă voi indica apoi imediat, chiar fără să fiţi membru al şcolii, ceea ce e necesar pentru un parcurs evolutiv esoteric şi voi răspunde tuturor dorinţelor dvs.

Mai întâi găsiţi alăturat regulile aşa-numitului Ordin Shrâvaka, [a se vedea p. 139 şi urm.]. Trebuie să devii mai întâi Shrâvaka (adică ascultător, ca sens al cuvântului) şi să urmezi regulile prescrise, apoi eşti înaintat la gradele mai înalte.

Veţi deduce că respectarea „Regulilor” este foarte uşoară pentru început. În orice caz este necesară respectarea exactă, pentru că numai cu această condiţie este posibil un real progres în viaţa spirituală.

Dacă sunteţi pregătit să intraţi, atunci vă rog să îmi scrieţi acest lucru. Eu vă trimit atunci o scurtă „Promisiune”, prin care deveniţi membru şi vă indic apoi, cam pe 22 sau 23 septembrie, toate celelalte.

Vreau să vă mai scriu doar unele lucruri despre natura şcolii. ştiţi că „Societatea Teosofică” stă în relaţie cu maeştrii noştri sublimi, că aceştia au dat impulsurile teosofice către H.P. B. [H.P. Blavatsky], lăsând apoi la decizia ei cum vrea să configureze mişcarea pe planul fizic. „Societatea Teosofică” a fost de aceea fondată de H.P. Blavatsky şi Olcott în 1875. Cu aceasta nu are acum de-a face nimic oficial şcoala noastră ocultă. Căci ea este tocmai una „ocultă”. Ea este fondată direct de Maeştri şi stă sub conducerea acestor Maeştri. Iar către Societatea Teosofică se revarsă, drept urmare, cunoaşterea realmente vie din această şcoală ocultă. Treptat, treptat, exerciţiile pe care le prescrie şcoala conduc la cunoaşterea Maeştrilor. Conducerea şcolii a fost, atâta timp cât a existat pe Pământ, H.P. Blavatsky. Acum este Annie Besant. În cadrul Germaniei, Austriei şi Elveţiei vorbitoare de germană îmi este transmisă mie conducerea şcolii.

Toate acestea nu trebuie să fie luate drept insistenţă, ci doar o comunicare care se sprijină pe încredere. Dacă vă alăturaţi, nu rezultă pentru dvs. nicio îndatorire în afară de respectarea regulilor. Dacă nu puteţi, atunci trimiteţi-mi regulile înapoi. Iar eu vă răspund atunci la scrisoarea dvs. în altă formă, astfel încât dorinţele dvs. să fie satisfăcute şi în afara şcolii. Însă în cadrul şcolii există sprijinul atât de necesar din partea domeniilor mai înalte.

Cine este membru în Germania vă scriu imediat, dacă îmi daţi de veste despre înclinaţia dvs. În acelaşi timp, toate îndrumările pentru o meditaţie autentică, ce intermediază cunoştinţe oculte.

În septembrie e posibil ca Annie Besant să ţină câteva conferinţe în Germania. Dar, întrucât poate să stea în Germania numai câteva zile, ea va conferenţia doar în München pentru Bavaria. Credeţi-mă, dragă domnule Bauer, dacă ar fi fost posibil m-aş fi gândit şi pentru Nürnberg la o conferinţă a lui Annie Besant. Dar nu merge absolut deloc, din cauza timpului limitat al doamnei Besant. Ea va vorbi pe 18 septembrie la Weimar, pe 20 septembrie la München; iar eu nutresc speranţa că dvs. şi soţia dvs. veţi putea asculta conferinţa într-una din localităţi.

Către Mathilde Scholl în Köln

Foarte rapid vreau să vă răspund deocamdată câte ceva la scrisoarea dvs.⁴⁷ În cazul în care Mr. Keightley vine în Germania, atunci pentru noi poate fi doar un singur lucru hotărâtor: să vedem chestiunea cât mai nepărtinitor posibil. Cine o cunoaşte pe Mrs. Besant ştie cum se comportă ea într-un asemenea caz. Ea lasă lucrurile să se desfăşoare şi are încredere în forţele spirituale care sunt cu ea. Iar eu nu fac altfel. Gândirea diplomatică trebuie să fie cu totul departe de noi, cei care nu urmăm cântărirea raţională umană, ci îi urmăm pe Maeştri. De aceea nici nu întrebăm „de ce” într-un asemenea caz. Mrs. Besant i-a scris doar o dată d-şoarei v. Sivers, ea „se aşteaptă” să se întâlnească „cu Mr. Keightley” la Hamburg. Asta e tot. Iar eu nu întreb în legătură cu altele. Dar, dragă domnişoară Scholl: un lucru este necesar, ca noi, cei din jurul Mrs. Besant, să stăm uniţi ferm şi intens în timpul ce urmează. Ceea ce vom face, aceasta va rezulta în fiecare caz în parte. Vă rog acum, de asemenea, ca să nu staţi deoparte de d-şoara Link, din anumite considerente, pe perioada prezenţei lui K, ci să faceţi aşa cum aţi fi făcut fără să ţineţi cont de el şi să vedeţi prezenţa sa ca pe un lucru care nu e deloc de mirare.⁴⁸ Vă rog să consideraţi aceste rânduri ca o chestiune confidenţială. Ele trebuie să fie scurte, dacă e să mai ajungă mâine-dimineaţă. În dispoziţiile pentru dată ş.a. nu este nimic decisiv, faţă de ceea ce a fost stabilit între dvs. şi d-şoara Sivers. Mâine, urmarea. Trebuie să arunc aceste rânduri în trenul către Köln.

⁴⁷ Mathilde Scholl a scris pe 26 august cât de îngrijorată era să afle din Anglia că Keightley o va însoţi pe Annie Besant în călătoria ei prin Germania şi că va traduce conferinţele ei; acest lucru apare şi în scrisoarea lui Rudolf Steiner către Marie von Sivers din 27 august 1904 (în GA 262). Se pare că faţă de Keightley exista o anumită neîncredere, probabil pentru că pe atunci, în calitatea sa de secretar general al Secţiunii engleze (foste europene), susţinea o strădanie care vroia să separe de Secţiunea germană o secţiune independentă din Germania de Sud (aşa cum rezultă din scrisoarea sa din 7 martie 1904 către Rudolf Steiner).

⁴⁸ Conform scrisorii lui Mathilde Scholl din 26 august, d-şoara Link era prietenă cu Keightley şi era anunţat la aceasta ca musafir.

Către Mathilde Scholl în Köln

Relaţia dvs. cu Annie Besant este întru totul cea corectă. Aşa ar trebui să stea toţi teosofii faţă de ea. Dar trebuie să rămâi liniştit şi atunci când s-ar putea să faci experienţa că alţii nu au aceeaşi relaţie cu ea. Maya este puternică şi unii ajung tocmai prin aceasta într-o situaţie dificilă, că avansează de la un sentiment sigur la o judecată nesigură. Contează mult mai puţin că ne opunem faţă de ceea ce e incorect, decât ca noi înşine să slujim lucrului corect. Știu că, în perspectivă îndepărtată, nu poate să se întâmple nimic dacă facem ceea ce e corect în numele lui Annie Besant; temporar se poate însă întâmpla câte ceva, ce poate face să pară situaţia dificilă. Annie Besant este mesagerul Maeştrilor.⁴⁹ Ea nu are nevoie să se implice în acţiuni diplomatice, nici nu poate asta, în calitate de adevărată ocultistă. Dvs., dragă domnişoară Scholl, puteţi să mă credeţi că peste tot unde se evidenţiază o diplomatizare nu este prezentă corelaţia cu Maeştrii. Eu ştiu că este în sensul lui Annie Besant dacă noi, în caz că vine Keightley, ne comportăm cu totul nepărtinitor, ca şi cum am considera prezenţa sa ceva cu totul de la sine înţeles. Și în interior trebuie să facem asta. Neliniştea dvs. este îndreptăţită. Dar chiar faţă de asemenea nelinişti trebuie să rămânem liniştiţi. Există în Germania atât de multe lucruri care sunt împotriva noastră în exterior; dar să nu ne deranjăm forţele noastre pozitive prin faptul că ţinem prea mult cont de o asemenea opoziţie.

Este o lege a ocultismului faptul că cei care sunt preluaţi în curentul esoteric pot să întâlnească mai întâi rezistenţe puternice. Poate să ţină de încercarea lor, ca ei să se ţină verticali faţă de asemenea rezistenţe. Cine devine ocultist, acela trebuie să parcurgă în scurt timp lucruri pe care, altfel, le-ar fi întâlnit poate pe parcursul a mai multor vieţi. Dacă urmează cunoaşterea sa dreaptă, atunci va merge înainte. El trebuie doar să aibă întregul curaj faţă de cunoaşterea sa. Un astfel de curaj întreg este o probă puternică. Mult a câştigat acela care, precum dvs., este ataşat de nezdruncinat de un om precum Annie Besant. Veţi face tocmai prin această relaţionare cele mai frumoase progrese.

Dacă există oameni care nu sunt pe această poziţie faţă de Annie Besant, atunci aceştia îşi aduc ei înşişi cele mai grele daune. Dar mulţi dintre cei care greşesc astăzi în această relaţie vor ajunge iarăşi la judecata corectă. Ocultistul pur şi simplu nu întreabă în anumite lucruri. Astfel nici măcar în gând nu vreau să mă preocup mult, de exemplu, cu faptul că Keightley vine în Germania. Eu am auzit de la d-şoara v. Sivers că Annie Besant a scris propoziţia: „Mă aştept să îl întâlnesc la Hamburg pe Mr. Keightley”. şi apoi a scris de altfel şi doamna Lübke către d-şoara v. Sivers. D-şoara v. Sivers m-a întrebat atunci şi pe mine ce atitudine am faţă de asta. Eu i-am spus: „deloc”.

Dacă Annie Besant va dori traducerea conferinţelor ei din partea lui Keightley, atunci o să vedem. Mie, personal, mi s-ar fi părut, desigur, lucrul cel mai corect dacă d-şoara v. Sivers ar fi tradus peste tot.⁵⁰

În momentul de faţă nu vă pot trimite continuarea ultimei scrisori cu referire la Licht auf dem Weg (Lumină pe cărare). Dar cu siguranţă încă în săptămâna aceasta.⁵¹

Transmiteţi cordiale salutări familiei Künstler şi primiţi dvs. înşivă salutările cele mai cordiale

⁴⁹ Vezi, privitor la aceasta, la p. 336 redactarea pentru Edouard Schuré din anul 1907.

Către Günther Wagner în Lugano

Atunci când domnişoara Scholl a formulat cu puţin timp în urmă întrebarea dacă cele două cuvântări ale lui Annie Besant care se referă la chestiunea creştină trebuie să fie traduse, nu am putut să dau niciun sfat. Să nu consideraţi acest lucru, dragă domnule Wagner, ca şi cum aş fi împotriva traducerii. Voi saluta chiar cu satisfaţie dacă vom vedea apărând din nou o scriere de Annie Besant în limba germană. Dar ocultistul trebuie să distingă sever între sfatul direct şi ceea ce tocmai am desemnat. Dacă îmi permiteţi să mă exprim banal, aş dori „să mă abţin de la vot” la această întrebare. Doresc însă întru totul ca, în acest caz, părerea mea să rămână aici cu totul nebăgată în seamă.⁵²

Să nu mă înţelegeţi greşit, dragă domnule Wagner. Desigur că doresc să mă ascultaţi atunci când judec; dar doresc şi să desemnez mereu cu stricteţe atunci când judecata mea nu trebuie deloc să fie luată în considerare. Doar atunci când noi, cei care suntem uniţi în şcoala Esoterică, stăm astfel faţă în faţă, este garantată deplina libertate, pe care o cere ocultismul. În curând vă trimit Regulile E.S. germane. Atunci vă voi scrie şi unele detalii despre mişcarea în favoarea Evangheliei după Ioan.⁵³

Deocamdată vă rog să consideraţi pentru următoarele săptămâni situaţia privitoare la poziţia dvs. în E.S. ca şi până acum.

Sora dvs. Amalie este membră în E.S. Cealaltă va fi probabil peste puţine zile.

În nr. 15 din „Lucifer-Gnosis” aduc o recenzie detaliată despre „cele patru religii mari”.⁵⁴ Sper că această carte va face un drum bun. Este potrivită pentru a câştiga multe inimi.

La începutul lui septembrie va fi aici probabil iarăşi o adunare E.S. Atunci, poate, le voi vorbi membrilor E.S. despre fiinţa „Maeştrilor” şi despre ajutorul pe care îl acordă lucrătorilor din E.S. Pe 12 septembrie voi ţine apoi o adunare T.S., pentru a pregăti vizita lui Annie Besant. Iar apoi vrem să facem cu „sufletul” nostru drumul prin Germania. Privesc cu multă împăcare spre acest lucru. Pe 25 septembrie voi vorbi apoi la Dresda despre „Teosofie şi ştiinţa modernă”. – ştiu că acest pas va fi foarte mult înţeles greşit. Dar eu nu am nicio altă posibilitate decât să îl fac. El poate să fie înţeles greşit; dar să acţioneze nefavorabil – în sensul mai înalt – nu poate.⁵⁵

M-am bucurat foarte mult că dvs., dragă d-le Wagner, aţi fost în iulie la noi. Sper că draga dvs. soţie şi dvs. aţi ajuns cu bine la Lugano. Transmiteţi cele mai frumoase salutări şi primiţi salutarea cea mai cordială

⁵² Aşa cum reiese din două scrisori ale lui Günther Wagner către Rudolf Steiner din 1 şi 2 septembrie 1904, era planul de a traduce broşura lui Annie Besant Is Theosophy antichristian? (Este teosofia anticreştină?), care exista în limba engleză, şi să fie răspândită în Germania printre clerici. Se pare că Rudolf Steiner nu putea să se împrietenească cu această intenţie.

⁵³ O scrisoare despre aceasta nu este păstrată. Rudolf Steiner indicase în iulie 1904, în conferinţe de ramură ţinute la Berlin [GA 90a] – la care Günther Wagner asistase –, că din poala Societăţii Teosofice se va naşte „o mişcare” care va aduce „o adevărată înţelegere a creştinismului, pe care nu o avem în sensul obişnuit” (11 iulie 1904). Iar pe 18 iulie 1904 s-a vorbit despre o „Johannes-Gesellschaft” (Societate a lui Ioan), despre o „Johannes- Evangelium-Abteilung” (Secţie a Evangheliei după Ioan), a cărei sarcină ar consta în a face cunoscut în cercurile cele mai largi ce profunzimi inepuizabile se află în Evanghelia după Ioan. Se spunea că cine ştie ce este de căutat şi de învăţat acolo, se putea „afilia cu toată inima la această Secţie a Evangheliei după Ioan”.

⁵⁴ Patru conferinţe de Annie Besant, ţinute la adunarea aniversară de 21 de ani a Societăţii Teosofice de la Adyar, traduse în germană de Günther Wagner, Editura Max Altmann, Leipzig, 1904. Recenzia lui Rudolf Steiner se găseşte în GA 34, „Luzifer-Gnosis”.

⁵⁵ Pe 25 septembrie 1904 Rudolf Steiner a vorbit despre această temă la cel de-al III-lea Congres teosofic general de la Dresda. Acesta a fost organizat de persoanele din cercul Hartmann, care nu erau afiliate la Adyar.

Către Günther Wagner în Lugano

Este fără îndoială corect că această conferinţă a lui Annie Besant, „Is Theosophy antichristian?” (Este teosofia anticreştină?) nu ar putea fi înţeleasă în Germania în acelaşi sens ca în Anglia, pentru că la noi discuţia chestiunilor fundamentale creştine din ultimele decenii din cercurile teologilor şi ale acelor predicatori care sunt dependenţi spiritual de ei etc. a luat un caracter cu totul diferit decât în Anglia.

Din partea conducătorilor noştri spirituali se îndreaptă încontinuu îndrumarea către noi, de a individualiza ţinând cont de fiecare ţară în parte. Acum îndeosebi în ce priveşte propaganda creştină prin noi, ea trebuie să fie aşa, încât să nu meargă sub stindardul „teosofiei”. Ea trebuie să pornească de la teosofi, dar nicăieri să nu spună direct acest lucru. Mistica creştină, interpretarea simbolurilor creştine etc. trebuie să fie practicată. Va fi cu siguranţă sarcina noastră de a câştiga predicatori, chiar preoţi catolici pentru creştinismul esoteric. Va fi atunci rostul lor să lase esoterismul să se reverse în învăţăturile lor. Nouă înşine ni s-ar face totuşi numai opoziţie, dacă am vrea să ne apropiem direct de cercurile creştine.

În Germania, o dezbatere despre faptul că teosofia este anti christică sau nu ar trezi doar o nouă opoziţie împotriva teosofiei. Este o mare aversiune împotriva a tot ce înseamnă teosofie, îndeosebi în cercurile de pastori. Iar ea creşte în fiecare clipă. Dacă Bresch traduce lucrurile, nu putem să facem nimic. Căci el face de altfel întotdeauna o anumită opoziţie. El s-a opus, de exemplu, acum împotriva faptului ca Annie Besant să vină la Leipzig. Aici nu putem să facem nimic; trebuie să îl lăsăm pe Bresch în pace. Contează însă ca noi înşine să căutăm să facem ceea ce e corect. Vedeţi dvs., dragă domnule Wagner, noi trebuie pe de o parte să accentuăm cu hotărâre teosofia, iar pe de altă parte, acolo unde nu merge acest lucru, să punem chestiunea mai presus decât numele şi forma. Nouă ni se indică: „Fiţi teosofi; felul cum sunteţi, asta trebuie voi să hotărâţi.”

Am spus în scrisoarea mea dinainte că „doresc să mă abţin de la vot”. Motivul pentru această expresie era următorul. Eu am îndru marea de a cultiva elementul creştin, iar în acel caz special puteam să interpretez numai aşa ceea ce mi s-a indicat, ca să nu fie tradusă conferinţa. De-abia acum începe însă propria muncă de înţelegere, iar aici am găsit exact motivul pe care îl indicaţi şi dvs. După ce îl rostiţi dvs. înşivă, pot să spun şi eu că este valabil şi pentru mine. Înainte am putut doar să spun: eu nu pot fi pentru. Eu sunt sigur că mă veţi înţelege. Mâine o voi întâmpina pe Mrs. Besant – la Hamburg –. Vineri va fi apoi la Berlin.

Către Günther Wagner în Lugano
Günther Wagner îi scrisese pe 13 octombrie 1904 lui Rudolf Steiner:

Astăzi ajung să vă întreb dacă vreţi să o primiţi pe iubita mea soţie în E.S. Ea a ezitat mai mult timp, întrebându-se dacă este oare destul de vrednică, dar mereu a nutrit dorinţa de a-şi folosi această şansă favorabilă spre a merge înainte pe drumul vieţii ei şi astfel m-a rugat să vă cer sfatul, dacă o încurajaţi sau (pe sub mână) o sfătuiţi contrariul. Chiar dacă în exterior ea nu se simte atât de îmboldită să ia cuvântul pentru strădania noastră, eu ştiu totuşi că ea este serioasă cu privire la stăpânirea asupra ei însăşi. De aceea m-aş bucura pentru ea să fie atrasă personal în mişcarea interioară mai restrânsă. Ea este deja de 5 sau 6 ani membră în T.S. Răspunsul dvs. prietenos îl aşteptăm.

Rudolf Steiner a răspuns:

În compartimentul de tren doresc să vă scriu, deocamdată, doar că foarte curând voi răspunde afirmativ la întrebarea dvs. privitoare la draga dvs. soţie. Eu mă aflu într-o călătorie în circuit pentru conferinţe, am ţinut la Nürnberg, Regensburg, München o serie de conferinţe, merg acum la Stuttgart, Karlsruhe, Heidelberg, Köln şi Düsseldorf. Apoi la Leipzig, Hamburg. Vă voi mai relata despre aceasta şi despre mai multe. În Berlin sunt totuşi tot mai mult eliberat de sarcini, iar apoi – veţi vedea – şi întreaga corespondenţă va deveni în sfârşit regulată.

Către Günther Wagner în Lugano

În cele ce urmează vă trimit prima scrisoare E.S. către iubita dvs. soţie. Vă rog să îi spuneţi şi să îi comunicaţi tot ce consideraţi corect. Este în natura lucrurilor ca soţii care aparţin amândoi de E.S. să se sprijine şi să se poarte reciproc.

Regulile oficiale despre cele patru discipline vi le voi trimite cât de curând.

Dvs. înşivă vă voi scrie, de asemenea, curând despre E.S. – Membrii noştri E.S. trebuie să ştie pentru început următoarele:

„Mişcarea teosofică germană este de o importanţă deosebită. Germanii sunt avangarda celei de a şasea rase-rădăcină şi vor deveni tot mai conştienţi de această misiune a lor. Acest lucru trebuie să îl facă în toată smerenia. Ei trebuie să se adâncească în proprii lor idealişti.”

Acesta este glasul Maestrului. Iar în plus de aceasta: „Citiţi marii voştri idealişti: J.G. fichte, Jakob Böhme, dar îndeosebi Angelus Silesius.”

Vă atrag îndeosebi atenţia asupra lucrării Bestimmung des Menschen (Menirea omului) de J.G. Fichte. Se poate obţine de la Reclams Universalbibliothek. Nu învăţături teosofice se află în ea; dar prin faptul că citim asemenea lucruri structurăm formele noastre de gânduri în sensul esoterismului, iar învăţăturile Maeştrilor ne devin prin aceasta mai vii.

Vă mulţumesc frumos pentru traducerea eseului despre mistică al lui Besant. Îmi este foarte bine-venit pentru unul din următoarele caiete „Lucifer”.⁵⁶

Din 6 până în 9 ianuarie adresa mea este:
München la doamna contesă Kalckreuth Adalbertstrasse 55.

Către doamna Anna Wagner în Lugano

Doar pe scurt am putut să vă fac acum câteva săptămâni comunicarea că apartenenţa dvs. de şcoala Esoterică poate fi realizată. Se intră în această şcoală în calitate de „Shrâvaka”, ceea ce înseamnă literal „ascultător” sau „elev”.

Acum este obligaţia mea mai întâi de a vă vorbi despre fiinţa şi semnificaţia şcolii. Dvs. ştiţi că în spatele întregii mişcări teosofice stau fiinţe superior dezvoltate, pe care le numim „Maeştri” sau „Mahatma”. Aceste entităţi sublime au parcurs deja drumul pe care restul omenirii îl mai are de parcurs. Ei acţionează acum în calitate de mari „Învăţători ai înţelepciunii şi ai armoniei sentimentelor omenirii”. Ei sunt deja activi astăzi pe planurile (nivelurile) mai înalte, spre care restul oamenilor se vor organiza în sus pe parcursul următoarelor perioade de dezvoltare, a aşa-numitelor „runde”. Pe plan fizic ei acţionează prin „mesagerii” însărcinaţi de ei, dintre care primul a fost H.P. Blavatsky, adică pentru mişcarea teosofică primul. O organizare exterioară sau o societate ei nici nu înfiinţează şi nici nu stau în fruntea vreuneia. Societatea Teosofică este într-adevăr chemată la existenţă de fondatorii ei (H.P. Blavatsky, Olcott ş.a.), pentru a duce înainte lucrarea Maeştrilor pe planul fizic, însă asupra Societăţii înseşi ca atare aceşti Maeştri înşişi nu au exercitat niciodată vreo influenţă. Ea este ca fiinţă şi conducere lucrarea oamenilor pe plan pur fizic.

Altfel stau lucrurile cu privire la „şcoala Esoterică”. Ea este înfiinţată de către Maeştrii înşişi şi stă sub conducerea Maeştrilor. Tot ce se revarsă către mişcarea teosofică în calitate de cunoştinţă şi forţă i se revarsă prin intermediul acestei şcoli. Apartenenţii îşi parcurg perioada de probă şi ajung în final la întâlnirea nemijlocită cu cei sublimi înşişi. În cât timp poate fi realizat acest lucru depinde, bineînţeles, cu totul de înşişi aceşti apartenenţi. Pentru început, nici unul nu poate să facă mai mult decât să promoveze cu dăruire fidelă lucrarea Maeştrilor.

Drept primul „cap al şcolii” a fost desemnată de Maeştri doamna H.P. Blavatsky. Capul din prezent este draga noastră, preaonorata Annie Besant. Shrâvaka trebuie să ajungă atât de departe, încât pentru el reîncarnarea şi karma să nu fie doar teorie, ci certitudini ale vieţii şi mai departe ca prin el însuşi să recunoască marele mesaj venit prin H.P. Blavatsky. Nimănui nu i se impune în şcoală ceva; doar este stimulat către cunoaştere de sine. Acuma, drumul lui Shrâvaka poate fi parcurs în patru feluri. Despre aceste patru feluri veţi primi cât de curând alte comunicări. Atunci o să vă rog să le parcurgeţi pe acestea cu grijă împreună cu dragul dvs. soţ şi să îmi spuneţi pe care dintre cele patru drumuri vă gândiţi să îl alegeţi.

Ca aparţinătoare de şcoală puteţi să vă consideraţi deja de acum, dacă începeţi în ziua condiţionată de constelaţia stelară un exerciţiu de meditaţie. Pe acesta vreau să vi-l descriu deocamdată. Modificat va fi mai târziu.

1. Dimineaţa devreme, înainte să fie începută o altă muncă a zilei, pe cât se poate înainte de micul dejun, dacă acest lucru poate fi compatibil cumva cu restul de îndatoriri familiale şi de alt gen, trebuie să se întâmple următoarele:

2. Seara înainte de adormire are fiecare elev de aruncat o privire retrospectivă asupra vieţii sale din timpul zilei. Aici nu contează ca să lăsăm să treacă pe lângă sufletul nostru cât mai multe evenimente ale zilei, ci ca să facem acest lucru cu cele mai importante. Ne întrebăm: Ce putem să învăţăm din ceea ce am trăit sau am făcut? Astfel facem din viaţa noastră o lecţie. Ne poziţionăm faţă de noi înşine în aşa fel, încât învăţăm de la fiecare zi pentru fiecare zi. – Prin aceasta luăm cu noi trecutul în viitor şi ne pregătim nemurirea. Apoi încheiem eventual ziua cu gânduri despre semeni dragi, care au nevoie de gândurile noastre bune.

Nu este nimic, la acest exerciţiu de seară, dacă elevul adoarme în acest timp. Căci atunci el adoarme cu tendinţa de a se dezvolta în sus. Iar acest lucru este bun de asemenea. Numai meditaţia de dimineaţă trebuie să aibă loc de la început până la sfârşit în stare cu totul trează. Vă rog numai ca să începeţi cu evenimentele de seara şi să mergeţi apoi înapoi până la dimineaţă.

Începutul cu meditaţia îl puteţi face într-una din zile care se află între 6 ianuarie şi 20 ianuarie. După această zi nu se poate începe. Dacă veţi fi împiedicată să începeţi în acest timp, atunci puteţi să începeţi din nou de-abia între 6 februarie şi 18 februarie. Astăzi nu vă pot spune încă de ce este aşa. Însă va veni o vreme în care acest lucru vă va fi cu totul de la sine înţeles.

Nu este nevoie, deoarece v-aţi organizat viaţa de multă vreme în calitate de teosof, să vă mai spun altceva deocamdată. Vinul sau alte băuturi alcoolice împiedică dezvoltarea.

Dacă desfăşurăm ceea ce am indicat, atunci „Maeştrii sublimi” găsesc accesul la sufletul nostru. Aceştia pot să ne ajute şi creştem, sub influenţa lor binecuvântată, în forţă, cunoaştere şi încredere de viaţă. Draga noastră Annie Besant accentuează tot mereu şi mereu că şcoala Esoterică este „inima mişcării teosofice”. şi aşa este. Să credeţi un lucru din partea mea, preaiubită, preaonorată doamnă Wagner: În această şcoală este mult mai puţin vorba despre învăţare şi muncă intelectuală, cât despre dăruire fidelă faţă de idealurile teosofice. Iubire faţă de viaţa spirituală şi, prin aceasta, autentică mare iubire de oameni conduc într-acolo unde trebuie să ajungem. Studiul nu este nimic altceva decât un mijloc. Trebuie să înaintăm atât de departe cât putem fiecare. Dar atitudinea teosofică este cea care îl face pe autenticul elev de E.S.

Cu aceasta vă salut mai întâi ca aparţinând de noi, în numele sfinţilor Maeştri căror le pun la picioare ceea ce pot eu şi împotriva voinţei cărora niciodată nu vreau să fac în mod conştient ceva în viaţă. Să fie binecuvântaţi ei, cei sublimi.

Vă rog în mod explicit: Întrebaţi-mă despre tot ce aveţi nevoie să ştiţi în legătură cu E.S. În viitor îmi voi rezerva un timp doar pentru comunicări pentru E.S.

Către Günther Wagner în Lugano

De mult timp am avut de gând să vă scriu dvs., respectiv şi iubitei dvs. soţii; acum o să o fac într-adevăr pe scurt. A fost obligaţia mea în această iarnă ca prin puţinul pe care îl pot face să contribui la întărirea mişcării teosofice germane. Datorită faptului că este atât de mult de făcut, au toţi de suferit. Acum sunt pe cale să duc la sfârşit scrisoarea circulară către membrii E.S., pregătită de mult timp.

Pentru astăzi numai atât, că sunt cu totul de acord dacă draga dvs. soţie participă la exerciţiile Shrâvaka la draga noastră, onorata Annie Besant.

Către Günther Wagner în Lugano

Privitor la lovitura de soartă care v-a afectat pe iubita dvs. soţie şi pe dvs. particip cu întregul suflet, chiar dacă de-abia astăzi sunt în stare să vă exprim acest lucru în scrisoare. Gândurile mele adastă adesea la dvs. Noi, teosofii, trebuie să fim în stare să primim lovituri grele de soartă altfel decât puteam să o facem înaintea timpului nostru teosofic. Deşi niciodată iubirea şi participarea nu se vor putea micşora prin viaţa teosofică, însă înţelegerea şi forţa de a purta devin mai mari. Nu putem să pierdem nimic prin teosofie, dar câştigăm foarte mult. Am pierde dacă sentimentele, care ţin de ceea ce e mai frumos în viaţă, ar putea să slăbească chiar şi în cea mai mică măsură. De aceea ştiu ce simţiţi, pornind din nobila şi minunata dvs. iubire. Dar vă cunosc şi ca un adevărat, autentic teosof şi ştiu că legăturile karmice nu sunt o simplă doctrină pentru dvs., ci că trăiţi în ele. Dar unele gânduri doresc tocmai acum să vi le împărtăşesc. Foarte uşor este considerat tot ce se include ca o verigă în karma noastră ca o vină karmică. Iar aceasta nu este nicidecum întotdeauna cazul. Tot atât de adevărat pe cât karma este o lege într-adevărat atotcuprinzătoare, la fel de adevărat este şi că situaţiile karmice se pot include pur şi simplu ca primele din corelaţia noastră cauzală. Nu întotdeauna sunt situaţiile care ne lovesc echilibrări pentru lucruri trecute, adesea sunt primele posturi din contul vieţii noastre, care de-abia în viitor îşi găsesc echilibrul lor corespunzător. Aşa cum un neguţător are de trecut o poziţie pentru prima oară pe o pagină, aşa este şi cu poziţiile din cartea noastră de conturi karmice. Aceste gânduri au străbătut în ultima săptămână tot mereu sufletul meu atunci când îndreptam gândurile către domiciliul dvs. iubit din Lugano, iar aceste gânduri au primit în câmpul meu vizual acel caracter care arată că gândurile corespund cu o realitate. Mă înţelegeţi, în timp ce vă scriu, onorate, iubite domnule Wagner, despre această trăire interioară – căci este de aşa natură. şi poate că o acceptaţi după cum consideraţi dvs. şi ca realitate, lucru care pentru mine aşa este.

Tare mult îmi doresc să vă mai pot saluta pe dvs. amândoi încă o dată. Sper că va putea să fie destul de curând.

Festivităţile congresului de la Londra, la care din păcate nu aţi putut participa, au trecut.⁵⁷ Este în natura lucrurilor ca asemenea festivităţi, chiar dacă sunt organizate de teosofi, să nu poată merge mult dincolo de lucrurile exterioare. Însă eu sunt de părere că cine a vrut, a putut lua totuşi şi de aici lucruri pentru întărire, pentru simţirea şi inima sa. Doamna Besant, de ex., a ţinut conferinţe care erau pline de impulsul spiritual. Mai întâi joi, înainte de congres, despre „totalitatea elevilor” lui H.P.B., cu referire la anumite atacuri care au căzut în ultimul timp asupra marii fondatoare a mişcării teosofice. Mie mi se pare totuşi important că această doamnă Besant, care stă spiritual atât de sus, indică tot mereu şi mereu fără rezerve asupra felului în care H.P.B. nu a fost pentru ea un om ca oricare altul ieşit din comun care a intrat în viaţa ei, ci – aşa cum spunea – „aducătorul de lumină” pur şi simplu. Petele, spunea ea, nu trebuie cumva negate; dar sunt pete precum petele din Soare, iar acestea sunt acolo tocmai unde este Soare. Am simţit atunci cum răsună de-a dreptul experienţele interioare ale propriei vieţi din ultima perioadă. Căci trebuie să spun, cu cât mai departe ajung eu însumi înainte, cu atât mai mult învăţ să cunosc forţa nemăsurată care emană de la H.P.B. şi cu atât mai mult îmi dau seama că eu însumi va mai trebui încă să învăţ multe pentru a cunoaşte doar puţin din profunzimile creaţiei şi acţiunii lui H.P.B.

⁵⁷ Pe 8, 9 şi 10 iulie 1905 a avut loc la Londra al II-lea Congres al federaţiei Secţiunilor Europene ale Societăţii Teosofice. Rudolf Steiner a vorbit pe 10 iulie despre „Die okkulten Grundlagen in Goethes Schaffen” (fundamentele oculte din creaţia lui Goethe), în Philosophie und Anthroposophie (Filosofie şi Antroposofie), GA 35.

Apoi a fost vineri Convenţia Secţiunii britanice. Dintre cele întâmplate acolo vă va interesa faptul că Bertram Keightley s-a retras din funcţia de secretar general, şi că Miss Kate Spink a venit în locul lui. Pentru început, Keightley pleacă pentru patru luni în India, apoi vrea să se dedice mişcării antroposofice într-un fel care îi este făcut posibil prin descărcarea de obligaţiile oficiale ca secretar general.

De asemenea, a avut loc în acest timp deschiderea „Expoziţiei de artă şi meşteşuguri” a congresului. Aici erau, pe lângă lucruri mai puţin semnificative, totuşi şi câteva demne de luat în seamă. Vreau să menţionez doar câteva tablouri simbolice ale unui pictor Russell. Acesta încearcă să caracterizeze procese sufleteşti interioare prin culori simbolice pe tablou (stele, raze etc., care pornesc de la figuri, coloraţii simbolice ale obiectelor naturale exterioare etc.). Acum pot într-adevăr să spun că nicăieri nu am putut să atribui o reală vedere astrală tablourilor, însă am fost împăcat cu încercarea pe care o face acolo un pictor totuşi înzestrat.

Sâmbătă dimineaţa a fost deschis congresul propriu-zis cu o cuvântare a doamnei Besant. A fost una dintre acele mari priviri de ansamblu despre sarcinile şi ţelurile mişcării teosofice, cum le oferă doamna Besant cu asemenea ocazii. Vă va interesa faptul că a menţionat opera sculpturală, un „Christos”, a unui sculptor italian Ezechiel, despre care a spus că aceasta corespunde întrucâtva cu ideea pe care ea, în calitate de teosof, ar trebui să şi-o facă despre individualitatea lui Christos. De asemenea, va fi interesant pentru dvs. faptul că doamna Besant a indicat cu această ocazie asupra lui Richard Wagner, în ale cărui tonuri ar fi auzibile tainele lumii astrale. Pentru mine a fost acest lucru deosebit de remarcabil, pentru că tocmai în primăvara aceasta am ţinut patru conferinţe în faţa teosofilor berlinezi, despre conţinutul spiritual din creaţia lui Richard Wagner.⁵⁸

După cuvântarea de deschidere a doamnei Besant a urmat ceva nespus de variat. Căci delegaţii tuturor uniunilor teosofice europene au ţinut alocuţiunile lor de salut în propriul lor idiom. Astfel s-au putut auzi una după alta scurte cuvântări în următoarele limbi: olandeză, suedeză, franceză, germană, spaniolă, italiană, finlandeză, rusă, maghiară, indiană. În seara dinainte ţinuse Mrs. Besant o cuvântare de mare anvergură, cuprinzătoare, în faţa a câtorva mii de oameni la Queen’s Hall, despre „Lucrarea teosofiei în lume”. Ea a indicat asupra necesităţii unei aprofundări spirituale în timpul nostru, asupra lucrării care este de realizat în cele mai diferite zone ale lumii. Tot ce a spus acolo a fost de o frumoasă largheţe şi mărinimie a inimii.

Sâmbătă seara a urmat apoi reprezentaţia teatrală. Acolo va trebui să se ţină cont, desigur, înainte de toate de bunăvoinţa care a domnit în acest demers. În orice caz, îndeosebi în acestă seară mi-a devenit clar în ce mod ideea acestor congrese va trebui să fie dezvoltată, dacă este să-şi îndeplinească pe deplin scopul lor. Nu trebuie avut în vedere ceea ce savurează aici pentru sine participanţii la congres, ci îndeosebi asupra faptul că găsesc hrană teosofică pentru sufletul lor, pe care pot apoi să o ia cu ei în patria lor teosofică, pentru folosul şi beneficiul acelora care nu pot participa ei înşişi la adunări. Un centru de viaţă spirituală ar trebui să fie congresele, de la care pornesc curenţi apoi peste tot în lume.

Apoi au urmat şedinţele pe departamente. Vă trimit un program sub banderola poştală, din care puteţi să deduceţi cel puţin titlurile bogăţiei care a fost oferită acolo. Îndeosebi doresc să mai menţionez doar conferinţa lui Mrs. Besant de duminică, despre metodele oculte de consultaţie. Asta a fost ceva cu totul grozav. În cel mai frumos mod posibil a prezent care sunt cerinţele cercetării oculte şi în Occident şi ce fel de precauţii etc. sunt de luat în considerare la asemenea cercetări.

Eu însumi am oferit luni dimineaţa o contribuţie mică despre „fundamentul ocult din creaţia lui Goethe”.

Îmi pare rău că nu pot să vă scriu mai detaliat; însă în faţa mea se află ultimele lucrări în aşteptare pentru „Lucifer”, nr. 24 şi 25. şi puteţi să estimaţi cum mă solicită acest lucru. Este necesar să public aceste lucruri din ştiinţa ocultă, pe care le-a adus Lucifer-ul în ultima vreme. Doar că răspunderea apasă greu asupra mea. Iar eu trebuie să cântăresc fiecare rând, fiecare întorsătură de zece ori, pentru a reda cât mai exact conţinutul spiritual care mă simt obligat să îl ofer şi care mie însumi îmi este totuşi transmis într-o formă şi un limbaj cu totul diferit.

Către Paula Stryczek în Hanovra

În aceste zile vă scriu detaliat despre ce aveţi nevoie pentru exerciţiile de E.S. în următoarea perioadă. Pentru moment continuaţi ceea ce v-am indicat ultima dată.

M-am bucurat foarte mult că am putut să îl vizitez din nou pe bunul nostru dr. Hübbe-Schleiden joia trecută.

Alăturat vă trimit primele pagini pentru Shrâvaka germani.⁵⁹ Pentru dvs. au doar semnificaţia că aveţi sub formă completă tot ce porneşte de aici. ştiţi toate astea deja.⁶⁰

Către Mathilde Scholl în Köln

[Haubinda, Klosterheim. ştampila poştei: friedrichshall (Sachsen-Meiningen) 14.08.05]

Dragă domnişoară Scholl! Scrisoarea dvs. – penultima – vorbeşte despre stările dvs. de depresie de acum.⁶¹ Să nu vă faceţi cumva griji pentru asta. Astfel de trăiri sunt manifestări însoţitoare necesare ale unei munci esoterice eficiente. Lucrul principal în toate acestea este să ne luăm noi înşine în mod clar în mâini. şi anume contează să fim mereu atenţi să nu fie depreciată corelaţia armonioasă cu mediul nostru respectiv. Dvs. sunteţi o natură puternică, dar şi foarte perceptivă şi nimic nu vă împiedică să supravieţuiţi cu totul lipsit de pericol la transformările totuşi destul de profunde prin care trece trupul dvs. astral şi deja şi cel eteric, datorită exerciţiilor dvs. din prezent. Printre membrii germani ai Societăţii Teosofice nu sunt mulţi care merg pe acelaşi drum, respectiv care pot să meargă; dar toţi care fac asta au aceleaşi trăiri ca şi dvs. Iar eu trebuie să consider aceste trăiri drept semn al progresului real. Fără degajarea anumitor centre din trupul eteric şi astral, nu este deloc posibil un progres real.

Se trezeşte o conştienţă mai înaltă atunci când centri, care au fost reglaţi până atunci în corelaţia lor prin intermediul unui organism inconştient, sunt desfăcuţi din legătura lor. Atunci organsimul care era înainte inconştient este transformat treptat într-unul conştient, iar acestuia din urmă îi sunt supuşi centrii degajaţi. Doresc să mă fac înţeles printr-un mic desen.

Aşa este „starea normală a omului” din prezent. Acum începe prin munca esoterică

2. Subconştientul psihic este ridicat la supraconştienţa psihică, iar rezultatele conştienţei luminoase de zi se transformă în lucruri ale trecutului. Atunci lucrul este aşa:

În D E f G se formează centri noi, care sunt reglementaţi de conştienţa luminoasă de zi, dobândită prin fermitatea sa din viaţa senzorială. Centrii A B C stau acum izolaţi şi vor fi de reglementat mai târziu individual, voluntar, de conştienţa mai înaltă trezită.

Meditarea lui „Eu sunt, El gândeşte, Ea simte, El vrea” are drept efect degajarea sugerată.⁶³ Centrii de gândire, de simţire şi de voinţă se separă şi intră în legătură cu forţele primordiale ale universului, pe care le găsiţi desemnate în ultima scriere⁶⁴ a lui Mrs. Besant drept voinţă, înţelepciune, activitate, şi anume aşa:

Vă rog să ţineţi cont corect de ordine: Sentimentul subiectiv, de exemplu, corespunde cu înţelepciunea obiectivă din univers, iar gândirea subiectivă corespunde cu activitatea.

⁶⁴ Annie Besant, A Study in Consciousness (Un studiu despre conştienţă), Londra şi Benares, 1904.

Acum intervin în formarea degajării anumite stări de incubare, care sunt legate de estompări. Iar pe acestea le simţiţi acum.

Când veţi fi prezentă în Berlin vom avea de vorbit mult şi despre astfel de lucruri.

Acum vă rog să continuaţi cu exactitate exerciţiile indicate. Dacă găsiţi că chestiunea cu respiraţia reală merge mai bine împreună, atunci asta e foarte bine. Mai târziu ar trebui în orice caz să se unească cu asta. Însă de obicei este dat să se exerseze ca treaptă premergătoare respiraţia „spiritual-simbolică”. Dar legaţi-o numai imediat de respiraţia fizică reală.

Cu ultima dvs. scrisoare sunt întru totul de acord. Confidenţial vreau doar să vă spun că ştiu că bunul Bresch nu poate fi judecat ca un om sănătos. Astfel de stări, cum se formează uneori la el, pot să se dezvolte însă foarte încet, iar pentru observatori neatenţi rămâne atunci ascuns faptul că respectiva personalitate a depăşit deja graniţa de la ceea ce e sănătos. Puteţi să vă închipuiţi cum acest lucru face pentru mine toată chestiuniea grea şi plină de griji, căci doar nu pot să spun în public adevărul despre Bresch, aşa cum îl văd eu.

Către Adolf Kolbe în Hamburg
(Parte dintr-o scrisoare, în rest este necunoscută, ce rezumă conţinutul orei esoterice care a fost ţinută la Berlin în aceeaşi zi)

AUM
„Caută calea”
„Caută calea în adâncirea interioară”
„Caută calea, prin aceea că dârz în afara ta însuţi păşeşti.”⁶⁵

Doar aparent se contrazic ultimele două propoziţii. În realitate ele exprimă două fapte extraordinar de corecte.

Adâncirea interioară este chiar prima jumătate a unui drum. Mai întâi trăieşte omul, pe treapta sa de dezvoltare din prezent, în percepţiile senzoriale ale lumii exterioare. Și atunci când prelucrează cu înţelegerea şi raţiunea sa aceste impresii senzoriale, el rămâne totuşi „în afară”.

Dacă se face acum liber de impresiile senzoriale, dacă se retrage în sine însuşi, atunci îi rămâne forţa gândirii. Această gândire este atunci golită de conţinutul exterior. Aceasta este „adâncirea interioară”. Dar tocmai pentru că gândirea este „golită” poate să se reverse către el un nou conţinut din interior.

Iar acest conţinut este de gen spiritual, aşa cum cel dinainte era de gen senzorial. – Însă tocmai prin aceasta păşeşte omul iarăşi afară din el însuşi. El păşeşte din sfera Eu-lui inferior în „lumea spirituală exterioară”. Iar acest lucru este sugerat cu propoziţia: „Caută calea, prin aceea că dârz în afara ta însuţi păşeşti.”

Acum misticul leagă cu silaba AUM toate trei propoziţiile. A este pentru început ţinerea fermă de starea în care se află omul mereu, pe treapta din prezent a evoluţiei sale.

U este simbolul adâncirii interioare, iar M este păşirea în afară în lumea spirituală exterioară.

⁶⁵ Din cuvintele călăuzitoare din Licht auf dem Weg (Lumină pe cărare).

Către Paula Stryczek în Hanovra

În chestiunea tristă care ne afectează, permiteţi-mi să vă spun următoarele.⁶⁶

⁶⁶ Era vorba dspre moartea Annei Wagner, † 30.12.1905, soţia lui Günther Wagner.

La trecerea în celelalte lumi a unui om care ne este drag este deosebit de important să trimitem gândurile şi sentimentele noastre către el, fără să lăsăm să apară reprezentarea ca şi cum am vrea să îl avem înapoi. Acest din urmă lucru îngreunează, pentru cel trecut, existenţa în sfera în care are de intrat. Nu suferinţa pe care o avem, ci iubirea pe care i-o dăm trebuie să o trimitem în lumile sale. Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu trebuie să devenim cumva duri sau indiferenţi. Dar trebuie să ne fie posibil să privim asupra celui decedat, cu gândul: „Iubirea mea să te însoţească! Tu eşti înconjurat de ea.” După cunoştinţele mele, un astfel de sentiment este un fel de haină cu aripi, care poartă decedatul în sus; în timp ce sentimentele multor purtători de suferinţă, cum ar fi: „Ah, dacă ai mai fi cu noi”, îi devin oprelişti. Aceasta ar fi aşadar o observaţie generală despre felul în care avem să ne organizăm într-un asemenea caz cu sentimentele noastre.

Îndeosebi doresc să vă sfătuiesc acum următoarele. Eu vă scriu gândurile, pe care nu mi le-am însuşit încă într-o limbă germană foarte bună; însă se bazează pe o veche tradiţie ocultă, în acest caz. Să deveniţi cu totul liniştită înăuntrul dvs. de trei ori pe zi, dintre care o dată trebuie să fie seara chiar înainte de a adormi, astfel încât să luaţi gândurile înseşi cu dvs. dincolo în lumea spirituală. Cel mai bine este să adormiţi cu gândul:

Iubirea mea să fie pentru învelişurile
Care te înconjoară acum –
Răcorind toată căldura,
Încălzind toată răceala –
Jertfind întreţesută!
Să trăieşti purtat de iubire,
Dăruit cu lumină, în sus!

Contează să aveţi sentimentele corecte la cuvintele „căldură” şi „răceală”. Nu este vorba despre „căldură” şi „răceală” fizică, ci ceva din căldura sentimentelor şi răceala sentimentelor, deşi omul care se află în învelişul fizic nu îşi poate face prea uşor o reprezentare despre ceea ce înseamnă aceste caracteristici pentru cel decorporalizat. Căci acesta trebuie să îşi dea seama că astralul, care se mai află asupra lui, este activ fără ca el să se poată folosi de instrumentele fizice. Multe din lucrurile către care tinde omul aici, pe Pământ, îi sunt date prin instrumentele fizice. Acum acestea nu sunt prezente. Acest fapt, de a nu avea organele fizice, se aseamănă – dar tocmai că doar se aseamănă – cu sentimentul de sete arzătoare, transpus în sufletesc. Acestea sunt „simţămintele de căldură” puternice, de după decorporalizare. El este obişnuit să se servească de organe fizice şi nu le mai are. Această „privaţiune” se aseamănă cu un sentiment sufletesc de răceală. Tocmai faţă de aceste sentimente pot să ajute, intervenind, cei care trăiesc. Căci aceste sentimente nu sunt doar rezultate ale vieţii individuale, ci ele au legătură cu misteriile încarnării. şi de aceea este posibil să îi venim în ajutor celui decorporalizat.

Acum încă ceva, pentru care vă rog. Lăsaţi să premeargă la propoziţiile de mai sus câteva gânduri către domnul Wagner al nostru, aproximativ cu următorul conţinut: „Iubirea ei [a soţiei] fidelă te-a înconjurat până acum; ea te înconjoară neschimbată, în continuare; fie ca ea să te ţină ca forţă a spiritului, aşa cum până acum te-a iluminat în prezenţă vizibilă.” Am vrut să vă scriu toate acestea deja astăzi. Apasă în momentul de faţă atâta muncă pe planul fizic asupra mea, încât în afară de cele generale de mai sus nu mai pot să vă spun nimic deosebit, căci munca fizică estompează experienţa spirituală. Bineînţeles că sunteţi liberă să le comunicaţi tuturor rândurile mele, celor pe care dvs. înşivă îi consideraţi corect. Doresc ca multe inimi să se îndrepte către personalitatea iubită.

Transmiteţi-i cele mai cordiale salutări iubitului doctor şi primiţi asemenea şi pentru dvs., de la al dvs.

Către Jan Lagutt în Binningen lângă Basel

Începutul corect al meditării este următorul: Se caută ca, într-o oră a dimineţii, în care nu a trecut nicio altă impresie prin suflet – cel mai bine imediat după trezire – să se realizeze deplina linişte a sufletului. Deplină deturnare a atenţiei de la toate impresiile exterioare şi de asemenea de la toate reprezentările din memorie care se referă la viaţa zilnică.

Din acest suflet devenit astfel liniştit se lasă să urce apoi următoarele propoziţii, astfel că întregul interior este umplut de ele (3-5 minute):

„În razele curate ale luminii
Străluceşte dumnezeirea lumii.
În iubirea curată faţă de toate fiinţele
Străluceşte dumnezeirea sufletului meu.
Eu mă odihnesc în dumnezeirea lumii
Eu mă voi găsi pe mine însumi
În dumnezeirea lumii.”

Apoi (timp de alte 3-5 minute) dăruire devoţională către idealul său dumnezeiesc, la care se adaugă simţirea intensă a valorii unei virtuţi pe care vrem să ne-o inoculăm.

Seara: privire retrospectivă asupra faptelor şi trăirilor zilei. În ordine inversă, dinspre seară spre dimineaţă. fără regret, doar cu tendinţa de a învăţa de la viaţă. Dacă adormim în timpul ei, nu face nimic. Nu contează să fie completă, ci să dezvoltăm atitudinea de a învăţa de la viaţă.

Către Anna R. Minsloff în Rusia

Referitor la propriile dvs. exerciţii trebuie doar să vă spun să le continuaţi pe acestea, aşa cum le-am discutat. Dacă faceţi acest lucru, întăriţi forţele frumoase care se află în dvs., iar acesta este lucrul care corespunde întru totul fiinţei dvs. Succesul nu va lipsi la dvs. O modificare în exerciţii nu putem acum să lăsăm să intervină. Tocmai asta ar deranja mersul dvs. mai departe în lumea spirituală. Dvs. sunteţi în aşa fel predispusă, încât avansaţi repede prin păstrarea aceloraşi exerciţii, în timp ce mulţi alţii trebuie să păşească mai departe prin modificări. Cele mai bune entităţi spirituale stau protectoare alături de dvs. Sufletul dvs. este chemat să îi aducă omenirii mult ajutor. Dvs. sunteţi pătrunsă de un sentiment atât de corect faţă de lumea spirituală, încât astăzi nu mai este nevoie să rostesc mai multe către dvs. înşivă, ci doar să vă mai spun că mă voi ruga mereu pentru protecţia „Maeştrilor sublimi” pentru dvs.

Acum îmi spune domnişoara von Sivers despre doamna care v-a abordat. Cu un tratament bun şi energic, ea poate fi ajutată. Însă tocmai acum, în starea ei, nu este uşor, pentru că aşteaptă un copil. Cu toate acestea aş dori să vă sfătuiesc să efectuaţi cu ea un tratament, după posibilităţi. Acest tratament acţionează de altfel şi asupra dezvoltării copilului; însă această influenţă va fi mai puţin gravă decât dacă doamna rămâne cu totul fără tratament psihic.

De sfătuit sunt acum următoarele. Ar trebui să o lăsaţi pe doamnă să vină la dvs. Pentru început trei zile una după alta, la o anumită oră. Cu o jumătate de oră înainte să vină la dvs., gândiţi-vă dvs. înşivă în umătorul mod precis. Vă gândiţi mai întâi la picioarele dvs., ca şi cum întregul dvs. Eu ar fi în talpa piciorului, apoi trageţi sentimentul, pe care îl dobândiţi în acest fel în talpa piciorului, prin întregul corp în sus la inimă, gândiţi mereu între timp „Eu”; apoi gândiţi-vă la vârfurile degetelor dvs. de la mâini şi spuneţi-vă, ca şi cum aţi vrea să trimiteţi gândul în vârfurile degetelor: eu vreau să resping cu aceasta tot ce este dăunător.

„Corpul dvs. este un câmp de bătălie pentru două puteri care se combat una pe cealaltă. Vom aduce toate în regulă, dacă Eul dvs. devine stăpânitor peste propriul corp. Prin aceasta nu le dăunăm celor doi luptători, ci le folosim; dar dvs. înşivă ajungeţi la liniştea şi la fermitatea dvs.” După ce i-aţi spus doamnei aceste lucruri, lăsaţi-o să stea în picioare în faţa dvs. şi să se uite în ochii dvs. În acest timp luaţi cu mâna dvs. dreaptă mâna stângă a doamnei. Apoi spuneţi-i: „Gândiţi-vă acum foarte ferm «Eu», acum faceţi aşa, că vă gândiţi foarte intens la picioarele dvs., astfel încât simţiţi totul până în cele mai mici detalii în picioarele dvs.; acum trageţi acest sentiment prin întregul corp la inimă şi gândiţi-vă la inimă numai cu singura reprezentare «Eu».” Acest lucru trebuie să fie continuat timp de o jumătate de oră. Iar doamna nu are voie în acest timp să se gândească deloc la capul ei. Acest de pe urmă lucru trebuie respectat deosebit de sever. Apoi, după ce s-a întâmplat acest lucru, treceţi cu mâna în două linii de ambele părţi ale coloanei vertebrale ale doamnei, de la capătul de jos al spatelui până la cap şi rostiţi în acelaşi timp cu voce tare: „forţele duşmănoase dispar”. În acest timp insistaţi la doamnă asupra faptului că ea, în timp ce dvs. rostiţi aşa, nu are voie să se gândească la nimic, decât la ceea ce spuneţi dvs.

Apoi trebuie ca doamna, fără dvs., de mai multe ori pe zi, cel puţin de 7 ori stând în picioare, să repete singură gândirea la picioare până la inimă. Dacă a avut loc acest lucru timp de trei zile, atunci toate trebuie să rămână aşa, numai gânditul la picioare este înlocuit după alte trei zile, prin gândirea la picioare de la călcâi până la genunchi,
apoi trei zile de la genunchi până la şold,
apoi trei zile gândit de la mijlocul corpului până la buric,
apoi trei zile la corp, de la buric până la inimă,
apoi trei zile de la inimă până la umeri,
apoi trei zile la partea de sus a braţelor,
trei zile la antebraţe
trei zile la mâini până la vârful degetelor.

Dacă acest lucru este efectuat energic, atunci doamna va fi liniştită după acel timp, dar dacă nu este cu totul aşa, atunci ea trebuie să repete totul.

Aceasta trebuie iarăşi să-şi spună de 7 ori pe zi, după celălalt lucru.

Dacă aţi efectuat liniile pe spate şi aţi spus cuvintele indicate mai sus, „forţele duşmănoase dispar”, atunci numiţi foarte ferm numele (prenumele) doamnei şi treceţi în acelaşi timp încă o dată de jos în sus cu ambele mâini peste spate.

Către Michael Bauer în Nürnberg

Cu plăcere v-aş fi scris de mult. Însă timpul meu a fost destul de mult solicitat. Mai întâi am fost la Paris, unde am ţinut timp de patru săptămâni un ciclu de conferinţe.⁶⁷ Apoi m-au solicitat multe lucrări în patrie. faptul că nu vin la congresul de la Nürnberg va avea desigur acordul dvs. Eu nu cred că într-un timp atât de scurt cât mi-ar fi acordat, ar fi de realizat ceva serios.

În schimb doresc, dacă vă este convenabil, să vă vizitez pe dvs. şi pe ceilalţi dragi membri ai noştri în perioada din jurul datei de 8 august. Asta înseamnă în zilele de după 8. Poate reuşiţi să adunaţi o şedinţă a lojei atunci. Despre zi o să vă mai scriu. şi anume, deoarece vin în aceste zile pentru o altă chestiune în apropiere de Nürnberg.⁶⁸

Cazul Leadbeater este serios. Am conceput o circulară despre acest lucru, care va fi trimisă în următoarele zile la toţi membrii noştri.⁶⁹ În această chestiune trebuie să se insiste asupra substraturilor mai profunde. În ocultism este în aşa fel că, la metoda pe care Leadbeater a făcut-o a sa, prăbuşirea este nespus de uşor posibilă. De fapt, căderea este însă de judecat corect doar din punct de vedere ocult. Sper să vă detaliez întreaga chestiune verbal în următoarele zile.

⁶⁸ Rudolf Steiner a fost pe 6/7 august 1906 cu Marie von Sivers pentru o reprezentaţie cu Parsifal la Bayreuth. Dacă vizita la Nürnberg a avut loc, nu este cunoscut.

⁶⁹ Vezi scrisoarea circulară din iulie 1906, în partea a II-a „Despre istoricul structurării şcolii Esoterice de Teosofie într-o şcoală orientală şi una occidentală”.

⁷⁰ Aceste detalii se referă la Secţia cultic-cognitivă din şcoala Esoterică a lui Rudolf Steiner; vezi GA 265.

Către Eugenie von Bredow în Landin/Westhavelland

Pe cât de triste sunt comunicările pe care mi le faceţi cu privire la buna noastră Mathilde Scholl: ele nu îmi oferă nimic surprinzător. Acum însă nu va fi posibil să fie ajutată cu ceva la care ea însăşi ar trebui să participe. Lucrurile sunt cu totul aşa, că ea stă în faţa unei încercări care este imposibil să-i fie luată. Ceea ce putem să facem dvs. şi cu mine, este să găsim tonul potrivit faţă de ea în propriul nostru interior. Iar tonul dvs. pe care mi-l arată a fi scrisoarea pe care tocmai mi-aţi scris-o, este cel corect. O veţi ajuta cel mai bine dacă rămâneţi puternică tocmai în acest ton. Nici nu ar fi tocmai corect dacă starea sufletească a Mathildei am vrea să o considerăm drept „slăbiciune”. La treapta ocultă pe care trăieşte ea, nu este vorba acolo de slăbiciunea ei interioară, ci mai degrabă despre tăria agresiunilor care sunt exercitate de anumite puteri asupra sufletului ei. Se dobândeşte punctul de vedere corect, dacă figura în care se manifestă la ea prietenia este văzută tocmai ca încercare. Despre o „vină” din partea dvs., dragă doamnă, nu poate fi vorba. Dacă rămâneţi fidelă faţă de direcţia pe care aţi apucat, veţi nimeri în ceea ce vă priveşte pe dvs., precum şi pe Mathilde ceea ce e corect.

Trebuie amândouă să aveţi punctul ferm în prietenia dvs., în privirea asupra idealului spiritual. Eu însumi voi scrie către Mathilde peste câteva zile. Astăzi nu ar fi timpul corect. Dacă iese învingătoare din această încercare, atunci se va revărsa în final cu atât mai multă forţă către ea.

În timpul pe care am putut să îl petrec la dvs. aş fi fost mai mult pentru dvs., dacă nu ar sta tocmai acum mari îndatoriri în faţa mea, care trebuie rezolvate. Însă lucrul principal este că aţi găsit posibilitatea ca, în condiţiile dvs. dificile, să menţineţi linia potrivită cu dvs. De astfel de lucruri depinde mult în dezvoltarea umană. Siguranţa sufletului este o forţă puternică pentru progresul spiritual. Nu veţi pierde curajul în greutăţi, chiar dacă vi se vor arăta unele nebănuite. Conform sentimentului, staţi de altfel şi corect faţă de mediul dvs. şi chiar dacă vi se pare adesea că acolo nu este destul de mare influenţa dvs., atunci veţi cunoaşte treptat, treptat că ea caută totuşi mijlocit drumurile corecte şi le va găsi în final.

Lăsaţi puterile spirituale, pe care le-aţi căutat, să fie la dvs. prin faptul că păstraţi şi dezvoltaţi cărarea pe care vă străduiţi de o vreme să umblaţi.

Către A.W Sellin în Hamburg

Astăzi am să vă spun acum şi ceva despre exerciţiul dvs. Este corect să continuaţi în modul de până acum, aproximativ până la 23 august. După aceea ar fi să se configureze în modul următor. Începeţi meditaţia dvs. de dimineaţă cu un

1. Exerciţiu de respiraţie.⁷² Înainte să începeţi să faceţi respiraţiile din exerciţiu, reprezentaţi-vă, cât mai viu posibil, o plantă care vă este bine cunoscută. Ea trebuie să vă fie cunoscută din toate părţile, pentru ca imaginaţia să poată fi una foarte exactă. Această reprezentare menţineţi-o ca singur conţinut de conştienţă în faţa sufletului, atâta timp cât durează cele 8 respiraţii care urmează acum. şi anume, acum faceţi următoarele:

Inspirare – ţineţi respiraţia – expirare, aşa încât cele trei se raportează una faţă de cealaltă, după intervalele de timp, precum
1 : 4 : 2 (după cum simţiţi)
deci dacă inspirarea durează, de exemplu, 2 secunde, atunci ţinerea respiraţiei durează 8, expirarea 4 secunde. (Dacă nu puteţi să respiraţi una după alta aşa, atunci se pot infiltra respiraţii obişnuite între acestea, însă reprezentarea plantei nu trebuie să fie întreruptă.)

La inspirare şi la prima jumătate de ţinere a respiraţiei, meditaţi cu privire la plantă:

La a opta căutaţi pe cât mai bine posibil să vă transpuneţi conştienţa în planta însăşi, aşa ca şi cum aţi fi în plantă şi v-aţi vedea pe dvs. înşivă ca obiect de afară. (Deci ca şi cum aţi fi ieşit din dvs. şi aţi sta în faţa dvs.); în acest timp meditaţi, acum, cu privire la dvs. înşivă

Apoi urmează: Gândire vioaie asupra punctului aflat între sprâncene şi puţin în spatele acestora (rădăcina nasului) şi de meditat în acest timp:

⁷¹ Prima parte a scrisorii tratează despre Secţia cultic-cognitivă a şcolii Esoterice; vezi GA 265.

⁷² Referitor la acesta şi la alte exerciţii de respiraţie, vezi volumul cu exerciţii esoterice adunate (GA 267).

Către Günther Wagner în Lugano

Desigur că este corect că în general cele două meditaţii urmează una după alta; însă în cazul dvs. lucrul a fost în aşa fel intenţionat, că a doua (cea scrisă) se ataşează în fiecare zi nemijlocit la prima. Dar dacă asta e prea mult, atunci ar fi bine să faceţi dimineaţa ceea ce stă scris în îndrumarea hectografiată, iar pe parcursul zilei, mai întâi ca pregătire, să desfăşuraţi îndrumarea scrisă.

Chiar dacă executaţi lucrul acesta seara înainte de culcare, el vă va realiza ceea ce aveţi nevoie pentru liniştea somnului dvs.

Pentru această linişte a somnului, acuma, cel mai bun lucru este următorul. Încercaţi ca, în clipa în care căutaţi somnul şi nu îl puteţi găsi, să vă gândiţi foarte vioi la picioarele dvs. şi ca şi cum aţi deplasa întreaga conştienţă în picioare, gândiţi în picioare cuvintele „forţa mea de viaţă”. Nu va dura mult timp şi somnul se va instala. Este necesar doar ca întregul proces să se desfăşoare cât mai nesilit din interior pe cât posibil, astfel că în fiecare clipă reprezentarea să se poată transpune tocmai pe sine însăşi înspre lipsa de reprezentare.

Către Edouard Schuré în Barr/Elsaß

... Faptul că exerciţiile notate în Barr reprezintă ceva pentru dvs., mă bucură. Ele sunt de altfel în rezonanţă cu înţelepciunea rosicruciană. Iar dacă îmi permiteţi să vă rog ceva, atunci e următorul lucru: să nu pierdeţi răbdarea, chiar dacă momentul în timp al unui efect perceptibil se lasă puţin aşteptat. Drumul este unul sigur, dar are nevoie de multă răbdare. Într-un timp scurt, dacă va fi momentul potrivit pentru aceasta, vă scriu cu siguranţă continuarea lor. – Mai întâi se află efectul doar prin procese foarte intime ale vieţii sufleteşti. De fapt, este necesară o atenţie interioară mare şi în acelaşi timp subtilă, pentru a percepe cum se instalează manifestările dintr-o altă lume. Acestea sunt de observat, am putea spune, doar printre celelalte evenimente ale vieţii interioare. ...⁷⁴

⁷⁴ Conţinutul complet al scrisorii este tipărit în „Nachrichten der Rudolf Steiner-Nachlaßverwaltung” (ştiri de la Administraţia moştenirii lui Rudolf Steiner), nr. 6.

Către Alfred Meebold în Heidenheim a.d.Brenz

Repede doresc să răspund sumar la întrebările adresate, resp. punctele atinse.

Întrebarea Maeştrilor am atins-o doar implicit, prin indicaţia faptului că nu înseamnă „Eu”atunci când eu spun „Eu”. Eu ştiam că mă înţelegeţi corect, căci preţuiesc foarte mult experienţele făcute de dvs. în viaţă şi am vorbit de aceea cu deplină încredere cu dvs.

Faptul că exerciţiile secundare vă sunt familiare îmi este cunoscut. Însă este necesar să fie parcurse odată cu exersarea sistematică. Ceea ce desemnaţi dvs. ca „experienţă interioară” o datoraţi exersării de până acum. şi veţi avea în timpuri viitoare şi restul din descrierea mea pe care v-am dat-o, ca trăire a dvs., şi anume va lăstări realmente din fiecare exerciţiu deosebit şi un sentiment deosebit. Vă rog să nu vă gândiţi cumva aici, asta vă rog, la „sugestie”. Cu asemenea noţiuni ne aruncăm doar pietre în drum.

Sensul „abţinerii de la respiraţie” vi se va arăta când îndreptaţi gândurile dvs. în următoarea direcţie: Procesul încorporării terestre este condiţionat prin „respiraţia pulmonară”; de aceea, mişcarea în sus spre spiritualitate trebuie să parcurgă, sub formă de exerciţiu, acest proces în direcţie inversă etc. etc. Cu aceasta este doar pornit gândul, pe care vă rog să îl gândiţi mai departe.⁷⁵

„Ținerea secretă” vă rog să o consideraţi nu ca îndatorire principială, ci doar temporară, condiţionată prin relaţiile actuale încâlcite din E.S. şi T.S. Eu nu vă oblig pe dvs. să aveţi faţă de prietenii intimi în principiu niciun fel de tăcere, dacă aceşti prieteni se bucură de încrederea dvs. absolută. Deocamdată însă consideraţi această „tăcere” numai aşa, ca şi cum un prieten îi încredinţează ceva celuilalt şi îi spune: Vă rog să nu vorbiţi despre asta cu nimeni. Cu siguranţă, va veni timpul în care ne vom putea înţelege şi privitor la faptul că [faţă de] asemenea prieteni nu va mai fi necesară obligaţia de tăcere. Deci numai în acest sens să consideraţi comunicarea confidenţială, deocamdată drept confidenţială. Eu însumi aş fi bucuros dacă nici acest lucru nu ar avea nevoie să fie. Eu însumi sunt foarte mulţumit tocmai de aceia dintre elevii mei care învaţă să înţeleagă să nu conceapă altfel raportul meu faţă de ocultism decât ca pe cel al unui matema tician faţă de matematică. Cu aceasta este atinsă complet şi neplăcuta întrebare despre autoritate.

Mi-ar plăcea totuşi să vă văd la congres.⁷⁶ Îmi dă o mare împăcare faptul că începeţi atât de curând cu exerciţiile. Vă voi sta şi prin scrisori mereu în serviciu pentru lucruri importante.

⁷⁶ Deoarece scrisoarea nu poartă o dată exactă, se poate să fi fost vorba fie de Congresul de la Paris din mai 1906, fie de Congresul de la München din mai 1907.

Către Michael Bauer în Nürnberg

Alăturat vă trimit „exerciţiile secundare”, care cuprind şi cele trei perioade din urmă. Mi-aţi scris cu câtva timp în urmă că acestea le mai lipsesc celor din Nürnberg. Vi le trimit pentru ca dvs. să le daţi esoteriştilor dvs. atunci când consideraţi corect. Acest lucru desigur că poate să aibă loc şi după vacanţa dvs. Căci este întotdeauna bine când cei care exersează rămân cât mai mult timp la un lucru.

Pentru dvs. însuşi vă trimit şapte ziceri, care se împart pe cele şapte zile ale săptămânii.⁷⁷ Ele se exersează aşa, că vineri ne adâncim în cea pentru sâmbătă, sâmbătă în cea pentru duminică etc. Puteţi să faceţi acest lucru de mai multe ori pe zi şi să încercaţi ca timp de 20-30 de minute să epuizaţi adâncimea unei astfel de ziceri. Veţi primi foarte mult de aici pentru câştigarea unei conexiuni cu misteriul aspectului înşeptit care le pătrunde pe toate.

În acelaşi timp vă trimit foi Esoterice, ce vă vor da un instrument pentru a trăi cele patru ziceri care vă sunt cunoscute, şi mai departe în forţa lor.⁷⁸

Extindeţi în timpul relaxării dvs. timpul de exerciţiu cât de mult poate fi compatibil cu forţa dvs. Însă în orice caz, nu peste măsură.

Îmi trimiteţi totuşi curând copia conferinţei dvs. de la München. Eu trebuie să termin „Jahrbuch der föderation” (Anuarul federaţiei). Iar acolo trebuie să apară conferinţa dvs.⁷⁹

Transmiteţi cordiale salutări dragei dvs. soţii. Ea trebuie să exerseze mai departe în acelaşi mod.

⁷⁷ Michael Bauer a fost pentru Nürnberg „Sub-Warden”, adică un conducător al unei grupe esoterice regionale, aşa cum au fost, de ex. ,Adolf Arenson pentru Stuttgart, Sophie Stinde pentru München. „Exerciţiile secundare” şi cele „şapte ziceri” sunt cuprinse în Îndrumări pentru o educaţie esoterică.

⁷⁸ „Esoterischen Blätter” („foile esoterice”) nu sunt la dispoziţie, s-ar putea să fi fost vorba de exegeza despre Licht auf dem Weg (Lumină pe cărare).

⁷⁹ Conferinţa la Congresul de la München din mai 1907, despre cultivarea ocultismului în cadrul Societăţii. „Jahrbuch der föderation” (Anuarul federaţiei) nu a apărut însă.

Către Eugenie von Bredow în Landin/Westhavelland

Va fi cel mai bun lucru să lăsaţi cu totul la decizia surorii dvs. dacă vrea să continue sau nu activitatea teosofică mai intimă. Îndoielile şi reticenţele la care ajunge prin credinţa ei că nu face ce e just, acestea sunt totuşi şi lucrul deranjant. O dezvoltare ocultă este posibilă doar când omul ţine departe de el în mod energic tocmai asemenea îndoieli şi reticenţe. În orice caz, nu e bine să încercaţi să o convingeţi. De aceea, e recomandabil doar să îi luaţi îndoiala că nu ar putea nicidecum, spunându-i că lipsa de curaj merge prea departe; în rest însă să lăsaţi totul în seama propriei ei voinţe. Nu ar trebui să credem că teosofia ca atare nu aduce deja omul mai departe. Iar acesteia vrea să îi rămână fidelă sora dvs.

În acest sens să consideraţi lucrurile. Atunci nici pentru dvs. nu există vreun motiv de tristeţe faţă de situaţie.

Către Mathilde Scholl în Köln

Scrisoarea dvs. este o frumoasă dovadă a faptului că sunteţi în căutarea punctului central al fiinţei dvs; continuaţi în acest mod, aduceţi la executare ceea ce vă puneţi dvs. înşivă ca ţel al dvs. Lumina pe care i-o dă omului ştiinţa spiritului este de aşa fel că poate să ilumineze toate acţiunile şi gândurile sale, precum şi toate raporturile sale cu alţi oameni. De-abia atunci găseşte el modul just de a se poziţiona faţă de aceşti alţi oameni, când îşi mută relaţiile în această lumină. Atunci nimic nu poate să-i devină periculos, indiferent ce figură ar lua una sau alta în exterior. Raporturile noastre de viaţă nu devin mai reci, atunci când lăsăm să cadă această lumină asupra lor. Dar ajungem repede pe o şină greşită, dacă ne-am mutat odată în această lumină şi apoi nu lăsăm totul să fie iluminat de ea. Aşa priviţi acum lucrul şi aşa continuaţi. – Nepoata dvs. este pe o cale frumoasă. Daţi-i puţinele cuvinte ataşate.⁸¹

Către Anna R. Minsloff în Rusia

Un cordial salut înainte de toate. Exerciţiile nu au fost intenţionate astfel încât să se oprească într-o zi, ci să fie continuate tot mereu, până ce primiţi unele noi. Va fi bine acum, dacă exerciţiul de dimineaţă şi de seară îl continuaţi mai departe exact în modul în care l-aţi primit descris la ultima dvs. şedere aici. În acest exerciţiu se află ascunse multe misterii care se dezvăluie în identificarea interioară, prin conţinutul de energie ce durează ani de zile. Mai ales dvs. veţi ajunge prin continuarea răbdătoare a acestui exerciţiu la autentice revelaţii interioare. Dacă simţiţi acum uneori o slăbire a forţelor, atunci asta este o manifestare trecătoare, care nu are nicio altă semnificaţie şi care va trece iarăşi în energie. Deosebit de importante în exerciţiul de dimineaţă sunt: 1.) Cele 7 rânduri care vă sunt cunoscute; 2.) Cele patru meditaţii despre „Eu sunt”; „El gândeşte”; „Ea simte”; „El vrea” în corelaţie cu respiraţiile care v-au fost descrise. 3.) Cuvântul de forţă care v-a fost dat. 4.) Devoţiunea către idealul dumnezeiesc. Între 2 şi 3 includeţi reprezentarea vioaie a unei plante (imaginaţie) şi căutaţi să vă adânciţi cu totul în reprezentarea felului în care omul îi datorează plantei viaţa sa. Acest lucru se face aşa:

Inspirare împreună cu privirea asupra plantei şi cu gândul:
Moartea ta (a plantei) – viaţa mea
Apoi ţinerea respiraţiei şi în acelaşi timp privirea imaginativă asupra plantei reprezentate;
apoi
Expirare împreună cu gândul:
Moartea mea – viaţa ta.
Aceasta se repetă de trei ori; apoi se lasă să urmeze:
Inspirare iarăşi împreună cu propoziţia:
Moartea ta – viaţa mea;
apoi expirare
Moartea mea – viaţa ta;
apoi de ţinut respiraţia o vreme (de trei ori mai mult faţă de cât a durat inspirarea).
Aceasta se repetă iarăşi de trei ori.
Apoi de transpus în plantă; de identificat cu aceasta în gând, iar în gând de privit asupra noastră înşine, ca şi cum am fi o cu totul altă fiinţă, în acelaşi timp
Inspirare împreună cu gândul:
Moartea mea – viaţa ta
Expirare împreună cu gândul:
Moartea ta – viaţa mea; apoi iarăşi un timp ţinerea respiraţiei.
Aceasta se face o dată.
În acest timp este de ţinut mereu în reprezentare planta în faţa ochiului spiritual.

Exerciţiile secundare: concentrarea gândului, acţiuni din iniţiativă; depăşirea plăcerii şi suferinţei, pozitivitate, nepărtinire, de repetat aşa încât după ce au fost parcurse [se] reiau tot mereu de la început; de lăsat ca, după o lună de concentrarea gândului, să urmeze o lună de acţiuni din iniţiativă etc., aşa cum este descris în hârtiile dvs. Dacă desfăşuraţi aceste exerciţii, totul va merge bine.

Iar dacă dvs., draga mea domnişoară Minsloff, nu vă suprasolicitaţi forţa, atunci eu pot să fiu întru totul de acord cu toate acele lucruri pe care le faceţi pentru alţi oameni. Veţi acţiona bogată în binecuvântări. Este totul just cum faceţi.

Acum câteva lucruri despre fondarea Secţiunii ruse. Pentru marea chestiune spirituală, care singură poate să fie vindecătoare şi care este importantă, prin această fondare de secţiune nu se va produce mult. În Germania, Secţiunea este în multe privinţe deja o piedică; dar una necesară, care nu a putut să fie nebăgată în seamă. A trebuit să avem aici Secţiunea. La dvs., Secţiunea va fi şi mai puţin favorizantă. Aveţi în ţară, şi anume în popor marea comoară teosofică ce trebuie ca, printr-o legătură spirituală cu ceea ce aţi învăţat să cunoaşteţi aici drept adevărată teosofie, precum şi în calitate de creştinism autentic, dătător de viaţă, sigur de viitor, să ajungă la cea mai înaltă înflorire spirituală tocmai în Estul Europei. În viaţa ne-teosofică a Vestului există o ştiinţă care are valoare din perspectivă spirituală pentru viitor, numai prin tehnica ei de gândire cuprinzătoare. Această tehnică de gândire trebuie să îi fie inoculată vieţii spirituale în întreg viitorul. Însă aveţi în Est un conţinut al sufletului poporului care trebuie să fie adus la evoluţie pentru mântuirea întregii omeniri. Acest conţinut al sufletului poporului face ca în multe lucruri din Est să fie imprimate mari înţelepciuni cu puţine propoziţii, care în Vest nu pot fi epuizate în cărţi întregi. Suferinţele din ţara dvs. sunt durerile facerii acestui conţinut al sufletului poporului. Ca o suflare de vrajă însă apare germenele acestui conţinut al sufletului poporului faţă de cunoscătorul adevărat al condiţiilor. Aici este de făcut o mare muncă spirituală. Ceea ce a prezentat d-şoara Kamensky la München drept conferinţă la Congres nu are deloc de-a face cu această chestiune spirituală, căci acestea sunt în fond doar reflexe teoretice ale Vestului; Sufletul poporului se află mult mai adânc. Multe au germinat din acest suflet al poporului ieşind la iveală în Tolstoi; însă toate acestea trebuie să se lege de teosofie autentică, dacă din aceasta este să devină ceea ce e autentic.

Faţă de toate acestea care, după cum ştiu sunt imprimate şi în ţelurile dvs., draga mea domnişoară Minsloff, faţă de toate acestea fondarea Secţiunii este o muncă de pigmeu copilărească, jocul nevinovat al unor oameni ce teoretizează, care sunt fanatizaţi în interior prin acea formă de teosofie pe care aţi cunoscut-o dvs. Iar faţă de aceştia este cel mai bine: să îi laşi în pace cu fondarea lor de Secţiune şi să îţi spui că pot să facă ce vor. Fondarea Secţiunii va fi folositoare pentru chestiune doar prin ceea ce se toarnă în vasul Secţiunii. Din acest motiv, sigur că nici nu ar fi prea bine dacă tocmai acum aş ţine acolo conferinţe. Lasă să fie mai întâi fondată Secţiunea. Cu şi fără Secţiune, noi nu ne vom abate nici cu un pas de la drumul pe care umblăm. Iar pentru acest drum serios nu va folosi secţiunea la dvs. nimic, dar nici nu va dăuna substanţial. Aşa pare să fie cel mai bine: Aşteptăm cu conferinţele mele puţină vreme, chiar dacă nu mult; lăsăm să meargă fondarea Secţiunii pe drumurile ei. Propria dvs. muncă, draga mea domnişoară Minsloff, o continuaţi în aşa fel cum aţi făcut-o până acum. Este mai bine dacă faceţi în mod pozitiv această muncă valoroasă şi lăsaţi totuşi liniştită să ia naştere Secţiunea. Dacă dvs. şi puţinii apartenenţi ai Secţiunii germane trebuie să vă afiliaţi la Secţiunea rusească: acest lucru nu e deloc nevoie încă să fie decis acum. Acest lucru poate să se întâmple atunci când Secţiunea rusească este fondată, dacă va fi să se întâmple în general.

Această scrisoare o scriu doar pentru dvs., şi vă rog să nu comunicaţi conţinutul nimănui dintre ceilalţi teosofi, cu o singură excepţie, dacă aveţi ocazia pentru aceasta: domnişoara Olga von Sivers. Dar şi ea trebuie să considere chestiunea doar orientativă pentru ea şi să nu spună aceasta altora.

Către Sophie Stinde în München

Nu-i aşa, conform programului stabilit de noi rămâne E.S. duminică dimineaţa şi Lojă duminică seara. Acum mi-ar plăcea să mai ofer o oră filosofică duminică, aproximativ la ora 5, pentru ascultătorii de atunci de la ora filosofică şi pentru cei pe care dvs. îi consideraţi potriviţi. Dar numai după cum consideraţi dvs. să fie organizat totul. Urmează să fie admişi de data aceasta soţii Stockmeyer în F .M.⁸² Oare n-o să meargă să fie făcută o scurtă festivitate preliminară luni pentru F.M. Stockmeyer are dorinţa cea mai arzătoare de a fi admis chiar cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a zilei de naştere. Admiterea desigur că poate să fie de-abia marţi – o zi după ziua lui de naştere – dar s-ar putea face pe scurt – poate fără dotarea Lojei – luni festivitate preliminară a admiterii, care ar fi configurată în mod deosebit. Dar dacă vă dă prea multă bătaie de cap, atunci Stockmeyer poate să aştepte liniştit până marţi. Mi-ar plăcea de altfel şi în cursul zilei de luni o oră pentru esoterişti avansaţi.

De ajuns, voi putea ajunge cel mai devreme sâmbătă seara dinspre Eisenach, unde urmează să fie deschisă Loja.

⁸² F.M. = Francmasonerie, respectiv Secţiunea cultic-cognitivă a şcolii Esoterice a lui Rudolf Steiner, vezi GA 265.

Către Maria Kili în Straßburg

De vorbit nu este permis cu nimeni despre exerciţiu. Pe acesta îl copiaţi şi mi-l trimiteţi iarăşi înapoi.

Dimineaţa devreme, cât de curând după trezire, când nu au trecut încă alte gânduri prin suflet, să se încerce deturnarea atenţiei de la mediu, precum şi de la toate gândurile zilnice şi timp de 5 minute (dar nu după ceas, ci după simţire) a se adânci cu totul în următoarele 7 rânduri:

În razele curate ale luminii
Străluceşte dumnezeirea lumii.
În iubirea curată faţă de toate fiinţele
Străluceşte dumnezeirea sufletului meu.
Eu mă odihnesc în dumnezeirea lumii
Eu mă voi găsi pe mine însumi
În dumnezeirea lumii.

După ce s-a întâmplat asta, a se face o respiraţie profundă, ca şi cum am inspira I; după ce s-a inspirat, se adaugă la I încă CH, astfel că avem în noi „Ich” (Eu), ca forţă care străbate aerul de respirat. Această forţă (şi anume „Eu” în aerul de respirat) a o lăsa cu gândul să pătrundă prin întregul corp; apoi din nou în piept. Apoi se expiră CH şi I se păstrează în corp. Trebuie atunci să se aibă gândul că I mai înseamnă şi Iisus şi CH Christos. Această respiraţie este repetată de trei ori.

Apoi imaginea unei plante, cum ia naştere din sămânţă, cum creşte, înfloreşte, face fruct, se ofileşte din nou şi moare, trebuie să umple sufletul timp de cinci minute (nu după ceas, ci după simţire).

Seara, 7-8 rânduri de citit din Teosofia de Dr. Steiner şi apoi de făcut gânduri proprii despre asta aproximativ 1/4 de oră.

După aceea, retrospectivă asupra întâmplărilor zilei, şi anume începând cu seara şi încheind cu dimineaţa.

Cu aceste exerciţii se continuă, zi de zi, până sunt puse unele noi în locul lor. Trebuie avută răbdare pentru a exersa exact acelaşi lucru timp de luni de zile, poate ani de zile. Fructul va şi veni.

Către Wilhelm Hübbe-Schleiden în Hanovra

Introducerile mele la Goethes naturwissenschaftliche Schriften in Kürschners National-Literatur (Scrierile de ştiinţele naturii ale lui Goethe în Literatura naţională a lui Kürschner), după câte ştiu nu au apărut în ediţie separată. Dacă editorul va fi lăsat să apară aşa ceva, atunci ar fi avut loc fără ştiinţa mea. Dar nu va fi fiind cazul.

Scrierea menţionată de mine la Hanovra se numeşte: Der Aufbau des Atoms und das Leben (Construcţia atomului şi viaţa) de dr. Adolf Drescher (Verlag von Emil Roth, în Gießen, 1908). Găsiţi în prefaţa acestei scrieri menţionată şi cartea anterioară numită de dvs., a aceluiaşi autor. Drescher lasă nebăgat în seamă ocultismul, la construcţiile sale de atomi. De aceea l-am şi folosit numai pentru o comparaţie principială.⁸³

Referitor la culoarea pentagramei! şi pentru dvs. va fi cea mai bună coloraţia următoarei figuri de pentagramă, pe care am lăsat să fie făcută pentru esoterişti în parte. Însă această reprezentare este complicată. Dacă este folosită o culoare, atunci cea mai eficace este cea a vârfului dinspre ☽(violet spre roşu).

Șarpele este reprezentat cel mai bine în galbenul pe care îl găsiţi la pentagrama şi hexagrama ☿.⁸⁴

Sigiliu Crucea cu trandafiri fundal albastru – cruce neagră – şapte stele (la München trebuia să fie exoteric 8 pentru esoteric 7).⁸⁵

⁸³ Rudolf Steiner a fost pe 4 şi 5 noiembrie 1908 pentru conferinţe la Hanovra şi se pare că a avut cu această ocazie o discuţie cu Hübbe-Schleiden, care era foarte preocupat de structurile atomilor.

⁸⁵ Se referă la sigiliul Crucii cu trandafiri dat pentru prima oară de Rudolf Steiner pentru Congresul de la München. A se vedea Bilder okkulter Siegel und Säulen. Der Münchner Kongreß Pfingsten 1907 und seine Auswirkungen (Imagini de sigilii oculte şi coloane. Congresul de la München de Rusalii 1907 şi efectele sale), GA 284/85.

Către Anna R. Minsloff în Rusia

Din dragele dvs. scrisori reiese că tocmai la acest moment consideraţi necesară călătoria mea în Rusia. Ei bine, puteţi să fiţi convinsă că voi face de fiecare dată tot ce este posibil, pentru a susţine la dvs. chestiunea căreia îi slujim. şi acum aş fi dispus să depăşesc piedici, dacă chestiunile nu ar fi aşa, că tocmai în clipa de faţă călătoria mea în Rusia nu ar folosi, ci ar dăuna dacă ar fi aranjată aşa cum ar trebui să fie aranjată acum. Iar dauna ar fi cu atât mai mare, cu cât o călătorie la un moment de mai târziu va aduce mult folos. Pe acesta ni-l luăm însă noi înşine, dacă acum, la momentul defavorabil, facem ceva ce nu ar putea fi nimic decât o lovitură în apă. Există multe motive care vorbesc pentru toate acestea. Mai întâi cel esenţial: Puterile care veghează deasupra mişcării spirituale desemnează un moment de mai târziu drept cel în care are de început misiunea teosofică la dvs. Căci aceasta trebuie să stea în Rusia pe un teren ştiinţific solid, altfel rămâne neroditoare.

În al doilea rând, călătoria mea la momentul actual poate să provoace doar neînţelegeri. Mai ales neînţelegeri în Societatea Teosofică. Acolo avem însă deja destule neînţelegeri. Este vorba de faptul că într-un timp nu foarte îndepărtat vom sta în Societatea Teosofică în faţa unor situaţii cu totul noi. Aceste chestiuni le-am determina într-un mod nefavorabil dacă am aranja acum călătoria mea în aşa fel, încât aş conferenţia în Rusia ca şi chemat de oponenţi ai Secţiunii teosofice ruseşti. Atunci am avea totul, chiar şi în Adyar, împotriva noastră. Însă pentru noi contează totuşi lucrul, iar acestuia îi dăunăm dacă am fi percepuţi ca oponenţi împotriva Secţiunii ruseşti. Acum ar fi chiar necesar, ca înaintea venirii mele în Rusia, eu ar trebui să cer, pentru a nu dăuna lucrului, ca toţi membrii noştri germani să intre în Secţiunea rusească. Atunci, dacă aş fi chemat de un grup de membri ruseşti ai Secţiunii, nu ar fi nimic de obiectat în exterior împotriva venirii mele; în interior ar rămâne însă momentul actual, totuşi, cât de nefavorabil posibil. Dacă dvs. intraţi în Secţiunea rusească sau nu, în acest fapt eu nu o să vă influenţez niciodată. Relaţia dvs. şi a tovarăşilor dvs. faţă de mine nu se va modifica deloc, fie că sunteţi membră a Secţiunii germane sau a celei ruseşti. Este vorba doar ca în lucru să mergeţi pe drumul care vă corespunde dvs. Iar acesta constă în faptul de a pregăti la dvs. un lucru teosofic care stă pe un fond solid, care se dă la o parte din drumul oricărui diletantism teosofic şi ţine cont de dezvoltarea istorică a omenirii. De toate acestea aţi fost condusă, draga mea domnişoară Minsloff, în toate demersurile dvs. de până acum. Bineînţeles că trebuie să rămână în seama dvs. felul în care vă comportaţi faţă de Secţiunea rusească nou-înfiinţată. În Adyar se pare că se crede că aş fi avut vreo influenţă asupra deciziilor dvs., în timp ce pur şi simplu aţi aflat doar singură că această Secţiune, cu aceste organizări nu corespunde cu condiţiile ruseşti.

Dar fie că este Secţiune sau nu: lucrurile merg pe cursul lor, aşa cum trebuie să meargă conform necesităţilor spirituale. La toate deciziile pe care le luaţi va trebui de altfel să vă puneţi înainte mereu întrebarea: Se află acţiunea în sensul necesităţilor spirituale? Pentru simple abstracţiuni, aşa cum sunt iubite în prezent în unele cercuri teosofice, timpurile sunt prea serioase astăzi.

Deci, cum am spus, lăsaţi situaţia Societăţii Teosofice şi în Rusia să [se] clarifice. Unele lucruri care se vor întâmpla în Societatea Teosofică în timpul ce urmează vor contribui la o asemenea clarificare. Va fi totuşi bine totul. Această scrisoare este numai pentru dvs.

Către ... [adresant necunoscut]

Alăturat v-am notat ce serveşte pentru început scopului discutat. Fac observaţia că descrierea unor asemenea exerciţii indică mereu numai un fel de direcţie; prin respectarea exerciţiului te găseşti apoi singur într-o anumită practică. Cu aceste premise pot să şi presupun că indicaţia schiţată este suficientă şi nu lasă nimic sub semnul întrebării.

Seara, după încheierea întregii lucrări a zilei, astfel încât nu intervin niciun fel de griji ale zilei etc. între acest exerciţiu şi adormire: umplerea întregului orizont de conştienţă cu un gând serios, preluat din concepţia despre lume, pe care îl cuprindem în puţine silabe.

De ex., să te gândeşti la viaţa sufletului lumii în sufletul uman, timp de câteva minute, astfel încât să treacă prin suflet gânduri concrete despre chestiune şi întreaga cugetare să aibă un caracter de dăruire. Nu gândim doar adevărurile; le percepem, le simţim. Le rezumăm apoi aşa:

Asupra unei astfel de reprezentări – care este deci rezultatul final al unui şir de gânduri şi de sentimente – să se concentreze întreaga conştienţă; să se umple cu aceasta în aşa fel, încât orice altă gândire, simţire şi senzaţie să fie exclusă.

Apoi să se umple propria formă a trupului cu totul cu această reprezentare, prin faptul că, în gând, o lăsăm să alunece de la cap prin trup în picioare şi mâini. (Timp, aproximativ 10 min. pentru tot. Nu după ceas; după simţire.)

Poziţia corpului etc. este în sine indiferentă. Contează numai să te transpui într-o asemenea situaţie, în care nu poţi fi deviat prin nimic. Cu cât mai mult se poate apoi – fără a exagera lucrul – ţine ferm în suflet reverberaţia exerciţiului – fără alte reprezentări –, cu atât mai bine.

Dimineaţa, după trezire, să se repete întregul proces de exersare. Se poate continua acelaşi proces timp de multe zile – cel mai bine se înaintează dacă ai răbdare să lucrezi timp de săptămâni cu aceleaşi reprezentări – apoi îl variezi.

Biblioteca antroposofică

Rudolf Steiner DIN ISTORICUL ȘI CONȚINUTURILE PRIMEI SECȚII A ȘCOLII ESOTERICE 1904-1914

GA 264

I. DESPRE ISTORICUL APARIȚIEI ȘI DIN CONȚINUTUL DE ÎNVĂȚĂTURĂ AL PRIMEI SECȚII A ȘCOLII ESOTERICE 1904–1914

Scrisori către elevi esoterici, cu exerciţii

Către Martha Langen în Eisenach, despre lucruri fundamentale privitoare la educaţia esoterică

Către Mathilde Scholl în Köln Mathilde Scholl scrisese pe 11 februarie 1903 către Rudolf Steiner:

Rudolf Steiner a răspuns după cum urmează:

Către Günther Wagner la Lugano Günther Wagner scrisese pe 14 nov. 1903 către Rudolf Steiner:

Rudolf Steiner a răspuns după cum urmează:

Către Mathilde Scholl la Köln [carte poştală]

Către Mathilde Scholl la Köln

Către Clara Smits la Düsseldorf

Către Clara Smits la Düsseldorf

Către Doris şi Franz Paulus la Stuttgart

Către Doris şi Franz Paulus la Stuttgart

Către Adolf Arenson din Bad Cannstatt, de la Londra, 14 mai 1904 Această scrisoare nu s-a păstrat, însă există răspunsul lui Adolf Arenson din 27 mai 1904:

Către Mathilde Scholl la Köln

Către Mathilde Scholl la Köln Mathilde Scholl îi scrisese la 13 iulie 1904 lui Rudolf Steiner:

Rudolf Steiner a răspuns după cum urmează:

Către Amalie Wagner în Hamburg

Către Mathilde Scholl în Köln

Către Doris şi Franz Paulus în Stuttgart

Franz Paulus a răspuns la această scrisoare a lui Rudolf Steiner la 30 noiembrie 1904:

Către Horst von Henning în Weimar

Răspunsul lui Horst von Henning:

Către Eliza von Moltke în Bankau/Silezia Superioară Eliza von Moltke a scris la 20 iulie 1904:

La această scrisoare a răspuns Rudolf Steiner:

Către Michael Bauer în Nürnberg Michael Bauer îi scrisese lui Rudolf Steiner la 28 iulie 1904, probabil pe baza unei discuţii premergătoare:

Rudolf Steiner a notat pe margine: „răsp. cu Reguli 14.08.04”. Răspunsul său:

Către Mathilde Scholl în Köln

Către Mathilde Scholl în Köln

Către Günther Wagner în Lugano

Către Günther Wagner în Lugano

Către Günther Wagner în Lugano Günther Wagner îi scrisese pe 13 octombrie 1904 lui Rudolf Steiner:

Rudolf Steiner a răspuns:

Către Günther Wagner în Lugano

Către doamna Anna Wagner în Lugano

Către Günther Wagner în Lugano

Către Günther Wagner în Lugano

Către Paula Stryczek în Hanovra

Către Mathilde Scholl în Köln

Către Adolf Kolbe în Hamburg (Parte dintr-o scrisoare, în rest este necunoscută, ce rezumă conţinutul orei esoterice care a fost ţinută la Berlin în aceeaşi zi)

Către Paula Stryczek în Hanovra

Către Jan Lagutt în Binningen lângă Basel

Către Anna R. Minsloff în Rusia

Către Michael Bauer în Nürnberg

Către Eugenie von Bredow în Landin/Westhavelland

Către A.W Sellin în Hamburg

Către Günther Wagner în Lugano

Către Edouard Schuré în Barr/Elsaß

Către Alfred Meebold în Heidenheim a.d.Brenz

Către Michael Bauer în Nürnberg

Către Eugenie von Bredow în Landin/Westhavelland

Către Mathilde Scholl în Köln

Către Anna R. Minsloff în Rusia

Către Sophie Stinde în München

Către Maria Kili în Straßburg

Către Wilhelm Hübbe-Schleiden în Hanovra

Către Anna R. Minsloff în Rusia

Către ... [adresant necunoscut]

Rudolf Steiner
DIN ISTORICUL ȘI CONȚINUTURILE PRIMEI SECȚII A ȘCOLII ESOTERICE 1904-1914

Către Mathilde Scholl în Köln
Mathilde Scholl scrisese pe 11 februarie 1903 către Rudolf Steiner:

Către Günther Wagner la Lugano
Günther Wagner scrisese pe 14 nov. 1903 către Rudolf Steiner:

Către Adolf Arenson din Bad Cannstatt, de la Londra, 14 mai 1904
Această scrisoare nu s-a păstrat, însă există răspunsul lui Adolf Arenson din 27 mai 1904:

Către Mathilde Scholl la Köln
Mathilde Scholl îi scrisese la 13 iulie 1904 lui Rudolf Steiner:

Franz Paulus a răspuns la această scrisoare
a lui Rudolf Steiner la 30 noiembrie 1904:

Către Eliza von Moltke în Bankau/Silezia Superioară
Eliza von Moltke a scris la 20 iulie 1904:

Către Michael Bauer în Nürnberg
Michael Bauer îi scrisese lui Rudolf Steiner la 28 iulie 1904,
probabil pe baza unei discuţii premergătoare:

Rudolf Steiner a notat pe margine: „răsp. cu Reguli 14.08.04”.
Răspunsul său:

Către Günther Wagner în Lugano
Günther Wagner îi scrisese pe 13 octombrie 1904 lui Rudolf Steiner:

Către Adolf Kolbe în Hamburg
(Parte dintr-o scrisoare, în rest este necunoscută, ce rezumă conţinutul orei esoterice care a fost ţinută la Berlin în aceeaşi zi)