Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner
KARMA MATERIALISMULUI

GA 176

CUPRINS

CONFERINȚA I — Berlin, 31 iulie 1917

Răsunete uitate din viața spirituală

Evenimentele exterioare din istorie trebuiesc văzute ca simptome. African Spir a realizat intuitiv adevărata natură a gândirii. Popoarele Europei luate împreună sunt ca un om sufletesc răsfirat în membrele sale așezate separat una lângă alta. Secolul XIX a produs mari gânditori, unul dintre ei fiind African Spir. Ei au murit fără a fi recunoscuți și după moarte își păzesc gândurile, asfel încât ele nu pot fi accesate și dezvoltate mai departe de oamenii din viața pământească. Știința nu poate înțelege ce este gândirea. Când legătura cu lumea spirituală este ignorată, gândurile omului pierd legătura cu realitatea exterioară, iar realitatea exterioară duce o viaţă a ei, proprie. Două impulsuri active în oameni. Omul agrar și omul industrial. Evanghelia după Luca și Evanghelia după Matei.

CONFERINȚA a II-a — Berlin, 7 august 1917

Analogii incorecte

Erorile în a compara funcționarea unui stat cu funcționarea unui organism. Viziunea actuală asupra lumii arată numai încadrarea corpului fizic în univers, trecând cu vederea sufletul. Teoria relativității a lui Einstein. Ce poate fi explicat ca fiind forţă şi substanţă, se explică în realitate ca fiind Lucifer şi Ahriman. Gândirea umană are o amplitudine prea mică; necesită rectificarea prin alte puncte de vedere. Voința are o amplitudine prea mare; poate realiza ceva numai prin asociere cu o altă voință. Pendularea și echilibrul între Lucifer și Ahriman.

CONFERINȚA a III-a — Berlin, 14 august 1917

Ritmul în respirație și cunoaștere

Procesul cognitiv a fost inițial bazat pe ritmul respirator. Înainte de Misteriul de pe Golgota, oamenii aveau o clarvedere atavică imaginativă, fiindcă Îngerii locuiau în intelectul omului. După moarte, Îngerii trăiau în memoria senzațiilor. Acum Îngerii trăiesc în percepțiile noastre senzoriale, iar după moarte în intelect. Înainte de Misteriul de pe Golgota, simțurile omului erau expuse atacurilor lui Lucifer, acum intelectul este expus atacurilor lui Ahriman. Procesul respirator nu mai poate aduce cunoaștere, zeii l-au uitat pe om. Ei vor să-și amintească omenirea din nou. Omul trebuie să vadă lumile spirituale prin impulsul lui Hristos, așa cum vede lumea exterioară prin ochi. Intelectul omului este câmpul de luptă pe care se confruntă impulsul lui Christos cu impulsurile ahrimanice. Omul trebuie să se implice în acest conflict. Ahriman și Lucifer distorsionează în gândirea omului conceptul de Christos, fie îndreptând spre un simplu om Iisus, fie spre un concept general de Dumnezeu. Lotze, Harnack. Ştiinţele naturii şi ştiinţa spirituală nu se exclud reciproc și nici nu se suprapun complet; ele trebuie să se acorde precum urechea stângă şi cea dreaptă.

CONFERINȚA a IV-a — Berlin, 21 august 1917

Curajul spiritual versus confortul sufletesc

În memoria lui Herman Joachim. El a încercat să pătrundă Francmasoneria cu Spiritualitatea Științei Spirituale. În memoria Olgăi von Sivers, Johannei Arnold și a lui Maud Künstler. Hermann Bahr, un exemplu de om care a ajuns până la poarta ştiinţei spirituale, dar se opreşte din comoditate și se refugiază în credință. Oameni ca Hermann Bahr preferă să lase toată responsabilitatea Bisericii Catolice, decât să accepte responsabilitatea personală pentru gândurile și faptele lor.

CONFERINȚA a V-a — Berlin, 28 august 1917

Cristos și prezentul

Christos la fel de intim legat cu omul precum propriul său Eu. Psihologul Fortlage. Conştienţa clarvăzătoare atavică dinainte de Misteriul de pe Golgota era dată de un excedent de viaţă spirituală asupra vieţii organice omeneşti. Conștiența actuală este dată de procesul de murire, prin existența unui excedent de viaţă organică omenească – ce se îndreaptă către moarte – asupra vieţii spirituale. Fără Moartea și Învierea de pe Golgota sufletele oamenilor nu ar mai fi putut trăi în trupuri pe Pământ. Christos s-a unit cu forțele aducătoare de moarte, pentru ca aceste forţe aducătoare de moarte să poată forma noua conştienţă, și l-a trecut pe Iisus prin moarte. Învierea a fost o înviere a conștienței. În momentul morţii omul trăiește taina conştienţei şi cu aceasta primește impulsul lui Christos. Învierea constituie esența creștinismului. Pe timpul Misteriului de pe Golgota, într-un punct al Pământului s-a concentrat întreaga pătrundere ahrimanică a structurii sociale. Din ea a rezultat conceperea vieţii legislative așa cum o avem acum. Johannes Müller. Criza prezentului: pe de o parte oamenii au dorul de a găsi din nou spiritualul, pe de altă parte a dispărut înţelegerea lui Christos.

CONFERINȚA a VI-a — Berlin, 4 septembrie 1917

Considerații asupra timpurilor

Faptul că timpul nostru este materialist nu înseamnă că nu sunt prezente influențe spirituale. Din cauza viziunii materialiste oamenii le primesc inconștient și distorsionat. Conștiența diminuată oferă acces entităților luciferice și ahrimanice. Stări de conștiență diminuată prevalente la multe din personalitățile conducătoare în 1914 și un șuvoi imens de impulsuri spirituale a străbătut Europa în lunile iulie şi august 1914. Starea sufletească materialistă face oamenii să doarmă în privinţa a ceea ce este mai important. Studiul unilateral într-o direcție are efect de diminuare a conștienței. Misterul fricii și al fascinației. Pornind de la ştiinţele naturii se poate găsi puntea înspre spiritul Tatălui. Pornind de la Adevăr şi ştiinţă şi Filosofia libertăţii se poate găsi şi puntea înspre spiritul lui Christos.

CONFERINȚA a VII-a — Berlin, 11 septembrie 1917

Luther

Până în secolele XIV-XVII oamenii încă se aflau în legătură cu lumea spirituală. Toma d’Aquino și alți scolastici erau încă inspirați, în scrierile lor, de Îngeri. Numai primind inspirații sau imaginaţiuni poți înțelege devenirea și naşterea. Prin conștiența actuală nu mai suntem în legătură cu devenirea, ci percepem partea pieritoare. Henry More. Spirite precum Henry More au adus cu ei impulsuri sufletești din misterii precreștine. Ricarda Huch, «Credinţa lui Luther». Pentru Luther diavolul era o realitate percepută prin experiența lui directă. Luther a fost unul dintre cei mai importanţi membri ai misteriilor din perioada precreştină. Înainte de începerea epocii ahrimanice, Luther a fost destinat să salveze pentru omenire o concepere a creştinismului, care să nu fi fost alterată de ahrimanicul neconştientizat. Contrastul între Luther și Soloviov.

CONFERINȚA a VIII-a — Berlin, 18 septembrie 1917

Luther

Importanța apariției lui Luther la începutul epocii a cincea postatlanteană. Oamenii din secolele XIII, XIV mai aveau, prin constituția sufletelor lor, o legătură directă cu lumea spirituală și cu morții de care erau legați karmic. În Luther trăiau puternic impulsurile din a patra epocă, dar totodată el a simțit experiențele omului în cea de-a cincea epocă culturală, separarea de conţinutul spiritual al Cosmosului. Aceasta l-a făcut să-i îndrepte pe oameni înspre Biblie, ca fiind singurul document în care mai este încă cuprinsă cunoaşterea directă a lumii spirituale. În secolele XIII-XIV, ştiinţa despre natură era alchimie. Alchimiștii vedeau că în natură acţionează forţe suprasensibile, vedeau trecerea dintr-o formă în alta ca acțiune a spiritului. După sec. XIV transmutarea substanțelor își pierde înțelesul, și implicit doctrina sacramentală devine ceva diferit. Luther detaşează spiritualul de procesele materiale. Pentru că omul celei de-a cincea perioade pierde conștiența lumii spirituale, Luther aduce doctrina privind mântuirea prin simpla credinţă. Curentului lutheran i se adaugă alte curente pentru a se putea pregăti a șasea epocă în cadrul celei de a cincea. Clasicismul german: Lessing, Herder, Schiller, Goethe şi alţii. «Scrisorile estetice» ale lui Schiller și «Faust» al lui Goethe în contrast cu luteranismul. Acest curent avansează concepția că omul poate prin propriile sale eforturi și forțe să regăsească legătura cu lumea spirituală.

CONFERINȚA a IX-a — Berlin, 25 septembrie 1917

Știința spirituală și pătrunderea lucrurilor

Enigma discrepanței între dezvoltarea intelectuală și dezvoltarea morală a omenirii. În gândirea în sens ştiinţific activează în om cele mai vechi și dezvoltate părţi ale naturii omeneşti. Dezvoltarea morală se face numai prin cel mai tânăr element: Eul. În privinţa implantării moralităţii, în raport cu intelectualitatea sa, omul este încă ca un copil. Concepții neracordate la realitate, în diverse curente. Libertatea este un concept aplicabil numai omului singular, ca individ, dar nu şi poporului cu sufletul său grup. Pendulul: Urmărirea dezvoltării unilaterale a oricărei virtuți duce în timp, prin însăși forța interioară a acelei virtuți, la generarea viciului opus. Liberalismul, socialismul, conservatorismul. Nu se poate realiza un paradis pe pământ, pentru că lumea fizică este într-o permanentă oscilație, mișcare ascendentă urmată de mișcare descendentă. Acest lucru este indicat în cuvintele lui Christos: „Împărăţia lui Dumnezeu este peste tot în voi.”  Creștinismul timpuriu a trăit la început în catacombe și ulterior s-a înălțat și s-a răspândit. Ceva similar este necesar astăzi în privința cunoașterii spirituale. Luther. Rudolf Eucken. Johann Valentin Andreae a vrut să inițieze o mișcare spirituală, care a eșuat din cauza forțelor care au dus la Războiul de 30 de ani. Situație similară cu antroposofia în timpul Primului Război Mondial. Omenirea are sarcina să nu fie paralizată și această încercare.

NOTE

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea