-
Ce însemnătate are memoria în instruirea ocultă?
Memoria este unul dintre lucrurile care trebuie sacrificate în instruirea ocultă. Dar în timpul ascensiunii este recâștigat tot ceea ce s-a pierdut când a scăzut. Când
vă dezvoltați ocult la un nivel superior, nu veți mai avea deloc memorie. Memoria a evoluat în ceva diferit. Puteți citi despre acest lucru în numerele 14 și 15 ale revistei Lucifer*.
Atunci are loc adevărata citire din trecut. Mai întâi în planul astral și apoi în Cronica Akasha. Elevului îi este atunci înlocuit cu putere de citire ceea ce a pierdut ca memorie. Nu va
mai ști când s-a născut Cezar, dar va putea urmări întreaga desfășurare până la acel moment.
-
Cum ar trebui înțelese Fericirile din Predica de pe munte?
Predica de pe munte este o învățătură dată de Christos ucenicilor săi. Mai întâi de toate, trebuie să știi ce înseamnă să „fii pe munte”. Acolo, Iisus Christos le-a
explicat ucenicilor marile corelații ale lumii. Acest lucru este extrem de interesant din punct de vedere ocult. În lumea ocultă, totul ne apare la început în imagine în oglindă. Îți
vezi propriile pasiuni invers. Omul este întâmpinat de animalul din el ca animal sălbatic. Este revărsarea propriei sale pasiuni care în imaginea în oglindă vine înapoi la el. Prin
urmare, putem spune că în planul superior omul suscită în mod necesar prin el însuși imaginea în oglindă a acțiunilor sale. Numărul 126 apare ca 621. Că așa sunt lucrurile, Cristos le-a
spus ucenicilor săi în Fericiri. „A fi fericit” înseamnă a te apropia de suflet. „Duhul Sfânt” este spiritul care vindecă. Prima propoziție, dacă o traducem corect, ar suna cam așa:
Fericiți cei ce cerșesc Duh, întrucât ei găsesc în ei înșiși Împărățiile Cerurilor. [Mt 5: 3, Lc 6:20 ]
Și mai departe:
Cine este prigonit din pricina Mea, va găsi în el însuși Împărăția Cerurilor. [Mt 5:11-12, Lc 6: 22-23]
Atunci iese ceva din ființa interioară în lumea exterioară, și în lumea exterioară îl întâmpină din nou în imaginea în oglindă. Dintr-o traducere greacă bună reies
foarte bine toate acestea. Însă sensul corect poate fi înțeles doar cu cunoștințe oculte.
-
În ce constă diferența dintre o persoană foarte dezvoltată din punct de vedere ocult și o persoană mai puțin dezvoltată din punct de vedere ocult?
Diferența este doar o diferență din punct de vedere al timpului. De ce cei foarte dezvoltați în vremurile anterioare au atins măreția spirituală? Pentru că și-au
urmărit înapoi originea până la cele ce au luat naștere în lume în trecut. Ocultistul vorbește din experiență, iar dincolo de un anumit punct omul nu poate spune nimic. Atunci există
doar speculații. Abia la sfârșitul lucrurilor va fi posibil să se vorbească despre acele lucruri care merg dincolo de sfârșitul lucrurilor.
-
Există și pericole în strădania ocultă?
Da, există pericole în strădania ocultă. Mai presus de toate, trebuie să fii vigilent, să fii treaz. Nu mediumistic. Ocultistul nu intră în nicio zonă a vieții
superioare decât cu o conștiență clară, astfel încât să fie prezent acolo, tot așa cum umblă în lumea fizică. Nu am voie să-mi pierd conștiența fizică. Dacă o fac, atunci începe
pericolul. Nu am voie să asimilez nimic în vreo stare de conștiență atenuată, ci doar într-o stare de conștiență complet clară. Persoanele care intră în stări crepusculare, transă și
stări mediumnice trebuie să se păzească să nu se apropie de învățătorii lor în alt mod decât în deplină libertate. În ansamblu, dezvoltarea nu constă în faptul că elevul se îndreaptă
către planul astral, ci metodele duc la faptul că elevul ajunge la planul astral doar atunci când poate avea experiențe superioare pe planul astral, când nu mai este expus la toate
impresiile care îi creează confuzie.
Omul care este pe planul fizic, trăiește în Eul său pe planul devachanic. Lucrul pentru care trebuie să se străduiască este ca el să păstreze această viață, pe care o
are pe planul devachanic, tot așa cum o păstrează pe cea fizică, astfel încât să nu se întâmple următoarele.
Să presupunem că persoana brusc ajunge să vadă în planul astral. Atunci, este dezorientat, o ia razna, pentru că este obișnuit ca doar lumea exterioară să-l pătrundă.
Eul său nu poate fi prezent pentru că nu este obișnuit să trăiască în planul astral, pentru că este obișnuit numai să aibă contact cu lumea prin simțurile fizice. Dacă plasați un om
nepregătit în lumea astrală, el este expus la tot felul de primejdii. El trebuie să fie capabil să se împreuneze din nou cu lumea, trebuie să aibă un punct de spirijin, o bază de la care
să pornească. Dobândirea acestei baze înseamnă „construirea unei colibe”. Christos i-a introdus pe ucenici în planul Devachan în scena Schimbării la Față, și atunci ucenicii, după cum
știm, au spus: „Să construim colibe aici”.
Dacă forța astrală este cultivată înainte de baza mentală, atunci este posibil ca discipolul să se expună la tot felul de imbolduri instinctuale și porniri nestăpânite.
Acest lucru poate fi evitat prin noua metodă.
-
Se pune întrebarea despre latura ocultă a creștinismului și dacă magia neagră este posibilă pe această cale.
Acest lucru este corect: ceea ce se numește evoluție creștină nu este identic cu ocultismul și nici cu filozofiile orientale. Chestiunea apare și mai profundă atunci
când privim latura ocultă a creștinismului. Creștinismul a apărut în a patra subrasă. Faptul că a intrat în lume în forma în care este, are semnificația sa profundă. Totuși, această
formă nu trebuie să rămână neschimbată. Acest creștinism, ca orice curent spiritual, capătă o formă particulară odată în zorii celei de-a patra subrase.
Vreau doar să caracterizez pe scurt cum s-a ivit atunci. Să ne transpunem înapoi în timp, în India antică și la poporul care era purtătorul vechii culturi a lui
Zarathustra. Apoi la epoca culturii semite, evreiești, ebraice, și atunci vedem apariția celei de-a patra rase umane. Aceasta a fost cultura greco-latină, care s-a dezvoltat în Europa de
Sud. Apariția rasei greco-latine este exprimată în arta greco-latină, de exemplu în grupul Laokoon. Dacă priviți acest grup Laokoon, îl veți vedea pe Laokoon luptându-se cu șerpii.
Laokoon a fost un preot bătrân în Troia, iar cultura Troiei antice era încă o cultură sacerdotală. După cum se știe, Anchise fuge după cucerirea Troiei. Apoi, în Italia, a fost fondată o
colonie sacerdotală: Alba Longa. Alba Longa înseamnă de asemenea casulă, veșmântul preoțesc într-o cultură sacerdotală. Alba Longa a fost întemeiată pentru o nouă cultură sacerdotală, ca
ramificație a celei vechi troiene. Șarpele se încolăcește în jurul preotului. Acesta este un simbol al depășirii preoției, care nu are legătură cu viclenia, ci doar cu spiritualitatea.
Aceasta este ceea ce avem în fața noastră în grupul Laokoon. Este un document remarcabil pentru tranziția de la a treia la a patra subrasă.
Există o lege în ocultism care se exprimă prin faptul că într-o rasă – nu pot demonstra acest lucru astăzi –, în care individualitățile conducătoare își hrănesc
organismul, adică instrumentul spiritului, cu băuturi alcoolice sau similare, este pur și simplu imposibil să ajungă la o cunoaștere a membrelor superioare ale ființei umane. Există doar
două posibilități: Fie cunoașterea lumilor superioare și lipsa alcoolului, fie alcool și dezvoltare pe plan fizic, cu perspectiva că ar putea exista și alte planuri, în care însă nu ești
capabil să privești tu însuți. De aceea, toate culturile vechi au fost sub influența ideii de reîncarnare. Chiar și sclavul care lucra la piramidele egiptene știa adevărul reîncarnării.
El știa că și el, la un moment dat, va ocupa locul de unde se poruncește, așa cum el astăzi trebuie să se supună. Creștinismul a fost o educație a omenirii cu privire la importanța
planului fizic. A fost apoi pregătită a cincea subrasă cu cultura autorității. Prin ce se pregătește în exterior această a cincea subrasă? Prin faptul că în Misterii se adoptă o direcție
complet diferită. Înainte de Dionysos nu există nimic din jertfa ulterioară. Există doar abluțiunile, iar apa este jertfa. Odată cu Dionysos, zeul devenirii devine activ. Începe cultura
berbecului sau mielului. Christos este individualitatea care coboară din cele mai înalte regiuni. Ea conține deja fizic astăzi ceea ce, într-un viitor foarte îndepărtat, vor conține și
ceilalți oameni. Dacă vreți să-l considerați pe Christos, el este cel mai bine descris în Evanghelia ucenicului său apropiat, Ioan. Se spune acolo: „Cuvântul s-a făcut trup.” Omul va
deveni cândva Cuvânt, iar acest Cuvânt trăiește în trup în Christos. Dacă priviți acest Christos în a patra subrasă, atunci el putea spune un lucru: „Eu sunt într-un anumit fel profund
înrudit cu această subrasă, cea de-a patra, dar în același timp și cresc dincolo de această a patra subrasă. Eu reprezint ceea ce va reapărea din nou și din nou în viitor.” Prin aceasta
el este unit cu evoluția omenirii, cu valul pământesc al evoluției, care reprezintă a patra și a cincea subrasă, și care va reprezenta apoi și a șasea subrasă. Întrucât el are grijă de
tot ceea ce se dezvoltă pe Pământ ca viață materială. Viața lui Christos este strâns unită cu aceasta. Și prin ce a devenit acest trup un membru al celei de-a patra subrase? Prin faptul
că a apărut o cultură care a curmat învățătura despre reîncarnare.
Christos i-a învățat pe ucenicii săi și despre reîncarnare. Căci ei înșiși l-au întrebat: „Acest lucru nu ar trebui să se întâmple abia atunci când se va arăta din nou
Ilie?” Atunci el le-a spus: „El s-a arătat din nou. Ioan era Ilie, dar ei nu l-au recunoscut.”
Prin urmare, privim teosofia ca fiind înfăptuirea creștinismului. Ea învață ceea ce creștinismul doar a indicat. Vechele jertfe erau jertfe de apă. Jertfele celei de-a
patra subrase sunt jertfe de vin. Iar Christos transformă apa în vin. Acest lucru trebuie înțeles în mod fizic și material. Călugării creștini au voie să bea vin. Nu le este interzis să
bea vin. Acest lucru face ca creștinismul să fie un alt tip de dezvoltare. Dezvoltarea creștină trebuie să se încredințeze în totalitate conducătorului. Discipolului nu îi este permis să
vadă el însuși, nu îi este permis din cauză că a băut vin. Acest lucru este și la Cina cea de Taină. Ce anume este prezent acolo? Trupul întregului Pământ este prezent în Hristos. El
poate spune: „Acesta este trupul meu.” Și ce este sângele? Sângele este ceea ce dă naștere direct pasiunilor în timpul care urmează. Este seva vieții, sângele culturii lui Dionysos.
Vinul este elementul astral în formă fizică concentrată. Toate acestea nu le pot decât sugera acum. Luați individualitățile care au crescut din viața creștină: pentru ele acest lucru
este valabil. Ele se predau celui care le conduce, pentru că o vreme trăiesc doar pe planul fizic. Aceasta este dezvoltarea ocultă creștină.
Există, însă, și o magie neagră creștină. Aceasta este prezentă cu adevărat și joacă un anumit rol. În cadrul discuției, probabil ar fi posibil să oferim informații
specifice și despre acest subiect.
Să luăm un ocultist complet dezvoltat al lumii vechi, unul în care lumina strălucește natural de la început, și apoi ocultistul modern, care pornește de la rosicrucieni
și care se dezvoltă în prezent. Acesta este cel la care lumina se află acolo unde el se dezvoltă cu o anumită conștiență și se încredințează conducătorului. A fi treaz este ceea ce
contează atunci când vrei să te dezvolți ocult.
-
Ne mai puteți spune ceva despre Noe și Potop?
Întrebarea referitoare la Noe este legată de ultimele mele cercetări oculte. Nimeni nu va găsi în Lucifer* ceva ce eu la vremea când am scris articolele
să nu-l fi știut încă. Acum, însă, știu ceva mai mult despre aceasta. Acum condițiile climatice mi-au devenit clare și vizibile. Am învățat să înțeleg ceva ce aș fi spus deja atunci dacă
aș fi înțeles la vremea respectivă. La vremea aceea am luat pasajul despre Noe în sens alegoric. Pentru mine, era o imagine a unei profunde semnificații sufletești. Acum, însă, știu că
acest curcubeu din Biblie corespunde unui fapt literal. În vechea Atlantidă erau condițiile climatice diferite. Distribuția aerului și a apei era alta. Nu degeaba legenda germană
vorbește despre Nebelheim (Tărâmul Ceții). Acolo încă nu există ploaie. Există o altă distribuție în circuitului apei în atmosferă, o formare diferită a norilor, astfel încât se constată
că pe vechea Atlantidă nu este încă posibilă formarea unui curcubeu. Astfel de condiții au devenit posibile doar atunci când Atlantida a fost inundată și noile continente au ieșit la
suprafață.
Acum ni se indică cum curcubeul își are începutul în Potop. Noe este reprezentantul biblic al unui anumit trib care este de o natură originară din Atlantida. Este vorba
despre protosemiți. Toate subrasele descind într-un anumit fel din ei. Acest lucru ne este, desigur, cunoscut din literatura teosofică. Astfel, este într-un anumit fel corect să spunem
că toți descind din rasa semitică originală. Cea de-a patra subrasă, care s-a dezvoltat din cea existentă la acea vreme, își are rădăcinile în semiții originari, astfel încât tribul care
ne este prezentat în Biblie ca fiind al lui Noe este caracterizat în mod special prin consumul său de vin.
-
Cum este legată formarea raselor de mitologia germanică?
În deșertul Gobi era un centru. De acolo s-a răspândit curentul cultural nordic, care a avut un caracter tragic. Acesta este conținut în legenda Nibelungilor, în Amurgul
Zeilor. „Druid” înseamnă stejar. Sosirea creștinismului constituie una dintre expectațiile din toate Misteriile nordice. Acest lucru este exprimat printr-un simbol. Inițiaților le sunt
indicate anumite adevăruri prin intermediul unor anumite simboluri. Ce era ceea ce trebuia adus, ce fusese prezis de vechii preoți druizi? Era crucea.
Există un inițiat nordic de la care se trag toate aceste lucruri. Numele său este „Sieg” (Victorie). Toate numele precum Siegfried, Sieglinde, Siegmund etc. își au
originea în acest Sieg. Acest inițiat nordic a găsit o expresie în Siegfried de mai târziu. El este descris ca un inițiat. Acest lucru reiese din faptul că era invulnerabil datorită
sângelui de dragon, dar totuși era încă vulnerabil într-un anumit loc al omoplatului. Și a fost învățat: Va mai veni un altul care va depăși și acest punct vulnerabil. Prin fecundarea
celei de-a patra subrase cu ceea ce rămăsese în urmă și venise din timpurile anterioare, s-a dezvoltat cea de-a cincea subrasă. Aceasta a dus la crearea celei de-a cincea subrase.
