Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner

CONSIDERAȚII ESOTERICE ASUPRA LEGĂTURILOR KARMICE
VOLUMUL I

GA 235

Douăsprezece conferințe prezentate la Dornach între 16 februarie și 23 martie 1924

Traducător: Nicolae Ioan Crăciun
Lector: Ligia Sălăgeanu

© 2002 Editura TRIADE Cluj-Napoca
ISBN 973-8313-21-X

Traducere după:
Rudolf Steiner
Esoteriche Betrachtungen karmischer Zusammenhänge. Erster Band
Editura Rudolf Steiner, Dornach/Elveția 1990
GA 235


EDITURA TRIADE
Str. Cetății Nr. 9, 400166 Cluj Napoca

Considerații esoterice asupra legăturilor karmice

În legătură cu tema „Reîncarnare și karmă” indicăm și următoarele volume din Operele Complete ale lui Rudolf Steiner:

Reîncarnare și karmă, reprezentări necesare din punctul de vedere al științelor moderne ale naturii – Cum acționează karma, 1903 (în volumul «Lucifer-Gnosis», GA 34, și ca lucrare separată)
Principiul economiei spirituale cu privire unele probleme ale reîncarnării – Un aspect al conducerii spirituale a omenirii, 1909 (GA 109/111)
Manifestările karmei, 1910 (GA 120)
Istorie ocultă. Considerații esoterice asupra unor raporturi karmice ale unor personalități și evenimente din istoria lumii, 1911 (GA 126)
Reîncarnare și karmă și importanța lor pentru cultura și civilizația actuală, 1912 (GA 135)

Despre publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

Ansamblul operelor lui Rudolf Steiner (1861 – 1925) se împarte în trei mari secțiuni: lucrări scrise, conferințe, opere de artă (vezi privirea generală de la sfârșitul volumului).

Între anii 1900 și 1924, Rudolf Steiner a ținut numeroase conferințe și cursuri, atât publice cât și pentru membrii Societății Teosofice, mai târziu, ai Societății Antroposofice. Inițial, el nu voia ca aceste conferințe, prezentate întotdeauna liber, să fie fixate în scris, ele fiind concepute „drept comunicări orale, nedestinate tipăririi”. Dar când textele acestor conferințe au început să fie răspândite sub diverse forme incomplete și cu greșeli, fiind redactate de unii dintre auditorii săi, el s-a simțit răspunzător să pună în ordine aceste notițe. I-a încredințat această sarcină Mariei Steiner von Sivers. Ei îi revenea alegerea stenografilor, revizuirea textelor și corectarea lor în vederea editării. Deoarece, din lipsă de timp, Rudolf Steiner nu a putut să corecteze el însuși textele decât într-un număr foarte mic de cazuri, trebuie să se țină seama de rezerva sa față de toate conferințele tipărite în acest fel: „Trebuie totuși să se țină seama de faptul că în stenogramele nerevizuite de mine există greșeli”.

În lucrarea autobiografică Cursul vieții mele (capitolul 35), el face referiri la raportul dintre conferințele pentru membri, care la început nu au fost accesibile decât sub formă de manuscrise tipărite având un caracter particular, și scrierile sale cu caracter public. Pasajul respectiv este redat la sfârșitul acestui volum. Ceea ce este spus acolo este valabil, și pentru cursurile referitoare le diferite domenii particulare, cursuri care se adresau unui număr mic de participanți, familiarizați cu bazele științei spirituale.

După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a început, conform îndrumărilor date de ea, editarea Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner. Prezentul volum face parte din această ediție. Informații mai precise referitoare la documentele care stau la baza textului de față se găsesc, atât cât este necesar, la începutul capitolului „Note”.

CUPRINS [Notă]

FORMAREA FORȚELOR KARMICE

PRIMA CONFERINȚĂ — Dornach, 16 februarie 1924

Condiții și legi ale destinului uman. Diferitele feluri de legi din Univers. Cauză și efect în natura neînsuflețită și în sfera viului. Caracterul finit al regnului mineral, acțiunea Universului în plantă. În aceste două regnuri, forțele cauzale acționează în simultaneitate. Pentru regnul animal și pentru regnul uman, înzestrate cu sensibilitate și mișcare, forțele cauzale se află în sfera prenatală și ele provin din configurații astrale anterioare. Omul iese din spațiu și pășește în timp, la granița căruia animalul se dizolvă. În cazul omului, trebuie să ieșim din timp pentru a reveni pe Pământ, ajungem astfel la viața lui pământească precedentă.

CONFERINȚA A DOUA — Dornach, 17 februarie 1924

Diferitele domenii ale ambianței omului în lume. Lumea minerală, necesară libertății umane. În calitate de ființă înzestrată cu respirație, omul este dependent de lumea vegetală, de forțele eterului ce determină creșterea, care se află în relație cu destinul uman și formează karma omului prin raporturile sale cu entitățile celei de a treia Ierarhii. Starea de bună dispoziție, proasta dispoziție reprezintă karma constituției noastre interne; simpatiile și antipatiile sunt în raport cu atmosfera animală. Forțele care plăsmuiesc animalele acționează asupra corpului astral, ale cărui simpatii și antipatii fac parte din destinul nostru, pe care noi îl aducem din lumea spirituală, aici sunt active entitățile Ierarhiei a doua. Necesitatea internă a înlănțuirii evenimentelor este determinată de puterea primei Ierarhii. Ea se manifestă în organizarea Eului uman, trecând de la o viață anterioară la următoarea. Semnificația morală a compensării experiențelor prin karmă trebuie să devină un eveniment universal exterior.

CONFERINȚA A TREIA — Dornach, 23 februarie 1924

Necesitate karmică și libertate. Granițele vieților succesive. Teoria cauzalității generale. Examinare a karmei noastre ca ansamblu structurat de legi. Noi înșine ne aflăm la baza karmei. Efecte de viață ale științei inițiatice prin privirea îndreptată asupra vieților pământești anterioare. Libertate în împlinirea sarcinilor karmice.

CONFERINȚA A PATRA — Dornach, 24 februarie 1924

Formarea impulsului karmic între moarte și o nouă naștere. Reflectări în alte suflete umane. Metamorfoza iubirii în bucurie. Bucuria este rezultatul karmic al iubirii active. Efectul celor două sentimente este o inimă deschisă față de lume. Suferința este rezultatul karmic al urii; într-o a treia viață, ura și suferința conduc la insensibilitate față de lume. Educația permite compensarea unei asemenea karme. Semnificația pentru viețile succesive a faptului de a fi contemporan.

CONFERINȚA A CINCEA — Dornach, 1 martie 1924

Factori interni și externi în ansamblul destinului uman. Predispoziții spre sănătate și boală. Boli ale copilăriei. Metamorfoze karmice ale intereselor sufletesc-spirituale în starea de sănătate și în expresia feței. Karma care se împlinește și karma în devenire. Legături de prietenie determinate prin destin.

CONFERINȚA A ȘASEA — Dornach, 2 martie 1924

Cum intervine karma în evoluția omului. Veghe și somn în domeniul fizic și în domeniul sufletesc. Reprezentare și amintire. Substanța cenușie și substanța albă a creierului. Noi nu suntem, propriu-zis, oameni decât în conștiența diurnă, în inconștient, noi suntem integrați în Univers. Raportul organizării capului cu Ierarhia a treia, al organizării ritmice cu Ierarhia a doua și al sferei motricității cu prima Ierarhie. Interacțiunea dintre lume și Divinitate. Entitățile Ierarhiei a treia se află la baza activității ce se revelează în amintire, ele ne conduc prin domeniul inconștient al vieții pământești. Entitățile Ierarhiei a doua acționează în viața de după moarte la formarea karmei interne. Entitățile primei Ierarhii, ca entități creatoare a ceea ce este pământesc, reproduc, printr-o activitate compensatoare justă, sub forma unor cópii, ceea ce a format omul în viața pământească. Faptele noastre ne apar ca realități ale destinului în viața următoare. În dosul legii karmei se află faptele și trăirile zeilor.

DETERMINAREA KARMICĂ A UNOR DESTINE INDIVIDUALE

CONFERINȚA A ȘAPTEA — Dornach, 8 martie 1924

Personalități reprezentative: Friedrich Theodor Vischer, Franz Schubert, Eugen Dühring.

CONFERINȚA A OPTA — Dornach, 9 martie 1924

Realitățile karmice nu pot fi comunicate decât pe baza contemplării directe. Curentele arabe din secolele VII, VIII și IX. Relațiile lui Schubert cu Baronul von Spaun.

CONFERINȚA A NOUA — Dornach, 15 martie 1924

Particularitățile corporale dintr-o încarnare sunt determinate de un element moral dintr-o viață precedentă. Eduard von Hartmann. Efecte reciproce ale celor trei părți constitutive diferite ale entității umane dintr-o viață la o altă viață. Friedrich Nietzsche.

CONFERINȚA A ZECEA — Dornach, 16 martie 1924

Calea unor personalități istorice ale trecutului prin următoarele epoci istorice și până în epoca actuală. Forța ofensivă a mahomedanismului. Harun-al-Rashid, civilizația din Bagdad. Pătrunderea arabismului în civilizația europeană sub influența unor individualități ce reapar. Bacon de Verluam. Gebel al Tarik. Charles Darwin, Mâ’mun și cercul său de erudiți din Bagdad. Astronomie și astrologie. Laplace. Influența aristotelismului asupra mahomedanismului. Muavija. Woodrow Wilson.

CONFERINȚA A UNSPREZECEA — Dornach, 22 martie 1924

Raporturi umane individuale și raporturi istorice. Cercetarea justă. Garibaldi și Victor Emanuel. Lessing. Lordul Byron.

CONFERINȚA A DOUĂSPREZECEA — Dornach, 23 martie 1924

Unde sunt inițiații de odinioară? Obstacole create de civilizația actuală, care înăbușă anumite calități ale ființei umane și care face corpurile improprii pentru spiritual. O colonie irlandeză din secolul al IX-lea în Alsacia. Ernst Haeckel. Lessing. Valentin Andreae. Paladiul.

Note

Rudolf Steiner – despre stenogramele conferințelor sale

DESENELE LA TABLĂ

Ediția operelor complete ale lui Rudolf Steiner

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea