Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA236PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner

CONSIDERAȚII ESOTERICE ASUPRA LEGĂTURILOR KARMICE
VOLUMUL II

GA 236

NOTE

Considerații esoterice asupra corelațiilor karmice. Volumele 1-6: Pentru ca legătura dintre conferințele despre karma ținute la Dornach să nu fie întreruptă, s-a făcut o excepție de la principiul urmărit de altfel în ediția Operelor Complete. Conferința prezentată la Berna la 25 ianuarie 1924 (cuprinsă înainte în vol. I, Opere 1958 și 1964) și conferințele prezentate la Berna, în 16 aprilie, la Stuttgart, în 9 aprilie și 1 iunie 1924, sunt incluse acum în volumul VI.

Izvoarele folosite: Conferințele au fost stenografiate și transpuse în text dactilografiat de către stenografa de profesie Helene Finckh. Această transpunere stă la baza textului tipărit. În 1973, textul noii ediții a fost confruntat pentru întâia oară de la prima tipărire, în anul 1934, și cu stenogramele originale, care s-au păstrat. Această confruntare a arătat că la dactilografiere, care, după afirmațiile stenografei, s-a făcut în criză de timp și noaptea, au apărut câteva greșeli, care au putut fi corectate. Modificările de text față de edițiile anterioare se bazează pe acest fapt. Modificările mai importante au fost indicate la note, precum și pasajele unde stenograma este echivocă. Ediția a 6-a din 1988 este o reproducere fotomecanică, revizuită în privința greșelilor de tipar și ușor completată în privința trimiterilor în text, a ediției a 5-a.

Desenele din text au fost executate de Assja Turghenieff după desenele de pe tablă făcute de Rudolf Steiner.

Titlurile secțiunilor au fost date de Marie Steiner, cu ocazia primei ediții (1934).

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediției Operelor Complete (GA) sunt însoțite la trimiteri de indicele bibliografic corespunzător. Vezi și privirea de ansamblu de la sfârșitul volumului.

  1. O relatare făcută înainte de începerea conferinței propriu-zise în legătură cu o călătorie la Praga a fost tipărită în GA 260a, Constituirea Societății Antroposofice Generale... („Die Konstitution der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft...”), p. 192.
  2. Eu v-am atras atenția asupra lui Hârun-al-Rashîd: Vezi conferința din 16 martie 1924, Dornach, în Considerații esoterice asupra legăturilor karmice vol.I („Esoteriche Betrachtungen karmischer Zusammenhänge”), p. 170 și urm., GA 235.
  3. Astfel, noi am aflat în legătură cu Garibaldi: Vezi conferința din 22 martie 1924, Dornach, în volumul citat anterior, p. 184 și urm.
  4. Francis Baco de Verulam, 1561-1616, om de stat și filosof englez.
  5. Jan Amos Comenius, 1592-1670. „Pansophiae prodromus”, Oxford 1639.
  6. Uniunea „Fraților Moravi”: Comunitate provenită din mișcarea husită, care s-a desprins total de Biserica catolică în 1467. Comenius a fost ultimul episcop al confreriei mai vechi, care s-a dizolvat încă din timpul vieții sale. Ea a fost întemeiată din nou în secolul al 18-lea la Herrnhut de către contele Zinzendorf.
  7. Johann Valentin Andreae, 1586-1654: „Nunta Chimică a lui Christian Rozenkreutz” („Chymische Hochzeit Christiani Rosenkreuz”), apărută la Straßburg, 1616, și „Reforma generală a întregii vaste lumi” (Traducerea unei scrieri a italianului Boccalini) („Allgemeine und Generalreformation der ganzen weiten Welt” (Übersetzung einer Schrift des Italieners Boccalini), apărută la Kassel, 1614.
  8. urmăriți numai scrisorile: Nu s-a putut stabili despre ce scrisori este vorba.
  9. Karl Marx, 1818-1883, întemeietorul socialismului științific.
  10. Friedrich Engels, 1820-1895, socialist.
  11. și ne putem feri cel mai bine ...: „de erori” a fost introdus de editorul german.
  12. că am vorbit adesea despre ... Otto Hausner: Otto Hausner, 1827-1890. Amintit în conferința din 19 noiembrie 1918, Dornach, în Documente din istoria evoluției pentru formarea unei opinii sociale („Entwicklungsgeschichtliche Unterlagen zur Bildung eines sozialen Urteils”), GA 185a, 1963, p. 18, și în Cursul vieții mele  („Mein Lebensgang”), GA 28.
  13. construirea căii ferate de la Arlberg: Cale ferată în Alpi între Innsburck și Bludenz, construită între 1880-1884.
  14. discurs ... care a apărut și sub formă de broșură: Otto Hausner, „Spiritul german și Imperiul german” („Deutschtum und Deutsches Reich”), Viena 1880.
  15. Gallus, Sfântul, originar din Irlanda (Hibernia). Întemeietor al mănăstirii de St. Gallen. Mort cca 627.
    Columban: Columbanus, cca 550-615. Călugăr irlandez, care, însoțit de doisprezece discipoli, printre care și Gallus, a străbătut într-o călătorie misionară, începând din 595, Franconia, Burgundia, Alemania și Lombardia.
  16. începând de la Congresul de Crăciun 1923: Vezi, în legătură cu aceasta Congresul de Crăciun și întemeierea Societății Antroposofice Generale Punerea pietrei fundamentale, Conferințe și cuvântări, Discuții asupra Statutului („Die Weihnachtstagung zur Begründung der Allgemeinen Anthroposophischer Gesellschaft”, Grundsteinlegung, Vorträge und Ansprachen, Statutenbetatung), 24 decembrie 1923 până  la 1 ianuarie 1924, GA 260.
  17. după 1918 au existat tot felul de tendințe: Comp. seria lucrărilor apărute în cadrul ediției Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner sub titlul „Ființa vie a Antroposofiei și cultivarea ei”, („Das lebendige Wesen der Anthroposophie und seine Pflege”), în special Formarea comunității antroposofice („Anthroposphische Gemeinschaftsbildung”), GA 257.
  18. că sufletul lui Muawija a reapărut în sufletul lui Woodrow Wilson: Comp. conferința din 16 martie 1924, Dornach, Considerații esoterice asupra legăturilor karmice vol.I („Esoterische Betrachtungen karmischer Zusammenhänge”), p. 168 și urm., GA 235.
  19. Jakob Böhme, 1575-1624.
  20. Jakob Balde, 1604-1668. Poet german și neolatin, a învățat și a predicat la Innsbruck, Ingolstadt, München, Neustadt/Donau.
  21. un medic cunoscut: Era vorba de homeopatul Emil Schlegel (1852-1935). Medic din Tübingen. – Dr. Steiner venise la el de la Stuttgart, în noiembrie 1905, să-i facă o vizită. Cu ocazia trimiterii lucrării lui Jakob Lorber, „Un decor cu spirite. Moartea violentă a lui Robert Blum. Trăirile și călăuzirile sale în lumea de dincolo” („Eine Geister-Szenerie. Gewaltsamer Hintritt des Robert Blum. Seine Erfahrungen und Führungen im Janseits”), 2 vol., Bietigheim/Württ. 1898, Rudolf Steiner a răspuns la 14 decembrie 1905, printre altele: „Voi citi în mod sigur lucrarea despre Blum; sper că o voi putea face deja în zilele de Crăciun.”
  22. Robert Blum, 1807-1848: Deputat de Leipzig al Adunării Naționale din Frankfurt. A fost condamnat la moarte la 9 noiembrie 1848 la Viena de un tribunal militar și a fost împușcat.
  23. Leopold von Ranke,1795-1886. „Papii Romei, Biserica și Statul lor în secolele 16 și 17” („Die römischen Päpste, ihre Kirche und ihr Staat im 16. und 17. Jahrhundert”), 3 volume, Berlin 1834-1836.
  24. Friedrich Christoph Schlosser, 1776-1861, profesor de istorie la Heidelberg.
  25. Conrad Ferdinard Meyer, 1825-1898. „Sfântul” („Der Heilige”), nuvelă, Lepzig 1880; „Jürg Jenatsch”, o întâmplare din cantonul Grizon” („Jürg Jenatsch”, eine Bündnergeschichte), Leipziz 1876.
  26. individualitatea care trăia în el ... trăise odinioară ... într-o anumită relație cu un papă: Gregorius I, papă între 590-604.
  27. Unul dintre tovarășii săi a întemeiat Episcopatul de Canterbury: Călugărul Augustin, care fusese trimis în anul 596 în Anglia, împreună cu niște benecdictini, de către papa Gregorius I.
  28. Thomas Becket, 1118-1170: Arhiepiscop. A fost asasinat în fața altarului catedralei din Canterbury la 29 decembrie 1170.
  29. Cursul de Paști ținut pentru medici și studenți în medicină între 21-25 aprilie 1924. Publicat în Considerații meditative și îndrumări pentru aprofundarea artei medicale („Meditative Betrachtungen und Anleitungen zur Vertiefung der Heilkunst”), GA 316.
  30. Johann Heinrich Pestalozzi, 1746-1827.
  31. C. F. Meyer:  vezi trimiterea 25.
  32. Publius Cornelius Tacitus: cca 55-120 „Germania” („De origine, situ, moribus ac populis Germanorum”), tradusă din latină de Dr. Max Oberbreyer, Univ. Bibl. Leipzig, o.J.
  33. că el ... nu amintește de Christos decât cu totul în treacăt: În „Analele” lui Tacit, în Cartea 15, nr. 44, se află această scurtă remarcă: „Cel care era desemnat prin acest nume, Christos, a fost executat sub domnia lui Tiberius de către procuratorul Pontius Pilatus.”
  34. Plinius cel Tânăr: Caius Cäcilius Secundus, 62 d. Chr. – cca 114.
  35. Beatrice de Toscana, cca 1015-1075, fiica ducelui Frederic de Lorena și verișoară a împăratului Heinrich al III-lea. Căsătorită prima oară cu Bonifatius al III-lea de Toscana și a doua oară cu vărul ei Gottfried de Lorena, poreclit Bărbosul. Făcută prizonieră de Heinrich al III-lea (1017-1056), ea a fost, totuși, pusă în libertate, după moartea acestuia, de soția lui, Agnes, mama regentă a lui Heinrich al IV-lea, iar soțul ei Gottfried a reintrat în posesia pământurilor din Lorena care îi fuseseră răpite.
  36. Mathilde, margrafă de Toscana, 1046-1115. Ea provenea din prima căsătorie a Beatricei. În 1069 ea s-a căsătorit cu fratele ei vitreg Gottfried de Lorena, poreclit Cocoșatul, pentru a se despărți de el în 1071. Partizană fidelă a papalității, ea a întreținut relații de prietenie cu papa Gregorius VII. Acesta se afla la castelul ei Canossa, când Heinrich al IV-lea (1050-1106) a ajuns acolo pe un ger cumplit, și a stat desculț, de la 25 până la 27 ianuarie 1077, în curtea castelului, făcând penitență, pentru a-i fi anulată excomunicarea papală. – Când Mathilde, cu ocazia celei de-a doua campanii a lui Heinrich în Italia, a acordat papei azil în castelul ei, a fost alungată din imperiu și pământurile i-au fost devastate. Chiar și după moartea papei Gregorius VII, în 1085, ea a rămas fidelă papalității, lăsându-și încă din timpul vieții toate bunurile Bisericii romane și, în interesul acestei Biserici, a contractat o căsătorie fictivă cu tânărul duce de Welf, pentru a-i putea opune rezistență împăratului cu ocazia celei de a treia campanii a acestuia în Italia.
  37. Ralf Waldo Emerson, 1803-1901. „Oameni reprezentativi” („Representative Men”), 1850; traducerea germană de K. Federn, Halle 1897.
  38. Herman Grimm, 1828-1901. El a tradus din „Oameni reprezentativi” („Representative Men”) de Emerson paginile consacrate lui Goethe și Shakespeare și le-a inclus în „Cinsprezece eseuri. Seria a treia” („Fünfzehn Essays. Dritte Folge”).
  39. Tezele: Teze antroposofice („Anthroposophische Leitsätze”), GA 26.
  40. Cuvintele de rămas bun după conferința din Constituirea... („Die Konstitution...”), GA 260a, p. 217.
  41. Iulian Apostatul, 332-363; împărat roman între 361-363.
  42. eu am ținut cândva la Stuttgart niște conferințe ... și cu ocazia Congresului de Crăciun: Vezi conferințele din 30 decembrie 1910 în Istorie ocultă. Considerații esoterice asupra unor corelații karmice cu privire la unele personalități și evenimente ale istoriei lumii („Okkulte Geschichte. Esoterische Betrachtungen karmischer Zusammenhange von Personlichkeiten und Erreignissen der Weltgeschichte”) GA 126 și din 29 decembrie 1923 în Misterii. Evoluție și cunoaștere. Antichitate, Ev Mediu, Rosicrucianism, Inițiere modernă („Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung und als Grundlage der Erkenntnis des Menschengeistes”), GA 233, 1962, p. 94 și urm..
  43. „Nunta Chimică a lui Christian Rosenkreuz”: Vezi trimiterea 7.
  44. Henrik Ibsen, 1828-1906, dramaturg norvegian.
  45. Basilius Valentinus, a trăit începând din 1413 la mănăstirea Sf. Petru din Erfurt. Lucrările sale cele mai importante sunt, printre altele: „Carul triumfal al lui Antimon” („Der Triumphwagen des Antimons”), „Despre marea piatră a vechilor înțelepți” („Von großen Stein der alten Weisen”), „Revelarea operațiilor secrete” („Offenbarung der verborgenen Handgriffe”). Ediția cea mai completă a operelor sale a fost pregătită de Petreus, Hamburg 1717 și 1740, 3 volume.
  46. Frank Wedekind, 1864-1918, poet și actor dramatic. „Hidalla”, piesă de teatru, 1904.
  47. Friedrich Hölderlin, 1770-1843.
  48. Robert Hamerling, 1830-1889, poet austriac.
  49. Lucius Domitius Nero, 37-68, împărat roman între 54-68.
  50. „Ce artist...”: Comp. „Analele” lui Tacitus; Suplimente la părțile pierdute din Cartea a 16-a, (66-68 d.Chr.), nr. 12
  51. Karl Iulius Schröer, 1825-1900, profesor de literatură la Școala Superioară Tehnică din Viena. Profesor și prieten al lui Rudolf Steiner. Vezi Viața mea („Mein Lebensgang”), GA 28.
  52. Prințul Rudolf, prințul moștenitor al coroanei de Austria (1858-1889).
  53. acest Goetheanum: Primul Goetheanum, o clădire construită din lemn, modelată artistic, realizată între anii 1913-1922 sub conducerea lui Rudolf Steiner. Deși în interior clădirea nu era complet terminată, ea a fost dată în funcțiune încă din 1920; a fost distrusă de foc în noaptea Sf. Silvestru 1922/1923.
    54. „Insula Morților” de Böcklin: Tabloul se află la Muzeul de Artă din Basel.
  54. Epimetheus: Fratele lui Prometheus din lucrarea dramatică a lui Goethe „Pandora”.
  55. de exerciții practice cu privire la karmă: Cu ocazia întemeierii a ceea ce era atunci secția germană a Societății Teosofice, Dr. Rudolf Steiner alesese pentru conferința sa din 20 octombrie 1902 titlul „Exerciții practice cu privire la karmă” („Praktische Karma-Übungen”). În legătură cu acest subiect, vezi și conferințele despre karmă din 31 martie 1924 de la Praga, GA 239, și din 16 aprilie 1924 de la Berna, GA 240.
  56. va trebui să povestesc acest lucru în „Autobiografia” mea: vezi Viața mea („Mein Lebensgang”), Capitolul XII, GA 28.
  57. prima mea creație misterială, Poarta inițierii: Prima reprezentație a acestei drame a avut loc la München în 1910. Vezi Patru drame-mister („Vier Mysteriendramen”), GA 14.
  58. Aristotel, în „Physiognomia” sa: În legătură cu acest subiect, vezi explicațiile lui Rudolf Steiner din conferința din 15 ianuarie 1918 cuprinsă în Esența și importanța artei ilustrative („Wesen und Bedeutung der illustrativen Kunst”).
  59. Astfel, de exemplu, Rousseau relatează și el: Se referă la un pasaj din „Isis dezvăluită” („Isis entschleiert”) de Blavatsky: „Jacques Pelissier ... spune că anumiți oameni pot provoca într-un sfert de oră moartea animalelor privindu-le cu insistență, oculis intentis. Rousseau confirmă aceasta, pe baza unor experiențe personale făcute în Egipt și în Orient, când  el a ucis în acest fel numeroase broaște râioase. Dar când a făcut mai târziu încercări de acest fel la Lyon, broasca râioasă, dându-și seama că nu poate scăpa de privirea sa, s-a întors către el, s-a umflat și, fără să-și miște ochii, l-a privit cu o privire atât de pătrunzătoare, încât l-a cuprins o slăbiciune care a mers chiar până la leșin, astfel încât un anumit timp a fost considerat mort.” H. P. Blavatsky, „Isis dezvăluită” („Isis entschleiert”). (De menționat că acest Rousseau nu este aceeași persoană cu scriitorul Jean-Jacques Rousseau. D. H.)
  60. Eu am descris acest lucru și aici mai demult: Vezi conferințele din 25 august 1918, în Știința devenirii omului („Wissenschaft vom Werden des Menschen”), GA 183; din 8 iulie 1921, în Devenirea omului, suflet cosmic și spirit cosmic („Menschenwerden, Weltenseele, Weltengeist”), Partea I, GA 205; și din 25 noiembrie 1923, în Forme misteriale („Mysteriengestaltungen”), GA 232.
  61. Raimundus Lullus, 1234-1315: „Marea artă” („Ars magna Lulli”). Comp. în legătură cu acest subiect expunerea amănunțită a lui Rudolf Steiner din conferința din 5 ianuarie 1924, în „Centre misteriale din Evul Mediu. Rosicrucianismul și principiul inițierii moderne” („Mysterienstätten des Mittelalters. Rosenkreuzertum und modernes Einweihungsprinzip”), în volumul Misterii. Evoluție și cunoaștere. Antichitate, Ev Mediu, Rosicrucianism, Inițiere modernă („Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung”), GA 233.
  62. Modelul lui Strader: Este vorba de Gideon Spicker, 1842-1912, profesor de filosofie din Münster, autorul lucrării „De la mănăstire la catedra universitară” (Vom Kloster ins akademische Lehramt”), Stuttgart 1908, des citată de Rudolf Steiner.
  63. Jakob Frohschammer, 1821-1893. Lucrarea menționată a apărut la München în 1877.
  64. citez un celebru vers al unui romantic: Prolog și sfârșit al comediei lui Ludwig Tieck „Împăratul Octavianus” („Kaiser Octavianus”).
    Noapte vrăjită sub strălucirea Lunii,
    ce îmi cuprinde simțurile,
    minunată lume a poveștilor,
    înalță-te în vechea ta splendoare.
  65. eu am atras atenția asupra acestui lucru în acel curs ..., în așa-numitul „Curs francez”: Vezi conferința din 15 septembrie 1922 în Filosofie, cosmologie și religie (Philosophie, Kosmologie und Religion”) , GA 215.

    Soarele strălucește și peste cei buni, și peste cei răi: Vezi oda „Divinul” („Das Göttliche”) de Goethe.
    Soarele strălucește
    peste cei buni și peste cei răi,
    și luminează pentru criminal,
    ca și pentru cel drept,
    Luna și stelele.
  66. acea scenă în care Wagner îl fabrică pe homunculus în eprubetă: „Faust”, Partea a II-a, Actul II: Un laborator.
  67. De aici un profesor ... a tras concluzia: Este vorba de Dr. Hugo Fuchs, profesor de anatomie din Göttingen, care a devenit un violent adversar al antroposofiei.
  68. dincolo de 49 de ani viața ne este dăruită: În edițiile anterioare e scris „limitată”. În stenogramă, se află ambele cuvinte, unul lângă altul.
  69. desenul: Indicațiile cu privire la culori sunt date pentru a se distinge părțile desenului și nu au nici o legătură cu indicațiile lui Rudolf Steiner date în altă parte cu privire la culorile planetelor.
  70. François Marie Arouet de Voltaire, 1694-1778.
  71. Eliphas Lévi, 1810-1875. Pseudonimul abatelui Alphonse Louis Constant, autorul lucrării „Dogma și ritualul înaltei magii” („Dogme et rituel de la Haute Magie”), 1854-1856 și „Cheia marilor mistere” („La clef des grands Mystères”), 1861.
  72. Eu v-am atras atenția ... asupra a ceea ce se desfășura în Misteriile Hyberniei: Vezi conferințele din 7, 8 și 9 decembrie 1923, în Forme misteriale, GA 232; și conferințele din 27, 28 și 29 decembrie 1923, în Misterii. Evoluție și cunoaștere. Antichitate, Ev Mediu, Rosicrucianism, Inițiere modernă („Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung und als Grundlage der Erkenntnis des Menschengeistes”), GA 233.
  73. Victor Hugo, 1802-1885.
  74. Gândiți-vă la scenele: Vezi Tabloul al patrulea al primei drame-mister, Poarta inițierii („Die Pforte der Einweihung”), în „Patru drame-mister” (Vier Mysteriendramen”) (1910-1911), GA 14.
  75. din elementul cel mai impersonal: În edițiile anterioare se spune „elementul cel mai profund”. Stenograma nu este clară.
  76. Jakob Böhme, 1575-1624. „Aurora sau ivirea zorilor” („Aurora oder die Morgenröte im Aufgang”), redactată în 1612, prima tipărire în 1656.
  77. acest cult ... în sensul Comunității Creștinilor: „Comunitatea Creștinilor” (Die „Christengemeinschaft”), mișcare de reînnoire religioasă, al cărei sediu este la Stuttgart, a fost întemeiată în septembrie 1922. Primul ei conducător suprem a fost Dr. Friedrich Rittelmayer.
  78. faptul că există legenda despre un filosof: Empedocle din Agrigente, cca 500 î. Chr., despre care se spune că s-a aruncat în craterul vulcanului Etna. Vezi fragmentele de dramă ale lui Friedrich Hölderlin „Moartea lui Empedocle” („Der Tod des Empedokles”).
    79.

AcasăLucrări OnlineIndex GA236PrecedentaUrmătoarea