Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA273PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
II. PROBLEMA FAUST

GA 273

NOTE

Conferințele cuprinse în volumul de față constituie, împreună cu expunerile din primul volum, un tot unitar. Conferința ținută la Strasbourg, la 23 ianuarie, 1910 sub titlul „Faust-ul goethean din punct de vedere spiritual-științific” și apărută în volumul I servește drept introducere pentru ambele volume. Nu se face nicio trimitere specială când e vorba de niște scene sau expuneri din volumul I. Deoarece conferința din 12 ianuarie 1923 a apărut în GA 220, aici n-a mai fost inclus extrasul din conferința care încheia prima ediție a volumului despre Faust. Mai lipsesc cuvântările ținute înainte de reprezentațiile euritmic-dramatice, totuși atragem atenția asupra faptului că în anul 1953 au apărut 15 cuvântări ținute înainte de reprezentațiile de euritmie din anii 1919-1924, sub titlul „Euritmia ca impuls pentru activitatea artistică și pentru studierea artei”. În cadrul ediției Operelor complete ale lui Rudolf Steiner, toate cuvântările ținute înaintea spectacolelor de euritmie au apărut sub titlul Euritmia – revelare a sufletului care vorbește, GA 277. Ediția a treia a fost revizuită pe baza stenogramelor luate la conferință.

Stenograma luată la Praga, 12 iunie 1918, este singura existentă. Ea are, în mod clar, lacune. În anul 1941, Marie Steiner a publicat-o în gazeta „Ce se petrece în Societatea antroposofică”, nr. 6 și 7.

Atragem atenția în mod special asupra Cuvântului înainte din volumul I, redactat de Marie Steiner.

Citatele din drama Faust au fost preluate din ediția care a apărut sub îngrijirea lui KJ. Schröer și e prevăzută cu o introducere și cu explicații curente. O Cronică, în care e cuprinsă istoria felului în care a luat naștere drama, se găsește la sfârșitul cărții.

Dat fiind faptul că munca artistică desfășurată la Dornach a reclamat publicarea comentariilor spiritual-științifice la Faust-ul goethean, s-a încercat, printr-un Tabel cronologic, să se dea o imagine despre felul în care a fost pus în scenă Faust, sub conducerea lui Rudolf Steiner, în colaborare cu Marie Steiner. Pe baza acestor expuneri, în anul 1938 a putut fi prezentat, la cel de al doilea Goetheanum, după moartea lui Rudolf Steiner, un prim spectacol integral (neprescurtat) cu Faust I și II de Goethe, în viziunea scenică a Mariei Steiner. De atunci, festivalurile cu drama Faust fac parte din planul de spectacole permanent al scenei de la Goetheanum.

Operele lui Rudolf Steiner, care au apărut în ediția Operelor complete (GA) sunt indicate în Note cu numărul bibliografic respectiv.

  1. la acea epocă încheiată: 747 î.Chr.-1913, epoca de cultură greco-latină, epoca a patra postatlanteană; 1413-1573, epoca a cincea postatlanteană.
  2. am spus-o adesea: Comp. Impulsuri interioare în istoria omenirii, GA 171, conferințele IV-VII.
  3. o carte care a fost tipărită în anul 1740: S-ar putea să fie vorba de o ediție a Operelor complete ale lui Basilius Valentinus, Hamburg, 1740, dar trebuie să se aibă în vedere remarca lui Rudolf Steiner (Dornach, 26 aprilie 1924), că nu există aproape nicio scriere autentică a lui Basilius Valentinus. Dar „unii elevi pun pe hârtie ceea ce le-a spus Basilius Valentinus. Există scrisorile unor elevi care ne aduc multe lucruri autentice din înțelepciunea sa, din înțelepciunea sa alchimistă”.
  4. în general, nu mai stau la dispoziție mijloacele de a înțelege: Vezi și Conștiența inițiatului. Căile adevărate și căile greșite ale cercetării spirituale (11 conferințe, Torquay, 1924), GA 243.
  5. știința spirituală va trebui... să pună bazele unei ordini sociale: Punctele nodale ale problemei sociale. Necesitățile de viață ale prezentului și viitorului imediat (1919), GA 23.
  6. în cartea mea cea mai recentă: Despre enigma omului. Lucruri rostite și nerostite, în contemplarea și cugetarea unor personalități germane și austriece (1916), GA 20.
  7. Karl Julius Schröer spune în legătură cu „Noaptea Walpurgiei”: „Faust” de Goethe cu explicații curente, editată de K.J. Schröer, partea I, „Noaptea Walpurgiei” (pp. 254-255).
  8. Basmul despre șarpele cel verde și frumoasa Lilie: Goethe a scris basmul în august/septembrie 1795; el a apărut, la îndemnul lui Schiller, în revista „Horele”, în luna octombrie a aceluiași an.
  9. von Helmont: Johann Baptist van Helmont, 1577-1644, medic și naturist olandez.
  10. Franz din lucrarea „Înălțarea la Cer a lui Hermann Bahr”: Asupra romanului Înălțarea la Cer a lui Hermann Bahr, Rudolf Steiner atrăsese deja atenția în aceeași zi, într-un alt context. Vezi conferința a III-a din Ființă cosmică și egoitate (șapte conferințe, Berlin, 1916), GA 169.
  11. am amintit adeseori: Vezi Cursul vieții mele (1923-1925), GA 28, capitolul XXXVII, în care Rudolf Steiner scrie despre acest rezultat al cercetării spirituale.
  12. există o mică schiță: Paralipomene la Faust I
  13. tratatul pe care el l-a scris: Cercetări filosofice asupra esenței libertății umane și a lucrurilor legate de ea.
  14. Schelling: Despre zeitățile din Samothrace. Vezi și Cronică.
  15. Kotzebue: Măgarul hiporborean sau cultura cea nouă. Vezi Rudolf Steiner, Prezent și trecut în spiritul uman, conferința a II-a (12 conferințe, Berlin, 1916), GA 167.
  16. scrisorile pe care și le-au trimis Goethe și Fichte: Vezi Rudolf Steiner, Culegere de articole referitoare la istoria culturii și a perioadei dintre 1887-1901, GA 31. Scrisori ale lui Fichte către Goethe și Schiller, cu comentarii de Rudolf Steiner.
  17. Johann Jakob Wagner: Filosof german (1775-184l).
  18. un istoric: Ottokar Lorenz, 1832-1904, profesor de istorie la Universitatea din Viena. Vezi Rudolf Steiner, Scrisori, vol. I, Dornach, 1955.
  19. nota pe care Woodrom Wilson a adresat-o recent Senatului Statelor americane: Cuvântarea ținută în Senat de Wilson la 22 ianuarie, „Articole despre tripartiția organismului social și despre situația epocii prezente”.
  20. Ceea ce poate fi spus, pornindu-se de la aceste scene: Vezi Minuni cosmice, încercări ale sufletului și revelații spirituale (nouă conferințe, München, 1911), GA 129.
  21. din lectura lui Plutarh: K.J. Schröer atrage atenția în introducerea la partea a II-a a dramei Faust și asupra acestei lecturi din Plutarh. Vezi Plutarh, Despre căderea oracolelor.
  22. ceea ce citise în Plutarh: Goethe către Echermann, la 10 ianuarie 1830: „Nu mă mai pot destăinui altora decât că am citit la Plutarh că în Antichitatea greacă se vorbea de mume ca despre niște zeități. Asta e tot ce datorez tradiției, restul e propria mea născocire.”
  23. ce v-am spus aici cândva: Conferința din 28 octombrie 1916, în Impulsuri interioare ale evoluției omenirii (16 conferințe, Dornach, 1916). Volumul II din Istorie cosmică și istorie umană, GA 171.
  24. dacă veți citi cartea mea în curs de apariție: Despre enigmele sufletului (1917), GA 21. În această lucrare, Rudolf Steiner a descris pentru prima oară în mod public „omul tripartit”. (A patra extindere schițată a conținutului acestei cărți. Dependențele fizice și spirituale ale realității umane.)
  25. Ricarda Huch, în noua ei carte, „Credința lui Luther”: Vezi conferința din 18 septembrie 1917, în Rudolf Steiner, Adevăruri ale evoluției omului și a omenirii. Karma materialismului (17 conferințe, Berlin, 1917), GA 176, și conferința din 16 octombrie 1917, Substraturile spirituale ale lumii exterioare (14 conferințe, Dornach, 1917), GA 177.
  26. finalul ultimei mele drame-mister: Trezirea sufletului, Tabloul 15, în Patru drame-mister (1910-1913), GA 14.
  27. articolul... despre Nunta alchimică a lui Christian Rosenkreutz: Vezi Filosofie și antropologie. Culegere de articole, 1904-1918, GA 35, și Nunta alchimică a lui Christian Rosenkreutz, 1459, pusă pe hârtie de Johann Valentin Andreae, transpusă în limba germană modernă de Walter Weber, Stuttgart, 1957.
  28. în descrierea lui Sachs: Vezi ediția scoasă de K.J. Schröer a lui Faust II, pp. XXI și urm., „Cum a luat naștere partea a doua”.
  29. în anul 747, odată cu întemeierea Romei: Cu această indicație cronologică Rudolf Steiner se ia după calculul conform căruia nașterea lui Christos a avut loc în anul 747 după întemeierea Romei.
  30. Noi am arătat: Ciclul de conferințe Substraturile spirituale ale lumii exterioare (14 conferințe, Dornach, 1917), GA 177.
  31. într-una dintre conferințele mele: Kassel, 4 iulie 1909, în Evanghelia după Ioan în raport cu celelalte trei Evanghelii, în special cu Evanghelia după Luca (14 conferințe, Kassel, 1909), GA 112, și München, 29 august 1909, în Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer și frații lui Christos (nouă conferințe și o cuvântare, München, 1909), GA 113.
  32. am arătat într-un articol: Vezi nota 27.
  33. exemplul politicianului suedez Branting: Hjalmar Branting, 1860-1925, conducător al socialiștilor suedezi. Ministru al Finanțelor și mai târziu prim-ministru.
  34. conferința trebuie să fie de sine stătătoare: Conferința a fost ținută într-o vineri. Vezi și Tabelul cronologic.
  35. în cea de-a doua dramă-mister: Încercarea sufletului, în Patru drame-mister (1910-1913), GA 14.
  36. când Schiller... i-a scris lui Goethe o scrisoare foarte importantă: Jena, 23 august 1714. Rudolf Steiner nu citează textual.
  37. Johannes Volkelt: 1848-1930. Fantezia onirică, Stuttgart, 1875. Vezi Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei și istoria lor, prezentată sub formă de compendiu, 1914, GA 18. Apoi Știința ocultă ca antroposofie și teoria contemporană a cunoașterii. Aspecte personal-impersonale, în Filosofie și antroposofie. Culegere de articole, 1904-1918, GA 35.
  38. din dramele-mister scrise de mine: Păzitorul Pragului, tabloul 6, „Basmul despre fantezie”, în Patru drame-mister (1910-1913), GA 14.
  39. dacă studiem... această populație. ..a insectelor: Vezi Rudolf Steiner, Om și lume. Cum lucrează spiritul în natură. Despre natura albinelor (15 conferințe pentru lucrătorii de la Goetheanum, Dornach, 1923), GA 351
  40. August Forel: (1848-193l), psihiatru elvețian.
  41. el nu vrea „să tragă pe sfoară” poporul răbdător: Thales, în „Noaptea clasică a Walpurgiei”, către Anaxagoras: „Cu-asemenea dispute timpul zboară, / iar omul răbdător e tras pe sfoară.”
  42. Lyell, geologul modern: Vezi Rudolf Steiner, Bazele metodice ale antroposofiei. Culegere de articole, 1884-1901, GA 30.
  43. Goethe și-a spus foarte frumos părerea: Această afirmație și următoarea în Maxime în proză, Secțiunea 1, „Cunoașterea”, în Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, editate și comentate în seria lui Kürschners, Literatura națională germană (1883-1897), cinci volume, GA 1a-e, vol. IV, Secțiunea a II-a.
  44. Și mai spune: „Rațiunea este orientată spre ceea ce devine, iar intelectul spre ceea ce a devenit deja”; celei dintâi nu-i pasă de întrebarea: În ce scop?, cel de-al doilea nu întreabă: Dincotro? Ea se bucură văzând dezvoltarea; el dorește să păstreze totul spre a-l putea folosi.
  45. Adnotarea făcută de Rudolf Steiner: „Intelectul face distincție între lucruri; rațiunea unește noțiunile izolate obținute de către intelect într-o imagine unitară. Devenirea, nașterea, este o curgere veșnică, cere lucrurile despre care intelectul schițează noțiuni izolate, iau naștere și pier. De acum, intelectul nu poate să înțeleagă decât lucrurile care au devenit; devenirea este obiectul de cercetare al rațiunii, a cărei sarcină este aceea de a aduce noțiunile la acea curgere care corespunde devenirii realității.”
  46. Privire de ansamblu asupra istoriei lumii vechi și a culturii sale: Friedrich Christoph Schlosser, 1776-1861, istoric. Lucrarea a apărut în nouă volume, între anii 1826-1834.
  47. el (Goethe) scrie: Vezi K.J. Schröer, Introducere la partea a doua a dramei Faust, pp. LIX și urm.
  48. Convorbirea scurtă pe care o găsim în operele lui Goethe, capitolul „Alte reflecții asupra artei”, se încheie prin cuvintele următoarele: „Autorul se numără printre aceia care năzuiesc din întuneric spre lumină, un neam de oameni din care mărturisim că facem și noi parte. Căci datoria noastră rămâne aceea de a realiza noi înșine ideea, în măsura în care acest lucru este pasibil; de ce să abordăm realul dobândit unei forțe a imaginației dizolvate, distrugătoare?”
  49. ceea ce poate să facă numai știința spirituală: Vezi Rudolf Steiner, Mișcarea ocultă din secolul al XIX-lea (13 conferințe, Dornach, 1915), GA 254.
  50. eu v-am spus, cu puțin timp în urmă: Dornach, 15 septembrie 1918, în Rudolf Steiner, Polaritatea dintre durată și evoluție în viața umană. Preistoria cosmică a omenirii (15 conferințe, Dornach, 1918), GA 184.
  51. Din anii ’80 eu mă străduiesc: Vezi Rudolf Steiner, Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, 1883-1897. Toate introducerile în Literatura națională germană a lui Kürschners, GA 1
  52. teoria sunetelor: Vezi Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, vol. XI, partea I. Editate din însărcinarea marii ducese Sophie von Sachsen, Viena, 1893. De asemenea, în Scrieri de științele naturii, vol. IV, Secțiunea a II-a, septembrie 1897. Rudolf Steiner observă acolo, referitor la „teoria sunetelor”: Goethe a vrut să schițeze întregul domeniu al fizicii sub o formă clară. Schița urma să arate în ce spirit ar trebui să fie abordate toate fenomenele fizicii, dacă e ca modul de abordare să fie în acord cu intențiile lui Goethe, așa cum se exprimă ele în teoria sa asupra culorilor. Din schiță a fost realizată numai partea referitoare la teoria sunetelor, reprodusă aici. Ea a luat naștere în urma convorbirilor lui Goethe cu Zelter.
    Apoi: Bazele metodice ale antroposofiei. Culegere de articole, 1884-1901, GA 30.
  53. m-am întors mereu la acel imn în proză intitulat „Natura”: Vezi Bazele metodice ale antroposofiei. Culegere de articole, 1884-1901, GA 30.
  54. am făcut o dată la Praga încercarea: Cele două conferințe publice din 19 și 25 martie 1911 au fost tipărite în „Om și lume. Foi pentru antroposofie”, 1968, nr. l-4. Vezi și conferințele pe aceeași temă, Berlin, 31 octombrie 1912, „Cum este combătută cercetarea spirituală”, și Berlin, 7 noiembrie 1912, „Cum se fundamentează știința spirituală”, în Rezultate ale cercetării spirituale (14 conferințe publice, Berlin, 1912-1913), GA 62.
  55. la Zürich: „Antroposofie și psihologie”, 5 noiembrie 1917, în Întregirea științei actuale prin antroposofie (opt conferințe publice, Zürich, 1917-1918), GA 73.
  56. Emil du Bois-Reymond, 1818-1896. Despre limitele cunoașterii naturii, Leipzig, 1872.
  57. „Știință și viața”, nr. 19, 1 iulie 1918, este codul lui Ad. Keller. Revista apărea la Zürich, redactor-șef prof. dr. E. Bovet, Ed. Art. Institut Orell Füssli.
  58. Adolf von Harnack, 185l-1930. Rudolf Steiner s-a ocupat de el în mod deosebit în anii 1916-1917: Prezent și trecut în spiritul uman (12 conferințe, Berlin, 1916), GA 167; Adevăruri din evoluția omului și a omenirii. Karma materialismului (17 conferințe, Berlin, 1917), GA 176.
  59. în spiritualul Universului și în taina omului: În anul 1924, Rudolf Steiner își începe Tezele antroposofice în felul următor: „Antroposofia este o cale a cunoașterii care ar dori să conducă spiritualul din ființa umană spre spiritualul din Univers”, Teze antroposofice (1924-1925), GA 26.
  60. reprezentat pe scenă: La 29 ianuarie 1827, Goethe i-a spus lui Echermann: „Totuși, toate acestea sunt de natură senzorială și, gândite scenic, vor face bine oricui. Și mai mult nici n-am vrut. Dacă este adevărat că majoritatea spectatorilor se bucură de aparență, învățatului nu-i scapă, totodată, sensul mai înalt, așa cum e cazul și cu «Flautul fermecat» și cu altele.”
  61. Misteriile din Samothrace: Vezi conferința din 2l decembrie 1923, Dornach, „Despre Misteriile cabirilor din Samothrace”, în Plăsmuire misterială (14 conferințe, Dornach, 1923), GA 232.
  62. Astăzi am spune: Vezi Ideea care a stat la baza Goetheanumului, GA 290. „Imaginea totală a grupului statuar sculptat în lemn, așa cum este el expus acum în cel de al doilea Goetheanum. Lucrarea era aproape terminată, dar nu de tot, în momentul în care Rudolf Steiner a lăsat dalta din mână! Ea a fost lăsată în acel stadiu în care se afla atunci când el a lucrat pentru ultima oară” (Marie Steiner).
  63. expunerile de sinteză: Vezi „Luciferic și ahrimanic și raportul lor cu omul”, în Filosofie și antroposofie. Culegere de articole, 1904-1918, GA 35.
  64. să ne aducem în fața sufletului acest lucru: Vezi Cronică.
  65. Dar Goethe... știa: Roma, 28 ianuarie 1787. A doua expunere se ocupă exclusiv de arta grecilor și ea caută să afle cum procedau acei artiști incomparabili ca să dezvolte din forma umană cercul unei plăsmuiri divine. Eu am o bănuială, și anume că ei au lucrat după exact aceleași legi după care lucrează natura și pe urma cărora eu mă aflu. Dar mai e ceva, un lucru pe care nu mă pricep să-l exprim.
  66. cartea lui Goethe despre „Winckelmann”: „Când natura sănătoasă a omului lucrează ca un întreg, când el se simte în lume ca într-un întreg mare, frumos, demn și valoros, când tihna îi oferă o încântare pură, liberă, atunci Universul, dacă s-ar putea simți pe sine, ar chiui, ajuns la țelul său, și ar admira culmea propriei deveniri și ființe. Fiindcă la ce folosește toată risipa de sori și planete și lumi și stele și Căi Lactee, de comete și nebuloase, de lumi devenite și în devenire, dacă, până la urmă, un om fericit nu s-ar bucura, fără s-o știe, de existența sa?” (Antikes).
  67. Vischer Șvabul... atât de plin de duh: Friederich Theodor Vischer, 1807-1887, estetician și poet, a creat o parodie, „Faust. Partea a treia a tragediei”, sub pseudonimul Deutobold Symbolizetti Mystifizinsky, apărută în 1986.
  68. Eu am încercat: Vezi nota 51.
  69. unde am scris despre elementele ahrimanice și luciferice: Vezi nota 63.
  70. când am ținut la Basel conferința de Crăciun: 22 decembrie 1918, „Nașterea lui Christos în sufletul uman”, în Cum îl poate regăsi omenirea pe Christos (opt conferințe, Basel și Dornach (1918-1919), GA 187.
  71. Găsiți exprimat acest lucru în scena finală a primei mele drame-mister: Poarta inițierii, Tabloul 11, „Templul solar”. Patru drame-mister (1910-1913), GA 14.

    Lucifer:
    Ce-i drept, trebuie să părăsesc aceste suflete.
    Înțelepciunea pe care am dobândit-o
    Le dă puterea de a mă vedea.
    Eu am putere asupra sufletelor,
    Atâta timp cât ele nu vor să mă vadă.
    Rămâne însă în vigoare
    Puterea ce mi-a fost acordată în devenirea cosmică.
    Și dacă nu mai pot ispiti sufletele lor,
    Abia atuncea forța mea va izbuti
    Să crească-n spiritul lor cele mai frumoase roade.

    Ahriman:
    Trebuie să renunț la spiritul lor
    Ei se vor îndrepta spre lumină;
    Sunt însă liber să le fericesc sufletul
    Cu bucuria aparenței.
    Ei nu vor mai crede
    Că-n ea percep adevărul.
    Dar vor putea vedea
    Cum ea îl revelează.

  72. Hamerling...în al său Homunculus: Epos, 1888. Vezi conferința lui Rudolf Steiner, Berlin, 24 martie 1914, în Știința spirituală ca bun al vieții (12 conferințe publice, Berlin, 1913-1914), GA 63.
  73. Kreuzwendedich: Georg Kreuzwendedich, baron de Rheinbaben, 1855-192l.
  74. Ce spectacol! Dar, vai, spectacol doar!: Faust în prima scenă, Camera de studiu (Faust, partea I).
  75. Asemenea ești duhului pe care-l înțelegi, dar nu mie!: Ibidem.
  76. nu vom înțelege niciodată concepția despre lume a lui Goethe: Comp. Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, editate și comentate de Rudolf Steiner, în Literatura națională germană, cinci volume, GA 1a-e. Reeditare Dornach, 1975.
  77. Mumele! Mumele! cât de straniu sună: Cuvinte rostite de Faust (Faust, partea a II-a, actul I, „Galeria întunecată”.
  78. o lucrare scrisă în limba engleză, tradusă în franceză, a unui spaniolo lucrare scrisă în limba engleză, tradusă în franceză, a unui spaniol: George Santayana (de fapt, Jorje Ruiz de Santayana, poet și filozof american de naționalitate spaniolă, 1863-1952; lucrarea amintită a apărut pentru prima oară în 1916, sub titlul Egotism in german Philosophy și în 1917 sub titlul L’erreur de la philosophie allemande.

AcasăLucrări OnlineIndex GA273PrecedentaUrmătoarea