Rudolf Steiner

CONSIDERAȚII ESOTERICE ASUPRA LEGĂTURILOR KARMICE
VOLUMUL IV

Viața spirituală a prezentului în relație cu mișcarea antroposofică

GA 238

Zece conferințe prezentate la Dornach între
5 și 28 septembrie 1924


Traducere după:
Rudolf Steiner
Esoteriche Betrachtungen karmischer Zusammenhänge. Vierter Band
Editura Rudolf Steiner, Dornach/Elveția 1991
GA 238

În limba franceză:
Le Karma – considérations ésotériques, IV,
Traducerea în limba franceză: Henriette Bideau

Traducător: Nicolae Ioan Crăciun
Lector: Ligia Sălăgeanu

ISBN 973-8313-50-3

Considerații esoterice asupra legăturilor karmice

În legătură cu tema „Reîncarnare și karmă” indicăm și următoarele volume din Operele Complete ale lui Rudolf Steiner:

Reîncarnare și karmă, reprezentări necesare din punctul de vedere al științelor moderne ale naturii – Cum acționează karma, 1903 (în volumul «Lucifer-Gnosis», GA 34, și ca lucrare separată)
Principiul economiei spirituale cu privire unele probleme ale reîncarnării – Un aspect al conducerii spirituale a omenirii, 1909 (GA 109/111)
Manifestările karmei, 1910 (GA 120)
Istorie ocultă. Considerații esoterice asupra unor raporturi karmice ale unor personalități și evenimente din istoria lumii, 1911 (GA 126)
Reîncarnare și karmă și importanța lor pentru cultura și civilizația actuală, 1912 (GA 135)

Despre publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

Ansamblul operelor lui Rudolf Steiner (1861 – 1925) se împarte în trei mari secțiuni: lucrări scrise, conferințe, opere de artă (vezi privirea generală de la sfârșitul volumului).

Între anii 1900 și 1924, Rudolf Steiner a ținut numeroase conferințe și cursuri, atât publice cât și pentru membrii Societății Teosofice, mai târziu, ai Societății Antroposofice. Inițial, el nu voia ca aceste conferințe, prezentate întotdeauna liber, să fie fixate în scris, ele fiind concepute „drept comunicări orale, nedestinate tipăririi”. Dar când textele acestor conferințe au început să fie răspândite sub diverse forme incomplete și cu greșeli, fiind redactate de unii dintre auditorii săi, el s-a simțit răspunzător să pună în ordine aceste notițe. I-a încredințat această sarcină Mariei Steiner von Sivers. Ei îi revenea alegerea stenografilor, revizuirea textelor și corectarea lor în vederea editării. Deoarece, din lipsă de timp, Rudolf Steiner nu a putut să corecteze el însuși textele decât într-un număr foarte mic de cazuri, trebuie să se țină seama de rezerva sa față de toate conferințele tipărite în acest fel: „Trebuie totuși să se țină seama de faptul că în stenogramele nerevizuite de mine există greșeli”.

În lucrarea autobiografică Cursul vieții mele (capitolul 35), el face referiri la raportul dintre conferințele pentru membri, care la început nu au fost accesibile decât sub formă de manuscrise tipărite având un caracter particular, și scrierile sale cu caracter public. Pasajul respectiv este redat la sfârșitul acestui volum. Ceea ce este spus acolo este valabil, și pentru cursurile referitoare le diferite domenii particulare, cursuri care se adresau unui număr mic de participanți, familiarizați cu bazele științei spirituale.

După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a început, conform îndrumărilor date de ea, editarea Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner. Prezentul volum face parte din această ediție. Informații mai precise referitoare la documentele care stau la baza textului de față se găsesc, atât cât este necesar, la începutul capitolului „Note”.

În conferința din 22 iunie 1924 Rudolf Steiner a remarcat că redarea celor spuse în conferințele din acest volum nu ar trebui să se facă decât prin citirea exactă a textului.

CUPRINS [Notă]

PRIMA CONFERINȚĂ — Dornach, 5 septembrie 1924

Arhetipul spiritual al Mișcării antroposofice. Stări de conștiență actuale și preistorice ale omului. Viața de vis. Simbolizări haotice ale vieții senzoriale exterioare și revelații ale lumii spirituale.

CONFERINȚA A DOUA — Dornach, 7 septembrie 1924

Firul continuu al destinului, karma, are prea puțin de-a face cu profesia exterioară și cu vocația interioară a omului, ci mai mult cu forțele sufletești interioare și cu piedicile sufletești, precum și cu legăturile morale. Pentru a cerceta firul destinului este necesar să ne îndreptăm atenția asupra unor fapte intime deosebite, asupra ființei integrale a omului. Carl Ludwig Schleich și August Strindberg.

CONFERINȚA A TREIA — Dornach, 10 septembrie 1924

La baza desfășurării evenimentelor istorice se află evenimente spirituale; acestea trebuie să fie luate în considerare drept motive interioare ale istoriei lumii și ale vieții. Rezultatele epocilor de civilizație anterioare sunt transportate de personalități în epoci ulterioare și, prin aceasta, ele sunt transformate. În noua lor formă, ele nu sunt recunoscute prin observarea aspectelor exterioare; ele trebuie să fie privite drept curent interior. Harun al Rashid și consilierul său. Arabismul în civilizația și cultura europeană. Al optulea sinod ecumenic. Conciliul suprasensibil care pregătește curentul lui Mihael la începutul secolului al 19-lea. Masa Rotundă a regelui Arthur și vechiul creștinism cosmic. Școala de la Chartres. Brunetto Latini. Baco de Verulam și Amos Comenius.

CONFERINȚA A PATRA — Dornach, 12 septembrie 1924

Evoluția curentului mihaelic ce se pregătește acționând prin intermediului individualităților aristotelice și platoniciene creștine. Vechi tradiții misteriale în cadrul Școlii de la Chartres. Zeița Natura, inteligențe planetare și puteri spirituale ale stelelor fixe. La răscrucea dintre secolele 12 și 13, transmiterea misiunii de la Chartres aristotelicilor care se aflaseră până acum în lumea suprasensibilă, fiind în slujba lui Mihael, și care se încarnează acum. Scolastica. O dată cu apariția pe Pământ a materialismului în epoca sufletului conștienței, întemeierea în lumile suprasensibile a unei Școli a lui Mihael care se extinde.

CONFERINȚA A CINCEA — Dornach, 14 septembrie 1924

Atmosfera declinului platonismului viu din Școala de la Chartres, în timp ce în Școala suprasensibilă a lui Mihael iau naștere impulsuri de viitor. Aceste impulsuri acționează asupra Mișcării antroposofice din epoca prezentă. Figura lui Iulian Apostatul.

CONFERINȚA A ȘASEA — Dornach, 16 septembrie 1924

Individualitatea lui Iulian Apostatul – Herzeloyde – Tycho de Brahe. Idolii demonici ai lui Baco de Verulam. Cultul suprasensibil la răscrucea dintre secolele 18 și 19. Acțiuni inspiratoare în sensul curentului lui Mihael prin intermediul individualității lui Tycho de Brahé. Schelling și Jakob Frohschammer.

CONFERINȚA A ȘAPTEA — Dornach, 18 septembrie 1924

Stelele sunt colonii de ființe spirituale în spațiul cosmic. Pentru a înțelege karma, trebuie să intrăm, între moarte și o nouă naștere, în legătură cu entitățile stelelor. Domnia lui Mihael ne deschide din nou un acces la înțelegerea vieții dintre moarte și o nouă naștere. Personajul Strader. Întrecerea cântăreților la Wartburg. Heinrich von Ofterdingen.

CONFERINȚA A OPTA — Dornach, 19 septembrie 1924

Reîncarnarea personalităților istorice; un filosof roman sceptic, cardinalul Mazarin, contele Hertling. – Papa Gregorius VII, Ernst Haeckel. Eremitul, călugărița, Vladimir Soloviov.

CONFERINȚA A NOUA — Dornach, 21 septembrie 1924

Linii călăuzitoare pentru înțelegerea vieții spirituale a prezentului. Piedicile karmice indicate prin exemplul individualității care trăia în Tommaso Campanella și în sufletul lui Otto Weininger: lupta interioară a vizionarului de odinioară și a concepției spirituale despre lume cu raționalismul și intelectualismul.

CONFERINȚA A ZECEA — Dornach, 23 septembrie 1924

Emanciparea elementului intelectual din profunzimile sufletului. Corpurile complet adaptate la intelectualism ale civilizației actuale nu permit să pătrundă în om spiritualitatea trecută a sufletelor care se încarnează; această spiritualitate se refugiază în subconștient. Sarcina antroposofiei este de a transforma intelectualismul în spiritualitate, ea trebuie să țină seama de raționalismul epocii, pentru ca ideile să-și găsească atât calea în sus, spre spirit, cât și în jos, spre natură. Stavilă în calea pătrunderii elementului spiritual în suflete la sfârșitul secolului al 19-lea. Ca exemplu, suita încarnărilor: Platon – Hroswitha – Schröer.

CUVÂNTARE (Ultima Cuvântare)— Dornach, 28 septembrie 1924

Gânduri care pregătesc o Sărbătoare a lui Mihael a timpurilor viitoare pentru omenire. Reîncarnarea lui Ilie în Lazăr-Ioan, Rafael și Novalis. Peregrinarea lui Rafael prin sferele Lunii, a lui Mercur, a lui Venus și a Soarelui. Legătura sa cu Goethe în sfera lui Jupiter. Eliphas Lévi, Swedenborg. Biografia lui Rafael de Herman Grimm. Ecoul vieții lui Rafael în idealismul magic al lui Novalis. Necesitatea ca în suflet să se manifeste forța mihaelică și ca ea să devină vie în fapte, pentru a se obține biruința asupra elementului demonic, asupra Balaurului.

Meditația „Răsărind din puterile Soarelui” — („Sonnenmächten Entsprossene”) ‒ Reproducere după textul scris de mână de Rudolf Steiner

Completări la conținutul cuvântării din 28 septembrie 1924 (Ultima Cuvântare)

NOTE

Rudolf Steiner – despre stenogramele conferințelor sale

DESENELE LA TABLĂ

Ediția operelor complete ale lui Rudolf Steiner

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea