Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA129PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
MINUNI COSMICE, ÎNCERCĂRI ALE SUFLETULUI ȘI REVELAȚII SPIRITUALE

GA 129

NOTE

Referitor la prezenta ediţie

Prima ediţie a cărţii, din 1939, a avut ca introducere cuvintele Mariei Steiner, ce descriu situaţia în care au fost ţinute aceste conferinţe:

„Acestui ciclu de conferinţe, tipărit după o copie de mână, i-au premers nişte reprezentări scenice festive, care, începând din 1909, anual, deveniseră la München un eveniment central al vieţii antroposofice. Aceste reprezentaţii festive estivale au fost întrerupte doar datorită războiului [1914]. Prima din şirul de manifestaţii artistice a fost noua creaţie a lui Schuré „Drama de la Eleusis”, reprezentată deja în 1907; în 1911 [13 august] s-a apelat din nou la ea.Totuşi piesa lui Schuré „Copiii lui Lucifer” avusese premiera chiar în 1909, la München. Au urmat poemele rosicruciene în versuri, prezentate în formă dramatică, ale lui Rudolf Steiner Poarta iniţierii (prima reprezentare în 1910) [15 august], apoi (1911) [17 august] premiera dramei Încercarea sufletului.

La aceste evenimente face referire conferenţiarul în cuvântul său de deschidere, iar din conţinuturile dramei originare greceşti şi ale dramei sufleteşti din epoca actuală, ce conduce din nou la cunoaşterea de sine, Rudolf Steiner îşi dezvoltă şirul de gânduri despre minunile cosmice, încercările sufleteşti şi revelaţiile spirituale. Întrucât reprezentaţiile au premers nemijlocit ciclul de conferinţe, a rezultat ca de la sine că vieţuirile şi încercările sufleteşti ale personajelor ce apar în drama rosicruciană să fie menţionate drept exemple pentru conflictele ce apar pe calea de cunoaştere pentru sufletele moderne: Strader, Capesius, Johannes Thomasius sunt reprezentativi pentru atari conflicte.

Anumite maşinaţiuni, ce se derulau la acea vreme, l-au silit pe Rudolf Steiner să ia atitudine, ici şi colo, împotriva unei activităţi propagandistice transplantată din India în Europa, ce tindea, printr-o nouă vestire a lui Christos, să recâştige o mai veche influenţă, considerată de data acesta primejdioasă. Un băieţel de origine indiană [Krishnamurti] fusese ursit să servească acestui scop, iar un ordin spiritual nou înfiinţat – Steaua Orientului – a încercat să-l prezinte drept reîncarnarea lui Christos. Rudolf Steiner indică imposibilitatea interioară a unui atare fapt, prezentând legile spirituale ale evoluţiei. El se limitează aici doar la scurte aluzii, întrucât evenimentele erau cunoscute celor ce audiau conferinţele, datele necesare pentru înţelegerea celor spuse fiind anunţate anterior”.


Denumirile de „teosofie” şi „teosofic” au fost schimbate, la dorinţa expresă a lui Rudolf Steiner, în „antroposofie” şi „antroposofic”, după separarea de Societatea teosofică.

Bazele textului: Conferinţele au fost costenografiate de Georg Klenk. Tiparul a avut ca bază transcrierea sa în clartext, care la prima ediţie (Ciclul 18) a fost revăzută şi, unde a fost cazul, corectată de Adolf Arenson. La pregătirea celei de-a cincea ediţii (1977), pentru limpezirea unor pasaje insuficient de clare, s-au consultat notiţele, evident lacunare, luate de Franz Seiler.

Alte notiţe, descoperite abia mai târziu, al căror scris nu este cunoscut, au putut contribui la o îmbunătăţire a textului la ediţia a 6-a (1995).

Pentru ediţia a şasea volumul a fost din nou revăzut de către Anna Maria Balaster şi Ulla Trapp şi dotat cu un cuprins pe larg, cu note suplimentare şi un index al numelor.

Titlul ciclului de conferinţe este dat de Rudolf Steiner.

Desenele din text au fost executate după indicaţiile stenografilor. Desenele de pe tablă originale nu mai există.

Note la text

Lucrările lui Rudolf Steiner din cadrul ediţiei complete (GA) sunt citate în cadrul notelor cu numerele lor bibliografice.

  1. Primul cuvânt al festivităţilor care au loc anul acesta la München a fost încredinţat solului zeilor, Hermes: Manifestările müncheneze au debutat cu reprezentarea scenică a piesei lui Edouard Schuré „Drama sfântă de la Eleusis”, care a fost tradusă în germană de Marie von Sivers (Marie Steiner) şi ritmizată liber de Rudolf Steiner. Prologul la dramă începe cu cuvintele lui Hermes:

    Simţind în suflet zeiasca forţă-a devenirii,
    Să’nalţe omu-n cuget gândurile-i
    Către Demeter, muma Pământului, măreaţa.
    Ea şi-a fixat fiinţa sa în Univers
    Prin două dintre darurile zeilor.
    Ea-l lasă să obţină roade pământeşti,
    Biruitor să fie peste-a jivinelor împărăţie.
    Ea radiază sfânta putere a cunoaşterii în straturile cele mai adânci ale sufletului său,
    Pentru ca el, 'n-a sale forţe sufleteşti, să simtă
    Divinul germene-al veşniciilor. –
    – Cum fructele, de ea dăruite, se coc,
    La asta luaţi aminte, în lucruri, în cuvinte,
    Voi, ce încă le priviţi, ce încă le-auziţi.

  2. pe când la Congresul teosofic internaţional de la München reprezentam chiar această dramă: „Drama sfântă de la Eleusis” a lui Schuré a fost reprezentată pentru prima oară în mai 1907, cu ocazia Congresului teosofic de la München, Vezi despre aceasta: Marie Steiner-von Sivers – O viaţă pentru antroposofie, capitolul V, „Construcţia obştească a unui teatru misterial modern”, precum şi relatările Mariei Steiner către Schuré din 26 şi 28 mai 1907, conţinute în volumul Imagini ale coloanelor și peceţilor oculte. Congresul de la München din 1907 şi efectele lui, GA 284, p. 29.
  3. să iniţiez, pe baza acestei drame, „Copiii lui Lucifer”, o discuţie: Vezi Cuvânt de deschidere la drama lui Edouard Schuré „Copiii lui Lucifer” al lui Rudolf Steiner (1905), aflat în volumul Luzifer-Gnosis, GA 34, precum şi conferinţa de la Berlin din 1 martie 1906, Copiii lui Lucifer, în Die Welträtsel und die Anthroposophie (Enigmele lumii şi antroposofia), GA 54.
    „Copiii lui Lucifer”, în traducerea Mariei von Sivers (Marie Steiner) şi versificată liber de Rudolf Steiner, a fost reprezentată pentru prima oară pe scenă la 22 august 1909, la München. Legat de acest eveniment, Rudolf Steiner a ţinut ciclul de conferinţe Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer şi fraţii lui Christos, GA 113.
  4. o „vorbă mare”: „Pronunţi liniştit o vorbă mare.” Din „Ifigenia în Taurida” a lui Goethe, I, 3.
  5. În anul predecent, la începutul cursului meu münchenez: Ţinut la 16 august 1910 în prima conferinţă din ciclul Misterele istoriei biblice a Creaţiunii, GA 122.
  6. „Marii Iniţiaţi”. Marii Iniţiaţi. Schiţă a unei ştiinţe oculte, de Edouard Schuré (1841-1929). Traducerea autorizată a Mariei Steiner-von Sivers a apărut în 1907, fiind editată în mai multe rânduri. La prima, a doua şi a treia ediţie germane Rudolf Steiner a scris de fiecare dată un cuvânt introductiv. În capitolul despre Platon (Cartea a VII-a, subcapitolul 3) este cuprins prologul la „Drama sfântă de la Eleusis”, pe care Rudolf Steiner l-a ritmizat liber pentru reprezentaţia de la München.
  7. în „Sanctuare ale Orientului” a lui Edouard Schuré...: Sanctuaires d'Orient. Ediţia germană, în traducerea autorizată a Mariei Steiner-von Sivers, a apărut în 1912. Cartea a treia: „Eroica şi sfânta Grecie”, capitolul IV, „Eleusis”, conţine trei acte din „Drama sfântă de la Eleusis”, reconstruită pe baza imnului homeric pentru Demetra, care a fost aranjat în versuri libere de Rudolf Steiner pentru reprezentaţia de la München.
  8. a nu împărtăşi ură: Din „Antigona” lui Sofocle.
  9. maxima lui Goethe... Adevărat este doar ceea ce se dovedeşte roditor: Din poezia „Testament”.
  10. nu ni-l poate arăta decât privirea în Cronica Akasha: „Tot ceea ce a făcut şi a acţionat vreodată omul rămâne înscris, chiar dacă acest lucru nu este menţionat în cărţile de istorie, în acea carte nepieritoare de istorie aflată la graniţa Devachanului, numită Cronica Akasha. Tot ceea ce a fost săvârşit vreodată de vreo fiinţă conştientă în lume poate fi aflat acolo... Aceasta este o imagine fidelă a tot ceea ce s-a petrecut.” Rudolf Steiner, din Înaintea porţii teosofiei, GA 95, conferinţa a doua.
  11. prin cele trei făpturi, Luna, Astrid şi Philia: Poarta iniţierii şi Încercarea sufletului, din Patru drame-misteriu, GA 14.
  12. cele două personalităţi: Sophie Stinde (1853-1915) a fost, împreună cu prietena sa Pauline von Kalckreuth (1856-1929), conducătoarea ramurii principale din München a Societăţii teosofice şi, începând din 1907 până în 1913, principala organizatoare a manifestărilor müncheneze, apoi coîntemeietoarea şi prima preşedintă (1911-1915) a asociaţiei Johannesbau (pentru construirea viitoarei clădiri a Societăţii teosofice din München – n.t.). Vezi alocuţiunile din 18, 22 şi 29 noiembrie şi din 26 decembrie 1915, cu prilejul morţii Sophiei Stinde (în volumul Morţii noştri, GA 261).
  13. Adolf Arenson, 1855-1936. Membru de frunte ce a participat la construirea Societăţii antroposofice, a activat în Stuttgart începând din 1903. El a compus muzica pentru dramele-misteriu ale lui Rudolf Steiner.
  14. Imme Freün von Eckhardstein, 1871-1930, a creat şi pentru punerile în scenă de mai târziu de la Dornach, sub conducerea Mariei Steiner, toate costumele pentru cele patru drame-misteriu ale lui Rudolf Steiner.
  15. pictorii noştri: Hermann Linde (1863-1923). Vezi aici două alocuţiuni ale lui Rudolf Steiner, din 29 iunie 1923 (în volumul Morţii noştri, GA 261). Hans Volckert (anii între care a trăit nu se cunosc) şi Fritz Hass (1864 – ?), care în acei ani a pictat şi un portret al lui Rudolf Steiner.
  16. fiecare interpret: Marie Steiner, născută von Sivers (1867-1948), în rolul Mariei. Max Gümbel-Seiling (1879-1964), actor şi recitator, în rolul lui Strader. Otto Doser (1875-1949), membru al Teatrului de Stat din Düsseldorf, în rolul lui Capesius.
  17. iubitul nostru domn Mercklein: Nu se cunosc alte date despre el. De obicei, rolul lui Ahriman era interpretat de Lutz Kricheldorf.
  18. Ştiinţa ocultă în rezumat (1910), GA 13.
  19. iubitul nostru domn Jürgas: Richard Jürgas (nu se cunosc anii între care a trăit), membru al Teatrului Curţii din Karlsruhe de la acea vreme. În dramele-misteriu, interpret al lui Romanus.
  20. primele expuneri ale unei cărţi: Conducerea spirituală a omului şi a omenirii. Rezultate spiritual-ştiinţifice privitoare la evoluţia omenirii, GA 15, după conferinţele pe care Rudolf Steiner le-a ţinut în Copenhaga la 6, 7 şi 8 iunie 1911.
  21. Această imagine a triplei Hecate: Statuetă din bronz, în Muzeul capitolin din Roma.
  22. mica mea lucrare Educaţia copilului: Educaţia copilului din punctul de vedere al ştiinţei spiritului (1907), GA 34.
  23. acea individualitate cosmică pe care dumneavoastră o găsiţi reliefată în drama-misteriu „Încercarea sufletului”: În tabloul opt, al doilea Maestru de ceremonii.
  24. Maitreya Buddha (=al „iubirii”). Conform concepţiei budiste, el poposeşte până la viitoarea sa încarnare (ca fiu al lui Brahmavati şi al Subrahmanei) în cerul Tusita. Vezi şi H.W. Shumann, Budismul. Fondator, şcoli, sisteme, Olten, 1976, p. 169.
  25. Ludwig Deinhard, 1847-1917, unul dintre cei mai vechi membri ai Societăţii teosofice, a trăit în München. Şi Rudolf Steiner a vorbit despre cartea lui Deinhard, Misterul omului în lumina cercetării psihice. O introducere în ocultism (Berlin, 1910) la 27 mai 1910, la Hamburg (în Revelaţiile karmei, GA 120) şi la 26 august 1910 la München (în Misterele istoriei biblice a Genezei, GA 122).
  26. în cartea mea: Conducerea spirituală a omului şi a omenirii, GA 15.
  27. Noi am vorbit adesea despre aceste entităţi aflate deasupra omului...: Vezi în special ciclurile de conferinţe ale lui Rudolf Steiner: Ierarhiile spirituale şi reflectarea lor în lumea fizică, zece conferinţe, ţinute la Düsseldorf între 12 şi 22 aprilie 1909 (GA 110), precum şi Misiunea diferitelor suflete ale popoarelor, în legătură cu mitologia nord-germanică, 11 conferinţe, ţinute la Kristiania (Oslo) între 7 şi 17 iunie 1910, GA 121.
  28. Herodot: „Istorii”, volumul 2, capitolul 144.
  29. Cronica Akasha: Vezi nota 10.
  30. Găsim exprimat acest lucru şi în cuvintele Theodorei, pe care ea le rosteşte în drama noastră rosicruciană Poarta iniţierii: În tabloul șapte.
  31. conferinţele din anul precedent: Misterele istoriei biblice a Genezei. Creaţia în şase zile din Cartea 1 a lui Moise, München, între 16 şi 26 august 1910, GA 122.
  32. Blestemă pe Dumnezeul tău şi mori! Iov, 2, 9.
  33. În drama noastră rosicruciană: Încercarea sufletului, tabloul doi.
  34. acest monolog: Încercarea sufletului, tabloul zece.
  35. Şi dacă nu reuşiţi să tălmăciţi: Goethe, Blândele Xenii II.
    Textual:
    La tălmăcit fiţi proaspeţi şi vioi!
    Şi dacă n-aţi găsit un sens, i-atribuiţi voi unul.
  36. Goethe ar fi zis, de a introduce în cizme spaniole (de tortură – n.t.): Faust I, Cameră de studiu, versul 1910-1913.
    Mefisto: Prietene, te-aş îndrepta oricum
    Întâi către Collegium Logicum.
    Acolo spiritul este dresat,
    În cizme spaniole îndesat. (Ştefan Aug. Doinaş)
  37. Am spus deja acest lucru aici: în conferinţa a II-a din acest volum.
  38. În cartea mea cea mai recentă: Conducerea spirituală a omului şi a omenirii, GA 15, în conferinţa a III-a.
  39. În partea a doua a Faustului lui Goethe întâlnim aceste cuvinte: Faust, partea a II-a, actul 2, laborator, versul 6924, textual:
    Homunculus:
    Te cred! În zarea ceţii
    Din Nord, unde-ai văzut lumina vieţii. (Ştefan Aug. Doinaş)
    Referitor la expresia „a întineri” în loc de „a te naşte” vezi şi Jacob şi Wilhelm Grimm, Dicţionarul german, vol. IV/2, Sp. 2373.
  40. Benedictus spune că în limbajul său anumite lucruri se transformă conform numelor: În Încercarea sufletului, tabloul unu.
  41. cărticica ce urmează să apară zilele următoare: Vezi nota 38.
  42. nişte vorbe ce au făcut o impresie extraordinară asupra lui Nietzsche: Friedrich Nietzsche (1844-1900), Naşterea tragediei din spiritul muzicii, § 3.
  43. Romanus exprimă aceasta: Încercarea sufletului, tabloul treisprezece.
  44. Căile adevărului înalt sunt întortocheate: Benedictus către Maria, în tabloul al doilea din Încercarea sufletului.
  45. după ce vor apărea conferinţele ţinute de mine la Praga sub titlul „Fiziologie ocultă”: Ciclul de conferinţe O fiziologie ocultă, GA 128, apărut pentru prima oară abia în anul 1927.
  46. Din Cronica Akasha: Vezi nota 10.
  47. Acest Eu: Vezi şi Din cercetarea Cronicii Akasha. Evanghelia a Cincea, GA 148, precum şi Evanghelia după Matei, GA 123.
  48. Nu eu, ci Christos în mine: Galateni 2, 20.
  49. Aristotel, 384-322 î.Ch. Vezi Despre părţile animalelor, cartea a 3-a.
  50. Cartesius (René Descartes), 1596-1650, vorbeşte despre „spiritus animales” în De passionibus animae, I.
  51. Johannes Thomasius în penultimul tablou al celei de-a doua drame rosicruciene: Încercarea sufletului, tabloul doisprezece.
  52. Se spunea... din sentimentul de minunare se naşte întreaga filosofie: Aristotel, Metafizica, cartea I, capitolul 2.
  53. Desenul nu a fost reţinut de către stenograf.
  54. în mica mea lucrare, apărută cu mulţi ani în urmă: Adevăr şi ştiinţă. Preambul la Filosofia libertăţii, GA 3, apărută în 1892.
  55. „Să nu te opreşti în depărtările cosmice”: În primul tablou, Capesius începe cu cuvintele „În gândirea ta trăiesc gânduri cosmice...”.
  56. horror vacui: „Teama de vid”, expresie ce se datorează lui Aristotel şi se referă la o presupusă aversiune a naturii faţă de spaţiul gol, ce are drept rezultat faptul că pretutindeni există „ceva”.
  57. Capesius se teme să nu fie cuprins de acest orgoliu: Încercarea sufletului, capitolul cinci.
  58. Broca, marele medic şi filosof... referitor la centrul vorbirii: Paul Broca (1824-1880), medic şi antropolog francez, a fost primul care a dovedit localizarea facultăţii vorbirii în anumite circumvoluţiuni ale creierului mare (circumvoluţiuni Broca).
  59. Nu eu, ci Christos în mine: Galateni 2,20.
  60. Eschil, 526-456 Î.Ch.; Sofocle, 496-406 Î.Ch.
  61. definiţia aristotelică de frică şi compasiune: În Poetica, capitolul 6.
  62. o notiţă interesantă despre finalul Faustului lui Goethe: în Hans Gerhard Gräf, Goethe despre opera sa poetică, partea a II-a, volumul 2, Frankfurt am Main, 1904, p. 84.
  63. „Cine cu zel s-a străduit, poate să fie mântuit”: Goethe, Faust II, „Îngeri”, versurile 11936-11937.
  64. Hermann von Helmholtz, 1821-1894, fiziolog şi fizician.
  65. Wilhelm Ostwald... la întrunirea de la Lübeck: Wilhelm Ostwald (1853-1932), chimist. Învingerea materialismului ştiinţific, conferinţă ţinută la a treia şedinţă generală a adunării Societăţii naturaliştilor şi medicilor germani la Lübeck, 20 septembrie 1895. Leipzig, 1895.
  66. teorii atomiste: Vezi Contribuţii la Ediţia completă Rudolf Steiner, nr. 63, cu diferite afirmaţii ale lui Rudolf Steiner referitoare la problema atomistă.
  67. William H. Thomson, Lord Kelvin, 1824-1907, fizician englez.
  68. A apărut o broşură: Neidentificată.
  69. Heinrich Schramm, din 1868-1874 director al liceului real Wiener-Neustadt. Cartea menţionată a apărut în 1872.
  70. Charles Darwin, 1809-1882, On the Origin of Species by means of natural Selection, 1859.
  71. Ernst Haeckel, 1834-1919, Despre teoria evoluţionistă a lui Darwin, conferinţă ţinută la a 38-a adunare a naturaliştilor şi medicilor germani din Stettin, la 19 septembrie 1863.
  72. Carl Gegenbaur, 1826-1903, Principii ale anatomiei comparate, Leipzig 1859, ed. a 2-a, revăzută, 1870.
  73. >Hermann Klaatsch, 1863-1916. Medic şi antropolog.
  74. aşa-numita Şcoală freudiană: Sigmund Freud (1856-1939), fondatorul psihanalizei.
  75. William Jones, 1842-1910, fondatorul pragmatismului.
  76. F.C.S. Schiller, 1864-1937, profesor la Oxford, reprezentantul pragmatismului, pe care el a încercat să-l îmbine cu umanismul.
  77. Franz Brentano, 1838-1917, filosof. Fondatorul psihologiei descriptive. Vezi şi Rudolf Steiner, Despre enigmele sufletului (GA 21), cap. „Franz Brentano – Un necrolog”şi „Separarea sufletescului de extrasufletesc de către Franz Brentano”.
  78. Robert Hamerling, 1830-1889, Atomistica voinţei. Contribuţii la critica cunoaşterii moderne. Vezi şi Rudolf Steiner, Cursul vieţii mele, GA 28, cap. VIII; Despre enigma omului, GA 20, cap. „Imagini din lumea de idei din Austria”.
  79. Vincenz Knauer, 1828-1894, docent privat în filosofie la Viena. El vorbeşte de Hammerling în Problema principală a filosofiei, în evoluţia şi rezolvarea ei parţială de la Thales până la Robert Hammerling, prelegeri ţinute la Universitatea din Viena, Viena-Leipzig, 1892.
  80. Concepţia despre lume a lui Goethe (1897), GA 6.
  81. prefaţa la operele de ştiinţe ale naturii ale lui Goethe: Scrierile de ştiinţe ale naturii ale lui Goethe, cu introduceri, note de subsol şi explicaţii în cadrul textului, editată de Rudolf Steiner în „Deutsche National-Litteratur” a lui Kürschner. Reeditare a primei ediţii, Dornach, 1965, vol. III, Prefaţă, GA 1 c.
  82. Karl Rosenkranz, 1805-1879, profesor angajat de filosofie al Universităţii din Königsberg. Goethe şi operele sale, Königsberg, 1847.


AcasăLucrări OnlineIndex GA129PrecedentaUrmătoarea