Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA303PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
DEZVOLTAREA SĂNĂTOASĂ A FIINȚEI UMANE

GA 303

NOTE


Înainte de a începe acest curs de pedagogie, Rudolf Steiner a adresat aceste cuvinte participanților reuniți în „Sala albă” a Primului Goetheanum:

„Doamnelor și Domnilor, acest curs nu era prevăzut decât pentru un cerc restrâns, și iată că a venit atâta lume încât se înțelege că nu vom putea ține acest curs așa cum trebuie dacă suntem atât de înghesuiți aici, în această sală. Ar fi imposibil; veți observa curând, dacă veți fi obligați să fiți prezenți în timpul conferinței și în timpul traducerii. Din acest motiv, trebuie să mă hotărăsc să țin acest curs de două ori, prima dată, în fiecare zi la ora 10, și apoi, în primul rând pentru acele persoane care vor să li se traducă, deoarece din punct de vedere tehnic nu se poate face altfel, la ora 11. Eu voi începe, așadar, prima conferință în fiecare zi la ora 10 fix, iar repetarea va urma apoi la ora 11. Lucrurile ar putea fi organizate, poate, și astfel: toți participanții care vin din Anglia, Olanda și Scandinavia să asiste la a doua conferință, iar ceilalți la prima.”

Numai varianta a doua a conferințelor a fost stenografiată. Conferința era împărțită în două sau trei părți, marcate prin niște aliniate mari. După fiecare parte urma traducerea făcută de Georg Kaufmann (G. Adams).

Textul acestei ediții urmează – cu infime excepții – versiunea pe care Marie Steiner a dat-o pentru prima ediție a conferințelor.

  1. Miss Mackenzie, era din 1910 profesoară de pedagogie la Universitatea College din Cardiff (Țara Galilor).
  2. Rudolf Steiner: Das lebendige Wesen der Anthroposophie, GA 252. S. Rihouët Coroze: „Rudolf Steiner. O epopee a spiritului în secolul XX”.
  3. Rudolf Steiner se referă aici la faptul că în acea vreme Annie Besant și Leadbeater propovăduiau revenirea lui Christos, spunând că încarnarea lui Christos ar fi tânărul hindus Krishnamurti. Acesta s-a distanțat mai târziu de acest rol pe care ei i-l destinaseră.
  4. Edouard Schuré, 1841-1929: „Le Drame sacré d’Éleusis”, cu prologul „Le rapt de Perséphone”, trad. Marie Steiner.
  5. Rudolf Steiner: Patru drame-misterii: Poarta inițierii (1910), Încercarea sufletului (1911), Păzitorul pragului (1912) și Trezirea sufletelor (1913), GA 14.
  6. Rudolf Steiner: Die soziale Frage als Bewusstseinsfrage (1919), GA 189. M. M. Molt, R. Boss și Kühn.
  7. Jean-Jacques Rousseau, 1712-1778: „Du contrat social”, această lucrare a avut o influență decisivă asupra Revoluției franceze; „Discours sur les sciences et les arts”, 1750 (Gallimard folio 1981) și „Émile, ou de l’éducation”, 1762.
  8. Rudolf Steiner: Apel redactat și pronunțat în februarie 1919, tipărit sub formă de broșură în martie 1919; în GA 24
  9. Rudolf Steiner: Puncte centrale ale problemei sociale (1919), GA 23.
  10. Emil Molt, 1876-1936: consilier comercial, patron al fabricii de țigarete Waldorf-Astoria din Stuttgart. În 1919, el a întemeiat Școala Liberă Waldorf din Stuttgart, mai întâi pentru copiii muncitorilor și funcționarilor fabricii sale. La solicitarea sa, Rudolf Steiner și-a asumat organizarea și conducerea școlii. În zilele noastre, școlile Waldorf sunt răspândite în întreaga lume, ele sunt în număr de 300 și mereu sunt înființate altele noi.
  11. Rudolf Steiner: Știință medicală și medicină, 20 de conferințe, 1920, GA 312, Terapeutică și știință spirituală, 9 conferințe, 1921, GA 313.
  12. Rudolf Steiner: Cursul despre lumină. Primul curs de științe naturale. Lumină, culoare, sunet – masă , electricitate, magnetism: „Licht, Farbe, Ton – Masse, Elektrizität, Magnetismus (1919-1920) (primul curs de științele naturii), GA 320; Geistwissenschaftliche Impulse zur Entwickelung der Physik II: „Die Wärme auf der Grenze positiver und negativer Materialität” (1920) (al doilea curs de științele naturii), GA 321; Astronomia și științele naturii (1921) (al treilea curs de științele naturii), GA 323.
  13. Galileo Galilei, zis Galileu, 1564-1642, ilustru matematician, fizician și astronom italian.
  14. Nicolaus Copernic, 1473-1543, celebru astronom polonez: „Tratat despre revoluțiile lumilor celeste”. Condamnat de papa Paul V.
  15. Giordano Bruno, 1548-1600, filosof italian, el opunea creștinismului religia naturii. A fost ars pe rug la Roma.
  16. Herbert Spencer, 1820-1903, filosof englez: „Educație” (1861).
  17. Ralph Waldo Emerson, 1803-1882, scriitor american: „Reprezentanții omenirii” (1850).
  18. Immanuel Kant: „Istorie generală a naturii și teorie a cerului”, 1775, mai ales ipoteza nebuloasei originare, și Laplace: „Expunerea sistemului lumii”, 1796.
  19. Hermann Rollett, 1819-1904. Despre această întâlnire, vezi conferința din 13.10.1922 în „Geistige Wirkenskräfte im Zusammenleben von alter und junger Generation” (1922), GA 217.
  20. Charles Darwin, 1809-1882: „Despre originea speciilor prin intermediul selecției naturale”, Londra 1859. „Descendența omului și selecția sexuală”, Londra 1871. „Exprimarea emoțiilor la om și la animale”, Londra 1872.
  21. Ernst Haeckel, 1834-1919, vezi „Die Welträtsel. Gemeinverständliche Studien über monistische Philosophie”, Bonn 1899.
  22. Emil Du Bois-Reymond, 1818-1896: „Darwin versus Galiani”, discurs rostit în șe-dința publică a Academiei Regale a Științelor din Prusia la a 230-a aniversare a lui Leibnitz, 6.07.1876.
  23. Rudolf Steiner: Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904-1905), GA 10. Știința ocultă (1910), GA 13.
  24. Expresia „leiblich-physisch” sau „physisch-leiblich”, asociată cu „geistig-seelisch” sau „seelisch-geistig”, se referă la corpul viu, alături de suflet și spirit. Ea este tradusă când prin „corporal-fizic”, când prin „fizic-eteric”, opunându-se „sufletesc-spiritualului”, pentru a sublinia raporturile dintre cele patru elemente constitutive ale ființei umane (n. t. fr.).
  25. John Stuart Mill, 1806-1873: principalul reprezentant al empirismului moral.
  26. Rudolf Steiner: „Dar prin faptul că materia nu există și nu poate acționa niciodată fără spirit, nici spiritul fără materie, materia poate și ea să se înalțe, la fel cum spiritul nu se epuizează, poate să-și ia dreptul de a atrage și de a respinge.” Comentarii la „Imn către Natură”, în Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, vol. II, editate și comentate de Rudolf Steiner în „Deutsche National-Literatur” de Kürschner în 5 volume (1884-1897), GA 1 a-e.
  27. Rudolf Steiner: Despre enigmele sufletului (1916), GA 21.
  28. Rudolf Steiner: Conducerea spirituală a omului și a omenirii (1911), GA 15.
  29. Rudolf Steiner: Filosofia Libertații (1894), GA 4.
  30. Rudolf Steiner: Considerații esoterice asupra legăturilor karmice (1924), vol. 1-6, GA 235, 236, 237, 238, 239, 240.
  31. Karl Ludwig von Knebel, 1744-1834.
  32. Oskar Pfungst: „Das Pferd des Herrn von Osten (Der kluge Hans), Ein Beitrag zur experimentellen Tier-und Menschen-Psychologie”, cu o introducere a profesorului C. Stumpf, Leipzig 1907, și „Der Streit um die rechnenden Pferde”, conferință prezentată la Societatea de Psihologie din München de către Max Ettlinger la 27.02.1913.
  33. Rudolf Steiner: Teosofia (1904), GA 9.
  34. Rudolf Steiner: „Introduceri” la Konferenzen mit den Lehrern der Freien Waldorfschule (1919-1924), GA 300a.
  35. Oskar Peschel, profesor de geografie la Leipzig: „Die Lehren der jüngsten Kriegsgeschichte”, articol din 17.07.1866.
  36. Rudolf Steiner: Cursul vieții mele (1923-1925), vol. 1 și 2, GA 28.
  37. Lorenz Oken, 1779-1851, a prezentat în „Manual de filosofie a naturii” (3 părți, 1808-1811) un sistem care înglobează toate regnurile naturii.
  38. John Dewey, 1859-1952: „Democracy and education”, 1916 și „Human nature and conduct”, 1922. Fără îndoială că la concepțiile sale pedagogice cunoscute încă de pe atunci și la scrierile sale se referă Rudolf Steiner.
  39. Karl Vogt, 1817-1895: unul dintre principalii reprezentanți ai materialismului în secolul al XIX-lea. „Știința și credința cărbunarului”, Giessen 1885, „Lecții despre om”, Giessen 1863.
  40. Goethe: „Faust” I, Cabinet de studiu. Discuția dintre Mefistofel și student.
  41. Georg Henry Lewes, 1817-1878: „The life and works of Goethe”, Londra 1855, 2 volume.
  42. John Milton, 1608-1674: „Paradisul pierdut”, 1667.
  43. Sfântul Augustin, 354-430: „De quantitate animae”.
  44. Rudolf Steiner: Puncte centrale ale problemei sociale (1919), GA 23.
  45. Jeremy Bentham, 1748-1832, întemeietorul utilitarismului moral.
  46. Herbert Spencer, 1820-1903, filosof englez: „Educație” (1861).
  47. Vladimir Soloviov, 1853-1900. Vezi introducerea la „Bazele religioase ale vieții”.
  48. Leviticul 19, 18. Marcu 12, 31.
  49. Geneza 1, 27.
  50. Lux mundi: „A series of studies in the religios of the incarnation”, Ed. Charles Gore, Londra 1889.
  51. Aceste întrebări n-au fost stenografiate.
  52. Rudolf Steiner: Goethes Weltanschauung (1897), GA 6.
  53. Rudolf Steiner: Arta în misiunea ei cosmică (1923), GA 276, Eurythmie. Die Offenbarung der sprechenden Seele (1918-1924), GA 277.
  54. Adică atunci s-a petrecut ceea ce a descris persoana care a pus întrebarea.
  55. Rudolf Steiner se referă aici la conferințele prezentate la Stuttgart la 11, 18 mai și 1 iunie 1919, din ciclul Geisteswissenschaftliche Behandlung sozialer und pädagogischer Fragen (1919), GA 192.
  56. Anatol Vasilievici Lunacearski, 1875-1833, scriitor rus și om politic; din 1917 până în 1929, comisar al poporului pentru cultura proletară.
  57. Rudolf Steiner: Alte und neue Einweihungsmethoden (1922), GA 210.
  58. Otto von Bismarck, 1815-1898.
  59. >Maximilien M. I. de Robespierre, 1758-1794.
  60. Rudolf Steiner: Cursul vieții mele (1923-1925), cap. XXVIII, GA 28.
    Mucke/A. Rudolph: „Amintiri, Rudolf Steiner și Universitatea populară din Berlin 1899-1904”.
  61. Rudolf Steiner, la recomandarea profesorului Karl Julius Schröer a fost, din 10.07.1884 până la 29.09.1890, în casa lui Ladislas Specht, agent comercial în industria bumbacului, din Viena, preceptor al celor patru fii ai acestuia: Richard, Arthur, Otto și Ernst. Vezi Cursul vieții mele (1923-1925), GA 28.
  62. Karl Schubert, 1881-1949, profesor Waldorf la clasa pentru copii retardați.
  63. Tabesul dorsalis este menționat aici ca exemplu, după toate aparențele în legătură cu ideea care era vehiculată odinioară despre această boală. Acest termen nu trebuie luat în sensul pe care i-l dă noua diagnoză. Căci, în sensul restrâns al cuvântului, tabesul este boala care, lucru recunoscut, nu afectează decât elementele senzitive ale sistemului nervos. Interpretarea lui Rudolf Steiner prezentată aici este, fără îndoială, pertinentă; de altfel, tocmai în acest caz, ea nu este deloc infirmată de faptul că, după cum arată datele despre boală oferite de observația exterioară, așa-numiții nervi motori nu sunt afectați. Din acest context și din altele, trebuie să presupunem că termenul „tabes” este luat aici într-un sens mai larg, referindu-se la toate maladiile care se manifestă prin tulburări ale mobilității corelate cu alterările măduvei spinării, așadar, inclusiv ceea ce se numește mielită. De aceea, observația lui Rudolf Steiner, care spune că și aici este întrerupt nu un element motor, ci percepția internă, ar fi, formulată astfel, stimulatoare și fertilă. Dr. W. Bopp.
  64. Thomas H. Huxley: „Grundzüge der Physiologie”.
  65. Rudolf Steiner: Esența elementului muzical și trăirea sunetului în om (1906, 1920-1923), GA 283, Eurythmie als sichtbarer Gesang (1924), GA 278 – a se vedea în legătură cu această temă.
  66. Kathleen Schlesinger: „The greek aulos”, 1939, a se vedea și
    H. Ruland: „Ein Weg zur Erweiterung des Tonerlebens” (Ed. Die Pforte, Basel, 1981).
  67. Rudolf Steiner: cu ocazia celui de-al doilea curs pentru medici și studenți în medicină GA 313 (vezi nota 11), a dezvoltat în șase conferințe o euritmie terapeutică, practicată, în claborare cu medicii, de către euritmiștii curativi formați în acest scop: Heileurythmie, 6 conferințe (1921, 1922), GA 315.

AcasăLucrări OnlineIndex GA303PrecedentaUrmătoarea