Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner
VALORI UMANE ÎN EDUCAȚIE

GA 310

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României STEINER, RUDOLF Valori umane în educație / Zece conferințe publice, ținute în Oosterbeek-Arnhem/Olanda din 17-24 iulie 1924 / Rudolf Steiner; trad.: Delia Popescu. — București: Univers Enciclopedic Gold, 2023 ISBN 978-606-096-131-4 I. I. Popescu, Delia (trad.) 14

UNIVERS ENCICLOPEDIC BOOKS
UNIVERS ENCICLOPEDIC INIȚIERI
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, București, 010784
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro

Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro

COPERTA IV

Teza care stă la baza acestor prelegeri, este aceea că adevărata educaţie trebuie să se întemeieze pe cunoaşterea fiinţei umane în ansamblul ei şi că o astfel de cunoaştere nu poate fi obţinută fără iubire. Pe această bază, Steiner prezintă înţelegerea sa asupra fiecărui aspect al dezvoltării copilului — corporal, psihologic şi spiritual. În acelaşi timp, el arată că, pentru a se dovedi demni de chemarea lor, profesorii trebuie să înceapă un proces de dezvoltare interioară. În viziunea lui Steiner, fiinţele umane sunt cele care dau valoare şi sens lumii. Cu toate acestea, educaţia modernă subminează treptat acest sens. Prelegerile de faţă demonstrează că educaţia poate vindeca această lipsă de sens şi poate restabili sensul omenirii în lume. Steiner discută, de asemenea, despre funcţionarea practică, de zi cu zi, a şcolii. El vorbeşte despre stilurile de predare, despre conferinţele profesorilor, despre întâlnirile dintre părinţi şi profesori şi despre modul în care educaţia Waldorf este legată de mişcarea antroposofică. Această carte, servind ca o bună introducere în concepţia lui Steiner cu privire la educaţie, reprezintă, de asemenea, rodul a patru ani de experienţă în şcoala Waldorf.

CUPRINS

CONFERINȚA I — Arnhem, 17 iulie 1924

Trezirea convingerii pedagogice din cunoașterea întregului om. – Condițiile unei pedagogii conforme cu realitatea.

Omul trebuie înțeles ca trup, suflet și spirit. Răul fundamental pentru toate dereglările sociale: Lipsa de atenție și lipsa de interes a oamenilor unii față de ceilalți. În ziua de azi domnește încrederea numai în gândirea mecanicistă. Pedagogia experimentală. Iubirea ca forță de cunoaștere. Lipsa de valoare a idealurilor omenești abstracte în pedagogie. Rodnică este doar contemplarea concretă a copilului ca ființă care-și aduce spiritual-sufletescul din lumile spiritual divine în corporalitatea fizică. Cu această atitudine, profesiunea de educator devine oarecum o profesiune de preot, care este în serviciu la „altarul unui cult inversat”. Un exemplu de considerare conformă cu realitatea a omului: retrospectiva vieții de-a-lungul evoluției omenirii până când sufletesc-spiritualul și fizicul se dezvoltă în paralel. Pedagogie străină de lume și pedagogie conformă cu realitatea.

CONFERINȚA a II-a — Arnhem, 18 iulie 1924

Viața omenească în lumina științei spirituale. – Constituția fizică a copilului, o expresie a individualității spirituale. Iubire pedagogică izvorâtă din cunoașterea omului.

Goethe: Manifestare armonioasă a karmei, Schiller: Manifestare cu piedici a karmei. Un alt exemplu (Ludwig Jocobowski): Piedici în manifestarea impulsurilor prenatale. Influența ocultă din schițele lui Schiller «Cavalerii de la Malta» și «Demetrius», ostilitatea legată de acestea a cercurilor oculte și circumstanțele misterioase ale morții lui Schiller. Trezirea iubirii față de copil printr-o cunoaștere a omului aprofundată spiritual-științific. Transformarea profesiunii de educator în aceea de preot. Primul septenal de viață: mersul, vorbirea, gândirea. Legătura dintre învățarea mersului și aspectul fizic al dezvoltării capului, dintre învățarea vorbirii și aspectul sufletesc al dezvoltării sistemului ritmic. Vocea copilului ca expresie a predispozițiilor sufletesc-spirituale. În locul judecării abstracte a talentelor copilului: Străvederea manifestării fizice ca imagine a spiritualului individual. Ajutorul pentru configurarea fizicului ca bază a spiritualului.

CONFERINȚA a III-a — Arnhem, 19 iulie 1924

Diferențierea pe diferitele epoci ale vieții omenești. – Mersul, vorbirea și gândirea la copilul mic și în dezvoltarea ulterioară a tânărului.

Primul septenal de viață până la schimbarea dentiției: Dezvoltarea limbajului din raporturile de mișcare și din gesturi și dezvoltarea gândirii din limbaj; orice educație trebuie să fie bazată pe principiul imitației. Bolile de la vârsta de adult sunt o consecință a greșelilor de educație în primii ani ai copilăriei. Legătura aparte dintre maestru și cal la așa-numitul cai socotitori. Al doilea septenal de viață până la pubertate: educarea din autoritatea de la sine-înțeleasă în elementul imaginativ și al limbajului înrudit; solicitarea sentimentului și încă nu a intelectului. Un exemplu pentru vizualizarea nemuririi sufletului. La această vârstă copilul este un estetician: lui îi place Binele și îi displace Răul. Dezvoltarea scrisului din desen și a cititului din scris. Esența vocalelor și a consoanelor (Teoriile „Ham-ham” și „Bing-bang”). Jucării adecvate fanteziei copilului, în special păpușile. Plastifierea și considerarea alcătuirii oaselor la predarea antropologiei

Răspunsuri la întrebări

CONFERINȚA a IV-a — Arnhem, 20 iulie 1924

Apropierea vie de natura copilului prin întemeierea unui raport cu lumea. – Învățământul dintre cel de-al doilea septenal de viață cu privire la cele trei subdiviziuni ale sale.

Predispozițiile germinative ale mersului, respectiv gesturile, vorbirea și gândirea în primul septenal de viață; dezvoltarea deplină a acestora în primele trei septenale de viață. După schimbarea dentiției, se eliberează o parte a forțelor trupului eteric ce fuseseră mai înainte legate de trupul fizic; ele devin acum purtătoare ale memoriei și ale sufletescului. Legătura dintre forțele plastice, formatoare, cu trupul eteric și ale muzicii cu trupul astral. Transformarea dintre cel de-al 9-lea și cel de-al 10-lea (9 1/3) an de viață: diferențierea mai conștientă dintre Eu și lumea din afară. Începutul predării botanicii și zoologiei. Considerarea plantei în legătură cu Pământul, a animalului în legătură cu omul. Legătura dintre artele plastice (trupul eteric) și muzică (trupul astral) în euritmie. Euritmia și gimnastica. Predarea istoriei și a geografiei în imagini clasice-picturale și nu încă în privința cauzei și efectului. Luarea în considerare a conceptului de cauză abia după împlinirea vârstei de 12 ani. (112/3) Problematica „învățământului de concepție”. În locul conceptelor încremenite, concepte vii, capabile de transformare. Incapacitatea materialismului de a înțelege materia.

CONFERINȚA a V-a — Arnhem, 21 iulie 1924

Înfăptuirea practică a bazelor pedagogice în Școala Waldorf Liberă. – Configurarea conformă copilului a întregii vieți școlare.

Consiliul pedagogic: sufletul educației și al predării. Aprecierea corectă a însemnătății dotărilor aparte ale copilului cu ajutorul privirii psihologice. Cuprinderea spiritul-sufletescului și a corporalității fizice ca unitate, în special în privința copiilor retardați spiritual. Necesitatea ca învățătorul să-și însușească suficiente cunoștințe despre sănătate și boală. Importanța medicului școlar. Însoțirea pedagogică a unui copil hidrocefal de către Rudolf Steiner, ca profesor particular. Caracterul clasei este imprimat de procentul băieților și al fetelor. Configurarea orarului. Învățământul principal ca învățământ pe epoci. Predarea limbilor străine de la începutul școlii. Repartizarea specifică a materiilor înainte de amiază și după amiază. Disciplina școlară. Temele. Aprecierea corectă a cunoștințelor de specialitate și a însușirii umane pentru profesia de învățător. Configurarea liberă a orarului sau prescripțiile restrictive – cazul special Württenberg.

CONFERINȚA a VI-a — Arnhem, 22 iulie 1924

Aducerea vieții și a perspectivelor lumii în pedagogie. – Pubertatea și cel de-al treilea septenal.

Colaborarea dintre învățători și părinți. Importantul moment de tranziție dintre vârsta de 9 și 10 ani (9 1/3): întrebările nerostite ale copilului față de educator în privința lumii divine supra-ordonatoare din care acționează educatorul. Necesitatea atitudinii obiective față de propriii copii. „Preferații” din clasă ai învățătorului. Deschiderea față de lume. Nu este îngăduit ca antroposofia să fie adusă nemijlocit în predare. Educarea copiilor în mediul lor social tradițional, fără cămine de educație rurală, aducerea „lumii” în școală. Problematica metodelor lui Fröbel. – Simțul înnăscut al copilului pentru anumite calități ale culorilor. Elaborarea de concepte vii. Caracterul abstract al teoriei relativității. La fel cum se dezvoltă în primul septenal mersul, în cel de-al doilea vorbirea, gândirea ajunge la o deplină dezvoltare în cel de-al treilea septenal; abia acum tânărul devine capabil să formuleze judecăți corecte. Emanciparea conștienței datoriei de sentimentele de plăcere și neplăcere ca bază a libertății lăuntrice. Recunoștință-iubire-datorie. Pubertatea: iubirea care acționa anterior lăuntric, devine iubire exterioară. Rezultatele cercetării spiritual-științifice despre ființa bărbatului și a femeii.

CONFERINȚA a VII-a — Arnhem, 23 iulie 1924

Specificul temperamentelor în organizația umană. – Educarea din înțelegerea unității dintre spiritual și fizic.

Fizicul și spiritualul trebuie concepute ca unitate. Exemple de măsuri terapeutice pe baza acestei înțelegeri: paloare – despovărarea memoriei; înroșire – solicitarea memoriei. Temperamentul ca expresie a colaborării dintre fizic și spiritual. Măsuri educaționale și de hrănire pentru armonizare. Exemple: melancolie și sangvinism, legătura lor cu funcția ficatului și consumul de zahăr. Temperamentul poporului englez și al celui rus în legătură cu consumul de zahăr. Influența cartofilor asupra memoriei, tratamentul terapeutic la copii. Modificarea inteligenței și a memoriei în Europa prin introducerea cartofilor în alimentație în ultima vreme. Influența cafelei și a ceaiului asupra desfășurării gândurilor: jurnalist și diplomat. Efectul cartofilor asupra digestiei și creierului, efectul asupra trupului astral. – Unitatea pierdută dintre știință, artă și religie trebuie redobândită pentru pedagogie.

CONFERINȚA a VIII-a — Arnhem, 24 iulie 1924, înainte de amiază

Vederea laolaltă a corporalității și a spiritual-sufletescului printr-o cunoaștere desăvârșită a omului. – Dobândirea înțelegerii față de elementele ființiale componente ale omului în formarea învățătorilor prin exerciții în sculptură, muzică și limbaj.

Pentru educator este necesară o cunoaștere deplină, desăvârșită a omului, după organizațiile sale fizică, eterică, astrală și a Eului. Puncte de vedere spiritual-științifice în privința eredității: trupul fizic până la vârsta de șapte ani ca model pentru trupul eteric pentru alcătuirea celui de-al doilea trup. Dobândirea înțelegerii pentru trupul eteric, trupul astral și Eu prin exersarea modelării, a muzicii și vorbirii în formarea învățătorilor. Desprinderea de sine și apropierea de obiect. Pentru copii este caracteristic un mod de exprimare „adjectival”, și nu unul „relațional”. Problema recitării în cor a poeziilor. Relativ la predarea istoriei: între 10 și 12 ani, descrierea imaginativă a personalităților și a condițiilor lor de viață; abordarea principiului cauzalității abia după vârsta de 12 ani; exemplu pentru ilustrarea intervalului temporal dintre evenimentele istorice pornind din prezent. – Relativ la metodica predării aritmeticii: introducerea adunării și a scăderii prin exemple.

CONFERINȚA a IX-a — Arnhem, 24 iulie 1924, după-amiază

Gimnast, retor și Doctor. – Importanța mondială a pedagogiei.

Civilizația ca imagine a ceea ce se practică în școală. Vechiul Orient: „Datele educă prin exemplul personal, și nu prin predare și învățământ; contrastul în această privință din concepția lui Herbart. Educare unitară, corporală și sufletesc-spirituală în Școala Waldorf. Grecia: educatorul este gimnast; dezvoltarea limbajului și a vorbirii din mișcare. Lucrul manual favorizează mobilitatea în gândire; în Școala Waldorf lucrul manual se practică atât pentru băieți cât și pentru fete. Roma și Evul Mediu: educatorul este retor. Școlile retorice la iezuiți. Perioada contemporană: educatorul este doctor, el intermediază știința în locul dezvoltării copilului. Cel mai important aspect pentru pedagogia actuală: învingerea atitudinii de doctor; de la a ști la a putea. Importanța cosmică demonică a științei. Germenii bolșevismului: în știința occidentală abstractă. Ieșirea din concret și căderea în abstract duce la haosul social; catastrofa Războiului Mondial. Educarea trebuie să fie o vindecare de la subuman la omenesc.

CONFERINȚA a X-a: CUVÂNT DE ÎNCHEIERE — Arnhem, 24 iulie 1924, după-amiază

Despre raportul artei pedagogice cu Mișcarea antroposofică.

Pedagogia, la fel ca euritmia și medicina, au crescut prin destin din Mișcarea antroposofică. În vremurile vechi, știința arta și religia erau primite în vechile lăcașuri misteriale din raportul cu ființele lumilor suprasensibile; în ziua de azi, antroposofia este o revelație a lumii spirituale în acord cu știința modernă. La fel cum în secolul I creștinismul era obligat să-și ducă existența în catacombe, dar apoi s-a răspândit în întreaga lume, tot așa va deveni și cercul actualmente încă mic al antroposofilor, tot mai mare. Primele manifestări ale lucrării lui Rudolf Steiner Educația copilului din punctul de vedere al științei spirituale. Inițiativa lui Emil Molt de după război în privința întemeierii unei școli pentru copiii muncitorilor de la fabrica de țigarete Waldorf Astoria. Conducerea de către Rudolf Steiner. Bază antroposofică, dar concepția antroposofică nu se predă în școală. Abnegația cadrelor didactice în fața dificultăților economice durabile. Pedagogia trebuie cultivată în cadrul Mișcării antroposofice cu o iubire plină de dăruire. Poate urma o Universitate antroposofică? Pregătirea clasei care urmează să dea bacalaureatul. Pedagogia ultimelor secole – Forțe de distrugere în viața socială a prezentului.

NOTE

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea