Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA181PrecedentaUrmătoarea

Corecturi

Rudolf Steiner
NECESITĂȚI ÎN PRIVINȚA CONȘTIENȚEI PENTRU PREZENT ŞI VIITOR

GA 181

NOTE

Despre această ediție

Cele trei cicluri din volumul GA 181 au coincis cu sfârșitul primului război mondial. În paralel cu primele două cicluri, Rudolf Steiner a susținut o serie de conferințe publice intitulată Eternul în sufletul uman. Nemurire și libertate, publicat în GA 67. În plus, conferințele sale l-au dus în multe alte orașe, inclusiv la Nürnberg, München, Stuttgart, Leipzig, Viena, Praga și Hamburg. Apoi Rudolf Steiner a plecat în Elveția.

Cu acest volum, marile cicluri pentru membri de la Berlin ajung la sfârșit. Luate împreună, formează un fel de compendiu al antroposofiei, așa cum era disponibil lumii în acel moment. În anii următori, activitățile lui Rudolf Steiner s-au concentrat din ce în ce mai mult la Dornach și Stuttgart. Construcția Goetheanum-ului, care se apropia de finalizare, mișcarea pentru tripartiție și dezvoltarea pedagogiei antroposofice în legătură cu Școala Waldorf din Stuttgart au preluat cea mai mare parte a forței de muncă a lui Rudolf Steiner.

Bazele textului: conferințele din 22 și 29 ianuarie 1918 (conferințele 1 și 2 din primul ciclu) au fost stenografiate de Hedda Hummel, restul de 19 conferințe de Walter Vegelahn. Stenogramele originale nu au fost păstrate; volumul se bazează pe transcrierile stenogrmelor făcute de stenografi.

R. Friedenthal și S. Lötscher au analizat a treia ediție din 1991 și au făcut modificări, listate în ediția germană. Citatele date de Rudolf Steiner au fost comparate cu sursele corespunzătoare și, acolo unde era necesar, adaptate la acestea. Au fost adăugate un registru de nume și un cuprins detaliat. Informațiile au fost verificate și extinse, în special în ceea ce privește numeroasele referințe ale lui Rudolf Steiner la alte conferințe.

Titlul ciclurilor și conferințelor: Conferințele au fost ținute fără titlu și conținut prealabil. Cu toate acestea, primele ediții Vegelahn ale conferințelor din al doilea și al treilea ciclu au deja titluri. Potrivit unui raport, Vegelahn mergea deseori la Rudolf Steiner după ce susținea o conferință și îl punea să-i dea un titlu pentru conferința pe care tocmai o susținuse (vezi Karl Boegner în: „Mitlungen aus der Anthroposphischen Arbeit in Deutschland”, Michaelmas 1959) . Deci, se poate presupune că aceste titluri provin de la Rudolf Steiner.

Nu se cunoaște originea titlurilor conferințelor din primul ciclu, dar din moment ce au fost deja incluse în ediția I din 1922, se poate presupune că, dacă nu provin de la el, au fost aprobate de Rudolf Steiner; acest lucru poate fi de asemenea presupus pentru întreg titlul primelor două cicluri și titlul original al celui de al treilea ciclu.

Titlurile primelor 5 conferințe din primul ciclu au fost schimbate în cea de-a doua ediție a anului 1967, acestea fiind inițial: 22 ianuarie: „Poziția actuală a științelei spirituale”; 29 ianuarie: „O contribuție la cunoașterea naturii umane”; 5 februarie: „Morții și cei vii”; 5 martie: „Gândurile noastre despre morți și lume”; 12 martie: „Legătura omului cu lumea spirituală”.

În ediția din 1967, titlurile conferințelor au fost doar listate în cuprins.

În ceea ce privește desenele: desenele originale de pe tablă ale lui Rudolf Steiner pentru conferințele din 26 martie (conferința a VII-a din primul ciclu) și 9 aprilie (conferința a IV-a din al doilea ciclu) nu au fost păstrate. Deoarece nici stenograma nu era disponibilă, schițele deficitare din stenogramă au trebuit să servească drept model pentru desenele realizate aici de Hedwig Frey.

Publicații anterioare: Cele trei cicluri care formează GA 181 au fost publicate în 1922 de Marie Steiner în Philosophisch-Anthroposophischen Verlag din Berlin în trei volume în așa-numitul format de ciclu, dar cu numărarea continuă a conferințelor:
Conferințele 1–7 (primul ciclu: Moarte pământească şi viaţă cosmică) : ciclul 48
Conferințele 8–14 (al doilea ciclu: Daruri antroposofice pentru viață): ciclul 49
Conferințele 15–21 (al treilea ciclu: Necesităţi în privinţa conştienţei pentru prezent şi viitor): ciclul 50

Prima ediție din ediția completă (GA) Dornach a avut loc în 1967, atât într-un volum, cât și în trei volume separate. Unele dintre edițiile individuale au fost ulterior legate într-un volum la vânzare. Numărarea continuă a prelegerilor a fost păstrată. Cel de-al treilea ciclu a primit noul titlu: «Necesități în privinţa conştienţei pentru prezent și viitor». Ediția a fost prevăzută cu note la text.

Conferința din 30 martie 1918 (din al doilea ciclu) a apărut și în „Gäa Sophia. Jahrbuch der Naturwissenschaftlichen Sektion am Goetheanum», Vol. II, Dornach 1927; și cea din 5 februarie (din primul ciclu) în seria broșată „Rudolf Steiner – Themen aus dem Gesamtwerk»”, Vol. 15: „Das Leben nach dem Tode”, Verlag Freies Geistesleben, Stuttgart 1987.


Note referitoare la text

Lucrările lui Rudolf Steiner în ediția Operelor complete (GA) sunt indicate în note cu numărul bibliografic.


Conferinţa I

  1. acea tripartiţie a omului fizic, pe care am expus-o deja adesea: vezi, pe lângă multe alte conferinţe din opera lui Rudolf Steiner, pe cele din 5 februarie în primul ciclu Moarte pământească şi viaţă cosmică şi din 14 mai 1918 în al doilea ciclu Daruri antroposofice pentru viaţă, din GA 181.
  2. Eu am atras adesea atenţia: vezi, de exemplu, conferinţa din 5 februarie în Moarte pământească şi viaţă cosmică, primul ciclu din GA 181. – Vezi apoi, printre altele, şi conferinţa de la Berna din 29 noiembrie 1917, din: Moartea ca transformare a vieţii (7 conferinţe ţinute în diverse localităţi, 1917/18), GA 182.
  3. pe care eu l-am numit în expunerile recente din revista «Das Reich», trup al forţelor plăsmuitoare: în articolul Cunoaşterea stării dintre moarte şi o nouă naştere, apărut pentru prima oară în «Das Reich» (München), anul I de apariţie, Cărţile 1 şi 4 (aprilie 1916 şi ianuarie 1917). Retipărit în Filozofie şi antroposofie. Articole reunite dintre 1904 şi 1923, GA 35.
  4. Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.
  5. Ştiinţa ocultă în schiţă (1910), GA 13.
  6. Am rostit adesea numele unui om foarte ciudat al prezentului: despre Otto Weininger Rudolf Steiner a vorbit, printre altele, pe 18 martie 1908 în conferinţa «Bărbatul şi femeia în lumina ştiinţei spirituale», în: Cunoaşterea sufletului şi a spiritului (15 conferinţe, Berlin şi München 1907/08), GA 56 şi pe 29 iulie 1916, în: Enigma omului. Fundalurile spirituale ale istoriei omenirii (15 conferinţe, Dornach 1916), GA 170. – Vezi, în continuare, conferinţa din 21 septembrie 1924, din: Consideraţii esoterice asupra legăturilor karmice, volumul 4: «Viaţa spirituală a prezentului în legătură cu Mişcarea antroposofică» (10 conferinţe şi o alocuţiune, Dornach 1924), GA 238.
  7. Otto Weininger, 1880-1903, filosof. – «Geschlecht und Charakter», «Sex şi caracter», Viena şi Leipzig 1902. Vezi şi nota de mai sus.
  8. acest Jurnal italian: este avută în vedere cartea «Über die letzten Dinge» («Despre lucrurile ultime»), cu un Cuvânt înainte biografic de dr. Moriz Rappaport. Weininger a redactat această carte în ultimul său an de viaţă, în Italia (vezi Cuvântul înainte, pag. XVIII ş.u.), iar în 1907 ea a fost publicată postum.
  9. Luaţi, de exemplu, un pasaj cum este cel următor: din cartea «Despre lucrurile ultime» (vezi mai sus), ediţia a 4-a, Viena şi Leipzig 1918, pag. 55 (Aforistice).
  10. Origene, aproximativ 185-253/54 d.Ch., întemeietor al gnosticii creştine.
  11. Puteri exterioare, pe care le-am caracterizat deja adesea: conferinţele din 1 aprilie şi 9 aprilie 1918, şi Nota 1 de la conferinţa a II-a în Daruri antroposofice pentru viaţă, al doilea ciclu din GA 181.
  12. Christian Rosenkreutz: personalitate din secolul XIV/XV, nerecunoscută istoric de către istoria clasică; cunoscută legendar din aşa-numitele Manifeste rosicruciene. Vezi Nota relativă la Johann Valentin Andreae (nota 14). După acesta, Christian Rosenkreutz este un german de origine nobilă, care a trăit între 1378 şi 1484. După Rudolf Steiner, el a fost o personalitate istorică reală. Vezi în acest sens şi Creştinismul esoteric şi conducerea spirituală a omenirii, (23 conferinţe, 1911/12), GA 130.
  13. la sfârşitul articolului meu despre Christian Rosenkreutz din revista «Das Reich»: «Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz», partea a treia, apărut în revista «Das Reich» (München), editată de baronul von Bernus, al treilea an de apariţie, Cartea I (aprilie 1918). Articolul este tipărit în volumul Filozofie şi antroposofie. Articole reunite dintre 1904-1923, GA 35. – Baronul von Bernus i-a adresat lui Rudolf Steiner, pe 11 ianuarie 1916, într-o scrisoare, rugămintea să scrie o introducere pentru tipărirea planificată în «Das Reich» a «Nunţii chimice», apărută pentru prima oară în anul 1616: „Dacă ar fi posibil să doriţi să scrieţi o introducere pentru această nouă ediţie, fie chiar şi numai pe scurt, desigur că aceasta ar avea o mare importanţă”. Modul în care intenţiona Rudolf Steiner să-şi conceapă această contribuţie devine limpede din următorul pasaj al scrisorii sale din 20 martie 1918 adresată lui Bernus: „În articol am ajuns cu interpretarea ‹Nunţii chimice› pe cât de departe este posibil în prezent. Nu aş putea merge mai departe, decât dacă cineva ar pune în dicuție că spiritul interpretării mele din acel articol a fost incorect. În prezentul cadru precis nu este necesar să se ia mai mult în considerare literatura exoterică rosicruciană, decât am făcut-o eu în încheierea articolului. Ceea ce am scris eu însumi chiar la sfârşit despre poziţia lui Andreaes faţă de rosicrucianism este rezultatul înseşi cercetării spirituale. În orice caz, aceasta va produce scepticism la cei care au scris până acum în această privinţă. Dar rezultatul meu spiritual-ştiinţific este bine întemeiat. Dacă aş fi constrâns – prin apariţia de contradicţii – să descriu amănunţit această fundamentare, care ar trece dincolo de cadrul unui articol despre ‹Nunta chimică›. Deocamdată, cred că ceea ce am spus este suficient”. Textul integral «Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz Anno 1459,», consemnat de Johann Valentin Andreae, este, printre altele, accesibil în ziua de azi în ediţia îngrijită de Walter Weber (ediţia a III-a, editura Zbinden, Basel 1978), care conţine şi articolul lui Rudolf Steiner, ca şi explicaţii şi indicaţii cuprinzătoare şi alte expuneri ale lui Rudolf Steiner relativ la această temă.
  14. Johann Valentin Andreae, 1586-1654, preot luteran la Württemberg, scriitor. Faptul că Andreae este autor al «Nunţii chimice» aproape că nu mai este contestat în ziua de azi, însă nu există încă o părere unanimă în privinţa faptului că el este şi autorul aşa-numitelor Manifeste rosicruciene: «Fama Fraternitatis», Cassel, 1614 şi «Confessio Fraternitatis», Cassel, 1615. Opere: «Vita ipso conscripta», editată de F. H. Rheinwald, Berlin 1849; «Turris Babel sive Judiciorum de Fraternitate Rosaceae Crucis Chaos», Straßburg 1619; «Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz anno 1459», Straßburg 1616. Amănunţit se referă la viaţa şi opera sa Frances A. Yates: «Explicaţii sub semnul crucii cu trandafiri», Stuttgart 1975. – Vezi şi conferința a IV-a.

Conferinţa a II-a

  1. clădirii noastre de la Dornach: vezi în această privinţă şi Rudolf Steiner: «Ideea clădirii Goetheanumului», conferinţă cu proiecţie de diapozitive, Berna 29 iunie 1921, în: Goetheanumul ca operă de artă complexă (Volum cu imagini), GA 289, Dornach 1986.
  2. Franz Reuleaux, 1829-1905. «Cultură şi tehnică», conferinţă ţinută la Uniunea Micilor Industrii din Austria de Jos pe 14 noiembrie 1884; Viena, 1884. Despre manganism şi naturism el a spus la pagina 12: „Aş dori să generalizez din nou în scopul folosit de noi acel vechi cuvânt şi să numesc folosirea şi dirijarea forţelor naturii recunoscute în legile lor, manganism; cealaltă direcţie însă, care se distanţează prea puţin altfel decât apărându-se de forţele naturii, cel mult ascultând în taină şi doar în corporaţiile adecvate câteva reţete ale ei, să-l numesc naturism.
  3. Era credinţa naivă care se exprima în cuvintele: ibidem, pag. 16, textual: „Arta şi tehnica ştiinţifică nu se exclud. Este nevoie doar de o strădanie mai mare pentru a le satisface pe amândouă, de o consolidare mai mare şi de o aprofundare spirituală a legilor estetice subtile, pentru a devia asaltul atacurilor distrugătoare ale maşinii. Faptul că cele două pot fi dezvoltate una lângă cealaltă, o arată mişcarea vie actuală din ambele domenii, din Austria şi Germania”.
  4. reprezentarea anumitor drame-misterii: în 1909 a fost reprezentată pentru prima oară piesa «Copiii lui Lucifer» de Edouard Schuré, precedată deja în 1907 de reprezentarea pentru prima oară a operei lui Schuré «Sfânta dramă din Eleusis». În 1910, Rudolf Steiner a redactat prima dramă-misteriu, «Poarta iniţierii», reprezentată în acelaşi an, iar în anii următori au urmat alte trei. Vezi Rudolf Steiner: Patru drame-misteriu (1910-1913), GA 14.
  5. Datorită acestui fapt se grupează în jurul expunerilor artistice din München cicluri de conferinţe: în legătură cu drama lui Schuré «Copiii lui Lucifer», Rudolf Steiner a ţinut ciclul de conferinţe Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer şi fraţii lui Christos (9 conferinţe şi o alocuţiune relativ la aniversarea lui Goethe, München 1909), GA 113. Şi în urma premierelor celor patru drame-misteriu al lui Rudolf Steiner a urmat de fiecare dată un ciclu de conferinţe; Astfel, la Poarta iniţierii, ciclul de conferinţe Tainele creaţiei biblice. Lucrarea din cele şase zile din prima Carte a lui Moise (11 conferinţe, München 1910), GA 122; la Încercarea sufletului, Minuni ale lumii, încercările sufletului şi revelaţiile spiritului (11 conferinţe, München 1911), GA 129; la Păzitorul pragului, Despre iniţiere. Despre veşnicie şi clipă. Despre lumina spirituală şi întunericul vieţii (8 conferinţe, München 1912), GA 138, şi la Trezirea sufletului, Tainele pragului (8 conferinţe, München 1913), GA 147.
  6. un grup prelucrat sculptural: acest grup în lemn se află în ziua de azi într-o încăpere aparte a Goetheanumului, la Dornach.
  7. domnişoara Waller: Mieta Waller-Pyle, 1883-1954, aproximativ din 1907 prietenă şi intimă colaboratoare a Mariei Steiner von Sivers şi a lui Rudolf Steiner în domeniul artistic.
  8. domnişoara Maryon: Louise Edith Maryon, 1872-1924, sculptoriţă, colaboratoare a lui Rudolf Steiner în domeniul artelor plastice.
  9. un roman metafizic: Georg Korf: «Celălalt aspect al lumii», roman metafizic, 1914.
  10. «Steaua Orientului»: Annie Besant, preşedinta Societăţii Teosofice, a întemeiat în 1911, împreună cu C. W. Leadbeater, Ordinul «Steaua Orientului». Ordinul urma să slujească scopului de a-l propovădui pe atunci pe încă-adolescentul Jiddu Khrishnamurti (1895-1986) sub numele de Alcyone drept Christos reîncarnat. Khrishnamurti s-a distanţat ulterior de acest rol pe care intenţionau să i-l atribuie, şi a dizolvat Ordinul.

Conferinţa a III-a

  1. cu 14 zile în urmă: vezi conferinţa din 25 iunie 1918 din acest volum.
  2. eu am indicat aceasta deja cu câtva timp în urmă: ibidem.
  3. Am indicat adesea: vezi ibidem. Vezi şi conferinţa din 2 aprilie 1918 în Daruri antroposofice pentru viaţă, al doilea ciclu din GA 181.
  4. Feodor Mihailovici Dostoievski, 1821-1881, scriitor rus.
  5. în cartea mea «Despre enigma omului»: Despre enigma omului. Aspecte exprimate şi neexprimate în gândirea, vederea şi simţirea unei serii de personalităţi germane şi austriece (1916), GA 20.
  6. Rabrindranath Tagore: Rabindranath Tagore, 1861-1941, filosof şi poet indian, luptător pentru libertate; descendent al unei familii bengaleze, având ca strămoş scriitorul dramatic din secolul VIII Bhatta-Narajana. Conferinţa «Spiritul Japoniei», Leipzig, nedatată (eventual 1918), Editura Der Neue Geist. Apărută şi în: «Anuare prusace», Berlin vol. 171, caietul I, ianuarie 1918, pag. 21-37. Sub titlul «Naţionalismul în Japonia», conferinţa a apărut cu un text uşor extins în: Tagore: «Naţionalismul», Leipzig, nedatat). Editura Der Neue Geist, pag. 63-123. (În biblioteca lui Rudolf Steiner existau toate cele trei ediţii, dar Rudolf Steiner menţionează prima ediție.)
  7. Ku Hung Ming, autor al operei citate în mod diferit de către Rudolf Steiner «Spiritul poporului chinez şi ieşirea din război», Jena 1916.
  8. marea ducesă Sophie von Sachsen-Weimar, 1824-1897; vezi în privinţa ei expunerile lui Rudolf Steiner din: Articole reunite relativ la istoria şi istoria culturală dintre anii 1897 şi 1901, GA 31.
  9. un fost ministru al finanţelor: între 1913 şi 1921 preşedinte al «Societăţii Goethe» din Weimar a fost ministrul prusac de stat şi al finanţelor în retragere, preşedintele provinciei Rhein, Georg Kreuzwendedich, baron de Rheinbaben, 1855-1921.
  10. Eu am atras de curând atenţia: vezi conferinţa din 3 iulie 1918 din acest volum.
  11. Sir Austen Henry Layard, 1817-1894, om de stat englez, cercetător al antichităţii şi scriitor. Vezi:  «Nineveh und Babylon. Nebst Beschreibung seiner Reisen in Arme- nien, Kurdistan und der Wüste» («Ninive şi Babilon. Împreună cu descrierea călătoriilor în Armenia, Kurdistan şi în deşert»), Leipzig, fără indicaţie de an, pag. 505.
  12. Chiar acum a apărut din nou o cărţulie: nu s-a putut identifica despre ce anume este vorba.

Conferinţa a IV-a

  1. Noi am atras deja adesea atenţia: conferinţa din 25 iunie 1918 din acest volum.
  2. Herman Grimm, 1828-1901, «Viaţa lui Michelangelo», 1860-1863, 2 volume.
  3. Bernhard von Clairvaux, 1091-1153, Părinte al Bisericii şi unul dintre cei mai importanţi mistici ai Evului Mediu. În 1147 a mobilizat oamenii pentru cea de-a doua cruciadă şi a fost unul dintre cei mai activi încurajatori ai acesteia. În 1174 a fost sanctificat de către Papa Alexandru al III-lea.
  4. Jakob Böhme, 1575-1624, de profesiune pantofar la Görlitz. Mistic şi filosof, a fost primul care şi-a scris operele în limba germană.
  5. Carl von Eckartshausen, 1752-1803, mistic. A redactat opere mistice şi alchimiste.
  6. Am ţinut cândva o conferinţă la Kolmar: «Filosofia creştinismului în lumina teosofiei», ţinută pe 21 noiembrie 1905, netipărită.
  7. Gottfried von Bouillon, duce de Niederlothringen, conducător al primei cruciade, a purtat după cucerirea Ierusalimului (1099) titlul de «Ocrotitor al Sfântului Mormânt», mort în 1110.
  8. Heinrich al II-lea, cel Sfânt973-1024, ultimul împărat din Casa de Saxonia. Rege începând din 1002, între 1014 şi 1024, împărat. În 1146 a fost sanctificat. În opera tipărită de până acum, Rudolf Steiner l-a menţionat pe împăratul Heinrich al II-lea de Saxonia în mod asemănător în diferite conferinţe. Formularea Ecclesia catholica non romana nu a putut fi dovedită în literatura consultată.
  9. Enrico Dandolo, 1108-1205, doge al Veneţiei începând din 1192.
  10. Era capitalistă: în ediţiile anterioare scria: Aura capitalistă.
  11. Am spus adesea: vezi, de exemplu, conferinţele din 1 iunie 1913, din: Bazele oculte ale Bhagavad-Gita (9 conferinţe, Helsingfors 1913), GA 146, şi din 22 martie 1917 («Viaţă, moarte şi nemurirea sufletului în Univers»), din: Spirit şi substanţă, viaţă şi moarte (7 conferinţe, Berlin 1917), GA 66.
  12. eu am indicat deja …, am menţionat deja acest lucru în ultimul caiet din revista «Das Reich»: vezi conferinţa din 25 iunie 1918 din acest volum şi Nota 13 de la conferinţa I.
  13. Am fost recent într-un castel din Europa Centrală: pe 17 iunie 1918 Rudolf Steiner a vizitat, împreună cu Marie Steiner şi familiile Polzer şi Klima, pornind de la Praga, castelul Karlstein. Deşi tablourile menţionate, care sunt atribuite pictorului din Straßburg Nikolas Wurmser şi trebuie că au fost create între anii 1356-1365, arată viaţa lui Wenzel cel Sfânt (secolul X), în cadrul acestora poate fi văzută şi expunerea nunţii chimice a lui Christian Rosenkreutz. Vezi în acest sens Ludwig Polzer-Hoditz: «Amintiri despre Rudolf Steiner», Dornach 1985, pag. 98 şi anexa conţinută acolo, redactată de Julie Klima: «Amintiri despre Rudolf Steiner», pag. 291 ş.u. Pentru descrierea fiecărui tablou vezi Hanna Kremer-Steiner: «Geistimpulse in der Geschichte des tschechischen Volkes von den Ursagen bis Karl IV», Stuttgart 1971, pag. 132 ş.u. – Vezi şi: J. Neuwirth: «Mittelalterliche Wandgemälde und Tafelbilder der Burg Karlstein in Böhmen», Praga 1896.

Conferinţa a V-a

  1. am încercat să arăt chiar recent: în conferinţa din 16 iulie 1918 din acest volum.
  2. în conferinţele anterioare pe care le-am ţinut aici: vezi, printre altele, conferinţele din 10 şi 17 iulie 1917 din: Adevăruri ale evoluţiei omului şi omenirii. Karma materialismului (17 conferinţe, Berlin 1917), GA 176.
  3. Din diversele consideraţii din acest an: vezi, printre altele, conferinţa din 29 ianuarie 1918 din Moarte pământească şi viaţă cosmică, primul ciclu din GA 181.
  4. cuvintele sfântului apostol Pavel: Galateeni 2, 20.
  5. acele cuvinte din Evanghelia lui Ioan: Ioan 1, versetele 11, 12, 13.
  6. atât din cărţi cât şi din conferinţe: vezi, pe lângă operele scrise ale lui Rudolf Steiner, printre altele, conferinţele din 2 februarie 1910 («Intrarea lui Christos în evoluţia omenirii») şi din 8 februarie 1910 («Predica de pe munte»), din: Impulsul lui Christos şi dezvoltarea conştienţei Eului (7 conferinţe, Berlin 1909/10), GA 116; apoi conferinţa din 16 noiembrie 1908 («Esenţa şi însemnătatea celor zece porunci»), din: Antropologie spiritual-ştiinţifică (19 conferinţe, Berlin 1908/9), GA 107.
  7. Helena Petrovna Blavatsky, 1831-1891, a întemeiat în 1875 Societatea Teosofică. Vezi «Doctrina secretă. Sinteza dintre ştiinţă, religie şi filozofie», (Titlul original: «Secret Doctrine. The synthesis of science, religion and philosophy»), 3 volume, 1887-1897, vol. III: «Esoterism», capitolul 39: «Cicluri şi avatare».
  8. Toma d’Aquino, 1225-1274, numit „Doctor Angelicus”, filosof şi scolastic proeminent, a fost sanctificat în 1323.
  9. Petrus Waldus, a întemeiat în 1177 Mişcarea Waldenser.
  10. Dintr-o lucrare recentă: Georg, baron von Hertlin, 1843-1919, profesor de filozofie, începând din 1917 cancelar al Reichului. «Das Princip des Katholicismus und die Wissenschaft» («Principiul catolicismului şi ştiinţa»), ediţiile 2 şi 3, nemodificate, Freiburg 1899. Pasajele citate, respectiv redate liber (în succesiunea din conferinţă) se găsesc la paginile 15, 41, 42, 43, 83, 44, 45 şi 102.
  11. Renatus Cartesius, 1596-1650, matematician, fizician şi filosof francez. A scris sub numele René Descartes.
  12. cuvinte ale sfântului Ignatius de Loyola: Hertling, op.cit., pag 102; citat după Gothein, «Ignatius von Loyola», Halle 1895, pag. 420.
  13. Din acest articol vreau să vă citesc aşadar acum un pasaj: Bernhard Münz: «Cancelarul german al Reichului ca filosof», tipărit în: «Revista austriacă», Viena şi Leipzig, volumul 55, Caietul 2 (15 aprilie 1918).
  14. autorul… încheie… cu aceste cuvinte: ibidem.
  15. Hermann Heisler, «Probleme de viaţă. 17 predici», Konstanz şi Leipzig 1918.
  16. Mi-a parvenit întâmplător o critică a acestei cărţi a lui Hermann Heisler: D. Schuster în «Curierul de Hanovra», 18 iulie 1918, ediţia de seară.

Conferinţa a VI-a

  1. cel de-al optulea conciliu ecumenic de la Constantinopole: vezi, în această privinţă, şi conferinţa din 5 februarie 1918 din Moarte pământească și viață cosmică, primul ciclu din GA 181.
  2. Eu v-am citit, de exemplu, de curând, dintr-o broşură: din broşura lui Hertling; vezi Nota 10 de la conferinţa a V-a şi cele la care se referă.
  3. Karl Kautsky, 1854-1938, om politic socialist şi scriitor.
  4. Relativ la aceste rânduri, este evident că stenograful nu a putut urmări corect cuvintele rostite. Stenograma nu s-a păstrat. Textul a fost menţinut aşa cum a fost tipărit la prima ediţie.
  5. Din anumite puncte de vedere, eu am caracterizat deja aceasta de o vreme îndelungată: vezi volumele Destin al oamenilor şi destin al popoarelor (14 conferinţe, Berlin 1914/15), GA 157 şi Misiunea sufletelor câtorva popoare în legătură cu mitologia nord-germanică (11 conferinţe şi un Cuvânt înainte, Kristiania 1910), GA 121, în aceasta din urmă în special conferinţa din 16 iunie 1910. – Vezi şi conferinţa din 30 martie 1918 din Daruri antroposofice pentru viață, al doilea ciclu din GA 181.
  6. dar îl fac, după cum am spus, pe fostul ministru al finanţelor, … Kreuzwendedich, preşedinte ale Societăţii Goethe:: vezi conferinţa din 5 martie 1918 și nota 16 aferentă ei, în Moarte pământească și viață cosmică, primul ciclu din GA 181.


Conferinţa a VII-a

  1. în conformitate cu lucrurile ce au rezultat din premisele pe care le-am expus recent aici: probabil că se referă la expunerile din Conferința din 9 iulie 1918 din acest volum.
  2. conceptul de „conservare a substanţei şi a forţei”: vezi, în această privinţă, conferinţa din 16 aprilie 1918 din Daruri antroposofice pentru viață, al doilea ciclu din GA 181.
  3. Ştiinţa ocultă în schiţă (1910), GA 13.
  4. Cum dobândim cunoştinţe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.
  5. docheţi (din greacă dokein – „a părea”), eretici creştini care aveau părerea variat modificată că deoarece materia ar proveni de la Rău, tot ceea ce a fost corporal la Christos a fost doar o aparenţă, iar moartea Sa ar fi fost un fel de iluzie optică. Drept dokeţi au fost consideraţi, printre alţii, maniheii, bogomilii şi catarii.
  6. „omul simplu din Nazaret”: vezi, de exemplu, Heinrich Weinel: «Iisus în secolul XIX», Tübingen şi Leipzig 1903, Introducere, pag. 6 ş.u., textual: „…Desigur, nu la Christos al trecutului, Fiul lui Dumnezeu din vechea dogmă, ci la Iisus din Nazaret vor veni din nou oamenii timpului nostru cu întrebări referitoare la grijile lor. Un timp foarte, foarte îndelungat a fost ascuns acest om simplu şi curajos în gloria strălucitoare a Împăratului ceresc…”.
  7. Jakob von Uexküll, 1864-1944, zoolog. «În lupta pentru sufletul animal», Wiesbaden 1902, pag. 19, textual: „Atrag în mod categoric adversarilor noştri atenţia că noi nu afirmăm că animalele nu ar avea un psihic, ci că afirmăm doar că în această problemă nu este posibilă nicio experienţă”.
  8. „Nu eu, ci Christos în mine”: : vezi Nota 4 de la conferinţa a V-a.
  9. acelei conversații însemnate pe care a avut-o Goethe cu Schiller: vezi «Urmare: eveniment fericit» din: «Lucrările de ştiinţe ale naturii ale lui Goethe», editate şi comentate de Dr. Rudolf Steiner în: «Literatura naţională germană» a lui Kürschner, 5 volume (1884-97), reeditare Dornach 1975, GA 1a-e, vol. I, GA 1a pag. 111 ş.u.
  10. August Karl Batsch, 1761-1802, profesor de istoria naturii la Jena.
  11. Alexander Baumgartner S. J., 1841-1910, istoric literar, «Goethe. viaţa şi opera sa», 2 volume, Freiburg i. Br., 1885/86.
  12. George Henry Lewes, 1817-1878, scriitor englez. «The Life and Works of Goethe», Londra 1855 («Viaţa şi opera lui Goethe», Stuttgart 1857).
  13. «Voci ale timpului»:: «Voci ale timpului. Revistă catolică lunară pentru viaţa spirituală a prezentului», Freiburg i. Br. Sunt avute în vedere următoarele articole: Josef Kreitmaier: «Despre expresionism», anul 48 de apariţie, Caietul 10, iulie 1918; Otto Zimmermann: «Teorii antroposofice greşite», ibidem, şi «Misticismul antroposofic», Caietul 12, septembrie 1918.
  14. Eu corectez acum «Ştiinţa ocultă»: Rudolf Steiner lucra pe atunci la ediţia mult transformată, completată şi lărgită apărută în 1920 la Leipzig.
  15. că astăzi am fost reuniţi pentru ultima oară în această încăpere: în Geisbergstraße 2 din Berlin; ulterior, încăperea Zweig-ului a fost organizată în Potsdamer Straße.
  16. ceea ce am expus recent aici: vezi conferinţa din 22 ianuarie 1918 din Moarte pământească și viață cosmică, primul ciclu din GA 181.

AcasăLucrări OnlineIndex GA181PrecedentaUrmătoarea