Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA181Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
MOARTE PĂMÂNTEASCĂ ȘI VIAȚĂ COSMICĂ

GA 181

Note

Despre această ediție

Cele trei cicluri din volumul GA 181 au coincis cu sfârșitul primului război mondial. În paralel cu primele două cicluri, Rudolf Steiner a susținut o serie de conferințe publice intitulată Eternul în sufletul uman. Nemurire și libertate, publicat în GA 67. În plus, conferințele sale l-au dus în multe alte orașe, inclusiv la Nürnberg, München, Stuttgart, Leipzig, Viena, Praga și Hamburg. Apoi Rudolf Steiner a plecat în Elveția.

Cu acest volum, marile cicluri pentru membri de la Berlin ajung la sfârșit. Luate împreună, formează un fel de compendiu al antroposofiei, așa cum era disponibil lumii în acel moment. În anii următori, activitățile lui Rudolf Steiner s-au concentrat din ce în ce mai mult la Dornach și Stuttgart. Construcția Goetheanum-ului, care se apropia de finalizare, mișcarea pentru tripartiție și dezvoltarea pedagogiei antroposofice în legătură cu Școala Waldorf din Stuttgart au preluat cea mai mare parte a forței de muncă a lui Rudolf Steiner.

Bazele textului: conferințele din 22 și 29 ianuarie 1918 (conferințele 1 și 2 din primul ciclu) au fost stenografiate de Hedda Hummel, restul de 19 conferințe de Walter Vegelahn. Stenogramele originale nu au fost păstrate; volumul se bazează pe transcrierile stenogrmelor făcute de stenografi.

R. Friedenthal și S. Lötscher au analizat a treia ediție din 1991 și au făcut modificări, listate în ediția germană. Citatele date de Rudolf Steiner au fost comparate cu sursele corespunzătoare și, acolo unde era necesar, adaptate la acestea. Au fost adăugate un registru de nume și un cuprins detaliat. Informațiile au fost verificate și extinse, în special în ceea ce privește numeroasele referințe ale lui Rudolf Steiner la alte conferințe.

Titlul ciclurilor și conferințelor: Conferințele au fost ținute fără titlu și conținut prealabil. Cu toate acestea, primele ediții Vegelahn ale conferințelor din al doilea și al treilea ciclu au deja titluri. Potrivit unui raport, Vegelahn mergea deseori la Rudolf Steiner după ce susținea o conferință și îl punea să-i dea un titlu pentru conferința pe care tocmai o susținuse (vezi Karl Boegner în: „Mitlungen aus der Anthroposphischen Arbeit in Deutschland”, Michaelmas 1959) . Deci, se poate presupune că aceste titluri provin de la Rudolf Steiner.

Nu se cunoaște originea titlurilor conferințelor din primul ciclu, dar din moment ce au fost deja incluse în ediția I din 1922, se poate presupune că, dacă nu provin de la el, au fost aprobate de Rudolf Steiner; acest lucru poate fi de asemenea presupus pentru întreg titlul primelor două cicluri și titlul original al celui de al treilea ciclu.

Titlurile primelor 5 conferințe din primul ciclu au fost schimbate în cea de-a doua ediție a anului 1967, acestea fiind inițial: 22 ianuarie: „Poziția actuală a științelei spirituale”; 29 ianuarie: „O contribuție la cunoașterea naturii umane”; 5 februarie: „Morții și cei vii”; 5 martie: „Gândurile noastre despre morți și lume”; 12 martie: „Legătura omului cu lumea spirituală”.

În ediția din 1967, titlurile conferințelor au fost doar listate în cuprins.

În ceea ce privește desenele: desenele originale de pe tablă ale lui Rudolf Steiner pentru conferințele din 26 martie (conferința a VII-a din primul ciclu) și 9 aprilie (conferința a IV-a din al doilea ciclu) nu au fost păstrate. Deoarece nici stenograma nu era disponibilă, schițele deficitare din stenogramă au trebuit să servească drept model pentru desenele realizate aici de Hedwig Frey.

Publicații anterioare: Cele trei cicluri care formează GA 181 au fost publicate în 1922 de Marie Steiner în Philosophisch-Anthroposophischen Verlag din Berlin în trei volume în așa-numitul format de ciclu, dar cu numărarea continuă a conferințelor:
Conferințele 1–7 (primul ciclu: Moarte pământească şi viaţă cosmică) : ciclul 48
Conferințele 8–14 (al doilea ciclu: Daruri antroposofice pentru viață): ciclul 49
Conferințele 15–21 (al treilea ciclu: Necesităţi în privinţa conştienţei pentru prezent şi viitor): ciclul 50

Prima ediție din ediția completă (GA) Dornach a avut loc în 1967, atât într-un volum, cât și în trei volume separate. Unele dintre edițiile individuale au fost ulterior legate într-un volum la vânzare. Numărarea continuă a prelegerilor a fost păstrată. Cel de-al treilea ciclu a primit noul titlu: «Necesități în privinţa conştienţei pentru prezent și viitor». Ediția a fost prevăzută cu note la text.

Conferința din 30 martie 1918 (din al doilea ciclu) a apărut și în „Gäa Sophia. Jahrbuch der Naturwissenschaftlichen Sektion am Goetheanum», Vol. II, Dornach 1927; și cea din 5 februarie (din primul ciclu) în seria broșată „Rudolf Steiner – Themen aus dem Gesamtwerk»”, Vol. 15: „Das Leben nach dem Tode”, Verlag Freies Geistesleben, Stuttgart 1987.

Note referitoare la text

Lucrările lui Rudolf Steiner în ediția Operelor complete (GA) sunt indicate în note cu numărul bibliografic.


CONFERINȚA I

  1. ciclu de conferinţe… la Viena: Făptura interioară a omului şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere (6 conferinţe, Viena 1914), GA 153.
  2. Atunci am ţinut patru conferinţe la Zürich: este vorba de conferinţele din 5, 7, 12 şi 14 noiembrie 1917, conţinute în ciclul Întregirea ştiinţelor actuale prin antroposofie (8 conferinţe, Zürich 1917/1918), GA 73.
  3. Am vorbit la Zürich despre ştiinţa istoriei: vezi Nota 2, conferinţa din 7 noiembrie 1917, GA 73.
  4. Hermann Grimm a remarcat: Hermann Grimm, 1828-1901, teoretician al artelor şi literaturii. În: «Fragmente», volumul 1, Berlin şi Stuttgart 1900, capitolul «Remarci introductive referitoare la Fragmente».
  5. istoricul Gibbon: Edward Gibbon, 1737-1794, istoric englez. «History of the Decline and Fall of the Roman Empire», 6 volume, Londra 1782-88 («Istoria declinului şi căderii Imperiului Roman», 13 volume, Frankfurt şi Leipzig 1800-03).
  6. Leopold von Ranke, 1795-1886, istoric. Întemeietorul ştiinţei moderne a istoriei, cu atitudine critică faţă de izvoarele bibliografice.
  7. Karl Lamprecht, 1856-1915, istoric.
  8. că în prezent un pedant aflat în vârful celei mai importante republici vrea să emită cuvintele de ordine pentru omenire: indicaţii asupra lui Woodrow Wilson, 1856-1924, preşedinte al Statelor Unite între 1912-1920 şi cele „Patrusprezece puncte” ale sale.
  9. în conferinţele din Elveţia… şi în conferinţa publică: vezi ciclul de conferinţe Fundamentele spirituale ale lumii exterioare. Prăbuşirea spiritelor întunericului (14 conferinţe, Dornach 1917), GA 177, în special conferinţa din 8 octombrie 1917. Apoi este vorba de următoarele două conferinţe: Rezultate spiritual-ştiinţifice în privinţa ideii de libertate şi a vieţii social-morale, Berna 30 noiembrie 1917, şi Ştiinţa suprasensibilului şi ideile moral-sociale, Basel 24 noiembrie 1917, tipărite în: Libertate, Nemurire – Viaţa socială. Despre legătura spiritual-sufletescului cu corporalitatea omului (10 conferinţe, Basel şi Berna 1917/18), GA 72.
  10. Karl Marx, 1818-1883, întemeietor al socialismului ştiinţific.
  11. Aş vrea să vă dau un exemplu, pe care l-am expus adesea în ultima vreme: în această privinţă Rudolf Steiner a vorbit amănunţit, de exemplu în conferinţa din 16 noiembrie 1917 de la St. Gallen: Taina dublului. Medicină geografică, în: Fiinţa spirituală individuală şi acţiunea ei în sufletul omului (9 conferinţe, St. Gallen, Zürich şi Dornach 1917), GA 178.
  12. conferinţele de la Zürich: vezi Nota 2.
  13. Relativ la psihanaliză, vezi printre altele şi conferinţele din 10 şi 11 noiembrie 1917, din: Fiinţa spirituală individuală şi acţiunea ei în sufletul omului (9 conferinţe, St. Gallen, Zürich şi Dornach 1917), GA 178.
  14. Jung, care a scris … o broşură despre psihanaliză: Carl Gustav Jung, 1875-1961, medic. Vezi «Die Psychologie der unbewußten Prozesse. Ein Überblick über die moderne Theorie und Methode der analytischen Psychologie» («Psihologia proceselor inconştiente. O privire de ansamblu asupra teoriei moderne şi metodei psihologiei analitice»), Zürich 1917, (Titlu ulterior: «Inconştientul în viaţa sufletească normală şi în cea maladivă»).
  15. Jung expune un exemplu: ibidem, pag. 18 ş.u. Vezi şi conferinţa a V-a din prezentul volum.
  16. Dar Jung presimte aşa ceva… el spune: ibidem, pag. 85 ş.u.
  17. De aceea el formulează fraza: ibidem, textual: „Abia în epoca iluminismului s-a descoperit că zeii nu au existat într-adevăr, ci au fost doar proiecţii. Cu aceasta, ei au fost rezolvaţi. Dar funcţia psihologică corespunzătoare lor nu a fost în nici un caz încheiată/rezolvată, ci a trecut în subconştient, fapt datorită căruia oamenii s-au intoxicat printr-un excedent de libido, care anterior era investit în cultul imaginii zeilor. Devalorizarea şi refularea unei funcţii atât de puternice cum este cea religioasă are desigur consecinţe considerabile pentru psihologia individului” (pag. 115 ş.u.) şi «Conceptul de Dumnezeu este o funcţiune psihologică de natură iraţională pur şi simplu necesară, care nu are nimic de a face cu problema existenţei lui Dumnezeu în general. Căci această ultimă problemă face parte dintre cele mai naive şi prosteşti întrebări pe care şi le poate pune omul. Doar se ştie în mod suficient că omul nu-şi poate nici măcar imagina un Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de faptul de a şi-L reprezenta ca existând într-adevăr, la fel de puţin pe cât îşi poate imagina un proces care să nu fi fost cu necesitate determinat cauzal (pag. 91).
  18. Woodrow Wilson: vezi Nota 8.
  19. într-un ciclu de conferinţe ţinut înainte de război la Helsingfors: vezi ciclul de conferinţe Bazele oculte ale Bhagavad-Gita (9 conferinţe, Helsingfors 1913), GA 146, conferinţa din 1 iunie 1913. Vezi şi Alocuţiunea de la Helsingfors din 5 iunie 1913: Alocuţiune pentru participanţii ruşi la ciclul de conferinţe «Bazele oculte ale Bhagavad-Gita», din: Legătura omului cu lumea elementală. Kalewala. Olaf Asteson. Poporul rus. Lumea ca rezultat al efectelor de echilibrare (7 conferinţe şi 6 alocuţiuni, 1912-1914), GA 158.
  20. răposatului împărat Dom Pedro: Pedro al II-lea, 1825-1891, între 1831-1889 împărat al Braziliei (până în 1840 sub regenţă, încoronat în 1841).
  21. cele două cărţi ale lui Wilson: «The New Freedom», 1913 («Noua libertate. Un apel la eliberarea nobilelor forţe ale unui popor», München 1914) - «Mere Literature and other Essays», 1893 («Doar literatură. Consideraţii ale unui american», München 1913).

CONFERINȚA a II-a

  1. Am atras deja adesea atenţia: vezi, printre altele, conferinţele Ce este cunoaşterea de sine? din 23 noiembrie 1908, din: Răspunsuri la întrebări privind Universul şi viaţa prin antroposofie (21 de conferinţe, 1908-1909), GA 108, Despre cunoaşterea de sine, în legătură cu misteriul rosicrucian ‹Poarta iniţierii› din 17 septembrie 1910, din Căi şi ţeluri ale omului spiritual. Probleme de viaţă în lumina ştiinţei spirituale (14 conferinţe 1910), GA 125, ca şi conferinţa din 24 august 1911, din: Minuni ale lumii, încercări ale sufletului şi revelaţii ale spiritului (11 conferinţe, München 1911), GA 129.
  2. îl numesc aşa cum l-am numit deja mai înainte: aşa, de exemplu, pe 12 ianuarie 1918 în: Adevăruri ale misteriilor şi impulsuri de Crăciun. Vechi mituri şi semnificaţia lor (16 conferinţe, Basel şi Dornach 1917/18) GA 180.
  3. La toate celelalte diferenţe pe care le-am expus deja iarna trecută: Metamorfoză cosmică şi umană, (7 conferinţe, Berlin 1917), GA 175. – Vezi, printre altele, şi conferinţele din 21 octombrie 1916, din: Impulsuri de evoluţie interioară a omenirii. Goethe şi criza secolului XIX (16 conferinţe, Dornach 1916), GA 171 şi din 21 ianuarie 1917, din Consideraţii istorice. Karma neadevărului – Partea a II-a (12 conferinţe Dornach 1917), GA 174.
  4. Am atras deja mai înainte atenţia: vezi, printre altele, conferinţele din 31 iulie şi 7 august 1916, din: Enigma omului. Fundamentele spirituale ale istoriei omeneşti (15 conferinţe, Dornach 1916), GA 170.
  5. numai aşa cum a făcut-o deja Goethe: vezi Goethe: «Lucrări de ştiinţele naturii», editate, comentate şi cu o introducere făcută de Rudolf Steiner în «Literatura naţională germană» a lui Kürschner, 5 volume (1883-1897), reeditare la Dornach 1975, GA 1a-e; volumul I, GA 1a, capitolul «Cutia craniană alcătuită din şase vertebre transformate», pag. 321 ş.u.
  6. eu am menţionat deja acest lucru: vezi, printre altele, conferinţa Corelaţia dintre lumea spirituală şi cea fizică în privinţa vieţii de după moarte din 7 decembrie 191, din: Formarea destinului şi viaţa de după moarte (7 conferinţe, Berlin 1915), GA 157a, ca şi în conferinţa din 5 septembrie 1915 din: Întâmplare, necesitate şi providență. Cunoaştere imaginativă şi procesele de după moarte (8 conferinţe Dornach 1915), GA 163.
  7. Eu am spus deja recent: este desigur avută în vedere conferinţa Ţelul şi esenţa cercetării spirituale din 24 ianuarie 1918, din: Veşnicul din sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe, Berlin 1918), GA 67. – Vezi în această privinţă şi conferinţa din 11 noiembrie 1917, din: Fiinţa spirituală individuală şi acţiunea ei în sufletul omului (9 conferinţe ţinute în diferite locuri, 1917), GA 178.
  8. eu am atras adesea atenţia asupra acestui fapt: vezi, de exemplu, conferinţa sus-menţionată Ţelul şi esenţa cercetării spirituale. Vezi în continuare, printre altele, conferinţa din 11 mai 1917, din: Fundamentele spirituale ale primului Război Mondial (16 conferinţe, Stuttgart 1914-1921), GA 174b.
  9. Basilius Valentinus: alchimist, presupus călugăr benedictin din secolul XV. Sub semnătura sa au fost publicate în jurul anului 1600 o serie de lucrări. Un fel de ediţie a operelor sale complete în trei volume a apărut la Hamburg în 1717 şi 1740.
  10. savant suedez: Theodor Svedberg, 1884-1971, chimist, laureat al premiului Nobel. Vezi: «Materia. O problemă de cercetare în trecut şi prezent», 1912-1914.
  11. Dr. Rittelmeyer, 1872-1938, teolog evanghelic. Ulterior co-fondator şi primul conducător superior al «Comunităţii Creştine». Vezi articolul său «Despre teosofia lui Rudolf Steiner», în «Lumea creştină», al 31-lea an de apariţie, 1917, numerele 33-35.
  12. Johannes Müller, 1864-1949, teolog evanghelic şi scriitor; în «Lumea creştină», al 32-lea an de apariţie, 1918, numerele 2-4.
  13. neadevărurile lui Dessoir: Max Dessoir, 1867-1947. În cartea sa «Vom Jenseits der Seele. Die Geheimwissenschaften in kritischer Beleuchtung» («Despre transcendenţa sufletului. Ştiinţele oculte în iluminarea lor critică»), Stuttgart 1917, capitolul «Antroposofie».
  14. în cartea mea Enigmele sufletului: Max Dessoir despre antroposofie. Despre capitolul lui Dessoir «Antroposofie», Rudolf Steiner s-a exprimat amănunţit pe 26 iunie 1917 în conferinţa sa Fenomene ştiinţifice ale timpului, din: Adevăruri ale evoluţiei omului şi omenirii. Karma materialismului (17 conferinţe, Berlin 1917), GA 176. – Vezi şi articolul lui Friedrich Rittelmeyer «Max Dessoir şi Rudolf Steiner» din «Caiete lunare din Germania de Sud», 1917, Caietul I.
  15. afişele mele ar fi „de reclamă” ş.a.m.d.: vezi indicaţia de mai sus relativ la Johannes Müller, ibidem, nr. 2, aliniatul 21: „teosofia practică în ziua de azi o propagandă care abia dacă poate fi depăşită în privinţa stilului şi măsurii sale…”.
  16. Relativ la articolul menţionat mai sus al lui Johannes Müller, vezi şi lucrarea lui Friedrich Rittelmeyer: «Johannes Müller şi Rudolf Steiner», Nürnberg 1918.
  17. că la conferinţele mele s-ar conta pe nevoia deosebită de senzaţie a oamenilor: vezi Nota 12 (Johannes Müller), nr. 2, aliniatul 21: „Asta este ceea ce îi reproşez în primul rând lui Steiner, şi nu în ultimul rând chiar în interesul teosofiei însăşi, anume faptul că el a făcut din lumea ocultă o senzaţie pentru curiozitatea şi voluptatea instinctelor superstiţioase ale oamenilor. Cine a citit ani de-a rândul tematica conferinţelor sale pe coloanele de afişaj se gândeşte doar cu repulsie la specularea poftei comune de senzaţie, sau la mania supravieţuitorilor îndoliaţi de a afla ceva mai multe despre viaţa de dincolo.”
  18. Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii (1902), GA 8.
  19. «Predica de pe munte»: Johannes Müller: «Predica de pe munte, tradusă în limba germană şi actualizată», München 1906.

CONFERINȚA a III-a

  1. ceea ce am discutat adesea aici din cele mai diferite puncte de vedere: vezi, de exemplu, conferinţa din 9 martie 1915, din: Destinul omului şi destinul popoarelor (14 conferinţe, Berlin 1914/15), GA 157.
  2. Căci noi am discutat adesea…: ibidem, nota 1.
  3. Friedrich Theodor Vischer, 1807-1887, estetician şi poet.
  4. ciclul de conferinţe Făptura interioară a omului şi viaţa între moarte şi o nouă naştere: (6 conferinţe, Viena 1914), GA 153.
  5. din motive pe care le-am expus adesea: în această privinţă, Rudolf Steiner a vorbit, printre altele, pe 24 octombrie 1915 la Dornach, în: Mişcarea ocultă în secolul XIX şi legătura ei cu cultura mondială. Aspecte importante ale vieţii spirituale exterioare de la mijlocul secolului XIX (13 conferinţe, Dornach 1915), GA 254.
  6. ceea ce a rostit printr-o intuiţie remarcabilă Richard Wagner: Timpul devine spaţiu (Parsifal, actul 1): Parsifal: Abia păşesc, şi totuşi mi se pare că sunt deja departe. Gurnemanz: Vezi tu, fiul meu, aici timpul devine spaţiu.
  7. Eu am spus adesea... Am accentuat, dimpotrivă, adesea…: vezi în această privinţă, printre altele, conferinţa De ce este înţeleasă greşit cercetarea spirituală, din 26 februarie 1916, din: Din viaţa spirituală a Europei Centrale (15 conferinţe, Berlin 1915/16), GA 65, şi conferinţa Antroposofia nu deranjează confesiunea religioasă a nimănui, Basel, 19 octombrie 1917, din: Libertate – nemurire – viaţă socială, GA 72.
  8. Spiritul – am menţionat adesea acest lucru – a fost abolit pentru lumea occidentală în anul 869: vezi, printre altele, conferinţele din 27 martie şi 3 aprilie 1917, din: Pietre de construcţie pentru o cunoaştere a Misteriului de pe Golgota. Metamorfoză cosmică şi umană (16 conferinţe, Berlin 1917), GA 175.
  9. Wilhelm Wundt, 1832-1920, filosof, psiholog şi medic. A întemeiat primul institut de psihologie experimentală în Leipzig.

CONFERINȚA a IV-a

  1. Într-una din ultimele consideraţiuni: vezi conferinţa din a 3-a din acest volum.
  2. şi la ultimele consideraţii făcute aici am vorbit despre: ibidem. – Vezi şi conferinţa din 13 februarie 1917, din: Pietre de construcţie pentru cunoaşterea Misteriului de pe Golgota. Metamorfoză cosmică şi umană (16 conferinţe, Berlin 1917), GA 175.
  3. Lumea realităţii este ţesută din vise: redare liberă a cuvintelor lui Prospero din «Furtuna» lui Shakespeare», actul IV scena 1 (We are such stuff as dreams are made on).
  4. ceea ce am discutat cândva anul trecut… am indicat un exemplu: sunt avute în vedere conferinţele din 9 şi 10 decembrie 1917, din: Necesitate istorică şi libertate. Influenţe de destin din lumea morţilor (8 conferinţe, Dornach 1917), GA 179.
  5. Gotthilf Heinrich Schubert, 1780-1860, medic şi cercetător al naturii. Vezi: «Despre presimţire şi cunoaştere», conferinţă ţinută în decembrie 1847 la München, München 1848, capitolul IV: «Capacitatea umană de presimţire». Exemplul cu plimbarea nu apare acolo, dar apar exemple asemănătoare.
  6. după cum am spus deja în consideraţiuni anterioare: vezi conferinţa a 3-a din acest volum. – Vezi apoi, printre altele, şi conferinţa din 23 februarie 1918, din: Fundamentele spirituale ale primului Război Mondial (16 conferinţe, Stuttgart 1914-1921), GA 174b.
  7. Am pornit de la faptul: în conferinţa a 3-a din acest volum.
  8. eu am vorbit şi despre aceasta: ibidem. Vezi apoi, printre altele, şi conferinţele din 14 februarie 1918 din: Europa Centrală între Est şi Vest (12 conferinţe, München 1914-18), GA 174a şi din 23 februarie 1918, din: Fundamentele spirituale ale primului Război Mondial (16 conferinţe, Stuttgart 1914-1921), GA 174b.
  9. Eu am indicat aici deja în această iarnă: probabil că este avută în vedere conferinţa din 4 septembrie 1917 în care Rudolf Steiner spune: „Într-un alt loc am vorbit despre faptul că într-un anumit ţinut al Pământului au fost pregătite de decenii condiţiile în aşa fel încât la momentul potrivit să acţioneze forţele ahrimanice potrivite în omenire. Un flux imens de impulsuri spirituale a străbătut Europa în lunile iulie şi august ale anului 1914, un vârtej de acţiuni spirituale.”, în: Adevăruri ale evoluţiei omului şi omenirii. Karma materialismului (17 conferinţe, Berlin 1917), GA 176.
  10. în ciclurile mele de conferinţe despre sufletele popoarelor europene: Misiunea sufletelor câtorva popoare europene în legătură cu mitologia nord-germanică (11 conferinţe şi o alocuţiune, Kristiania (Oslo) 1910), GA 121.
  11. cuvintele unui oriental renumit: Rabindranath Tagore, 1861-1941, filosof şi poet indian, luptător pentru libertate; descendent al unei familii bengaleze, având ca strămoş scriitorul dramatic din secolul VIII Bhatta-Narajana. Vezi conferinţa «Spiritul Japoniei», Leipzig, nedatat (eventual 1918), Editura Der Neue Geist. Apărută şi în: «Anuare prusace», Berlin vol. 171, caietul I, ianuarie 1918, pag. 21-37. Sub titlul «Naţionalismul în Japonia», conferinţa a apărut cu un text uşor extins în: Tagore: «Naţionalismul», Leipzig, nedatat). Editura Der Neue Geist, pag. 63-123. (În biblioteca lui Rudolf Steiner existau toate cele trei ediţii. Citatele sunt date în cele ce urmează din prima ediţie menţionată, deoarece Rudolf Steiner o menţionează pe aceasta în conferinţa din 9 iulie 1918, (în: Necesităţi în privinţa conştienţei pentru prezent şi viitor, al treilea ciclu de conferințe din GA 181).
  12. pe care le exprim aici: Tagore, vezi mai sus, pag. 22, textual: „Noi vrem să ne însuşim maşinile lor, dar nu cu inimile, ci numai cu creierul. Noi vrem să le punem în practică şi să construim hangare pentru ele, dar în căminele noastre şi în templele noastre nu le lăsăm să pătrundă”.
  13. Orientalul spune: ibidem. Textual: „Spiritul creator al Europei a dat popoarelor sale forţa de organizare, care s-a arătat în mod deosebit în politică, în comerţ şi în încercările ştiinţifice. Spiritul creator al Japoniei va arătat frumuseţea din natură şi v-a dat puterea să o înfăptuiţi în viaţă” (pag. 12), şi „Fraţi ai mei, atunci când flăcările roşii ale acestui uriaş incendiu îşi vor trimite răpăind râsul la stele, punţi-vă încrederea în stele, şi nu în focul distrugător. Căci atunci când acest incendiu se va fi consumat şi va fi stins lăsând în urmă ca amintire o grămadă de cenuşă, lumina cea veşnică va străluci iarăşi în Orient – în Orient, unde s-a născut aurora dimineţii a istoriei omenirii. Şi cine ştie dacă această zi nu se configurează deja, dacă Soarele nu a răsărit deja la orizontul de est al Asiei? Atunci eu salut acest Soare din Răsărit, aşa cum salutau cântăreţii strămoşilor mei aurora dimineţii, acest Soare care este destinat să mai strălucească încă o dată în lumea întreagă” (pag. 25). Vezi totuşi întreaga conferinţă.
  14. Tagore spune: „Trebuie că aţi simţit mereu o puternică nuanţă de teamă atunci când Occidentul a vorbit despre posibilitatea ca un popor oriental să se poată înălţa. Motivul este că puterea prin care domneşte Occidentul este o putere rea; atâta timp cât numai el o are de partea sa, el este sigur pe sine, în timp ce restul lumii tremură. Civilizaţia actuală a Europei, dacă vrea să trăiască, trebuie să tindă să îl aibă pe Satan, împreună cu puterile sale, exclusiv în serviciul ei. Întregul ei armament de război şi întreaga ei diplomaţie se orientează în funcţie de acest unic scop. Dar toate aceste rituri costisitoare de conjurare a spiritului rău duc pe calea prosperării exterioare la marginea unei prăpăstii...” (pag. 20).
  15. marea ducesă Sophie von Sachsen-Weimar, 1824-1897; vezi în privinţa ei expunerile lui Rudolf Steiner din: Articole reunite relativ la istoria şi istoria culturală dintre anii 1897 şi 1901, GA 31.
  16. preşedinte al Societăţii Goethe: între 1913 şi 1921 preşedinte al «Societăţii Goethe» din Weimar a fost ministrul prusac de stat şi al finanţelor în retragere, preşedintele provinciei Rhein, Georg Kreuzwendedich, baron de Rheinbaben, 1855-1921. Vezi şi conferința din 9 iulie 1918, (în: Necesităţi în privinţa conştienţei pentru prezent şi viitor, al treilea ciclu de conferințe din GA 181).
  17. Platon, 427-347 î.Ch., filosof grec, discipol al lui Socrate. Şi-a întemeiat Şcoala sa la Haine Akademos, punctul de pornire al tuturor „Academiilor”.
  18. Socrate, aprox. 469-399 î.Ch., filosof grec.
  19. Alexander Moszkowski, 1851-1934, jurnalist berlinez, cunoscut preponderent ca scriitor umoristic.
  20. Există în ziua de azi deja cărţi scrise din punct de vedere psihiatric despre viaţa lui Iisus: ca de exemplu E. Rasmussen: «Iisus. Un studiu psihopatologic comparativ», Leipzig 1905.

CONFERINȚA a V-a

  1. eu am indicat… de exemplu: vezi conferinţa a 4-a din acest volum.
  2. V-am spus adesea: vezi, de exemplu, în următoarele conferinţe: din 1 ianuarie 1912, din Lumea simţurilor şi lumea spiritului (6 conferinţe, Hannover 1911/12), GA 134; 14 aprilie 1914, din: Fiinţa interioară a omului şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere (8 conferinţe, Viena 1914 şi o alocuţiune), GA 153; 6 noiembrie 1917, din: Fiinţa spirituală individuală şi acţiunea ei în sufletul omului (9 conferinţe ţinute în diverse locuri în 1917), GA 178.
  3. Eu am atras adesea atenţia în cercul prietenilor noştri asupra unui exemplu paradoxal: vezi, printre altele, conferinţele din 10 şi 11 noiembrie 1917 din: Fiinţa spirituală individuală şi acţiunea ei în sufletul omului (9 conferinţe ţinute în diverse locuri în 1917), GA 178.  Vezi apoi conferinţa din 22 ianuarie 1918 din acest volum, şi Nota 15 de la conferinţa I.
  4. ştiţi din ultima conferinţă publică: este avută în vedere conferinţa Natura şi enigmele ei în lumina cercetării spirituale din 7 martie 1918 din: Veşnicul din sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe, Berlin 1918), GA 67.
  5. flori de lotus: vezi «Despre unele efecte ale iniţierii», din: Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.

CONFERINȚA a VI-a

  1. ciclul de conferinţe: Ființa interioară a omului şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere (6 conferinţe, Viena 1914), GA 153.
  2. ceea ce am caracterizat în ultima conferinţă: conferinţa precedentă din acest volum.
  3. ce am expus eu într-un alt context: printre altele, în conferinţa din 28 august 1915 din: Întâmplare, necesitate şi providență. Cunoaşterea imaginativă şi procesele de după moarte (8 conferinţe, Dornach 1915), GA 163.
  4. în conferinţa publică: este avută în vedere conferinţa: Viaţa istorică a omenirii şi enigma ei în lumina cercetării spirituale din 14 martie 1918, din: Veşnicul din sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe, Berlin 1918), GA 67.
  5. aşa cum am văzut din alte contexte: vezi conferinţa a 3-a din acest volum.
  6. Aici trebuie să vă atrag atenţia asupra a ceea ce am spus eu despre această parte a simţirii omeneşti: vezi conferinţa precedentă din acest volum.

CONFERINȚA a VII-a

  1. Eu am făcut deja aici o aluzie despre această taină într-o consideraţie anterioară, dintr-un alt punct de vedere: vezi conferinţa a II-a din acest volum.
  2. spuneam eu într-o consideraţie anterioară: vezi conferinţa a II-a din acest volum.
  3. teoria darwinistă: vezi conferința din 16 aprilie1918, din Daruri antroposofice pentru viaţă, (7 conferințe, Berlin, 30 martie – 21 mai, 1918), al doilea ciclu din GA 181.
  4. asupra acestui lucru eu am atras deja atenţia: vezi, pe lângă alte conferinţe din opera lui Rudolf Steiner, conferinţa a II-a din acest volum.
  5. Immanuel Kant, 1724-1804, filosof, matematician, specialist în ştiinţele naturii.
  6. Şi dacă vor apărea cândva conferinţele mele despre Fiziologia ocultă: (8 conferinţe, Praga 1911), GA 128. Conferinţele au apărut pentru prima oară în 1927.
  7. aşa cum am arătat eu însumi în conferinţa publică: vezi Nota 4 de la conferinţa a VI-a. – Vezi şi conferinţa Revelaţiile inconştientului din punct de vedere spiritual-ştiinţific din 21 martie 1918, din Veşnicul din sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe, Berlin 1918), GA 67.

AcasăLucrări OnlineIndex GA181Precedenta