Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA220PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
CUNOAȘTEREA VIE A NATURII
CĂDEREA INTELECTUALĂ ÎN PĂCAT ȘI RIDICAREA SPIRITUALĂ DIN PĂCAT

GA 220

Note

Conferințele de față au fost ținute la Dornach între 5 și 28 ianuarie 1923 în așa-numita tâmplărie, o clădire provizorie din lemn, ale cărei spații serviseră de-a lungul celor zece ani, cât a durat construirea Goetheanumului, pentru lucrările tehnice, artistice și spiritual-științifice. Goetheanumul, o construcție în dublă cupolă executată din lemn de numeroși artiști din multe țări după planurile și sub conducerea lui Rudolf Steiner, a fost nimicită prin foc în noaptea de Anul Nou 1922/23, la scurt timp după terminarea conferinței de seară a lui Rudolf Steiner. Fără a întrerupe activitățile planificate, ele au fost ținute în atelierul de tâmplărie începând, din 1 ianuarie, cu reprezentația scenetei populare „Cei trei Magi” din regiunea Oberufer. La acea vreme, în Dornach s-au adunat participanții la simpozionul de Crăciun, invitați de Asociația naturaliștilor și de Ramura de la Goetheanum. În afară de conferințele pentru toți membrii Societății Antroposofice prezenți, despre „Comuniunea spirituală a omenirii”, Rudolf Steiner a ținut și Cursul „Momentul nașterii științei naturale în istorie și evoluția ei de atunci încoace”. Primele conferințe tipărite aici au implicat pe auditorii acestui Curs, în special pe studenții prezenți.

Referitor la dedesubturile catastrofei incendiului, a se vedea „Rudolf Steiner și sarcinile civilizatorii ale antroposofiei. O retrospectivă a anului 1923”, redactată și prefațată de Marie Steiner, Dornach 1943 (prevăzută pentru Nr. bibl – GA 259); a se vedea printre altele și Emil Leinhas, „Despre munca împreună cu Rudolf Steiner”, Basel 1950, capitolul „Noaptea de Anul Nou 1922/23 – incendiul Goetheanumului”.

Suporturile de text: Conferințele au fost stenografiate de stenografa profesionistă Helene Finckh. La baza ediției stă propria ei transcriere în clartext, pe care Marie Steiner a împărțit-o inițial în mai multe broșuri separate (vezi mai jos). Ediția în actuala compunere a fost îngrijită în 1966 de Wolfram Groddeck. Noua ediție din 1982 s-a completat cu Cuprinsul lărgit și Notele și s-au comparat din nou unele pasaje cu probleme cu stenograma.


Ediții disparate:
Dornach 5, 6, 7 ianuarie 1923 în „Nevoia de Christos. Sarcina tineretului studențesc. Cunoașterea cu inima a omului”, Dornach 1942.
Dornach 6 ianuarie 1923 în „Sarcina de cunoaștere ce revine tineretului”, Dornach 1957.
Dornach 12, 13, 14 ianuarie 1923 în „Căutarea Cosmosului în om, a omului în Cosmos”, Dornach 1943.
Dornach 19, 20, 21, 26, 27, 28 ianuarie 1923 în „Cunoașterea vie a naturii. Căderea intelectuală în păcat și ridicarea spirituală din păcat”, Dornach 1943.
Dornach 19 ianuarie 1923 în „Adevăr, frumusețe, bunătate”, „Arta în lumina înțelepciunii misteriale IV”, Dornach 1928; „Adevăr, frumusețe, bunătate”, Dresda 1940; Freiburg i.Br. 1947; 1954; 1957, Dornach 1968, 1980.

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediției Complete (GA) sunt indicate în Note cu numărul bibliografic (Nr. bibl.).

  1. în continuarea conferințelor: Rudolf Steiner Relația lumii stelelor cu omul și a omului cu lumea stelelor. Comuniunea spirituală a omenirii (Dornach 1922), Nr. bibl. – GA 219.
  2. în ultimele zile ale Goetheanumului dispărut: Despre clădirea din lemn „Goetheanum”, plăsmuită în mod artistic și distrusă prin incendiu în noaptea de Anul Nou 1922/23 (v. mai sus), a se vedea Rudolf Steiner Căi pentru elaborarea unui stil arhitectonic nou (Dornach 1920), Nr. bibl. – GA 286, Stuttgart 1957; precum și Ideea arhitectonică a Goetheanumului (Conferință cu diapozitive conținând 104 imagini ale primului Goetheanum, Berna 1921), Nr. bibl. – GA 290, Stuttgart 1958.
  3. în cadrul Cursului Francez: Rudolf Steiner Filosofie, cosmologie și religie în antroposofie (Dornach 1922), Nr. bibl. – GA 215.
  4. Iulian Apostatul; 331-363, împărat roman 361-363. A se vedea și conferința lui R. Steiner din 19 aprilie 1917 în Pietre de construcție pentru o cunoaștere a Misterului de pe Golgota. Metamorfoză cosmică și metamorfoză umană, Nr. bibl. – GA 175.
  5. după cum am mai indicat eu cândva: A se vedea conferințele din 19 aprilie și 24 aprilie 1917 ținute în Berlin, în Pietre de construcție pentru o cunoaștere a Misterului de pe Golgota. Metamorfoză cosmică și metamorfoză umană, Nr. bibl. – GA 175.
  6. pentru niște scriitori romani: Tacitus, Annales XV, 44, 2; Suetoniu, Vita Caesarum. Claudius 25; Plinius cel Tânăr, Epistolae X, 96; Flavius Josephus, Antichități iudaice XVIII, 63-64 și XX, 9.1.
  7. Știința ocultă în rezumat (1910), Nr. bibl. – GA 13.
  8. în cursul de științe naturale: Rudolf Steiner Momentul nașterii științei naturale în istoria lumii și dezvoltarea ei de atunci încoace (Dornach 1922/23), Nr. bibl. – GA 326.
  9. împăratul Constantin I, cel Mare, 274-337; împărat roman din 313-337; a ridicat Creștinismul 313 la rang de religie de stat.
  10. Zosimos, istoric grec în jur de 500 d.Chr., a scris o istorie a împăraților romani: „Historia nova”. Ed. Mendelssohn, Leipzig 1887.
  11. Nicolaus Copernicus, 1473-1543. „De revolutionibus orbium coelestium Libri VI” 1543.
  12. Copernic are și o a treia lege, de care ulterior astronomia pur și simplu nu a ținut seama: Această lege se formulează aproximativ astfel: Axa Pământului descrie în cursul a 26.000 de ani o suprafață conică cu direcția către polul ecliptic ca axă. A se vedea „De revolutionibus...”, germ.1879 (Retipărită în 1939) și „De hypothesibus motuum coelestium a se constitutis Comentariolus”, cu traducere în germană editată de E Rossmann, drept „Prima schiță a sistemului său cosmic...”, München 1948; în special pag. 12, 14, 41. – Comp. conferința lui Rudolf Steiner ținută în Stuttgart, 2 ianuarie 1921 în Raportul diferitelor domeniiale științelor naturii față de astronomie (Curs de astronomie), Nr. bibl. – GA 323.
  13. în acel mod, in care eu am încercat să vorbesc într-un Curs de științe naturale în Sttugart: A se vedea nota anterioară.
  14. Johanes Kepler, 1571-1630. „Astronomia nova”, 1609. „Harmonices mundi”, 1619.
  15. Isaac Newton, 1642-1727. „Philosophiae naturalis principia mathematica”, 1687.
  16. spațiu abstract... de fapt Sensorium Dei, sensoriumul lui Dumnezeu: În lucrarea „Optice” de Newton, adică traducerea latinească a „Optics”-ului din 1704, tradusă de Samuel Clarke în 1706 și aprobată de Newton și prevăzută cu Anexe, apare întâi această formulă, și anume la sfârșitul lucrării în așa-numitele „Probleme”, în Problema a 28-a. Pasajul sună astfel: „Dacă răspundem corect la aceste întrebări, oare nu se poate constata din fenomenele înseși că există o ființă, acorporală, vie, dotată cu inteligență, care percepe lucrurile în spațiul infinit ca printr-un organ senzorial, le pătrunde până în latura lor cea mai interioară și le înconjoară cu prezentul lui atotcuprinzător, în timp ce în mod obișnuit, acest ceva ce simte și gândește în noi primește, prin intermediul organelor senzoriale, doar niște imagini/copii ale lucrurilor, și prin aceste mititele organe percepe și privește?” Ideea pare să nu provină doar de la Newton, ci ea este dezvoltată în mod asemănător de Henry Moore, platonicianul de la Cambridge, cu care Newton se împrietenise, precum și de alții.
  17. Gottfried Wilhelm Leibniz, 1646-1716, a prezentat Cosmosul drept o „armonie prestatornicită” a nenumărate centre de forță individuale și imateriale, a „monadelor”. „Essai de Theodicée, 1710.
  18. Galileo Galilei, 1564-1642, descoperitorul legii căderii corpurilor, renumit prin cercetările sale astronomice.
  19. „Eu aș mai avea multe lucruri să vă spun..”: Ioan 21, 25.
  20. „Eu sunt cu voi în toate zilele...”: Matei 28, 20.
  21. un Curs, care a antrenat într-un număr mai mare prieteni din provincie: A se vedea nota 8.
  22. Noi știm, desigur, din alte considerații antroposofice, că anumite simțuri le descoperim doar dacă...: În legătură cu dezvoltarea și expunerea teoriei simțurilor lui Rudolf Steiner, a se vedea (printre altele): Antroposofie, psihosofie, pneumatosofie (Berlin 1909/10 + 11, Nr. bibl. – GA 115; Enigma omului (Dornach 1916), Nr. bibl. – GA 170; capitolul „Despre bazele reale ale relației intenționale” în Despre enigmele sufletești (1917), Nr. bibl. – GA 21; Antropologie generală ca bază a pedagogiei (Stuttgart 1919), Nr. bibl. – GA 293; Devenire umană, suflet cosmic și spirit cosmic (Dornach 1921), partea a II-a, Nr. bibl. – GA 206. – Hendrik Knobel face o sinteză a expunerilor despre teoria simțurilor „Referitor la teoria simțurilor a lui Rudolf Steiner”, în „Informații ale Colectivului de administrare succesorală Rudolf Steiner”, Nr. 14, Dornach Michaeli 1965.
  23. ficatul percepe tot staniul pământului: în edițiile anterioare „rinichii percep tot staniul pământului”. Corectură a editorului. Comp. conferința lui Rudolf Steiner ținută la Praga, 28 martie 1911, în: O fiziologie ocultă, Nr. bibl. – GA 128. A se vedea și G. Husemann, „Fizionomia pământului și forma omenească. Staniul în pământ și în om”, Stuttgart 1962.
  24. Giordano Bruno, 1548-1600, filosof italian. A trebuit să părăsească în 1576 Ordinul dominican, a ajuns printr-o trădare pe mâna Inchiziției și după șapte ani de detenție a fost ars pe rug pe Campo di Fiore în Roma. Pe același loc, în 1889 s-a dezvelit un monument pentru comemorarea lui.
  25. Jakob Böhme, 1575-1624, mistic protestant, „Aurora sau ivirea zorilor dimineții”, 1610. „Descriere a celor trei principii ale ființei dumnezeiești”, 1619. „Misterium magnum”, 1623.
  26. Francis Bacon, 1561-1626, 1618 mare cancelar și Baron of Verulam. „Novum organum scientiarum”, 1620, ca o replică la „Organon”-ul lui Aristotel. „De dignitate et augmentis scientiarum”, 1623.
  27. un om precum Fichte: Johann Gottlieb Fichte, 1762-1814. Comp. nota 57.
  28. duminică: A se vedea conferința a cincea din această carte.
  29. Du Bois-Reymond, ...care a spus: „Discursuri” de Emil Du Bois Reymond, Prima serie, Leipzig 1886, discursul din 15 octombrie 1882 „Goethe și niciun sfârșit”. Textual: „Oricât de prozaic sună, nu este mai puțin adevărat, că Faust, în loc să meargă la Curte, să emită bani fără acoperire și să urce la mume în a patra dimensiune, mai bine ar fi făcut să o ia de nevastă pe Gretchen, să facă un copil legitim și să inventeze mașina electrostatică și pompa de aer”.
  30. Merlin: Magician și prezicător din comoara de legende celtică; protector al regelui Artur. A se vedea „Merlin” de Robert de Boron (sec. al XII-lea) tradus de K. Sandkühler, Stuttgart 1975.
  31. Karl Immermann, 1796-1840. Poem dramatic „Merlin”, 1832.
  32. Cândva eu am explicat deja, că oamenii încep să discute despre împărtășanie...: A se vedea conferința lui Rudolf Steiner ținută la Dornach în 29.7.1922 în Taina Trinității (Dornach, Oxford, Londra 1922), Nr. bibl. – GA 214.
  33. Trithemius von Sponheim, propriu-zis Johannes Heidenberg, 1462-1516. Umanist, abate al mănăstirii Sponheim, mai târziu al mănăstirii scoțiene St. Jakob din Würzburg.
  34. Cornelius Agrippa von Nettesheim, 1486-1535, medic, astrolog și filosof. „De occulta philosophia”, 1510-1531. „De incertitudine et vanita scientiarum”, 1527, 1530. Operele sale despre magie, 5 volume în germană, 1925.
  35. Georgius Sabellicus Faustus, aprox. 1480-1540. Prototipul istoric al magicianului Faust din legenda populară. Epitetul de Sabellicus se găsește printre altele într-o scrisoare a lui Trithem von Sponheim din 20 aprilie 1507.
  36. Paracelsus, propriu-zis Phillippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim, 1493-1541, filosof și medic. „Paragranum”, 1529/30. „Astronomia magna”, 1537/38. Opere complete, ediție critică, editate de K. Sudhoff, secțiunea 1, volumele I-XIV, München-Berlin 1922-33; secțiunea a 2-a Wiesbaden 1955 și urm.
  37. Etienne Bonnot de Condillac, 1715-1780. Filosof francez, întemeietorul senzualismului modern.
  38. Julien Offray de Lamettrie, 1709-1751. Medic francez, filosof materialist. „L’homme machine”, 1748.
  39. în așa-numitul Curs Francez: A se vedea nota 3.
  40. noi interpretăm acum pe scenă povestea celor trei Magi: A se vedea „Scenete de Crăciun din tradiția populară veche. Scenete din regiunea Oberufer”, comunicate de Karl Julius Schröer, puse în scenă de Rudolf Steiner, cu un studiu de Rudolf Steiner, Dornach 1981.
  41. „Heliand”: Poem evanghelic vechi saxon în aliterații, apărut în jurul anului 830. Pasajul menționat se găsește în capitolul V, versurile 563 și urm. A se vedea la aceasta și conferința lui Rudolf Steiner din 2 aprilie 1915 în Căi ale cunoașterii spirituale și ale înnoiri concepției artistice despre lume (Dornach 1915), Nr. bibl. – GA 161.
  42. Valaam... din Vechiul Testament:. Cartea a 4-a a lui Moise, Cap. 22 la 24.
  43. realitatea preexistenței a fost învăluită dogmatic în întuneric: Cea mai timpurie condamnare a învățăturii despre preexistență, citată și astăzi în culegerea de dogme bisericești, provine din cartea împăratului Imperiului roman de răsărit Justinian „Liber adversus Origenem”. „Canones contra Origenes” conținute în ea au fost atestate, conform mărturiei istoricului Cassiodorus, de către papa Vigilius (540-555) prin semnarea lor ulterioară (comp. Denzinger și Bannwart, „Enchiridion Synbolorum”, notă de subsol la „ Canones”). Canonul I spune: „Dacă cineva spune sau consimte că sufletele oamenilor ar preexista – în sensul că anterior ar fi fost spirite și forțe sfinte și apoi, sătui de contemplarea lui Dumnezeu, ar fi devenit mai răi și prin aceasta au căzut de la iubirea lui Dumnezeu și de aceea au fost numiți «psychas» și pedepsiți să trăiască în corp: anathema sit” (op. cit. Document 203). – Comp. și conferințele lui Rudolf Steiner ținute în Dornach 3-10 aprilie 1921 în Acțiunea fecundă a antroposofiei asupra diferitelor științe, conferințe și alocuțiuni în cadrul celui de-al doilea Curs al Școlii superioare antroposofice, Nr. Bibl. – GA 76; și Berlin, 18 septembrie 1920 în Știința spirituală, drept cunoaștere a impulsurilor fundamentale ale organizării sociale, Nr. bibl. – GA 199.
  44. Și astfel, în epoca in care a activat Giordano Bruno a fost ștearsă complet, prin statute omenești...: Al 5-lea Conciliu lateran 1512-1517 a hotărât în mod definitiv drept credință, că orice suflet, în momentul unirii lui cu corpul, este creat de Dumnezeu ca suflet individual din Nimic, iar personal este nemuritor. A se vedea Ludwig Ott, „Compendiu de dogmatică catolică”, Freiburg (Herder) 1970, pag. 118 și 121.
  45. sunt abia câteva săptămâni de când eu am spus in mod explicit, că această consolidare a Societății Antroposofice ar fi o necesitate: Se are în vedere, desigur, conferința din 30 decembrie 1922 în Relația lumii stelelor față de om și a omului față de lumea stelelor. Comuniunea spirituală a omenirii, Nr. bibl. – GA 219.
  46. un cuvânt, precum acela al unui scriitor din acea vreme: A se vedea Ernst von Lasaulx „Apusul elenismului și confiscarea averilor templelor de către împărații creștini” (1854) în „Literatură germană îngropată”, ed. de H.E. Lauer, Stuttgart, 1925, pag. 177: Cuvântarea lui Libanus către Theodosius în anul 388.
  47. primită odată cu închiderea Școlii de filosofie din Atena: A se vedea de asemenea E.v. Lasaulx „Apusul elenismului...”,op. cit. pag. 199 ș.u.
  48. Benedict de Nursia, 480 până spre 542. În 529 a fondat mănăstirea de bază a benedictinilor Monte Cassino.
  49. natura... nu ar face salturi: Mai întâi la Fournier „Variétés historiques et litteraires”,1613, 9, 247: „Natura non facit saltum”. Într-o formă asemănătoare la Linne „Philosophia Botanica”, 1751, Nr. 77, și Leibniz „Nouveaux essais”, 1765, IV, 16.
  50. când a fost întemeiată Societatea Teosofică: 1875 în New York prin H.P. Blavatsky și colonelul H.S. Olcott; la scurt timp după aceea centrul a fost mutat la Adyar lângă Madras în India.
  51. Cuvântul om... un sens apropiat de „gânditorul”: Comp. conferința lui Rudolf Steiner din Stuttgart, 3 ianuarie 1920 în Considerații lingvistice spiritual-științifice, Nr. bibl. – GA 299; și Martin Tittmann, „Fonetica. Educație și limbă”, Stuttgart 1979, pag. 92 ș.u.
  52. precum Gallus pe lângă omul care doarme Stichl: Doi ciobani, din sceneta despre nașterea lui Christos din regiunea Oberufer; a se vedea nota 40.
  53. Du Bois-Reymond... spune: Omul are limite în cunoaștere: A se vedea nota de la pag. 65; discurs din 14 august 1872 „Despre limitele cunoașterii naturii”.
  54. Rudolf Steiner Filosofia libertății, 1894, Nr. bibl. – GA 4.
  55. Johann Gottfried Galle, 1812-1910, astronom. 1851-1897 profesor și director al Observatorului astronomic din Breslau, a identificat în 1846 planeta Neptun, descoperită teoretic de Leverrier.
  56. Dimitrie Ivanovici Mendeleev, 1834-1907. Chimist rus, a descoperit o legitate periodică a elementelor chimice.
  57. pe care l-a pronunțat odinioară filosoful... Johann Gottlieb Fichte: „Întreaga realitate se transformă într-un vis minunat, fără o viață, despre care visezi, și fără un spirit, care visează acolo; într-un vis, care se întâmplă într-un vis despre sine însuși. Contemplarea este visul; gândirea – sursa oricărei existențe și a oricărei realități pe care eu mi-o închipui, a existenței mele, a forței mele, a scopului meu – este visul din acel vis.” în „Destinația/predestinarea omului”, Cartea a doua, Ediția Completă 1834-1846, vol. II, pag. 245 ș.u.
  58. ceva, care ar fi asemănător unei filosofii schopenhaueriene: „...că printre multele lucruri, care fac lumea să fie atât de enigmatică și îndoielnică, primul și cel mai la îndemână este acela, că oricât de nemăsurată și masivă ar fi ea, existența ei atârnă de un singur firicel: iar acesta este conștiența de la momentul dat, conștiența în care ea se găsește. Această condiție, cu care existența lumii este în mod irevocabil împovărată, îi imprimă pecetea idealității, și deci a simplei aparențe, în ciuda oricărei realități empirice; prin care ea, cel puțin dinspre o latură, trebuie recunoscută ca fiind înrudită cu visul, ba chiar ca făcând parte din aceeași clasa cu el.” în „Lumea ca voință și reprezentare”, volumul doi, cartea întâi, capitolul I. Arthur Schopenhauer, Opere complete, Leipzig 1938, volumul trei, pag. 4.
  59. Eduard von Hartmann, 1842-1906. A se vedea Rudolf Steiner Enigmele filosofiei, Nr. bibl. – GA 18.
  60. Așa vorbește Hartmann: A se vedea „Fundamentarea realismului transcendental”, Ediția a 2-a adăugită a „Lucrul în sine și natura/calitatea sa”, Berlin 1875.
  61. la sfârșitul cursului de Crăciun: Conferința din 6 ianuarie 1923 în Momentul nașterii științei naturale în istoria lumii și dezvoltarea ei de atunci încoace (Dornach 1922/23), Nr. bibl. – GA 326.
  62. în această lume spirituală el elaborează... forma spirituală a corpului fizic: A se vedea în special conferința din 26 noiembrie 1922 în Relația lumii stelelor cu omul și a omului cu lumea stelelor. Comuniunea spirituală a omenirii (Dornach 1922), Nr. bibl. – GA 219.
  63. acest corp al forțelor plăsmuitoare noi ni-l dobândim... puțin înainte de coborârea: A se vedea, de asemenea, conferința din 26 noiembrie 1922.
  64. Rudolf Steiner Filosofia libertății 1894, Nr. bibl. – GA 4.
  65. la un curs, la care asistau mai mulți studenți la drept: Un astfel de experiment a fost organizat de către profesorul de drept penal Franz von Liszt, 1859-1919.
  66. pungă ciudată: Stanitzerl = expresie dialectală austriacă pentru o pungă ascuțită [cornet n.t.]
  67. Cu diferite ocazii... (despre căderea în păcat): A se vedea printre altele conferințele ținute la: Karlsruhe, 7 octombrie 1911 în De la Iisus la Christos, Nr. bibl. – GA 131; Berlin, 7 decembrie 1921 în Impulsuri spirituale nordice și central-europene. Sărbătoarea apariției lui Christos, Nr. bibl. – GA 209; Dornach, 7 mai 1922 în Viața sufletească și năzuința spirituală omenească în legătură cu evoluția cosmică și pământească, Nr. bibl. – GA 212; Dornach, 23 septembrie 1922 în Impulsurile fundamentale ale devenirii istorice a omenirii, Nr. bibl. – GA 216.
  68. Emil du Bois Reymond, 1815-1896; a se vedea „Despre limitele cunoașterii naturii”, Leipzig 1872.
  69. Dacă recitiți scrierile sale (ale lui Goethe) în această direcție: Scrierile de știință naturală ale lui Goethe, editate, prefațate și comentate de Rudolf Steiner, reeditate Dornach 1975, vol. I: „Formarea și transformarea naturilor organice”.
  70. că noi, în cadrul concepției antroposofice, a trebuit să extindem această teorie a metamorfozei: A se vedea de ex. conferința din Stuttgart, 1 septembrie 1919, în Antropologie generală ca bază a pedagogiei, Nr. bibl. – GA 293.
  71. Rudolf Steiner, Filosofia libertății (1894) Nr. bibl. – GA 4; Adevăr și știință (1892), Nr. bibl. – GA 3; Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii in concepția goetheană despre lume, cu referire îndeosebi la Schiller (1886), Nr. bibl. – GA 2.
  72. eu am explicat odată, într-o conferință pe care am ținut-o demult in Mannheim...: Despre conferințele din anii 1911, 1912 și 1913 din Mannheim aflate în discuție, nu există nicio informație. Comp. însă Karlsruhe, 4 la 14 octombrie 1911 De la Iisus la Christos, Nr. bibl. – GA 131.
  73. Dacă vrem să înțelegem animalele, trebuie deja să recurgem la extrapământesc: Comp. și conferințele din 19 octombrie până în 11 noiembrie 1923 ținute de Rudolf Steiner în Dornach Omul ca armonie a Cuvântului cosmic creator, formator și plăsmuitor, Nr. bibl. – GA 230.
  74. Stichl, trezește-te!: A se vedea și notele 41 și 52.
  75. Există insecte, care sunt ele însele vegetariene după ce au crescut: Comp. la aceasta Wilhelm von Buttlar „Instinct și intelect la animale”, Berlin/Leipzig f.a., pag. 48-50; Rudolf Steiner a folosit cu siguranță această carte, ea se află în biblioteca sa. El comentează pe larg acest exemplu despre viespea planoare într-o conferință pentru muncitorii constructori ai Goetheanumului pe 5 ianuarie 1923, publicată în Despre sănătate și boală. Fundamente ale unei teorii spiritual-științifice a simțurilor, Nr. bibl. – GA 348.
  76. Mișcare pentru înnoire religioasă: „Comunitatea creștinilor” a fost întemeiată în toamna anului 1922, cu concursul decisiv al Dr. Friedrich Rittelmeyer. A se vedea la aceasta și Rudolf Steiner Formarea de comunități antroposofice – Trezirea la omul de lângă noi. (Stuttgart și Dornach 1923), Nr. bibl. – GA 257.
  77. Chiar dacă inițial ne sunt luate formele noastre artistice: A se vedea nota 2.
  78. Eu am spus cândva aici: A se vedea Rudolf Steiner „Cum se dobândește ființarea în lumea ideilor? Imagini în oglindă și realități”. 4 conferințe ținute la Dornach 1914, în Citire ocultă și auzire ocultă, Nr. bibl. – GA 156.
  79. Preexistența omului a fost, dogmatic, proclamată erezie: A se vedea nota 43.
  80. de până, să zicem, în anul 1413: Odată cu această dată ia sfârșit cea de a patra epocă de cultură postatlanteeană (epoca greco-latină) și își începe evoluția epoca modernă a sufletului conștienței. A se vedea capitolul „Evoluția cosmică și omul” în Știința ocultă în rezumat (1910), Nr. bibl. – GA 13.
  81. Când... a apărut darwinismul: Teoria lui Charles Darwin, 1809-1882, reprezentată în numeroase scrieri, conform căreia toate viețuitoarele se află într-o anumită înrudire unele cu celelalte și că în decursul unor intervale de timp enorme, din organisme mai simple s-au dezvoltat mereu organisme din ce în ce mai complicate. În 1859 a apărut opera de căpătâi a lui Darwin „Despre originea speciilor prin selecție naturală”.
  82. Goethe despre morfologia sistemului osos la om: A se vedea Scrierile de știință naturală ale lui Goethe, ed. de R. Steiner, Dornach 1975, vol. I, pag. 316. Episodul de la Lido din Veneția, din Analele din 1790, este citat în notele de subsol. A se vedea și studiul lui Goethe „O stimulare importantă printr-un singur cuvânt plin de spirit”, Scrieri de știință naturală, Vol. II, pag. 34.
  83. Am atras atenția asupra unei notițe: „Creierul însuși este doar un mare ganglion, ganglionul principal. Organizarea creierului se repeta în fiecare ganglion, astfel încât fiecare ganglion trebuie privit [drept] un mic creier subordonat.” Ediția Sophien, secțiunea a II-a Scrieri de știință naturală, 8 volume, Weimar 1893, pag. 359/360, Paralipomene X. A se vedea și expunerea „Goethe ca anatomist” de Karl von Bardeleben în: Anuarul-Goethe vol. XIII, Frankfurt a.M. 1892, pag. 175, unde se face referire la descoperirea lui Rudolf Steiner.
  84. pe timpul șederii mele la Weimar, in Arhiva-Goethe: în anul 1890 Rudolf Steiner a fost invitat să vină de la Viena la Weimar, pentru a colabora la Arhiva-Goethe-Schiller, primind drept sarcină prelucrarea Morfologiei lui Goethe. A se vedea Rudolf Steiner, Cursul vieții mele (1923–1925), Nr. bibl. – GA 28, Cap. XIV-XXL
  85. Carl Gegenbaur, 1826-1903, anatomist, zoolog. A se vedea „Elemente de anatomie comparată”, ediția a 2-a Leipzig 1870, § 189 „Scheletul capului”.
  86. definiția lui Platon: A se vedea, de ex. „Simposion”-ul (Banchetul) lui Platon; Expunerea învățăturii lui Socrate prin Diotima (în special 211).
  87. Friedrich Theodor Vischer, 1807–1887, profesor în Tübingen și Stuttgart. „Estetica sau știința frumosului”, 3 volume, Stuttgart 1847-1858.
  88. Robert Zimmermann, 1824-1898, profesor în Viena. „Estetica”, 2 volume, Viena 1858-1865.
  89. creatură, care se tot trage mereu în sus de propria ei chică de păr: Din romanul satiric „Münchhausen” (1838/39) de Karl Leberecht Immermann.
  90. Eduard Zeller, 1814–1908, în cele din urmă profesor de filosofie la Berlin. „Filosofia grecilor în evoluția ei istorică”, ediția a 2-a în 5 volume, Leipzig 1855-1868.
  91. Aurelius Augustinus, 354-430, părinte al Bisericii, a cărui gândire a devenit în egală măsură importantă pentru dezvoltarea teologiei și filosofiei.
  92. Odată am ținut aici un mic ciclu despre tomism: Rudolf Steiner, Filosofia luiToma d’Aquino (22-24 mai 1920), Nr. bibl. – GA 74.
  93. Institute de cercetare: Începând din anul 1912, au luat naștere, din impulsurile antroposofice pentru științele naturii, laboratoare de cercetare chimică, biologică și în special farmaceutică în Arlesheim, Stuttgart și Schwäbisch Gmünd. A se vedea o trecere istorică în revistă a Institutelor antroposofice în Constituția Societății Antroposofice Generale, Nr. bibl. – GA 260a, pag. 715: „Institutul clinic-terapeutic”, Arlesheim, și pag. 723: „Weleda A.G.”.
  94. Rudolf Steiner, Cum se dobândesc cunoștințele despre lumile superioare? (1904), Nr. bibl. – GA 10.
  95. Vincenz Knauer, 1828-1894, conferențiar (fără angajare permanentă) pentru filosofie în Viena. A se vedea „Probleme de căpătâi ale filosofiei”, Viena/Leipzig 1892, prelegerea a 21-a, pag. 136 ș.u. Rudolf Steiner a dat deseori exemplul citat pentru explicarea Realismului; a se vedea de ex. Filosofie și antroposofie (după o conferință din 17.8.1908) din volumul cu același nume, Nr. bibl. – GA 35, pag. 90 ș.u.; Despre enigme sufletești (1917), Nr. bibl. – GA 21, pag.139 ș.u.
  96. ființe arhanghelice persane, Amshaspanzii, care acționau și trăiau în Univers: Ele modifică în numărul lor de doisprezece acțiunile Dumnezeului luminos al Universului Ahura Mazdao și ale adversarului lui Ahriman prin cercul zodiacal. Comp. conferința lui Rudolf Steiner din 19.01.1911 de la Berlin în: Răspunsurile științei spirituale la marile probleme ale existenței, Nr. bibl. – GA 60.
  97. John Wiclif, în jur de 1320-1384, precursor al Reformei. Împreună cu prietenii săi a tradus Biblia în engleză.
  98. Amos Comenius, 1592-1670, preot al Comunității fraților moravi. A aspirat, legat de o reformă a învățământului și pedagogiei, la o înnoire a întregii vieți spirituale.
  99. Adolf von Harnack, 1851-1930. „Esența Creștinismului”, 16 prelegeri ținute la Universitatea din Berlin. Leipzig 1910.
  100. Christian Geyer, 1862-1929, predicator principal în Nürnberg. Prieten al lui Friedrich Rittelmeyer, comp. nota 76.
  101. Dacă Fiul provine simultan cu Tatăl din veșnicii: La Conciliul ecumenic de la Niceea (325) și Constantinopol (381), egalitatea Ființelor Tatălui, a Fiului și a Spiritului Sfânt a fost ridicată la rang de dogmă. Biserica romană a completat mai târziu această dogmă prin adaosul, că Spiritul Sfânt ar proveni de la Tatăl și de la Fiul (lat. filioque), ceea ce în 1054 a condus la separarea definitivă dintre biserica romană și cea răsăriteană.
  102. Charles W. Leadbeater, 1847–1934. Unul dintre conducătorii Societății Teosofice.
  103. într-un articol al unui ziar englezesc: nu a putut fi dovedit.
  104. Herman Grimm, 1828-1901, istoric al artei, profesor în Berlin. „Viața lui Michelangelo”, 2 volume. Berlin 1860-63.
  105. Friedrich Nietzsche, 1844-1900. „Despre folosul și prejudiciul istoriei pentru viață.” 1873-74. În „Considerații inactuale”.
  106. exprimând-o adesea prin cuvintele: De ex. În „Iliada lui Homer”, 2 volume, Berlin 1895, pag.3: „Mie mi se pare, ca și cum omenirea s-ar simți împovărată de masa enormă de istorie, pe care ea se condamnă singură s-o târască după sine. Faptelor comune, banale, cunoașterii lor li se atribuie valoare, pentru lărgirea orizontului nostru nimeni neputând să întrevadă vreun folos.”
  107. Școala de drept istoric: Întemeiată de Friedrich Karl von Savigny, 1779-1861. Din Școala istorică s-a dezvoltat pozitivismul juridic, care cer de la judecător o fidelitate absolută față de lege, chiar dacă el consideră legea drept injustă.
  108. impulsurile morale sunt cauzele viitoarelor efecte și acțiuni: Comp. la aceasta conferința ținută de Rudolf Steiner la Dornach, pe 28 martie 1920, în Factori terapeutici pentru organismul social, Nr. bibl. – GA 198.
  109. acel fizician: Luigi Galvani, 7737-1798. Medic și naturalist italian, a descoperit în 1789 cu ocazia unei experiențe pe un picior de broască o latură complet nouă a electricității (electricitatea galvanică).
  110. în ultimul Curs: A se vedea nota 8.
  111. Agrippa von Nettesheim, Trithem von Sponheim: A se vedea nota 33.
  112. din prima mea dramă misterială: Poarta inițierii în Patru drame misteriale (1910-13), Nr. bibl. – GA 14; și în ediție de buzunar.
  113. putem numi, in sensul lui Nietzsche, pe cercetătorii naturaliști aritmeticorobi: Comp. Friedrich Nietzsche „Știința veselă” § 373 („Știința ca prejudecată”).
  114. precum euritmia: A se vedea Rudolf Steiner Euritmia drept cântec vizibil. Nr. bibl. – GA 278; Euritmia ca limbaj vizibil, Nr. bibl. – GA 279; Nașterea și dezvoltarea euritmiei, Nr. bibl. – GA 277a.

AcasăLucrări OnlineIndex GA220PrecedentaUrmătoarea