Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner
CUNOAȘTEREA VIE A NATURII
CĂDEREA INTELECTUALĂ ÎN PĂCAT ȘI RIDICAREA SPIRITUALĂ DIN PĂCAT

GA 220

COLECȚIA INIȚIERI
Biblioteca antroposofică

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României STEINER, RUDOLF Cunoașterea vie a naturii. Căderea intelectuală în păcat și Ridicarea spirituală din păcat / Douăsprezece conferințe, ținute la Dornach între 5 și 28 ianuarie 1923 / Rudolf Steiner; trad.: Adrian Iliescu — București: Univers Enciclopedic Gold, 2023 ISBN 978-606-096-251-9 I. I. Iliescu, Adrian (trad.) 14

UNIVERS ENCICLOPEDIC BOOKS
UNIVERS ENCICLOPEDIC INIȚIERI
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, București, 010784
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro

Societatea Antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro

COPERTA IV

Implicaţiile viziunii asupra lumii care rezultă din Antroposofie –opera de o viaţă a lui Rudolf Steiner – sunt atât primordiale, cât şi cuprinzătoare. Mai nuanţată decât orice altă abordare câtuşi de puţin comparabilă, lucrarea sa nu numai că sugerează necesitatea unei modificări fundamentale a tendinței noastre adânc înrădăcinate de a accepta pasiv înţelepciunea convenţionalismului împietrit, dar oferă – oricui are voinţa de a face acest lucru – şi cadrul concret pentru a se trezi la realitate într-un mod cu totul nou. Pe scurt, aşadar, această lucrare şi implicaţiile sale sunt atât radicale, cât şi, posibil, foarte puternice. Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, antroposofia nu ar avea niciun impact real şi niciun duşman veritabil. Cu toate acestea, nu a fost aşa.

În ajunul Anului Nou 1922/23, (primul) Goetheanum – o minune arhitecturală şi „Casa Cuvântului”, menită să devină o întruchipare fizică şi artistică pe deplin realizată a antroposofiei pe Pământ – a fost distrus în mod deliberat de un incendiu. Aceasta a fost o lovitură insondabil de grea pentru Steiner şi pentru întreaga mişcare antroposofică. Cu toate acestea, ulterior, el a fost ferm convins că nicio conferinţă şi niciun eveniment programat să aibă loc la Goetheanum-ul distrus nu trebuia să fie anulate sau amânate. El însuşi a mers înainte, cu o hotărâre şi mai puternică – ba chiar înflăcărată.

Seria prelegerilor din cartea de faţă a început la 5 ianuarie 1923, ca o mărturie vie a acestei hotărâri. La fel de relevant astăzi ca şi în 1923 – ba poate chiar mai mult –, volumul este o articulare excepţional de arzătoare şi de sinceră a ceea ce ar putea fi considerat mesajul central şi îndemnul lui Steiner pentru omenirea modernă – altfel spus: „De dragul viitorului, treziţi-vă!”.

Referitor la publicațiile din opera de conferențiar a lui Rudolf Steiner

Baza științei spirituale de orientare antroposofică o formează operele scrise și publicate de Rudolf Steiner (1861-1925). În afară de acestea, el a ținut între anii 1900 și 1924 numeroase conferințe și cursuri publice, dar și conferințe pentru membrii Societății Teosofice, mai târziu ai Societății Antroposofice. Inițial el nu a vrut ca aceste conferințe, ținute în totalitate în mod liber, să fie consemnate în scris, întrucât ele au fost gândite drept „comunicări orale, nedestinate tiparului”. După ce însă s-au fabricat și s-au răspândit tot mai multe notițe incomplete și cu greșeli ale auditorilor, el s-a văzut nevoit să reglementeze luarea de notițe. Această sarcină a încredințat-o Mariei Steiner-von Sivers. Ea a răspuns de desemnarea stenografilor, de administrarea notițelor și de revizuirea textelor destinate tiparului. Întrucât din lipsă de timp Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuși notițele, decât în foarte puține cazuri, față de toate publicațiile conferințelor trebuie ținut seamă de rezerva lui: „Trebuie însă luat în considerare, că în manuscrisele pentru tipar nerevăzute de mine se găsesc și greșeli.”

Referitor la raportul conferințelor pentru membri, care inițial au fost accesibile doar ca manuscrise de tipar interne, ață de scrierile sale publice, Rudolf Steiner se exprimă în autobiografia sa Cursul vieții mele (capitolul 35), conținutul respectiv fiind redat la sfârșitul acestui volum. Cele spuse acolo sunt valabile în egală măsură și pentru cursurile referitoare la diferitele domenii de specialitate, care se adresau unui cerc restrâns de participanți, familiarizați cu cunoștințele de bază ale științei spirituale.

După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a început, conform liniilor sale directoare, editarea unei Ediții Complete-Rudolf Steiner. Volumul de față este o componentă a acestei Ediții Complete. În măsura în care s-a considerat necesar, la începutul Notelor s-au dat și alte indicații referitoare la suportul de text.

CUPRINS

CONFERINȚA I — Dornach, 5 ianuarie 1923

Raportul omenirii anterioare față de Christos ca ființă solară. Până în secolul al IV-lea după Christos, viețuirea „postimaginii” soarelui cosmic. Iulian Apostatul. De atunci, emanciparea sufletului de corpul eteric; începutul „nevoii de Christos”. „Secolele intermediare” de până la Copernic, Galilei, Kepler. De atunci, restrângerea forțelor de cunoaștere prin sufletul însuși; nașterea imaginii matematice a Cosmosului în științele naturale; posibilitatea de a-l găsi în interior pe Christosul cel viu drept ființa purtătoare a Eului.

CONFERINȚA a II-a — Dornach, 6 ianuarie 1923

Starea deplorabilă a cunoașterii și posibilitate inexistentă de cunoaștere în învățământul universitar actual. Rezultat posibil al studiului științelor naturale în prezent: „încorsetare cognitivă”; al studiului științelor spirituale: „respirație spirituală deficitară”. Experiențe care ar putea stârni dorul și declanșa aptitudinea de pătrundere reală a spiritului. – Despre posibilitatea de achitare a datoriei față de viitorul omenirii prin angajarea individuală a forțelor pentru Mișcarea antroposofică. Necesitatea cultivării vieții spiritual-sufletești, în care generațiile mai bătrâne și mai tinere se pot întâlni în seriozitate, înțelegere și forță.

CONFERINȚA a III-a — Dornach, 7 ianuarie 1923

Stările de conștiență și raportul lor față de componentele ființiale. Direcția de percepție și de reprezentare orizontală (conștiență de zi). Efectele din adâncurile pământești ale metalelor și direcția afectivă corespunzătoare lor în om (conștiență de vis; imaginațiune). Efectele coborâtoare din stele și direcția volitivă corespunzătoare lor în om (conștiență de somn; inspirație). Forme patologice și nejustificate de suprapercepție. Aplicare justificată a cunoașterii inimii la cunoașterea de sine. Cunoașterea adevărată a omului după „trup”, „baza sufletească a vieții” și „elementul stimulator spiritual”. Presimțiri ale acestora în „Wilhelm Meister”-ul lui Goethe.

CONFERINȚA a IV-a — Dornach, 12 ianuarie 1923

J. Böhme, G. Bruno și F. Bacon ca reprezentanți ai epocii de tranziție de la vechile tradiții sapiențiale la materialism. Ingerința, încă conștientă, a răului suprasensibil, a magiei și a cunoașterii interioare la figurile caracteristice de oameni ai Evului Mediu (Merlin, Faust) și la ultimii mistici. Nașterea materialismului odată cu disputa privind Cina cea de taină. Bătălia pentru o nouă cunoaștere a lumii și a omului în legătură cu existența preterestră, actuală și postmortem; insuficiența forțelor de cunoaștere la Böhme, Bruno și Bacon.

CONFERINȚA a V-a — Dornach, 13 ianuarie 1923

Realitatea proceselor vii de sare, sulf și mercur, în comparație cu abstracțiunile moarte ale științei naturale actuale. Procesul-sare, în viața de nutriție și simțire: reconfigurarea gândurilor cosmice în corpul eteric; vechea clarvedere. Procesul-sulf: acțiunea incendiatoare a astralului prin elementul aer, prin care ia naștere voința. Echilibrarea în cadrul procesului-mercur. Böhme, Bruno, Bacon. Înlocuirea viețuirii interioare a gândurilor cosmice de odinioară printr-o concepție spirituală despre lumea exterioară, dobândită în mod liber, în viitor.

CONFERINȚA a VI-a — Dornach, 14 ianuarie 1923

UNecesitatea consolidării interioare a Societății Antroposofice. Înstrăinarea omului de ființa sa spirituală începând din secolul al IV-lea după Christos; distrugerea culturii elenistice. Inversarea raportului spiritual-sufletescului față de fizic-eteric la stările de somn și veghe începând din acea epocă. Somnul civilizației prezentului. Antroposofia, ca strigăt de deșteptare la o nouă trezie în lume.

CONFERINȚA a VII-a — Dornach, 19 ianuarie 1923

Adevăr, frumos, bine. Sentimentul existenței în corpul fizic și veridicitatea omului; unirea cu factorul preterestru. Ancorarea omului în corpul eteric prin viețuirea frumosului; grecul și frumusețea; unirea prezentului pământesc cu spiritualul prin aparență. Sesizarea vie a corpului astral prin bunătate: capacitatea de a viețui ființa celuilalt om; punctul de plecare al moralității; legătura cu lumea de după moarte.

CONFERINȚA a VIII-a — Dornach, 20 ianuarie 1923

Viețuirea spiritualului din natură în timpurile vechi și pierderea acesteia astăzi. Ființele elementare ca educatori și îngrijitori ai forțelor omenești de cunoaștere; retragerea lor odată cu dezvoltarea libertății. Înțelegerea imaginativo-realistă a formelor naturale („înțelegerea limbajului naturii”) ca act de mulțumire față de spiritele naturii (de exemplu: pește; pasăre). Consecințele unei atare concepții despre lume pentru viața Societății Antroposofice. Simțul realității/veracității, simțul frumosului, bunătate ca puncte de pornire în formarea antroposofică de comunități.

CONFERINȚA a IX-a — Dornach, 21 ianuarie 1923

Căderea în păcat și conștiența păcatului. Legătura între căderea morală și căderea intelectuală în păcat; nașterea „limitelor cunoașterii”. Ridicare spirituală din păcat prin cuprinderea liberă, energică a gândirii. Lărgirea cunoașterii în domeniul cosmic, ca o cale spre înțelegerea lui Christos. Despre modestie și trufie. Pericolul sectarismului.

CONFERINȚA a X-a — Dornach, 26 ianuarie 1923

Năruirea culturii conștienței actuală prin surghiunirea gândirii de Ev Mediu și forțele mai profunde, vii ale preterestrului în om. Pierderea preexistenței și dezvoltarea științei orientată doar spre senzorial. Necesitatea extinderii goetheanismului la metamorfozarea formei umane (craniu). Revelarea preterestrului în frumusețe pentru grec. Căderea în păcat just înțeleasă și o christologie reînnoită. Antroposofia ca un conținut viu al evoluției omenirii.

CONFERINȚA a XI-a — Dornach, 27 ianuarie 1923

Originea vieții spirituale actuale – din Scolastică. Realismul ca punct terminus al înțelegerii vii a spiritului în trecut; Nominalismul ca punct de pornire al intelectualismului modern; pierderea principiului-Tată în contemplarea naturii; posibilitatea ateismului; pierderea Trinității. Căutarea unei înțelegeri a lui Christos ca existență de sine stătătoare. Cunoașterea lui Christos drept săvârșitor al operei Tatălui prin trezirea destinului în viața pământească. Noul Realism al antroposofiei.

CONFERINȚA a XII-a — Dornach, 28 ianuarie 1923

Omul prezentului și povara istoriei; H. Grimm; Fr. Nietzsche. Incapacitatea în ziua de azi de a sta creator în viața lumii. Impulsuri morale și antimorale ca germeni ai unei ordini naturale viitoare. Naturalul din prezent ca efect al impulsurilor morale ale trecutului. Pătrunderea inconștientă a științei naturale în elementul moral (resp. răul moral) al forțelor naturii (lumină; electricitate). Înnoirea civilizației prin fundamentele omenescului (cufundarea în spiritul limbii; euritmia).

Note

Rudolf Steiner despre stenogramele la conferințe

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea