Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

CURSUL VIEŢII MELE

GA 28

Note

Asupra acestei ediţii


Cursul vieţii mele a apărut iniţial sub forma a 70 de articole publicate succesiv între 9 decembrie 1923 şi 3 aprilie 1925 în „Das Goetheanum”, revistă săptămânală pentru antroposofie şi tripartiţie socială de la Dornach. Încetând din viaţă la 30 martie 1925, Rudolf Steiner nu a putut să încheie seria de articole şi să le publice sub formă de carte. De prima ediţie a cărţii s-a îngrijit soţia şi, în acelaşi timp, colaboratoarea sa cea mai apropiată, Marie Steiner-von Sivers. Ea a împărţit cele 70 de articole publicate în revistă în 38 de capitole. Materialul ediţiei din 1925, apărută la Editura Filosofico-Antropsofică din Dornach, constituie textul de bază pentru actuala ediţie. De atunci, Cursul vieţii mele a apărut în numeroase ediţii şi a fost tradusă în multe limbi.

Drept completare la Cursul vieţii mele indicăm ambele volume ce cuprind corespondenţa lui Rudolf Steiner, apărute în ediţia Opere complete (GA 38 şi GA 39), apoi „Studii despre Rudolf Steiner”, ca şi seria de scrieri „Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe. Veröffentlichungen aus dem Archiv („Contribuţii la ediţia Opere complete de Rudolf Steiner. Publicaţii din Arhivă”), Dornach, 1961 ş.u., conţinând numeroase documente autobiografice, ca şi eseuri şi materiale ordonate după perioadele de viaţă şi părţile corespunzătoare lor din opera lui Rudolf Steiner.

Următoarele volume de articole şi de corespondenţă din Rudolf Steiner, ediţia Opere complete, sunt citate prescurtat în notele referitoare la text, după cum urmează:

GA 29 Colecţie de articole despre dramaturgie, 1889-1900, Dornach, 1960.
GA 30 Bazele metodice ale antroposofiei, 1884-1901. Colecţie de articole despre filosofie, ştiinţele naturii, estetică şi psihologie, Dornach, 1989.
GA 31 Colecţie de articole despre cultură şi istorie contemporană, 1887-1901, Dornach, 1989.
GA 32 Colecţie de articole despre literatură, 1884-1902, Dornach, 1971.
GA 33 Biografii şi schiţe biografice, 1894-1905, Dornach, 1992.
GA 34 Lucifer – Gnosis. Articole fundamentale despre antroposofie din revistele „Luzifer” şi „Lucifer-Gnosis”, 1903-1908, Dornach, 1987.
GA 35 Filosofie şi antroposofie. Culegere de articole, 1904-1923, Dornach, 1984.
GA 38 Scrisori, vol. 1, 1881-1890, Dornach, 1985.
GA 39 Scrisori, vol. 2,1890-1925, Dornach, 1987.

Note la text

  1. Părinţii lui Rudolf Steiner. Johann Steiner (n. 23 iunie 1829, Geras – 22 ianuarie 1910, Horn) şi Franziska Steiner, n. Blie (Horn, 8 mai 1834-24 decembrie 1918, Horn). Ei au fost înmormântaţi la Horn. Pe piatra funerară se poate citi un distih, compus de Rudolf Steiner la moartea tatălui său: „Sufletu-i odihneşte în a lui Christos împărăţie/ Gândurile celor dragi sunt cu el.”

  2. Kraljevec: Situat la 20 km vest de confluenţa râurilor Mur şi Drava, lângă calea ferată, în Croaţia de astăzi.

  3. m-am născut la 27 februarie 1861: Într-un fragment autobiografic (nedatat) Rudolf Steiner notează: „Naşterea mea este pe 25 februarie 1861. Două zile mai târziu am fost botezat.” – O scrisoare de la Eugenie Bredow către Rudolf Steiner, din 25 februarie 1921, sugerează că în realitate ziua sa de naştere a fost pe 25. Vezi şi „Beiträge”, nr. 49/50, p. 4 şi urm. Botezul catolic a avut loc la 27 februarie 1861 în Drascovec, cu numele Rudolf Joseph Lorenz Steiner. Naşi de botez au fost Lorenz Deim şi Josepha Jakl.

  4. Preotul bisericii Sf. Valentin: P. Robert Andersky, Ordinul cistercian.

  5. Fraţii şi surorile: Leopoldine Steine (Pottschach, 1864-1927, Horn); Gustav Steiner (Pottschach, 1866-1941, Scheibbs, Austria de Jos). Scrisorile către părinţi, frate şi soră, vezi în GA 39.

  6. care putea fi urcat în trei sferturi de ceas: Capela Sf. Rosalia se află la nord-est de Neudörfl, în apropiere de şoseaua spre Pöttsching, pe locul cel mai înalt dintre cele două localităţi. Ea mai exista în 1970, ascunsă, în orice caz, între clădirile noi ridicate între timp de jur-împrejurul ei. Mai trebuie să se aibă în vedere faptul că în perioada amintită nu exista nici un drum spre Pöttsching. Această capelă a sfintei Rosalia e singura la care se potriveşte descrierea amănunţită făcută de Rudolf Steiner. O altă capelă, situată la patru ore de mers de la gara Neudörfl, nu intră în discuţie, tocmai din acest motiv (comunicare a lui Konrad Donat, Brema). Vezi „Beiträge”, nr. 83/84.

  7. Heinrich Karl Ferdinand Marie Dieudonné de Artois, duce de Bordeaux. Conte de Chambord, Paris, 1820-1883, castelul Frohsdorf de lângă Wiener-Neustadt.

  8. învăţătorul suplinitor: Heinrich Gangl. Persoană despre care nu se cunoaşte nimic.

  9. o carte de geometrie: De Franz Mocnik (cavaler de).

  10. Portret al contelui Szécheny: Istvan, conte de Szécheny, 1792-1860, supranumit „Marele ungur”. Reformator proeminent, a susţinut abolirea ghildelor, a iobăgiei ţăranilor şi impozitarea nobilimii. Fondator al Academiei Ungare de Ştiinţe (1825), ulterior ministru al muncii şi al comerţului. Portretul său se afla pe atunci în multe birouri administrative şi săli de clasă. Copia realizată de Rudolf Steiner după un astfel de portret s-a păstrat. Vezi raportul şi copia în „Beiträge”, nr. 83/84, p. 40 şi urm.

  11. preotul din Neudörfl: Franz Maraz, preot în Neudörfl în anii 1860-1873, apoi capelan la Odenburg, unde a avut funcţii înalte.

  12. Solemnitatea limbii latine şi a cultului: cuvântul „des”, conform manuscrisului.

  13. Un medic din Wiener-Neustadt: Dr. în ştiinţe medicale Carl Hickel, Neutischein, 1813-1905, Wiener-Neustadt. Grav bolnav şi aproape orb, încă îi mai scria lui Rudolf Steiner la 6 ianuarie 1893. Comp. „Contribuţii la ediţia Opere complete de Rudolf Steiner”, nr. 49/50.

  14. De-abia acum devenisem un „elev bun”: În rapoartele anuale ale şcolii e numit, cu începere din clasa a 2-a, un elev excelent.

  15. Directorul şcolii: Heinrich Schramm, director şi inspector al şcolilor landului (1868-1874), conduce Şcoala Reală Superioară din Wiener-Neustadt. Articolul a apărut în 1873, iar cartea „Mişcarea generală a materiei drept cauză fundamentală a tuturor fenomenelor din natură” în 1872, la Viena.

  16. În clasa a treia ne-a venit un profesor care întruchipa cu adevărat „idealul” care stătea în faţa sufletului meu: Laurenz Jelinek. El le-a fost diriginte din clasa a 3-a până într-a 6-a. În „Neunten Jahresbericht” („Anuarul al nouălea” al şcolii), 1873/74, el a publicat articolul: „Fracţiile şi descompunerea unui număr întreg într-o sumă de numere întregi, dintre care e dat cel mai mare.”

  17. De-abia mai târziu am intrat în relaţii sufleteşti mai apropiate cu un alt profesor: Georg Kosak (Viena, 1836-1914, Graz).

  18. „Critica raţiunii pure” a lui Kant: în prefaţa la Ştiinţa ocultă, scrisă în 1909, apare: „Studiul său din Kant a început la 16 ani”, GA 13, ediţia a 30-a, p. 11.

  19. Profesorul de chimie era un om excepţional: Hugo von Gilm (Innsbruck, 1831-1906, Wiener-Neustadt), frate vitreg cu poetul Hermann von Gilm.

  20. De la vârsta de cincisprezece ani am început să dau ore de meditaţii: Despre acest lucru relatează un elev, Albert Pliwa: „Pe când eram în clasa a 5-a, tatăl meu căuta un băiat demn de încredere drept corepetitor pentru mine. Prof. Jelinek l-a ales pe Rudolf Steiner. Eu repetam cu el în fiecare zi toate temele.” După un an, Rudolf Steiner reuşise să-l facă să ajungă un elev eminent, unul dintre cei trei care au luat mai târziu examenul de maturitate cu calificativul „excelent”: Steiner, Deutsch şi Pliwa.

  21. Profesor de limba şi literatura germană în ultimele trei clase superioare: Josef Mayer. A publicat în Anuarul 13 al şcolii, din 1878: „Teoria imaginii din punctul de vedere al logicii şi al psihologiei”, la care s-ar putea să se fi referit Rudolf Steiner la p. 46, în legătură cu natura imaginilor poetice.

  22. Mi-am cumpărat o „Introducere în filosofie” şi o „Psihologie”. Ambele de Gustav Adolf Lindner, Viena, 1866, resp. 1858.

  23. Profesorul de istorie şi geografie: Franz Kofler, din Tirol. A scris în 1879, în Anuarul 14 al Şcolii Reale Superioare din Wiener-Neustadt, Austria de Jos, articolul: „Era glaciară în perioada diluvionară şi cauzele sale”, care a fost retipărit în 1927 de către C. S. Pickt, într-o ediţie pentru uz privat.

  24. Abia în ultima clasă a şcolii reale am avut un profesor care m-a cucerit prin felul său de a preda istoria: Albert Loger. Comp. „Beiträge”, nr. 49/50.

  25. Aşa că am luat „ Teoria ştiinţei” pagină cu pagină şi am rescris-o în felul meu: Din acest manuscris au rămas câteva pagini. Dacă Rudolf Steiner nu a dus munca până la capăt sau dacă celelate pagini s-au pierdut, nu se cunoaşte. Fragmentul păstrat este reprodus în „Beiträge”, nr. 30, p. 26-30.

  26. Karl Julius Schröer, Pressburg, 1825-1900, Viena. Din 1867 profesor de literatură la Şcoala Tehnică Superioară din Viena. Rudolf Steiner i-a făcut un portret cuprinzător în: „Despre enigma omului. Lucruri rostite şi nerostite în gândirea, viziunea, cugetarea unui şir de personalităţi germane şi austriece”, Berlin, 1916, GA. 20. Vezi şi GA 38 şi GA 39.

  27. Robert Zimmermann, 1824-1898, filosof şi estetician, în perioada 1861-1895 profesor la Universitatea din Viena. Din scrierea lui Zimmermann Antroposofia în rezumat – Schiţă a sistemului unei concepţii ideale despre lume pe un fundament realist (Viena, 1882), Rudolf Steiner a preluat noţiunea de antroposofie. Vezi conferinţa lui Rudolf Steiner „Psihologia artei”, în Artă şi cunoaşterea artistică, GA 271, p. 206.

  28. Franz Brentano, Marienburg pe Boppard, 1838-1917, Zurich, un nepot al lui Clemens Brentanos, până în 1873 teolog catolic, apoi profesor de filosofie la Wiirzburg şi Viena. Rudolf Steiner i-a dedicat un necrolog în 1917, în scrierea Despre enigmele sufletului. Comp. articolele despre Brentano în: „Gândirea Goetheanumului în mijlocul crizei culturale a epocii prezente”, GA 36, Dornach, 1961, p. 153-169.

  29. Mi s-a întâmplat atunci să cunosc un om simplu din popor: Felix Koguzki (Viena, 1833-1909, Trumau). În jurnalul său, care s-a păstrat, găsim însemnarea: „Dl Steiner, tânăr, studios, locuieşte la Inzersdorf, m-a vizitat duminică, 21 august 1881, în afara serviciului; din păcate, nu eram acasă. Dl Steiner mi-a făcut o a doua vizită, vineri, 26 luna curentă.” (Emil Bock: „Rudolf Steiner. Studii referitoare la viaţa şi opera sa”, Stuttgart, ediţia a 3-a, 1990.)

  30. Misterul timpului: Comp. Schiţa autobiografică (Barr, 1907) în: Rudolf Steiner/Marie Steiner-von Sivers, Corespondenţă şi documente, 1901-1925, GA 262, Dornach, 1967. Vezi şi: Hella Wiesberger, „Der biographische Entstehungsmoment der Zeit-Erkenntnis” (Momentul biografic de apariţie a cunoaşterii timpului) şi „Die Zeit-Erkenntnis als «Grundnerv» als anthroposophischen Forschungsanfanges” (Cunoaşterea timpului ca „nerv fundamental” al începerii cercetării antroposofice”), în „Beiträge”, nr.49/50, p.15-28 şi „Conferinţa autobiografică” din 4 februarie 1913, în „Beiträge”, nr 83/84, p. 18.

  31. Friedrich Theodor Vischer, Ludwigsburg, 1807-1887, Gmunden am Traunsee.

  32. Am găsit la el, într-un paragraf din operele sale: în „Altes und Neues” (Vechi şi nou), ediţia a 3-a, Stuttgart, 1881, p. 223, apare aşa: „Avem nevoie de o corectare a noţiunii de timp...” Vezi şi conferinţa din 12 mai 1917 de la Stuttgart, în „Beiträge”, nr. 49/50, p. 26.

  33. Edmund Reitlinger, Pesta, 1830-1882, Viena, „Freie Bleicke” („Priviri libere”), Berlin, 1874.

  34. tânăr minunat de orientare idealistă: Emil Schönaich (Troppau, 1860-1899, ibidem). El activa deja în 1882 pentru „Freie Schlesische Presse” din Troppau, în care au apărut şi câteva articole de Rudolf Steiner. Ele s-au pierdut, în parte, odată cu numerele din primii ani de apariţie ai revistei „Freie Schlesische Presse”. Comp. „Beiträge”, nr. 51/52, Dornach, 1975.

  35. o altă prietenie de tinereţe, plină de însemnătate pentru mine: Cu Rudolf Ronsperger. Rudolf Steiner i-a evocat amintirea în „Magazin für Literatur”, 1900, într-un articol intitulat „Ein Denkmal” (Un monument). Editat în GA 31. Vezi şi scrisorile către Rudolf Ronsperger în GA 38.

  36. Am legat o prietenie foarte caldă: Cu Moriz Zitter. Vezi şi nota 99.

  37. Aici trebuie să evoc... unui prieten: Numele său este Josef Köck. Comp. „Beiträge”, nr 55.

  38. Cu un alt coleg din Wiener-Neustadt: Rudolf Schober. Mai ales datorită lui s-au putut afla numele prietenilor de tinereţe menţionaţi de către Rudolf Steiner. Comp.: „Beiträge”(Contribuţii) ,nr. 49/50,51/52,54 şi 55.

  39. Dezbateri parlamentare: în anul 1886, conform cu Despre enigma omului. Lucruri rostite şi nerostite în gândirea, viziunea şi cugetarea unor personalităţi germane şi austriece, GA 20 Dornach, 1984, p. 122.

  40. Bartholomäus Carneri, Cavaler de (Trient, 1821-1909, Marburg, Drau). Vezi şi articolul: „Bartholomäus Carneri, eticianul darwinismului”, în GA 30, şi prezentarea din Despre enigma omului, GA 20.

  41. Ernst von Plener, Eger, 1841-1923, Viena.

  42. Georg Lienbacher, Kuchel, 1822-1896, Kuchel.

  43. Eduard Gregor, Steyr, 1827-1907, Lschten, Praga.

  44. Franz Ladislaus Rieger, Semil, 1818-1903, Praga.

  45. Otto Hausner, Brody în Galiţia, 1827-1890, Lemberg.

  46. Tobias Gottfried Schröer, Pressburg, 1791-1850, Pressburg. Comp. Despre enigmele omului, GA 20, p. 90 şi urm.

  47. obiceiurile populare de Crăciun: vezi: „Jocuri de Vicleim din folclorul vechi. Jocurile de la Oberufer”, Dornach, 1981 şi „Discurs despre jocurile de Vicleim din folclorul vechi”, GA 274; apoi articolul: „Despre obiceiurile populare de Vicleim. O amintire de Crăciun”, în: „Gândirea Goetheanumului în mijlocul crizei culturale a epocii prezente, 1921-1925, GA 36, Dornach, 1961.

  48. Lucra la editarea şi prefaţarea părţii a doua din „Faust”: Schröer a publicat o ediţie comentată din Faust de Goethe (două părţi, 1881, ediţie nouă, Basel, 1882) şi a prelucrat pentru seria „Literatura Naţională Germană” a lui Kürschner dramele lui Goethe în 6 volume. „Istoria literaturii germane” scrisă de el a apărut în 1853 la Pesta, „Poezia germană a secolului XIX în apariţiile ei cele mai importante. Prelegeri populare”, 1875, Leipzig.

  49. Am descoperit forma senzorial-suprasenzorială despre care vorbeşte Goethe: În „Geschichte meines botanischen Studiums” (Istoria studiilor mele de botanică), în „Naturwissenschaftliche Schriften’’ (Scrieri de ştiinţele naturii), editată şi comentată de Rudolf Steiner în „Deutsche National-Litteratur” a lui Kürschner, vol I, p.79 şi urm, GA 1a), Goethe scria: „Aşa cum plantele se lasă cuprinse într-o singură noţiune, aşa şi mie îmi devenea tot mai clar că această idee putea fi trăită într-un mod şi mai înalt: o provocare care pe atunci îmi plutea înainte ca o formă senzorială a unei plante originare suprasenzoriale”. La aceasta se referă Rudolf Steiner în introducerea sa la primul volum, atunci când spune: „Formei ideale, tipului organismelor îi este caracteristic tocmai faptul că aceasta constă din elementele spaţial-temporale, şi de aceea i-a apărut şi lui Goethe ca o formă senzorial-suprazenzorială” (p. LXX).

  50. Despre enigmele sufletului, Berlin, 1917, GA 21.

  51. Şi din câteva linii Goethe a desenat sub ochii lui Schiller: Vezi Goethe, „Naturwissenschaftliche Schriften”, editată şi comentată de Rudolf Steiner în „Deutsche National-Iiteratur”, seria Kürschner, vol. 1 (1884), ediţia Domach, 1975, GA 1a, expresia: „Eveniment fericit”,p. 111.

  52. Am fost recomandat ca meditator unei familii cu patru copii: La recomandarea consilierului Dr. Walser, soţia negustorului vienez Ladislaus Specht s-a adresat în iunie 1884 lui Rudolf Steiner cu rugămintea, dacă nu era dispus să preia funcţia de meditator în casa lor. Luna următoare el a preluat sarcina şi a început instruirea celor patru fii: Richard, Arthur, Otto şi Ernst, până în toamna anului 1890. Copilul care a atras în mod special atenţia lui Rudolf Steiner era Otto. Vezi aici documentarea amănunţită „Rudolf Steiner als Hauslehrer und Erzieher. Wien 1884-1890” (Rudolf Steiner ca meditator şi educator. Viena, 1884—1890), în „Beiträge”, nr 112. Despre părinţii copiilor Rudolf Steiner vorbeşte în cap. XIII.

  53. Eduard von Hartmann, Berlin, 1842-1906, Berlin. Scrisorile lui Rudolf Steiner către Eduard von Hartmann şi ale acestuia către Rudolf Steiner, în GA 38 şi GA 39.

  54. Joseph Kürschner, Gotha, 1853-1902, în timpul unei călătorii în Tirol. Corespondenţa dintre Karl Julius Schröer, Joseph Kürschner şi Rudolf Steiner despre editarea scrierilor de ştiinţele naturii ale lui Goethe (1882-1884) a fost publicată în „Beiträge”, nr. 46, 1974. Vezi şi GA 38 şi GA 39.

  55. Teoria cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe: „Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe, cu referire specială la Schiller, totodată un supliment la Scrierile de ştiinţele naturii ale lui Goethe”, în seria lui Kürschner, „Deutscher National-Literatur” („Literatura naţională germană”), Berlin şi Stuttgart, 1886, GA 2.

  56. în afară de acest prieten şi... surorile sale: Acest prieten se numea Walter Fehr, sora mai mare Johanna, cea mică Radegunde, numită Gundi. Ea a murit în 1903, la 35 de ani. Tatăl lor, Joseph Eduard, era doctor în filosofie şi drept. În casa Fehr mai veneau prietenii Köck şi Schober. Comp.: „Beiträge”, nr. 55, Dornach, 1976. Vezi scrisorile către Gundi şi Walter Fehr în GA 38, p. 168-174 şi, respectiv, GA 39, p. 63-65.

  57. Marie Eugenie delle Grazie, Weisskirchen, Ungaria, 1864-1931, Viena.

  58. foileton despre poetă: „Poezia germană în prezent” (referitor la Marie Eugenie delle Grazie). În: „Freie Schlesische Presse”, an. VI, Troppau, 1886 (6 aprilie), reeditat în: „Culegere de articole despre literatură, 1884-1902”, GA 32, p. 114-124.

  59. Eu am scris... un articol: „Natura şi idealurile noastre”. Scriere dedicată autoarei lui „Hermann” (M. E. delle Grazie), Viena, 1886; reeditat în GA 30, p. 237-240; de asemenea în Rudolf Steiner „Morală şi creştinism”, texte despre etică, ediţie de buzunar, 717, Dornach, 1994, p.10-15.

  60. cuvintele lui Goethe: „Cunoaşte-te şi trăieşte cu lumea în pace!”: din poezia Zueignung (Dedicaţie) (versul 64).

  61. Laurenz Müllner, Gross-Grillowitz, Mähren, 1848-1911, Meran. Comp. relatările despre Müllner în: Despre enigma omului, GA 20, p. 185 şi urm.

  62. Wilhelm Neumann, Viena, 1837-1919, Mödling, lângă Viena. Despre Neumann comp. cu conferinţa a 3-a din Filosofia lui Toma d'Aquino, GA 74.

  63. Adolf Stöhr, St. Polten, 1855-1921.

  64. Goswine von Berlepsch, Erfurt, 1845-1916, Viena.

  65. Emilie Metaja, Viena, 1855-1938, Viena.

  66. Fritz Lemmermayer, Viena, 1857-1932, Viena. Vezi şi: Friedrich Lemmermayer, Amintiri despre Rudolf Steiner, Robert Hamerling şi alte câteva personalităţi ale vieţii spirituale austriece din anii ’80, Stuttgart, 1929. Numeroase scrisori ale lui Rudolf Steiner către Lemmermayer în GA 38.

  67. Alfred Stroß, 1860-1888.

  68. Hans Brandstetter, Michelbach, lângă Graz, 1854-1925, Graz.

  69. Karl Werner, Hafnerbach, 1821-1888,Viena.

  70. Filosofia libertăţii. Liniile fundamentale ale unei concepţii moderne despre lume, Berlin, 1894, GA 4.

  71. Joseph Kitir, Aspang am Wechsel, 1867-1923, Viena.

  72. Fercher von Steinwand: Steinwand în Mölltal, Karintia de Sus, 1828-1902, Viena. Numele său civil este Johann Kleinfercher. Referitor la el Rudolf Steiner scrie în Despre enigma omului, GA 20, p. 99-107 şi în GA 32, p.124-126.

  73. Helena Petrovna Blavatsky, Ekaterinoslav, sudul Rusiei, 1831-1891 Londra. Vezi în special p. 424 şi urm. şi nota 227 (Societatea Teosofică).

  74. Introducerea amănunţită... la volumul al doilea la... Operele de ştiinţele naturii ale lui Goethe: Volumele cu scrierile de ştiinţele naturii ale lui Goethe editate de Rudolf Steiner au apărut astfel: vol. I – 1883, vol. II – 1887 vol. III – 1890, vol. IV 1 şi 2 – 1897; reeditate în Opere complete, Dornach, 1975 (GA 1a-e). O ediţie separată a tuturor introducerilor a apărut cu titlul: Rudolf Steiner, Introducere pentru scrierile de ştiinţele naturii ale lui Goethe, GA 1.

  75. Robert Hamerling, Kirchberg am Wald, Austria de Jos, 1830-1889, Graz. Din corespondenţa cu Hamerling s-au păstrat numai două scrisori de la Hamerling, din 30 ianuarie 1887 şi din 11 mai 1888. Comp. În legătură cu Hamerling: Culegere de articole referitoare la literatură, 1884—1902, GA 32; Despre enigma omului, GA 20 şi conferinţa: Robert Hamerling, un poet, un gânditor şi un om”, în Cum dobândim înţelegere pentru lumea spirituală?, GA. 154.

  76. Goethe ca părinte al unei noi estetici: Conferinţa a fost prezentată la 9 noiembrie 1888 şi ea a apărut ca publicaţie separată la „Deutsche Worte”, Viena, 1889. În GA 30, p. 23-46 şi în Artă şi cunoaştere artistică, 1985, GA 271.

  77. Alfred Formey, Dessau, 1844-1901, Nagy-Bellcz.

  78. Christine Hebbel, Braunschweig, 1817-1910, Viena.

  79. Ihma Willborn-Seiler. Vezi şi dedicaţia „Ce stă scris în această cărticică...” pe cartea „Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe” în: „Wahrspruchworte” (Maxime), GA 40.

  80. Friedrich Schlögl, Viena, 1821-1892, Viena.

  81. Deutsche Wochenschrift („Săptămânalul german”), Berlin, Viena. „Organ pentru interesele naţionale ale poporului german”. Ca redactor-şef figurează dr. Karl Niesser. În realitate, Rudolf Steiner a redactat revista de la începutul lunii ianuarie 1888 până la 18 iulie 1888, dată la care revista şi-a încetat apariţia, din vina editorului ei de atunci, dr. Joseph Eugen Russel. Articolele lui Rudolf Steiner apărute aici au fost editate în GA 31 şi GA 30.

  82. Viktor Adler, Praga, 1852-1918, Viena.

  83. Engelbert Pernerstorfer, Viena, 1850-1918, Viena. În anii 1881-1904 a fost conducătorul revistei „Deutsche Worte” (Cuvinte germane), în care au apărut două articole de Rudolf Steiner. Compară cu nota 76.

  84. să ne orientăm printre aceste feluri diferite...” Goethe, „ Vorarbeiten zu einer Physiologie der Pflanze” (Studii preliminare pentru o fiziologie a plantelor), în: Goethe, „Naturwissenschaftliche Schriften”, editată şi comentată de Rudolf Steiner în „Deutsche National-Literatur” a lui Kürschner, vol 4/2 (1897), reeditată la Dornach, 1975, GA 1e, p. 152.

  85. Eduard von Hartmann, cu care am corespondat mulţi ani pe teme filosofice: Vezi nota 53.

  86. Marie Lang, 1858-1934.

  87. H. P. Blavatsky, vezi nota 73.

  88. Franz Hartmann, Donauwörth, 1838-1912, Kempten.

  89. Rosa Mayreder, Viena, 1858-1938, Viena. Vezi şi scrisorile de la şi către R. Mayreder în GA 38 şi GA 39.0 editare a corespondenţei dintre Rudolf Steiner, Rosa Mayreder şi Moriz Ziter este planificată pentru seria „Rudolf Steiner Studien” (Rudolf Steiner – studii).

  90. Hugo Wolf, Windischgrätz, 1860-1903, Viena. Libretul la opera sa „Der Corregidor” a fost scris de Rosa Mayreder (1896).

  91. Karl Mayreder, Viena, 1856-1935, Viena. Arhitect, profesor la Şcoala Tehnică Superioară.

  92. Friedrich Eckstein, Perchtoldsdorf lângă Viena, 1861-1939), Viena. Vezi GA 38 şi GA 39, precum şi amintirile lui Eckstein intitulate „Alte unnennbare Tage” (Zile de odinioară inefabile) (1936), ediţie nouă, Viena, 1992.

  93. în volumul al doilea din ediţia mea a scrierilor de ştiinţele naturii ale lui Goethe: vezi nota 74.

  94. „Basmul-enigmă” al lui Goethe: Vezi notele 221 şi 235.

  95. „Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz”: Pusă pe hârtie de Johann Valentin Andreae în 1616. Transpusă în limba germană literară modernă de Walter Weber şi editată împreună cu un articol (1917-1918) de Rudolf Steiner: „Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz”, în Editura Zbinden, Basel, 1978.

  96. dramele-misteriu scrise de mine mai târziu: Poarta iniţierii (Iniţierea). Un mister rosicrucian, Berlin, 1910; Încercarea sufletului. Imagine scenică din viaţă ca epilog la «Poarta iniţierii», Berlin, 1911; Păzitorul Pragului. Procese sufleteşti în imagini scenice, Berlin, 1912; Trezirea sufletelor. Procese sufleteşti şi spirituale în imagini scenice, Berlin, 1913. împreună au apărut ca „Patru drame-misteriu”, GA 14.

  97. Fritz Breitenstein, Mühlbach, Transilvania, 1858-1915, Oradea şi Amalie Breitenstein, Sibiu, 1860-1942, Viena. Comp. GA 38. Amalie Breitenstein s-a căsătorit a doua oară cu Julius Breitenstein (Mühlbach, Transilvania, 1870 – 1950, Mühlbach), fratele primului ei soţ.

  98. Conferinţă la Sibiu: 29 decembrie 1889. Vezi „Beiträge”, nr 61 /62.

  99. Vechiul meu prieten/ prietenul meu de mulţi ani: Moriz Zitter, prieten până la sfârşitul vieţii sale (mai 1921) şi cu Rosa Mayreder. El a scos la Sibiu revista„Deutsche Lesehalle für alle Stände” („Sala de lectură germană pentru toate stările sociale”), împreună cu: „Ein freier Blick in die Gegenwart” (O privire liberă în prezent) de Rudolf Steiner (1884; apărut în GA 30). Zitter semna alături de Rudolf Steiner şi O. E. Hartleben ca editor al revistei „Magazin für Literatur”, Berlin.Vezi şi GA 38 şi GA 39.

  100. „Rembrandt ca educator”: A apărut în 1890, anonim „Von einem Deutschen” (De la un german). Autor: Julius Langbehn, ediţia a 60-a, 1925.

  101. În familia acestui băiat :Vezi nota 52.

  102. Articolul despre „Homunculus”: în „Deutsche Wochenschrift”, 1888, nr. 16-17, editat în GA 32, p. 145-155.

  103. Antisemitism: Vezi, pentru aceasta, articolul lui Rudolf Steiner din revista „Mitteilungen aus dem Verein zur Abwehr des Antisemitismus”, septembrie-decembrie 1901, editat în GA 31, p. 382-420; de asemenea, articolul despre „Judenstaat” (Statul evreiesc) de Theodor Herzl, în „Magazin für Literatur”, 25 septembrie 1897, sub titlul „Nostalgia evreului după Palestina”, editat în GA 31,p. 196-201.

  104. Ignaz Brüll, Prossnitz, 1846-1907, Viena.

  105. Josef Breuer, Viena, 1842-1925, Viena.

  106. Examen de doctorat: Vezi documentaţia amănunţită „Rudolf Steiner Dissertation” (Dizertaţia lui Rudolf Steiner), în Rudolf Steiner Studien, vol 5, Dornach, 1991.

  107. „Înţelegerea conştienţei umane cu ea însăşi”: Problemele fundamentale ale teoriei cunoaşterii cu o privire specială asupra Teoria ştiinţei a lui Fichte. Prolegomene la înţelegerea conştienţei filosofice cu ea însăşi (1891). Sub formă extinsă, ca Adevăr şi ştiinţă. Preludiu la o «Filosofie a libertăţii», Weimar, 1892. GA 3.

  108. Heinrich Ludwig Wilhelm von Stein, Rostock, 1833-1896, Rostock. Lucrare: „Şapte cărţi despre istoria platonismului. Cercetări asupra sistemului lui Platon şi a raportului său cu teologia şi filosofia de mai târziu”, 3 volume, Göttingen, 1862, 1864 şi 1875.

  109. Otto Willmann, „Istoria idealismului”: Vezi nota nr. 241.

  110. „Despre câştigul concepţiilor noastre din lucrările de ştiinţele naturii ale lui Goethe, publicate de Arhiva Goethe-Schiller”: 1891, reeditată în GA 30, p. 265-288.

  111. Bernhard Ludwig Suphan, Hordhausen, 1845-1911, Weimar. Vezi şi GA 38 şi GA 39.

  112. Walther von Goethe, Weimar, 1818-1885, Leipzig.

  113. Arhiducesa Sophie Luise von Sachsen-Weimar, Prinţesă a Ţărilor de Jos (Haga, 1824-1897, Weimar).

  114. Gustav von Loeper, Wedderwill, Pomerania, 1822-1891, Berlin.

  115. Herman Grimm, Kassel, 1818-1901, Berlin. Citat deseori de Rudolf Steiner. Articole despre Herman Grimm în GA 30 şi GA 36.

  116. Wilhelm Scherer, Schönborn, Austria de Jos, 1841-1886, Berlin.

  117. Erich Schmidt, Jena, 1853-1913, Berlin.

  118. uneori mă impresiona în mod de-a dreptul neplăcut ceea ce făcea Suphan: Comp. aici observaţiile amare referitoare la Suphan în Scrisorile lui Rudolf Steiner, GA 39.

  119. Julius Wahle, Viena, 1861-1940, Dresda, în anii 1921-1928, conducător al Arhivei Goethe-Schiller din Weimar.

  120. studiul său: Herman Grimm, „Prelegeri despre Goethe”, ediţia a 8-a, Berlin, 1903, Prelegerea 16.

  121. Arhiducele Karl Alexander, Weimar, 1818-1901, Weimar.

  122. arhiducele moştenitor Karl August, cap. St. Martin.

  123. arhiducesa moştenitoare Pauline, Stuttgart, 1852-1904, în timpul călătoriei de la Roma la Veneţia. Despre ea Rudolf Steiner povesteşte în scrisoarea din 21 martie 1891 către Pauline Specht.

  124. Reinhold Köhler, Weimar, 1830-1892, Weimar.

  125. „Fantezia – creatoare de cultură”: Conferinţa din 25 noiembrie 1891. Prezentare în „Weimarischen Zeitung” (Gazeta de Weimar) din 28 noiembrie 1891. Editată în „Beiträge”, nr 99/100.

  126.  Cealaltă conferinţă: „O concepţie unitară despre natură şi limitele cunoaşterii”, Viena, 20 februarie 1893, editată în GA 30, p. 47-60.

  127. Ernst Haeckel: „Monismul ca punte de legătură între religie şi ştiinţă. Crezul unui cercetător al naturii”, prezentată în 9 octombrie 1892 la Altenburg, cu ocazia jubileului de 75 de ani al Societăţii pentru Cercetarea Naturii din Osterland, Bonn, 1892.

  128. Hermann von Helmholtz: „Presimţirile lui Goethe despre idei viitoare din ştiinţele naturii”, conferinţa din 11 iunie 1892 ţinută la Adunarea Generală a Asociaţiei Goethe, Weimar, „Deutsche Rundschau” (Cronica germană), vol. 72.

  129. Când îmi îndreptam privirea spre Haeckel: în „Morfologia generală a organismelor” (Berlin, 1866), vorbeşte despre Goethe pe patru pagini. Se spune, printre altele, textual: „Lucrul cel mai important, însă, pe care trebuie să-l subliniem aici în legătură cu Goethe ca naturalist şi pe care nimeni nu l-a apreciat la justa lui valoare, după câte credem, e faptul că îl putem celebra ca întemeietorul teoriei originii în Germania.” Cea de a patra conferinţă a „Istoriei creaţiei naturale” (Berlin, 1868) are titlul: „Teoria evoluţionistă după Goethe şi Oken”.

  130. Aşa am ajuns să-l cunosc pe Haeckel personal: întâlnirea cu Haeckel (Potsdam, 1834-1919, Jena) a avut loc în 17 februarie 1894. Scrisorile adresate lui Haeckel şi primite de la el, în GA 39.

  131. Heinrich vonTreitschke, Dresda, 1834-1896, Berlin.

  132. Ludwig Laistner, Esslingen, 1845-1896, Stuttgart. Lui i-a dedicat Rudolf Steiner volumul: Operele lui Goethe (Ediţia Sophie), Secţiunea a II-a, vol. 11: Referitor la ştinţele naturii. O teorie generală despre natură, partea 1, Weimar, 1893 – dedicaţia e scrisă de mâna sa – prin cuvintele: D-lui dr. Ludwig Laistner, cu caldă simpatie. Rudolf Steiner; vezi Scrisori vol. II, Dornach, 1953; Scrisori II (1891-1924), GA 39.

  133. Hans Olden, Frankfurt am Main, 1859-1932, Wiesbaden.

  134. Gabriele Reuter, Alexandria, 1859-1941, Weimar. Vezi şi Gabriele Reuter: „De la copil la om, povestea tinereţii mele”, Berlin, 1921, p. 450 şi urm.

  135. Otto Erich Hartleben, Clausthal, 1864-1905, Salò am Gardasee.

  136. Otto Harnack, Erlagen, 1857-1914. El şi-a căutat moartea în râul Neckar, în ziua morţii lui Goethe.

  137. „Societatea pentru Cultură Etică”: Ramura germană a fost întemeiată de W. Foerster şi Georg von Gizycki în anul 1892 la Berlin.

  138. Eu am scris... un articol aspru: O „Societate pentru cultură etică”, în „Die Zukunft” („Viitorul”), 29 octombrie 1892. Un alt articol a publicat în „Litterarischen Merkur” din 10 octombrie 1892. Ambele articole publicate în GA 31, p. 146-176.

  139. I-am trimis Filosofia libertăţii imediat... lui Eduard von Hartmann: în articolul său „Ştiinţa spirituală ca antroposofie şi teoria cunoaşterii contemporane: personal-impersonal” (în „Das Reich”, iulie 1917, retipărit în GA 35, p. 307 şi urm) Rudolf Steiner scrie că i-a oferit personal cartea sa, Filosofia libertăţii, lui Eduard von Hartmann.

  140. exemplarul său ...cu adnotări marginale amănunţite: O parte a acestor observaţii se află în facsimil în „Dokumente zur «Philosophie der Freiheit»”(Documente pentru „Filosofia libertăţii”), GA 4a, p.350 şi urm. În acelaşi volum sunt redate complet notele marginale şi comentariile făcute de Hartmann (p. 345-420).

  141. Friedrich Nietzsche, Röcken lângă Lucerna, 1844—1900, Weimar. Bolnav din 1889. Referitor la disputa lui Rudolf Steiner cu Nietzsche şi cu Arhivele Nietzsche, vezi articolele din GA 31, p. 453-614; Documentaţia „Rudolf Steiner şi Arhiva Nietzsche. Scrisori de la Rudolf Steiner, Elisabeth Förster-Nietzsche, Fritz Koegel, Constantin Georg Naumann, Gustav Naumann şi Ernst Horneffer, 1894-1900”, Studii Rudolf Steiner, vol. VI, Dornach, 1993; de asemenea, prezentarea din D.M. Hoffmann, „Despre istoria Arhivei Nietzsche. Elisabeth Förster-Nietzsche, Fritz Koegel, Rudolf Steiner, Gustav Naumann, Josef Hofmiller. Cronică, studii şi documente”, Berlin, New York, 1997, unde (p. 721-737) se găseşte un catalog al cărţilor lui Nietzsche din biblioteca lui Rudolf Steiner, precum şi un registru privind 500 de menţiuni ale lui Nietzsche în opera lui Rudolf Steiner.

  142. Nietzsche, un luptător împotriva epocii sale, Weimar, 1895, GA 5.

  143. Elisabeth Förster-Nietzsche, Röcken lângă Lucerna, 1846-1935, Weimar. Scrisorile adresate ei au apărut în Scrisori II (1891-1924), GA 39.

  144. Fritz Koegel, Hasserode, 1860-1904, Bad Kösen. Din 1894 până în 1897 este editor al operelor lui Nietzsche.

  145. Mai târziu am ajuns la conflicte grele cu doamna Elisabeth Förster-Nietzsche:Vezi nota 154.

  146. care m-a condus la prima dintre numeroasele vizite ...în camera lui Friedrich Nietzsche: Prima vizită la Arhiva Nietzsche a avut loc în primăvara anului 1894. Într-o notiţă (NB 321) găsim însă descrierea întâlnirii cu Nietzsche bolnav ca fiind datată la 22 ianuarie 1896, adică imediat după reorganizarea bibliotecii Nietzsche, despre care se relatează în acest capitol din Cursul vieţii mele. În acord cu aceasta, Rudolf Steiner scrie în finalul acestui capitol despre „Vederea sufletului lui Nietzsche în 1896 în faţa mea”. Steiner a menţionat această întâlnire de mai multe ori în conferinţele sale şi a subliniat că l-a întâlnit o singură dată pe Nietzsche. Vezi şi „Rudolf Steiner şi Arhiva Nietzsche” loc. cit.,p. 32-37.

  147. Sufletului meu i se înfăţişa această privelişte: Sufletul lui Nietzsche... infinit de frumos în lumina lui spirituală; „infinit de frumos”, conform manuscrisului.

  148. adevărul că ea mi-a fost inspirată de imaginea lui Nietzsche ...: Friedrich Nietzsche, un luptător împotriva epocii sale a apărut în primăvara anului 1895. Compară cele două date furnizate de Rudolf Steiner despre întâlnirea sa cu Nietzsche bolnav, în nota 146.

  149. Eugen Dühring: Compară numeroasele consideraţii referitoare la Eterna reîntoarcere şi Eugen Dühring, în articolele şi conferinţele lui Rudolf Steiner (în ordine cronologică): GA 39, p.363, GA 5, p. 123,135,187 ş.u.; GA 31, p. 509-614; GA 51, p. 43; GA 53, 1.12.1904, p. 179; GA 108,10.6.1908, p. 290 ş.u.; GA 57, 20.3.1909, p. 374 ş.u.; GA 18, p. 546; GA 65, 23.3.1916, p. 537; GA 170, 21.8.1916, p. 190 ş.u.; GA 190, 6.4.1919; p. 131 ş.u.; GA 332a, 28.10.1919, p. 141 ş.u.; GA 322, 1.10.1920, p. 70; GA 204, 22.4.1921, p. 120 ş.u.; GA 78, 31.8.1921, p. 63 ş.u.; GA 78, 1.9.1921, p. 68; GA 207, 9.10.1921, p. 141; GA 235, 8.3.1924, p. 130 ş.u.

  150. Vezi şi „Rudolf Steiners Interpretation der Ewigen Wiederkunft des Gleichen” (Interpretarea lui Rudolf Steiner privind eterna reîntoarcere), în „Despre istoria Arhivei Nietzsche”, p. 463-473.

  151. Relaţia mea cu Arhiva Nietzsche: vezi nota 154.

  152. Apolo şi Dionysos: Vezi Nietzsche, „Naşterea tragediei din spiritul muzicii”, Leipzig, 1872.

  153. Concepţia despre lume a lui Goethe, Weimar, 1897, GA 6.

  154. Voi relua aici gândurile mele de atunci: Este vorba despre articolele lui Rudolf Steiner din anul 1900 împotriva Arhivei Nietzsche şi a conducătoarei acesteia, Elisabeth Förster-Nietzsche, apărute în „Magazin für Literatur” şi alte reviste, editate în GA 31, p. 505-614. Citatele provin din articolul: Aşa-numita eterna reîntoarcere, de Nietzsche. O urmare a răspunsului meu la articolul lui E. Horneffer „O apărare a aşa-numitei «eterne reîntoarceri» a lui Nietzsche”, GA 31, p. 550-553.

  155. Aforism 203 ...aforism 22... „Măsura întregii forţe este determinată...”: Această expresie se află în lucrarea de referinţă astăzi, „Operele critice complete ale lui Nietzsche”, de Coli/ Montinari, printre fragmentele din primăvara – toamna anului 1881, publicate postum.

  156. Aforism 43 ... Aforism 234 ... „istoria viitoare... ”. Acestă expresie se află în lucrarea de referinţă astăzi, „Operele critice complete ale lui Nietzsche”, de Coli/ Montinari, printre fragmentele din primăvara – toamna 1881, publicate postum.

  157. prietenul de care mă legasem în anii primei tinereţi: Moriz Zitter. Vezi şi nota 99 şi scrisorile, mai ales cea adresată Rosei Mayreder la 20 august 1895, în GA 39, p. 260 ş.u.

  158. Articol din nr. 16 din „Magazin für Literatur”: „Concepţia modernă despre lume şi curentul reacţionar”, publicat în GA 30, citatul, p. 416 ş.u.

  159. Otto Fröhlich... imaginea lui Zarathustra: Tabloul menţionat al lui Otto Fröhlich trebuie să se fi pierdut. Rudolf Steiner a scris despre acesta într-un articol publicat la 31 martie 1895 în „Deutschland. Weimarische Landeszeitung”, republicat în Cunoaşterea culorilor, GA 291a, p. 281 ş.u. La p. 243 a aceluiaşi volum se află şi o opinie ulterioară a lui Fröhlich despre propriul său tablou.

  160. Paul Wiecke, Elberfeld, 1864-1944,Dresda.

  161. Richard Strauss, München, 1864-1949, Garmisch.

  162. Heinrich Zeller, Voitswinkel, Bavaria de Jos, 1856-1934, Weimar.

  163. Hans Bronsart von Schellendorf, Berlin, 1830-1913, München.

  164. Agnes Stavenhagen, Winsen, lângă Hanovra, născută 1862.

  165. Bernhard Stavenhagen, Greiz, 1862-1914, Genf.

  166. Gustav Mahler, Kalischt, Boemia, 1860-1911, Viena.

  167. Eduard von der Hellen, Wellen, Hannovra, 1863 – 1927, Stuttgart, filolog. După despărţirea de Arhiva Goethe – Schiller, în perioada octombrie 1894 – februarie 1895 a fost împreună cu Fritz Koegel co-editor la Arhiva Nitezsche. Vezi şi opiniile lui Rudolf Steiner referitoare la aceasta, în GA 39, p. 230 şi 237 ş.u.

  168. Heinrich Fränkel, n. Leipzig, 1859.

  169. Anna Eunike, Beelitz, lângă Potsdam, 1853-1911, Lankwitz, lângă Berlin. Din 31 octombrie 1899 Anna Steiner. Scrisorile adresate ei au apărut în GA 39.

  170. August Fresenius, Wiesbaden, 1850-1924, Wiesbaden.

  171. într-o miscellanea... foarte scurtă: Goethe despre concepţia lui Faust, „Goethe-Jahrbuch” (Anuarul Goethe), vol. 15, 1894.

  172. Fiindcă, de fapt, nu se petrecuse nimic: Compară nota 154 şi Scrisorile lui Rudolf Steiner către Maximilian Harden, în GA 39.

  173. Franz Ferdinand Heitmüller, Hamburg, 1864-1919, Berlin.

  174. Joseph Rolletschek: Giessaus, Boemia, 1859-1934, Weimar. Pseudonim: Joseph Rollet.

  175. Max Christlieb, Wiblingen, Württemberg, 1862-1914, Berlin. Întors din Japonia, a tradus în limba germană multe scrieri ale lui Ralph Waldo Trine.

  176. că această librărie edita o gazetă: „Literarischer Merkur”, Weimar. Săptămânal de critică şi bibliografie. Editura lui Hermann Weissbach. Redacţia: Curt Weissbach. Conţine 45 de articole ale lui Rudolf Steiner din anii 1891-1893. Compară volumele cu articolele din GA 29-32.

  177. Dagobert Neuffer, Gross-Bescherek, Ungaria, 1851-1939.

  178. Bustul lui Hegel: Acest bust al lui Hegel a fost păstrat până astăzi în moştenirea Rudolf Steiner. O imagine a sa este în „Beiträge”, nr. 30, p. 15. Mai târziu acest bust a stat alături de cel al lui Fichte şi al lui Schelling în sediul ramurii Societăţii Teosofice din Berlin. Pentru congresul Societăţii Teosofice de Rusalii 1907, desfăşurat la München, Rudolf Steiner a aşezat aceste trei busturi în faţa pupitrului vorbitorului. Vezi Imagini ale unor peceţi şi coloane oculte, GA 284, p. 43.

  179. Rudolf Schmidt, Copenhaga, 1836-1899, Frederiksborg (Copenhaga). Vezi, de asemenea, GA 38 şi GA 39.

  180. Conrad Ansorge, Buchwald, Silezia, 1862-1930, Berlin.

  181. Introducere la „Maxime în proză” de Goethe, editate de mine: „Scrierile de ştiinţele naturii ale lui Goethe”, editate şi comentate de Rudolf Steiner, în seria lui Kürschner „Deutsche National Literatur”, vol. IV/2 (189), reeditare, Dornach, 1975, GA le, p. 339-348.

  182. Concepţii despre lume şi viaţă în secolul XIX, vol. I, Berlin, 1900, vol. II, Berlin, 1901. Apărute drept vol. XIV şi XIX în: „La sfârşitul secolului. Retrospectivă asupra 100 de ani de evoluţie spirituală”. Antologie, editată de Siegfried Cronbach.
    Ulterior lucrarea a fost reeditată, cu numeroase completări, cu titlul Enigmele filosofiei, o expunere schiţată a istoriei acestora, GA 18.

  183. Enigmele filosofiei, o expunere schiţată a istoriei acestora, GA 18.

  184. Eu am vorbit odată la Frankfurt am Main privitor la „Concepţia despre natură a lui Goethe”: Concepţia despre natură a lui Goethe conform celor mai noi lucrări publicate de Arhiva Goethe, conferinţa din 27 august 1893, publicată în: „Berichte des Freien Deutschen Hochstifts zu Frankfurt am Main”, 1894, inclusă în GA 30, p. 69-85.

  185. un fizician, important în domeniul său: Salomon Kalischer, Thorn, 1845-1924, Berlin. A scris: „Legătura lui Goethe cu ştiinţele naturii şi semnificaţia aceştia”, Berlin, 1878; a publicat în Ediţia Hempel a Operelor lui Goethe, scrierile de ştiinţele naturii; mai târziu, în Ediţia Sophie, Teoria culorilor (volumele 1-5 ale secţiunii a 2-a, 1890-1906). Despre întâlnirile lui Rudolf Steiner cu Kalischer în Arhiva Goethe-Schiller, comp. „Beiträge”, nr. 46, p. 13; precum şi „Cunoaşterea culorilor în opera lui Rudolf Steiner” – schiţă biografică de Hella Wiesberger, în Rudolf Steiner, Cunoaşterea culorilor, GA 291a.

  186. Redacţia revistei „Magazin für Literatur”: „Magazin für Literatur”, Berlin, fondat în 1832 de Joseph Lehmann, editat, înainte de a fi preluat de către Rudolf Steiner, de Otto Neumann-Hofer, redactor-şef: Paul Schettler, Editura lui August Deubner din Berlin. La 10 iulie 1897 sarcina a fost preluată de Rudolf Steiner şi Otto Erich Hartleben. În 1898 şi 1899 li se alătură şi Moriz Zitter. Redactor-şef: dr. Rudolf Steiner, Berlin. Editura lui Emil Felber din Weimar, mai târziu a lui Siegfried Cronbach din Berlin, în perioada 17 martie-29 septembrie 1900 Rudolf Steiner e singurul redactor. La această dată „Magazinul” trece la Johannes Gaulke şi Franz Philips.

  187. Otto Julius Bierbaum, Grünberg, Silezia de Jos, 1865-1910, Dresda. În 1890 a devenit colaboratorul revistei „Die Gesellschaft” („Societatea”).

  188. Frank Wedekind, Hanovra, 1864-1918, München.

  189. Paul Scheerbarth, Danzig, 1863-1915, Berlin. Lucrarea sa: Tarub, vestita bucătăreasă a Bagdadului, a apărut în 1897. Compară, de asemenea, „Ich liebe Dich! Ein Eisenbahn-Roman mit 66 Intermezzos”, Berlin, 1897. Despre aceste lucrări şi despre versurile personale ale lui Widmung Scheerbarth scria Rudolf Steiner în scrisoarea sa către Anna Eunike din 5 martie 1897, GA 39, p. 333 ş.u.

  190. Walter Harlan, Dresda, 1867-1931, Berlin.

  191. Pe lângă aceasta, mi-a mai revenit sarcina de a deschide reprezentaţia printr-o scurtă prezentare (conférence): La 23 ianuarie 1898 la Berlin. Publicată în „Magazin für Literatur”, 1898, editată în GA 29, p. 248-253.

  192. „Un poet vienez”: în GA 32, p. 185-190.

  193. Articol despre Rudolf Heidenhain: în, GA 30, p. 549-551.

  194. într-una din conferinţele de la „Societatea literară liberă”: „Principalele curente din literatura germană din perioada revoluţiei (1848) şi până în prezent, conferinţa a 5-a: Importanţa lui Ibsen şi a lui Nietzsche pentru viaţa spirituală modernă”, în GA 33, p. 123-126.

  195. Creştinismul ca fapt mistic, Berlin, 1902. Cu dedicaţia: Contelui şi contesei Brockdorff, precum şi dragilor mei prieteni vienezi, Rosa Mayreder şi Moriz Zitter. Începând cu ediţia a 2-a adăugită, titlul se completează cu: „şi misteriile Antichităţii”, GA 8.

  196. Max Stirner, alias Kaspar Schmidt (Bayreuth, 1806-1856, Berlin). Opera sa principală: Der Einzige und sein Eigentum (Unicul şi proprietatea sa), Leipzig, 1845. Rudolf Steiner a scris în mai multe locuri despre Stirner, de exemplu, în: Enigmele filosofiei (1914), GA 18; Individualismul în filosofie, GA 30, p. 143-148; Friedrich Nietzsche, un luptător împotriva epocii sale, GA 5, p. 95-100; în scrisoarea către Rosa Mayreder din 20 august 1895, GA 39, p. 253-256.

  197. John Henry Mackay, Greenock, Scoţia, 1864-1933, Berlin. Vezi şi: GA 39.

  198. Anarhism individualist: Într-un schimb public de scrisori cu John Henry Mackay, Rudolf Steiner a luat următoarea poziţie faţă de anarhism: „Până acum am evitat să aplic cuvântul «anarhism individualist» sau «teoretic» concepţiei mele despre lume. Pentru că preţuiesc prea puţin astfel de denumiri. Dacă cineva îşi exprimă opiniile în mod clar şi pozitiv în scrierile sale: de ce mai este nevoie să le definească printr-un astfel de cuvânt accesibil? De un astfel de cuvânt oricine leagă reprezentările tradiţionale bine cunoscute, fapt ce face ca să devină incert ceea ce are de spus persoana respectivă. Eu îmi exprim gândurile; îmi precizez ţelurile. Personal nu am nici o nevoie să îmi desemnez modul de gândire printr-un cuvânt uzual. Dacă însă, în sensul că astfel de lucruri ar putea fi decise, ar trebui să spun dacă cuvântul «anarhist individualist» este aplicabil concepţiei mele, atunci ar trebui să răspund cu un «Da» necondiţionat”. („Magazin für Litteratur”, 30 septembrie 1898, retipărit în GA 31, p. 284.)

  199. Mistica în zorii vieţii spirituale moderne şi raportul ei cu concepţiile moderne despre lume, Berlin, 1901, GA 7. De la ediţia a 2-a (1924), în titlu se schimbă: „zu modernen” cu „zur modernen”.

  200. căsătorie civilă: Căsătoria a avut la 31 octombrie 1899, la Primăria din Berlin, martori fiind John Henry Mackay şi Otto Восk.

  201. direcţia Şcolii de educaţie a muncitorilor din Berlin: Comp.: Johanna Mücke/Alwin Alfred Rudolph, „Amintiri despre Rudolf Steiner şi despre activitatea desfăşurată de el la Şcoala de educaţie a muncitorilor din Berlin, 1899-1904“, Basel, 1979; precum şi Documentaţia amănunţită a lui Walter Kugler în „Beiträge”, nr 111: Rudolf Steiner ca profesor la Şcoala de educaţie a muncitorilor din Berlin şi din Spandau, 1899-1904.

  202. Wilhelm Liebknecht: Griessen, 1826-1900, Charlottenburg.

  203. Jubileul Gutenberg: „Fapta lui Gutenberg ca punct de referinţă în evoluţia culturii”, în GA 31, p. 341-354.

  204. Activitatea lui Rudolf Steiner în cadrul Şcolii de educaţie a muncitorilor s-a desfăşurat de la 13 ianuarie 1899 până la 23 decembrie 1904.

  205. Despre „arta elocinţei” eu spun: „Despre arta oratoriei” în GA 29, p. 97-106.

  206. Marie von Sivers, Wlotzlawek, Polonia, 14 martie 1867-27 decembrie 1948, Beatenberg, Elveţia. Din 24 decembrie 1914, Marie Steiner. Compară Rudolf Steiner / Marie Steiner-von Sivers, Corespondenţă şi documente, 1901-1924, GA 262 şi „Marie Steiner-von Sivers – O viaţă pentru antroposofie. O documentaţie biografică în scrisori şi documente”, editată de Hella Wiesberger, Dornach, 1989.

  207. Ludwig Jacobowski, Strelno, 1868-1900, Berlin. Rudolf Steiner a scris „O imagine a vieţii şi caracterului poetului”, ca introducere la volumul de poezii Ausklang (Acord final), editat de el postum, care cuprinde şi un elogiu închinat operei literare a lui Jacobowski. Acest articol şi altele despre Jacobowski în: Biografii şi schiţe biografice, 1894-1905, GA 33, p.l79-213; Culegere de articole despre literatură, 1884-1902, GA 32. Vezi şi scrisorile către Marie Stona în GA 39.

  208. „Die Gesellschaft” („Societatea”): Ludwig Jacobowski o edita împreună cu M. G. Conrad, la Dresda şi Leipzig. Aici au apărut mai multe articole ale lui Rudolf Steiner despre Haeckel, în special, aici apare prima dată eseul „Haeckel şi adversarii săi”, 1899.

  209. „Die Kommenden” („Cei ce vin”): După moartea lui Ludwig Jacobowski (2 decembrie 1900) Rudolf Steiner a condus mai departe asociaţia literară „Die Kommenden”. Vezi şi amintirile lui Stefan Zweig referitoare la acest cerc, în autobiografia sa, Lumea de ieri (Die Welt von Gestern), cap. 4, precum şi catalogul de expoziţii al Galeriei berlineze, Berlin din 1984, „Berlin um 1900” („Berlinul la 1900”). Vezi şi Walter Kugler, „Rudolf Steiner în cercul Kommenden”, în revista lunară „Die Drei”, caiet 9/1985, p 607 şi urm.

  210. Marie Stona (alias Marie Scholz, n. Stonawski), castelul Strzebowitz, lângă Troppau, 1861-1944, idem. Vezi şi GA 39.

  211. carte... sunt cuprinse contribuţia prietenilor săi: „Ludwig Jacobowski în lumina vieţii”, editat de Marie Stona, Breslau, 1901, împreună cu articolul „Loki” de Rudolf Steiner, retipărit în GA 32, p. 415-420.

  212. Martha Asmus ... Paul Asmus: Vezi, pentru aceasta, „Beiträge”, nr. 79/80, p. 16-20.

  213. Friedrichshagener: Cerc de poeţi care a jucat un rol pe scena literaturii şi artei berlineze la răspântia secolelor XIX-XX. Vezi „Friedrichshagener Dichterkreis” („Cercul de poeţi Friedrichshagener”), în „Handbuch literarisch-kultureller Vereine 1825-1933” („Manual al uniunilor de artă şi literatură 1825-1933”, Stuttgart, Weimar, 1998, p. 112 ş.u.

  214. Bruno Wille, Magdeburg, 1860-1928, Lindau. El a întemeiat în 1900 Societatea „Giordano Bruno”.

  215. Wilhelm Bölsche, Köln, 1861-1939, Oberschreiberhau, Riesengebirge.

  216. „Filosofia eliberării prin mijloace pure”, contribuţie la pedagogia genului uman. Berlin: S. Fischer, 1894. Vezi şi recenzia critică a lui Wille Bruno la Filosofia libertăţii a lui Rudolf Steiner în „Neue Revue” (Viena) din 15 august 1894; retipărită în Documente pentru «Filosofia libertăţii», GA 4a, p. 453-462.

  217. Şcoala Superioară Liberă: Rudolf Steiner şi-a început activitatea de conferenţiar la „Şcoala Superioară Liberă” la 15 octombrie 1902 cu un ciclu, „Istoria Germaniei de la migraţia popoarelor până în secolul XII” şi a încheiat-o la 19 decembrie 1905, printr-o serie de conferinţe: „De la popoarele germanice la populaţia orăşenească” (Bazele Evului Mediu). În măsura în care au rămas autoreferate sau referate, conferinţele ţinute la „Şcoala Superioară Liberă” au apărut în: Despre filosofie, istorie şi literatură, GA 51.

  218. Societatea „Giordano Bruno”: Rudolf Steiner a susţinut la 30 noiembrie 1900 prima conferinţă la Asociaţia „Giordano Bruno”, iar ultima la 3 mai 1905. Vezi şi „Beiträge”, nr 79/80: Rudolf Steiner şi Asociaţia Giordano Bruno. Materiale despre cursul vieţii sale, Berlin, 1900-1905. Documentare şi comentariu de Walter Kugler.

  219. Wolfgang Kirchbach, Londra, 1857-1906, Bad Nauheim.Vezi şi GA 39.

  220. conferinţa mea fundamentală despre antroposofie: Monism şi teosofie. Conferinţă din 8 octombrie 1902, în sala Bürger de la Primăria Berlinului, în faţa Asociaţiei Giordano Bruno, urmată de o serie de discuţii la 15 octombrie. Relatarea concludentă din „Der Freidenker” (Liber-cugetătorul), 1 noiembrie 1902, a fost retipărită în Despre filosofie, istorie şi literatură, GA 51.

  221. Friedrich Eckstein: Vezi nota 92. Scrierea sa „Komenius und die böhmischen Brüder” (Comenius şi Fraţii de Boemia), texte alese şi introducere de Friedrich Eckstein, Leipzig, 1922.

  222. Revelaţia secretă a lui Goethe. Cu ocazia aniversării a 150 de ani de la naşterea sa: 28 august 1899: Reapărut în GA 30, p. 86-99. O nouă prelucrare a articolului se găseşte în: „Natura spirituală a lui Goethe în revelarea ei în Faust şi în basmul despre şarpe şi floarea de crin”, Berlin, 1918, GA 22. Comp. şi p. 179 şi urm. din vol. anterior şi „Revelaţia secretă a lui Goethe în «Basmul despre şarpele verde şi frumoasa Lilie»”, Dornach, 1982.

  223. contesa Sophie von Brockdorff, născută von Ahlefeldt, Damgaard, Iütlanda, 1848-1906, Algund lângă Meran.

  224. Cay Lorenz conte von Brockdorff, Neumünster, 1844—1921, Meran.

  225. o expunere amplă despre Nietzche: Conferinţa datată 22 septembrie 1900 nu a putut fi dovedită documentar până acum.

  226. o a doua conferinţă: Conferinţa datată 29 septembrie 1900 nu a putut fi atestată documentar până acum.

  227. Societatea Teosofică: Theosophical Society a fost întemeiată la 17 noiembrie 1875 de H. P. Blavatsky, împreună cu colonelul Henry Steel Olcott (1832-1907), la New York. Curând după aceea sediul a fost mutat în India. Compară nota nr. 73 şi: Istoria şi condiţiile Mişcării antroposofice în raport cu Societatea Antroposofică. Un îndemn la autocugetare, opt conferinţe la Dornach, iunie 1923, GA 258.

  228. Notiţă defavorabilă despre teosofi: „Teosofii”. În «Magazin für Litteratur» din 4 septembrie 1897, retipărit în GA 32, p. 194-196. 

  229. mi-am ţinut conferinţele: 27 de conferinţe prezentate la Biblioteca Teosofică din Berlin, între 6 octombrie 1900 şi 27 aprilie 1901.

  230. Mistica în zorii vieţii spirituale moderne: Vezi nota 199.

  231. Annie Besant, Londra, 1847-1933, Adyar, India. În mai 1907, după moartea preşedintelui fondator, H. S. Olcott, a fost aleasă ca preşedinte al Societăţii Teosofice. Vezi în special p. 428 şi urm. şi nota 227 (Societatea Teosofică), apoi diferitele expuneri despre Annie Besant în: Lucifer-Gnosis, Culegere de articole, 1903-1908, GA 34.

  232. Şedinţele de întemeiere: Din 19 şi 20 octombrie 1902.

  233. Conferinţă prezentată în faţa unui public ne-teosofic: La 20 octombrie 1902, în Cercul „Die Kommenden”, conferinţa a 3-a dintr-un ciclu de 27 de conferinţe cu titlul generic: „De la Zarathustra la Nietzsche. Istoria evoluţiei omenirii pe baza celor mai vechi concepţii orientale despre lume şi până în prezent.” Cu ultima conferinţă din acest ciclu Rudolf Steiner şi-a încheiat activitatea de conferenţiar în Cercul „Die Kommenden”, la 6 aprilie 1903, începută la 13 septembrie 1900, prin cuvântarea comemorativă „Personalitatea lui Friedrich Nietzsche”.

  234. De la Buddha la Christos: 24 de conferinţe, de la 3 octombrie 1901 până la 27 martie 1902. De la aceste conferinţe nu s-au găsit stenograme sau notiţe.

  235. Conferinţă despre Faust de Goethe: în „Natura spirituală a lui Goethe în revelarea ei în Faust şi în basmul «Despre şarpe şi floarea de crin», în GA 22.

  236. Editura filosofic-antroposofică: Vezi nota 254.

  237. seria de conferinţe...Creştinismul ca fapt mistic: 24 de conferinţe la Biblioteca Teosofică din Berlin, în perioada 19 octombrie 1901-26 aprilie 1902. Vezi nota 195, apoi scrisoarea către Wolfgang Kirchbach din 2 octombrie 1902, GA 39, p. 420-423.

  238. Bertram Keightley, 1860-1949.

  239. George R.S. Mead, 1863-1933.

  240. „Reflecţiile de Anul Nou ale unui eretic”: Retipărit în GA 30, p. 379-383.

  241. Otto Willmann: „Istoria idealismului”, 3 volume, Braunschweig, 1894-1897.

  242. „Concepţii despre lume şi viaţă în secolul XIX”: Vezi nota 182.

  243. Şi i-am dedicat cartea mea: „Profesorului Dr. Ernst Haeckel, autorul îi dedică această carte cu o cordială preţuire”.

  244. „Haeckel şi adversarii săi”: Apărută sub formă de carte în 1900. Reeditată în GA 30, p. 152-200. Vezi şi nota 208, „Societatea”.

  245. O altă antologie: „Secolul XIX în cuvinte şi imagini”. Istoria politicii şi culturii de Hans Kraemer în colaborare cu alţi autori, în antologie: Rudolf Steiner, „Literatură – Viaţa spirituală,” Berlin, 1900. Retipărit în: „Biografii şi schiţe biografice, 1894-1905”, cu titlul: „Literatură şi viaţă spirituală în secolul XIX”, GA 33.

  246. „Egoismul în filosofie”: Leipzig, 1899. Retipărit cu titlul: „Individualismul în filosofie”, în GA 30, p. 99-152.

  247. Teosofia mea: Teosofie. Introducere în cunoaşterea suprasensibilă despre lume şi menirea omului, Berlin, 1904, GA 9.

  248. băiatul hindus: Jiddu Krishnamurti, Madras, India, 1895-1986, Ojai/California. Ca adult, Krishnamurti s-a distanţat de rolul care fusese gândit pentru el, în discursul memorabil din 2 august 1929 de la Societatea „Steaua Orientului”. Acest discurs este redat în „Erde und Kosmos” („Pământ şi Cosmos”). Revistă pentru cunoaşterea antroposofică a naturii şi omului (Schönau/ Schwarzwald), 2/1987, p. 59-62.

  249. Wilhelm Hübbe-Schleiden, Hamburg, 1846-1916, Göttingen. Vezi Norbert Klatt, „Teosofie şi antroposofie. Noi aspecte despre istoria lor în opera lui Wilhelm Hübbe-Schleiden”, Göttingen, 1993.

  250. revista lunară „Luzifer”: Nr. 1-7, iunie-decembrie 1903, apoi, „Lucifer-Gnosis”, nr. 8-35, ianuarie 1904-mai 1908. Editată sub formă de carte drept: Lucifer-Gnosis. Articole de bază pentru antroposofie şi comunicări din revistele «Luzifer« şi «Lucifer-Gnosis», 1903-1908. GA 34.

  251. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare?: Apărută sub formă de articole, Berlin, 1904-1905. Prima ediție sub formă de carte, Berlin, 1909, GA 10.

  252. Din Cronica Akasha: Apărută sub formă de articole, Berlin, 1904-1908. Prima apariţie sub formă de carte, Dornach, 1939, GA 11.

  253. colonelul Olcott: Vezi nota 227.

  254. Editura filosofic-antroposofică: Iniţial: Editura filosofic-teosofică. Din 1915, Editura filosofic-antroposofică. Scrierea amintită este: „Schiller şi epoca noastră”. Note luate la conferinţele ţinute în perioada ianuarie-martie 1905 la „Şcoala Superioară Liberă” de la Berlin. Apare în: Despre filosofie, istorie şi literatură, GA 51. Lucrarea menţionată a apărut în 1905 în ramura Besant-Zweig a Societăţii Teosofice din Berlin, editată de Marie von Sivers şi Johanna Mücke, fiind deschizătoare de drum pentru întemeierea editurii în 1908. Vezi şi cap. 6, „Editoare şi redactoare a lui Rudolf Steiner”, în: „Marie Steiner-von Sivers – O viaţă pentru antroposofie”. O documentare biografică de Hella Wiesberger, în „Studii despre Rudolf Steiner”, vol. 1, ed. 2, Dornach, 1989, p. 353. şi urm.

  255. Necesitatea de a cumpăra ... Filosofia libertăţii: Vezi şi: „Marie Steiner-von Sivers – O viaţă pentru antroposofie”. O documentare biografică de Hella Wiesberger, în „Studii despre Rudolf Steiner”, vol.1,  ed. 2, Dornach, 1989, p. 358 ş.u., şi în: Documente pentru «Filosofia libertăţii», GA 4a, p. 430.

  256. o conferinţă într-un cerc restrâns la Jena: Conferinţa cu tema Nietzsche a avut loc la 1 martie 1905, la invitaţia Societăţii Filosofice din Jena.

  257. Max Scheler, München, 1874-1928, Frankfurt.

  258. am spus cu toată claritatea: toate acestea sunt o formalitate: Vezi cele două scrisori din 25 şi 30 noiembrie 1905, adresate Mariei von Sivers, scrise la o zi, respectiv la şase zile de la eveniment, în: Rudolf Steiner, Marie Steiner-von Sivers, Corespondenţă şi documente, GA 262.

  259. Ciclul de la Paris: Cosmogonie, 18 conferinţe prezentate din 25 mai până în 14 iunie 1906. Apărute cu un rezumat făcut de Edouard Schuré şi completate prin notiţele luate de auditori, în GA 94.

  260. Edouard Schuré, Strassburg, 1841-1929, Paris.

  261. Dimitri Sergheevici Merejkowski, St. Petersburg, 1865-1941, Paris.

  262. Minsky: Pseudonim pentru Nikolai Maximovici Vilenkin, născut Glubokoe (Vilna), 1855.

  263. corp fizic, corp eteric, ca mijlocitor al fenomenelor de viaţă – corpul astral, ca mijlocitor al fenomenelor de simţire şi voinţă – şi „purtătorul Eului”. Completare conform cu manuscrisul.

  264. Pauline von Kalckreuth, Düsseldorf, 1856-1929, München.

  265. Sophie Stinde, 1853-1915, München.

  266. Ludwig Deinhard, Deidesheim,Rheinpfalz, 1847-1917, München.

  267. Helene von Schewitsch, născută von Dönniges, München, 1845-1911, München.

  268. Congresul teosofie de la München: Vezi Imagini ale unor peceţi şi coloane oculte. Congresul de la München, Rusalii 1907 şi efectele sale, GA 284.

  269. Reconstituirea dramei de la Eleusis de către Schuré: Sfânta dramă de la Eleusis cu prologul „Răpirea Proserpinei”, reconstituită de Edouard Schuré, tradusă de Marie Steiner-von Sivers, transpusă în ritmuri libere de Rudolf Steiner, Dornach, 1939.