Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA181Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
DARURI ANTROPOSOFICE PENTRU VIAŢĂ

GA 181

NOTE

Despre această ediție

Cele trei cicluri din volumul GA 181 au coincis cu sfârșitul Primului Război Mondial. În paralel cu primele două cicluri, Rudolf Steiner a susținut o serie de conferințe publice intitulată Eternul în sufletul uman. Nemurire și libertate, publicat în GA 67. În plus, conferințele sale l-au dus în multe alte orașe, inclusiv la Nürnberg, München, Stuttgart, Leipzig, Viena, Praga și Hamburg. Apoi Rudolf Steiner a plecat în Elveția.

Cu acest volum, marile cicluri pentru membri de la Berlin ajung la sfârșit. Luate împreună, formează un fel de compendiu al antroposofiei, așa cum era disponibil lumii în acel moment. În anii următori, activitățile lui Rudolf Steiner s-au concentrat din ce în ce mai mult la Dornach și Stuttgart. Construcția Goetheanum-ului, care se apropia de finalizare, mișcarea pentru tripartiție și dezvoltarea pedagogiei antroposofice în legătură cu Școala Waldorf din Stuttgart au preluat cea mai mare parte a forței de muncă a lui Rudolf Steiner.

Bazele textului: conferințele din 22 și 29 ianuarie 1918 (conferințele 1 și 2 din primul ciclu) au fost stenografiate de Hedda Hummel, restul de 19 conferințe de Walter Vegelahn. Stenogramele originale nu au fost păstrate; volumul se bazează pe transcrierile stenogrmelor făcute de stenografi.

R. Friedenthal și S. Lötscher au analizat a treia ediție din 1991 și au făcut modificări, listate în ediția germană. Citatele date de Rudolf Steiner au fost comparate cu sursele corespunzătoare și, acolo unde era necesar, adaptate la acestea. Au fost adăugate un registru de nume și un cuprins detaliat. Informațiile au fost verificate și extinse, în special în ceea ce privește numeroasele referințe ale lui Rudolf Steiner la alte conferințe.

Titlul ciclurilor și conferințelor: Conferințele au fost ținute fără titlu și conținut prealabil. Cu toate acestea, primele ediții Vegelahn ale conferințelor din al doilea și al treilea ciclu au deja titluri. Potrivit unui raport, Vegelahn mergea deseori la Rudolf Steiner după ce susținea o conferință și îl punea să-i dea un titlu pentru conferința pe care tocmai o susținuse (vezi Karl Boegner în: „Mitlungen aus der Anthroposphischen Arbeit in Deutschland”, Michaelmas 1959) . Deci, se poate presupune că aceste titluri provin de la Rudolf Steiner.

Nu se cunoaște originea titlurilor conferințelor din primul ciclu, dar din moment ce au fost deja incluse în ediția I din 1922, se poate presupune că, dacă nu provin de la el, au fost aprobate de Rudolf Steiner; acest lucru poate fi de asemenea presupus pentru întreg titlul primelor două cicluri și titlul original al celui de al treilea ciclu.

Titlurile primelor 5 conferințe din primul ciclu au fost schimbate în cea de-a doua ediție a anului 1967, acestea fiind inițial: 22 ianuarie: „Poziția actuală a științelei spirituale”; 29 ianuarie: „O contribuție la cunoașterea naturii umane”; 5 februarie: „Morții și cei vii”; 5 martie: „Gândurile noastre despre morți și lume”; 12 martie: „Legătura omului cu lumea spirituală”.

În ediția din 1967, titlurile conferințelor au fost doar listate în cuprins.

În ceea ce privește desenele: desenele originale de pe tablă ale lui Rudolf Steiner pentru conferințele din 26 martie (conferința a VII-a din primul ciclu) și 9 aprilie (conferința a IV-a din al doilea ciclu) nu au fost păstrate. Deoarece nici stenograma nu era disponibilă, schițele deficitare din stenogramă au trebuit să servească drept model pentru desenele realizate aici de Hedwig Frey.

Publicații anterioare: Cele trei cicluri care formează GA 181 au fost publicate în 1922 de Marie Steiner în Philosophisch-Anthroposophischen Verlag din Berlin în trei volume în așa-numitul format de ciclu, dar cu numărarea continuă a conferințelor:
Conferințele 1–7 (primul ciclu: Moarte pământească şi viaţă cosmică) : ciclul 48
Conferințele 8–14 (al doilea ciclu: Daruri antroposofice pentru viață): ciclul 49
Conferințele 15–21 (al treilea ciclu: Necesităţi în privinţa conştienţei pentru prezent şi viitor): ciclul 50

Prima ediție din ediția completă (GA) Dornach a avut loc în 1967, atât într-un volum, cât și în trei volume separate. Unele dintre edițiile individuale au fost ulterior legate într-un volum la vânzare. Numărarea continuă a prelegerilor a fost păstrată. Cel de-al treilea ciclu a primit noul titlu: «Necesități în privinţa conştienţei pentru prezent și viitor». Ediția a fost prevăzută cu note la text.

Conferința din 30 martie 1918 (din al doilea ciclu) a apărut și în „Gäa Sophia. Jahrbuch der Naturwissenschaftlichen Sektion am Goetheanum», Vol. II, Dornach 1927; și cea din 5 februarie (din primul ciclu) în seria broșată „Rudolf Steiner – Themen aus dem Gesamtwerk»”, Vol. 15: „Das Leben nach dem Tode”, Verlag Freies Geistesleben, Stuttgart 1987.

Note referitoare la text

Lucrările lui Rudolf Steiner în ediția Operelor complete (GA) sunt indicate în note cu numărul bibliografic.


Conferința I

  1. în diferite conferinţe: vezi, printre altele, de exemplu, următoarele conferinţe: 6 martie 1911, în: Misiunea noii revelaţii spirituale. Evenimentul Christos ca eveniment central al evoluţiei Pământului (17 conferinţe din diverse locuri, 1911), GA 127; 8 iunie 1913, în: Lumea spiritului şi intervenţia ei în existenţa fizică. Influenţa morţilor în lumea celor vii (10 conferinţe ţinute în diverse locuri, 1913), GA 150; 27 ianuarie 1917, în: Consideraţii istorice. Karma neveracităţii – Partea a II-a (12 conferinţe, Dornach 1917), GA 174; şi 16 noiembrie 1917, în: Fiinţa spirituală individuală şi acţiunea ei în sufletul omului (9 conferinţe ţinute în diverse locuri în 1917), GA 178.
  2. ciclul de conferinţe ţinut la Kristiania despre sufletele popoarelor: Misiunea sufletelor câtorva popoare europene în legătură cu mitologia nord-germanică (11 conferinţe şi o alocuţiune, Kristiania (Oslo) 1910), GA 121.
  3. Eu am folosit adesea o comparaţie: vezi, de exemplu, conferinţa a IV-a din Moarte pământească și viață cosmică, ciclul 1 din GA 181.
  4. Eu am expus această relaţie odată chiar în cifre: vezi, printre altele, conferinţa din 13 februarie 1917, în: Metamorfoză cosmică şi metamorfoză umană (7 conferinţe, Berlin 1917), GA 175 şi din 11 decembrie 1917, în: Necesitate istorică şi libertate. Influenţe de destin din lumea morţilor (8 conferinţe, Dornach 1917), GA 179.
  5. Trebuie să vă amintiţi, în acest sens, ceea ce am spus deja adesea: vezi, de exemplu, conferinţele din 29 ianuarie şi 26 martie 1918, în: Moarte pământească și viață cosmică, ciclul 1 din GA 181.
  6. în conferinţa publică: este avută în vedere conferinţa din 14 martie 1918, din Veşnicul din sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe, Berlin 1918), GA 67. – Vezi în această privinţă şi conferinţa «Taina dublului. Medicina geografică» din 16 noiembrie 1917, în: Fiinţa spirituală individuală şi acţiunea ei în sufletul omului (9 conferinţe, 1917), GA 178.
  7. Hermann Grimm: 1828-1901, teoretician al artelor şi literaturii.
  8. Woodrow Wilson: 1856-1924, preşedinte al Statelor Unite între 1912-1920.
  9. pot spune exact acelaşi lucru: nu este clar ce pasaje de text are Rudolf Steiner în vedere la Grimm şi Wilson. Dacă avem însă în vedere conferinţa «Viaţa istorică a omenirii şi enigma ei în lumina cercetării spirituale» din 14 martie 1918, în: Veşnicul din sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe, Berlin 1918), GA 67, atunci devine vizibil faptul că Rudolf Steiner are în vedere, de exemplu, aprecierile lui Grimm şi Wilson despre Macaulay şi Gibbon. – Vezi în această privinţă şi expunerile amănunţite din conferinţa «Cum îl găsesc eu pe Christos?» din 16 octombrie 1918, în: Moartea ca transformare a vieţii (7 conferinţe, 1917-18), GA 182 şi din răspunsurile la întrebări «Despre dezvoltarea limbajului» din 17 octombrie 1918, în: Euritmie. Revelaţia sufletului vorbitor. O continuare a concepţiei metamorfozei lui Goethe în sfera mişcării omeneşti (alocuţiuni 1918-1924), GA 277.
  10. Eu am accentuat deja adesea: vezi, printre altele, conferinţa «Cele trei regnuri ale morţilor. Viaţa între moarte şi o nouă naştere» din 27 noiembrie 1917, în: Moartea ca transformare a vieţii. (7 conferinţe ţinute în diverse locuri, 1917/18), GA 182.

Conferința a II-a

  1. Eu am expus adesea motivele: vezi, printre altele, conferinţele din 8 octombrie 1906, din: Impulsuri iniţiale ale ştiinţei spirituale. Esoterismul creştin în lumina noii cunoaşteri spirituale (20 de conferinţe, Berlin 1906/07, GA 96; 10 şi 23 octombrie 1915, din: Mişcarea ocultă în secolul XIX şi relaţia ei cu cultura mondială (13 conferinţe, Dornach 1915), GA 451; şi din 7 august 1916, din: Enigma omului. Fundamentele spirituale ale istoriei omenirii (15 conferinţe, Dornach 1916), GA 170.
  2. «Despre enigma omului»: Despre enigma omului. Aspecte exprimate şi neexprimate în gândirea, vederea şi simţirea unei serii de personalităţi germane şi austriece (1916), GA 20.
  3. Nikolaus Kopernikus, 1473-1543, astronom polonez, canonic, matematician, medic, jurist şi umanist. Întemeietor al imaginii heliocentrice despre Univers.
  4. Ciclurile noastre de conferinţe se înmulţesc: prin aceste cicluri de conferinţe sunt avute în vedere seriile de conferinţe pe care le-a ţinut Rudolf Steiner în diverse oraşe în faţa membrilor Societăţii. În Cursul vieţii mele (1923-25; GA 28, capitolul XXXV) el scrie în această privinţă: „La aceste conferinţe au participat doar membrii. Ei erau familiarizaţi cu comunicările iniţiale din antroposofie. Puteam să le vorbesc ca unor avansaţi în domeniul antroposofiei. Ţinuta acestor conferinţe interne a fost aşa cum nu putea fi cea din lucrările destinate în întregime publicării lor.” Pe baza notiţelor pe care Rudolf Steiner, din lipsă de timp, nu le-a putut revizui şi corecta, au apărut tipărituri particulare, destinate pe atunci exclusiv membrilor. În 1918 existau circa 30 de cicluri sub formă de tipărituri.
  5. Immanuel Kant, 1724-1804, filosof, matematician, specialist în ştiinţele naturii.
  6. Arthur Schopenhauer, 1788-1860, filosof.
  7. Într-un articol din anul 1858, el spune: în articolul său: «Friedrich cel Mare şi Macaulay» (1858), din: «Cincisprezece eseuri, Prima serie», Ediţia a III-a, Berlin şi Gütersloh, 1884, pag. 112 ş.u. Textual, citatul este: 
    „Ne putem imagina că spiritul unui om, desprins de legăturile corporale, ar pluti ca un fel de oglindă a celor ce se petrec deasupra Pământului. Eu nu expun aici o mărturie de credinţă, este doar o simplă fantezie. Să acceptăm că pentru unii oameni nemurirea s-ar configura în acest mod, în sensul că nestrâmtoraţi de tot ceea ce îi orbea mai înainte, plutesc deasupra Pământului şi că lor li se revelează toate destinele Pământului şi ale oamenilor, începând de la naşterea planetei în sine. Trecutul ar fi pentru ei o urzeală de frumuseţe armonioasă… Şi acum, dintr-o dată, dacă e să visăm în continuare, acest spirit care privea liber lucrurile este constrâns să se unească din nou cu corpul unui om muritor. Dacă acestui om i-au fost conferite cele mai înalte talente de tot soiul, să-i fie oare lui posibilă amintirea stării sale anterioare? El s-ar naşte într-o anumită epocă. Ar avea un tată şi o mamă, o patrie, o stare socială, o inimă care iubeşte şi urăşte, vanitate, dureri, bucurie, necazuri, disperare, încântare – când ar fi el, chiar şi pentru o clipă, capabil de claritatea din starea liberă care era cândva elementul său? … În timp ce odinioară avea înaintea ochilor săi inimile oamenilor ca pe nişte stupi de sticlă, din care vedea gândurile zburând înăuntru şi în afară şi lucrând, acum trebuie să le ghicească ca pe nişte taine.”
  8. Kant a spus odată: textual: „Eu afirm însă că în această învăţătură specială despre natură poate fi întâlnită numai atâta ştiinţă propriu-zisă, câtă matematică se întâlneşte acolo.” În Cuvântul înainte la «Temeiurile metafizice incipiente ale ştiinţelor naturii», 1786.
  9. Eu am spus adesea: vezi conferinţele din 29 ianuarie, 26 martie din Moarte pământească și viață cosmică şi 30 martie 1918 din acest volum. – Vezi în continuare, printre multe altele, conferinţele din 31 iulie, 5 şi 7 august 1917, din: Enigma omului. Fundamentele spirituale ale istoriei omenirii, GA 170.
  10. Capul, spuneam eu, este în special cel asupra căruia ar trebui aplicată teoria darwinistă: vezi, de exemplu, conferinţa sus-menţionată din 26 martie 1918.
  11. Teoria evoluţionistă a lui Darwin: vezi conferința a V-a din acest ciclu.
  12. Cunoaşteţi cu toţii legenda corespunzătoare: este posibil ca Rudolf Steiner să fi spus aici „Legendele corespunzătoare”.

Conferința a III-a

  1. Platon: 427-347 î.Ch., filosof grec, discipol al lui Socrate. Şi-a întemeiat Şcoala sa la Haine Akademos, punctul de pornire al tuturor „Academiilor”.
  2. Aristotel: 384-322 î.Ch. Discipol al lui Platon şi învăţător al lui Alexandru cel Mare.
  3. La Platon se mai găseşte şi o altă reprezentare: vezi «Timaios», cap. 16, paragrafele 79-82, rândurile 45b-47c.
  4. Alesia, oraş al celţilor Mandubii de pe muntele Auxois, de lângă actualul sat Alise-Sainte Reine din regiunea Coastei de Azur. A fost distrus în anul 52 î.Ch. de către Cezar. Vezi şi conferinţele de la Dornach din 11 şi 16 iulie 1920, din: Factori vindecători ai organismului social (17 conferinţe, Dornach şi Berna 1920), GA 198.
  5. Napoleon al III-lea, 1808-1873, împărat francez între anii 1852-1870.
  6. Vercingetorix: gal din seminţia Avenier. Conducător al marii răscoale împotriva lui Cezar din anul 52 î.Ch., la început victorios, a fost în final închis de acesta în Alesia şi constrâns să se predea. A fost judecat după şase ani de prizonierat, în 46 î.Ch., de către Cezar, la Roma.
  7. Gaius Iulius Cezar, 100-44 î.Ch., comandant şi om de stat roman.
  8. eu am accentuat aceasta adesea: vezi, de exemplu, conferinţele din 11 aprilie 1914 în: Făptura interioară a omului şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere (6 conferinţe, Viena 1914), GA 153.; din 17 aprilie 1914, în: Cum dobândim înțelegere pentru lumea spirituală? Acțiunea impulsurilor spirituale din lumea morţilor (7 conferinţe ţinute în diverse locuri în 1914), GA 154; şi din 27 iunie 1916, în: Fiinţa Universului şi euitatea (7 conferinţe, Berlin 1916), GA 168.
  9. Educaţia copilului: Educaţia copilului din punctul de vedere al ştiinţei spirituale (1907), multe ediţii, apărută în volumul «Lucifer-Gnosis, articole fundamentale relativ la antroposofie şi relatări din revistele „Lucifer” şi „Lucifer-Gnosis” 1903-1908», GA 34, şi ca ediţie separată în Editura de buzunar «Educaţia copilului din punctul de vedere al ştiinţei spirituale. Metodica predării şi condiţiile de viaţă ale educatorului», ediţia de buzunar 658.
  10. ceea ce este descris în cartea «Teosofie» drept trăiri în lumea sufletească: Rudolf Steiner: Teosofie. Introducere în cunoaşterea suprasensibilă a lumii şi determinarea omului, GA 9, capitolul «Sufletul în lumea sufletelor după moarte».
  11. în conferinţele de la Viena despre viaţa dintre moarte şi o nouă naştere: Făptura interioară a omului şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere (6 conferinţe, Viena 1914), GA 153.
  12. Eu am arătat în cele mai diferite moduri: vezi conferinţele din 19 martie şi 26 martie în Moarte pământească şi viaţă cosmică, primul ciclu din GA 181, şi conferința din 1 aprilie 1918 în prezentul volum.
  13. „întinerit în epoca ceţii”: «im Nebelalter jung geworden»; vezi «Faust», partea a 2-a, actul 2, Laboratorul (Homunculus); rândul 6924.
  14. Origene, aproximativ 185-253/54 d.Ch., întemeietor al gnosticii creştine.
  15. după cum am spus deja: vezi, printre altele, conferinţele din 27 martie şi 3 aprilie 1917, din: Pietre de construcţie pentru o cunoaştere a Misteriului de pe Golgota (10 conferinţe, Berlin 1917), GA 175.
  16. Wilhelm Wundt, 1832-1920, filosof, psiholog şi medic. A întemeiat primul institut de psihologie experimentală în Leipzig.
  17. Jakob Frohschammer, 1821-1893. «Despre originea sufletului omenesc. Justificarea Generațianismului», München 1854, capitolul: Preexistenţa. Generațianismul şi simplitatea spiritului, Anexă, pag. 93-124 şi, cu precădere, pag. 98 ş.u. Vezi şi lucrarea sa «Filosofia lui Toma d’Aquino», Leipzig 1889, Cuvânt înainte, pag. VIII, unde spune: „…Teoria mea, că şi sufletele copiilor provin de la înaintași, deoarece aceştia sunt oameni vii şi nu procreează simple trupuri sau chiar animale, la care sufletele să trebuiască de fiecare dată să le fie create abia atunci direct de Dumnezeu …”
  18. Eu am expus aceasta drept remarcă în «Enigmele sufletului»: Despre enigmele sufletului. Antropologie şi antroposofie, Max Dessoir despre antroposofie, Franz Brentano (necrolog). Completări în schiţă (1917), GA 21.
  19. Eu am spus şi în conferinţa publică: conferinţa „Natura şi enigmele ei în lumina cercetării spirituale” din 7 martie 1918 din: Veşnicul din sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe, Berlin 1918), GA 67.
  20. dr. Johannes Müller, de exemplu, tratează simplist lucrurile: vezi ultima parte din conferința din 29 ianuarie 1918, în Moarte pământească şi viaţă cosmică, ciclul 1 din GA 181 şi Notele aferente.
  21. ceea  ce am remarcat recent: vezi conferinţa din 29 ianuarie 1918, în Moarte pământească şi viaţă cosmică, primul ciclu din GA 181.
  22. o cărţulie populară: Max Wentscher: «Introducere în filozofie» (Colecţia Göschen 281), ediţia a 3-a, Berlin şi Leipzig 1912, pag. 59: „Şi tot aşa, acest lucru este intrinsec ‹supranaturalului›, care conferă tradiţiei o putere atât de imensă. Naturalul poate spera orice om de bunăvoinţă să-l găsească în sine; el permite în felul acesta o verificare prin propria judecată. Dar supranaturalul, pe care nu îl află fiecare în sine, trebuie preluat de la alţii pur şi simplu prin încredere şi credinţă; el este necontrolabil de toţi oamenii şi provoacă o mentalitate cu necesitate neliberă, dependentă. La aceasta se adaugă faptul că preoţii şi Bisericile din toate timpurile au înţeles să hrănească şi să amplifice credinţa în supranatural aducând-o în tradiţii, faţă de care masele oricum au o anumită înclinaţie, în aşa fel încât să lase să apară că destinul sufletului în lumea de dincolo ar fi dependent de o asemenea ‹dreaptă credinţă›. Aşadar cel care nu voia să-şi pună în joc ‹mântuirea sufletului› era nevoit să dea ascultare în credinţă, şi cu aceasta era expus, fără salvare, copleşirii cu judecăţi morale prin luarea în considerare a lumii de neînţeles a suprasensibilului, aşa cum o propovăduia credinţa tradiţională.”

Conferința a IV-a

  1. În decursul ultimelor consideraţiuni eu am atras adesea atenţia aici: vezi conferinţa a II-a, din 1 aprilie 1918 în acest ciclu, şi vezi Nota 1 de la conferinţa a II-a.
  2. noi am subliniat deja: vezi conferinţa din 12 martie 1918 în Moarte pământească şi viaţă cosmică, primul ciclu din GA 181. Vezi şi conferinţa a II-a din acest ciclu.
  3. pe care l-am indicat deja în această iarnă, chiar într-o conferinţă publică: vezi conferinţa: „Ţelul şi esenţa cercetării spirituale” din 24 ianuarie 1918, din: Veşnicul în sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe Berlin 1918), GA 67.
  4. anumite impulsuri pe care probabil că le vom caracteriza cândva mai amănunţit: vezi, pe lângă multe alte expuneri din conferinţe ulterioare, pe cea din 9 iulie 1918 în Necesităţi în privinţa conştienţei pentru prezent şi viitor, ciclul 3 din GA 181.
  5. August Strindberg, 1849-1912, dramaturg suedez.
  6. Fritz Mauthner, 1849-1923, scriitor şi filosof. «Contribuţii la o critică a limbajului», trei volume, Berlin 1901/02.
  7. John Stuart Mill, 1806-1873, filosof englez, politician, specialist în economia naţională.
  8. Herbert Spencer, 1820-1903, filosof englez.
  9. noua ediţie a Filosofiei libertăţii: Este vorba aici de ediţia a doua, considerabil extinsă şi adăugită, Berlin 1918.
  10. aşa cum am expus-o şi în revista «Das Reich»: „Ştiinţa spirituală ca antroposofie şi metoda de cunoaştere contemporană. Personal-impersonal”, în: «Das Reich», München, anul 2 de apariţie, 1917/18, Cartea a II-a (iulie 1917); reeditată în: Filozofie şi antroposofie. Articole reunite 1904-1923, GA 35, pag. 307 ş.u.
  11. Eduard von Hartmann, 1842-1906, filosof. «Filosofia inconştientului», 1869. – Vezi, relativ la E. von Hartmann, printre altele, articolul lui Rudolf Steiner «Eduard von Hartmann. Teoria sa şi importanţa ei», în: Bazele metodice ale antroposofiei 1884-1901, articole reunite relativ la filozofie, ştiinţele naturii, estetică şi psihologie GA 30, ca şi expunerile din Cursul vieţii mele (1923-25), GA 28.
    Corespondam mult pe atunci cu Eduard von Hartmann: vezi în această privinţă scrisorile de la şi către E. v. Hartmann, în: Corespondenţă I 1881-1890, GA 38 şi Corespondenţă II 1890-1925, GA 39, în special scrisorile nr. 364, 400 şi 517 din volumul II.
  12. el şi-a notat în exemplarul său observaţiile... Eu mi-am copiat atunci acele observaţii: vezi în această privinţă «Contribuţii la Operele Complete ale lui Rudolf Steiner», nr. 85/86, Dornach, Michaeli 1984, «Relativ la ‹Filosofia libertăţii›. Comentarii şi observaţii marginale de Eduard von Hartmann».
  13. Aşa, de exemplu, aveam pe o pagină fraza: fraza este aici redată într-o altă formă decât în Filosofia libertăţii; vezi capitolul VI: „Reprezentarea nu este altceva...”

Conferința a V-a

  1. ieri în conferinţa publică: este avută în vedere conferinţa «Lumea oamenilor şi lumea animală, expuse în privinţa originii şi evoluţiei, în lumina ştiinţei spirituale», din 15 aprilie 1918, din: Veşnicul în sufletul omenesc. Nemurire şi libertate (10 conferinţe, Berlin 1918), GA 67.
  2. Schopenhauer: vezi opera sa «Lumea ca voinţă şi reprezentare», 6 volume, Rudolstadt 1819, în ediţia «Opere Complete în 12 volume», cu o introducere de Dr. Rudolf Steiner, Stuttgart şi Berlin (1894), volumele 2-6.
  3. Ieri am atras atenţia asupra unui fapt: vezi nota 1.
  4. În ultima vreme… pretutindeni unde am putut conferenţia: vezi, printre altele, conferinţa «Cunoaşterea suprasensibilului şi enigmele sufletului omenesc» din 15 noiembrie 1917, din: Fiinţa spirituală individuală şi acţiunile ei în sufletul omului (19 conferinţe, 1917), GA 178, ca şi sus-menţionata conferinţă din 15 aprilie 1918 (vezi nota 1).
  5. Oscar Hertwig, 1849-1922, anatomist, discipol al lui Ernst Haeckel. «Devenirea organismelor. O combatere a teoriei hazardului a lui Darwin», Jena 1916 şi «Întru apărarea darwinismului etic, social şi politic», Jena 1918.
  6. Şi după cum am indicat deja: de exemplu în conferinţa din 15 aprilie 1918 (vezi nota 1).
  7. Şi eu am expus un exemplu: vezi nota 1.
  8. La urma-urmelor, orice ştiinţă a naturii: textual: „După metode asemănătoare celor prin care a devenit posibil să îmbrace în astronomie procesele de pe bolta cerului în forme fixe, pe care noi le numim legile naturii, trebuie cercetate în fizică şi chimie legile de structurare a naturii lipsite de viaţă şi, în fine, în biologie, legile de configurare şi legile modurilor de acţiune ale fiinţelor legate de ele”. Oscar Hertwig în «Întru apărarea…», pag. 23.
  9. Emil Du Bois-Reymond, 1818-1896, fiziolog german. «Dincolo de graniţele cunoaşterii naturii», conferinţă ţinută la cea de-a 45-a reuniune a cercetătorilor naturii şi medicilor germani la Leipzig, pe 14 august 1872; Leipzig, 1872.
  10. un articol de Fritz Mauthner: «Horoscopul lui Goethe», în: «Berliner Tageblatt», al 47-lea an de apariţie, 1918, nr. 161 din 28 martie, ediţia de seară.
  11. care a scris o carte: Franz Boll, clasicist. «Credinţa în stele şi interpretarea constelaţiilor. Istoria şi esenţa astrologiei», Leipzig şi Berlin 1918 («Din natură şi lumea spirituală», volumul 638).
  12. criticul limbajului: Fritz Mauthner: 1849-1923, scriitor şi filosof. «Contribuţii la o critică a limbajului», trei volume, Berlin 1901/02.
  13. Or, acelaşi om care a redactat acea cărţulie, s-a justificat în «Berliner Tageblatt»: Franz Boll: «Încă o dată horoscopul lui Goethe», «Berliner Tageblatt», anul 47 de apariţie, 1918, nr. 192 din 16 aprilie, ediţia de dimineaţă.
  14. Iulian Apostatul: Flavius Claudius Iulianus, 332-363, împărat roman între 361 şi 363. A fost numit de către creştini „Apostatul” deoarece în calitate de iniţiat al misteriilor eleusine a vrut să reînnoiască misteriile păgâne. – Relativ la Iulian vezi, între altele, volumul Pietre de construcţie pentru cunoaşterea Misteriului de pe Golgota. (10 conferinţe, Berlin 1917), GA 175, în special conferinţa din 19 aprilie 1917.
  15. Julius Robert Mayer, 1814-1878, medic şi cercetător al naturii. Tratatul menţionat poartă titlul «Observaţii asupra forţelor din natura nevie», apărut în «Analele» lui Liebig, 1842, volumul 42, (conţinut şi în: «R. Mayer despre conservarea forţei», patru tratate, Bibliografia lui Voigtländer, Leibzig, volumul 12.
  16. Friedrich Ueberweg, 1826-1871, filosof. «Schiţă a unei istorii a filosofiei», 1863-1866. Mayer este menţionat în aceasta, în cea de-a treia parte (Perioada contemporană), volumul 2 (Sisteme post-kantiene şi filosofia prezentului), ediţia a 8-a, 1897, pag. 239: „Joule. Robert Mayer, care deja în 1842, în lucrarea sa «Observaţii asupra forţelor naturii nevii», în 1845 în lucrarea sa despre «Mişcarea organică în corelaţia sa cu metabolismul» şi în continuare în «Observaţii asupra echivalentului mecanic al căldurii», a exprimat şi dovedit în 1850 că forţa se modifică numai în privinţa calităţii, dar în privinţa cantităţii este indestructibilă, şi că şi căldura ar fi doar un fel de mişcare, sau că mişcarea şi căldura se transformă una într-alta, astfel încât legea relaţiei imuabile dintre mişcare şi căldură s-ar putea exprima şi numeric; el numeşte cifra respectivă echivalentul mecanic al caloriei”.
  17. James Prescott Joule, 1818-1889, fizician englez, fabricant de bere, a realizat cel dintâi o determinare experimentală exactă a echivalentului mecanic al caloriei.
  18. Hermann L. F. von Helmholz, 1821-1894, fiziolog şi fizician. Aici trebuie menţionat în special tratatul său «Despre conservarea forţei» (1847).
  19. Charles Robert Darwin, 1809-1882, cercetător englez al naturii, medic, geolog şi botanist. «On the Origin of Species by means of natural Selection», 1859 («Despre originea speciilor prin selecţia naturală sau menţinerea raselor favorizate în lupta pentru existenţă»).
  20. a apărut o carte cârpăcită… pe care a editat-o Robert Chambers: Robert Chambers, 1802-1871, librar şi scriitor. «Vestiges of the Natural History of Creation», Edinburgh 1844 (apărută anonim), («Istoria naturală a creaţiei Universului, Pământului şi a organismelor aflate pe el, întemeiată pe realităţile cucerite prin ştiinţă», Braunschweig 1851.
  21. Jean Baptist Lamarck, 1744-1829, cercetător francez al naturii.
  22. Patrick Matthew: «On Naval Timber and Arboriculture», Londra 1831 («Lemnul pentru corăbii şi cultura arborilor»); Vezi în această privinţă şi capitolul «Schiţă istorică» din Charles Darwin: «Despre originea speciilor…», vezi mai sus nota 19.
  23. Robert Hammerling, 1830-1889, poet austriac.
  24. am indicat asta deja într-una din ultimele noastre consideraţiuni: vezi conferinţa precedentă, din 9 aprilie 1918.

Conferința a VI-a

  1. şi aici, la Berlin, într-o conferinţă publică: vezi nota 1 de la conferinţa a V-a.
  2. aşa-numitele examinări ale celor dotaţi: vezi în această privinţă şi conferinţele lui Rudolf Steiner din 23 aprilie 1918, din: Fundalurile spirituale ale Primului Război Mondial (16 conferinţe, Stuttgart 1914-1921), GA 174b şi din 30 iunie 1918: «Împotrivirea vehementă a oamenilor faţă de spirit», din: Moartea ca transformare a vieţii (7 conferinţe ţinute în diverse locuri, 1917-1918), GA 182. – Vezi şi Ernst Neumann: «Prelegeri introductive în pedagogia experimentală şi bazele ei fiziologice», trei volume 1907, ediţia a doua, Leipzig 1911-14: Volumul I, prelegerea a 4-a, în special pag. 324 ş.u. şi volumul II, prelegerea a 10-a, în special pag. 264 ş.u., prelegerea a 11-a, în spacial pag. 444 ş.u. – Vezi, în afară de acestea, nota următoare.
  3. Pentru aceasta vreau să vă dau un exemplu tipic: citatele de pe aceste pagini provin din articolul «Dezvoltarea psihotehnicii în Germania în timpul războiului» de dr. Curt Piorkowski, tipărit în revista «Politica germană. Săptămânal pentru politica mondială şi cea culturală», Weimar şi Berlin, anul III de apariţie, Caietul 16 din 19 aprilie 1918.
  4. „Pasiunea şi iubirea sunt aripile înspre marile fapte”: cuvintele lui Pylade din «Iphigenia» lui Goethe, actul II scena 1, versurile 665 ş.u.
  5. Citiţi biografia lui Helmholz!: vezi, de exemplu, Leo Königsberger: «Hermann von Helmholtz» (biografie), trei volume, Braunschweig 1902-1903.
  6. Am ţinut recent la München o conferinţă despre experienţele pe care le face văzătorul cu arta: vezi conferinţa «Izvoarele fanteziei artistice şi izvoarele cunoaşterii suprasensibile» din 6 mai 1918, din: Arta şi cunoaşterea artei. Bazele unei noi estetici (Autoreferat 1888, patru articole dintre 1890-1898, 8 conferinţe între 1908-1921), GA 271.
  7. Am menţionat deja adesea că … Max Dessoir a scris în cartea sa: Max Dessoir, 1867-1947. În cartea sa «Despre transcendenţa sufletului. Ştiinţele oculte în iluminarea lor critică», Stuttgart 1917, capitolul «Antroposofie».
  8. Am încercat deja să-i arăt diferitele denaturări: Despre capitolul lui Dessoir «Antroposofie», Rudolf Steiner s-a exprimat amănunţit pe 26 iunie 1917 în conferinţa sa „Fenomene ştiinţifice ale timpului”, din: Adevăruri ale evoluţiei omului şi omenirii. Karma materialismului (17 conferinţe, Berlin 1917), GA 176.
  9. Aşa, de exemplu, el a citat Filosofia libertăţii a mea: în prima ediţie a cărţii «Despre transcendenţa sufletului».
  10. acum a apărut o a doua ediţie a acestei cărţi. În Cuvântul înainte Max Dessoir încearcă să se justifice: «Vom Jenseits der Seele. Die Geheimwissenschaften in kritischer Beleuchtung» («Despre transcendenţa sufletului. Ştiinţele oculte abordate într-o lumină critică»), ediţia a 2-a Stuttgart, 1918, pag. VIII-XIII. Cum se raportează acolo Dessoir la afirmaţiile lui Rudolf Steiner rezultă, de exemplu, din următorul pasaj: „…Îl rog apoi pe cititor, în modul cel mai insistent, să ia cunoştinţă de faptul că nu trăieşte în cea de-a şasea epocă de cultură ‹postatlanteană›, ci în cea de-a cincia. Dar pe mine poate să mă creadă că nu mă interesează prea mult aceste date, deoarece pentru mine aceste perioade postatlanteene… sunt vorbărie goală.” (pag. XI).
  11. «Studii despre Kant», … discută acest produs al lui Dessoir: analiza cărţii lui Dessoir «Vom Jenseits der Seele» («Despre transcendenţa sufletului») de către E. Utitz în revista «Kantstudien» («Studii despre Kant»), volumul XXII (1918), Caietul 4, pag. 464 ş.u.

Conferința a VII-a

  1. Vladimir Ilici Lenin (Ulianov), 1870-1924. Conducător al bolşevicilor. Întemeietor al U.R.S.S.
  2. Leo Trotzki (de fapt, Leib Bronstein), 1879-1940, colaborator intim al lui Lenin.
  3. În ciclul de conferinţe pe care l-am ţinut înainte de război la Viena: Fiinţa interioară a omului şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere (6 conferinţe, Viena 1914), GA 153, conferinţa din 14 aprilie 1914.
  4. Am pus cu mult timp în urmă, cândva, la Dornach, într-o conferinţă, întrebarea: pe 11 aprilie 1913 în conferinţa: «Pătrunderea lui Faust în lumea spirituală», din: Faust. Explicaţii spiritual-ştiinţifice relativ la ‹Faust›-ul lui Goethe, vol. I.  Faust, omul care se străduieşte (15 conferinţe, 1091-1916), GA 272 – în reprezentaţiile lui «Faust» de la Dornach el este expus în acest mod.
  5. convorbirea lui Faust cu Gretchen: «Faust», parte 1: Grădina lui Marthen, rândurile 3438 ş.u.
  6. „Ah, doar un spectacol!”: ibidem: Noaptea, camera gotică, rândurile 454 ş.u.
  7. „Tu eşti asemeni spiritului pe care îl înţelegi, nu mie!”: Cuvintele Spiritului Pământului, ibidem, rândurile 512 ş.u.
  8. El însuşi spune: ibidem: rândurile 514 ş.u.
  9. „Doar capul nu își pierde orice speranţă…”: cuvinte ale lui Faust, ibidem, rândurile 602-605.
  10. Jakob Minor, 1855-1912, istoric literar. «Faust-ul lui Goethe. Istoria apariţiei şi explicaţii», două volume, Stuttgart 1901; volumul 2, pag. 28, textual: „Dacă l-am aflat pe Goethe în această perioadă (1797) într-o luptă atât de chinuitoare cu lucrările sale poetice şi întru totul împotriva obiceiurilor sale, renunţând şi schimbător la producţiile sale, ne este îngăduit să căutăm motivul acestei transformări în concepţia sa de viaţă, care şi-a găsit expresia cea mai fidelă în poezia sa. Goethe era pe atunci foarte aproape de vârsta de cincizeci de ani, iar din răstimpul călătoriei sale în Elveţia provine, după câte ştiu eu, primul suspin pe care i l-a smuls gândul bătrâneţii apropiate din frumoasa poezie «Alpii elveţieni». Chiar şi la el, cel veşnic tânăr, care până acum era obişnuit doar să privească şi să dea formă, apare tot mai mult în prim-plan acest gând ca premergător al înţelepciunii bătrâneţii.”
  11. „Dintre toate spiritele…”: ibidem, Prolog în Cer, rândurile 338 ş.u.
  12. „Cel mai mult îndrăgesc…”: ibidem, rândurile 320 ş.u.
  13. în lucrarea care urmează să apară acum din nou: «„Faust”-ul lui Goethe ca imagine a concepţiei sale esoterice despre lume» apăruse deja în 1902 la Berlin, în ediţia lui F. Grunert şi în Editura «Biblioteca teosofică». Lucrarea a apărut în 1918 ca prima parte a volumului Specificul spiritual al lui Goethe în revelarea sa prin ‹Faust› şi prin basmul despre şarpele cel verde şi frumoasa Floare-de-Crin (1918), GA 22.
  14. cea de-a doua parte urmând să conţină gândurile lui Goethe despre «Faust»-ul său: Specificul spiritual al lui Goethe în revelarea sa prin ‹Faust› şi prin basmul despre şarpele cel verde şi frumoasa Floare-de-Crin (vezi mai sus).
  15. cea de-a treia parte: Specificul spiritual al lui Goethe în revelarea sa prin ‹Faust› şi prin basmul despre şarpele cel verde şi frumoasa Floare-de-Crin (vezi mai sus). Această parte a treia a apărut deja într-o variantă iniţială în 1899 în: «Revista pentru literatură», Berlin nr. 34, 26 august 1899, şi ca ediţie separată (la Berlin). Această primă variantă a fost retipărită în volumul Bazele metodice ale antroposofiei. Articole despre filozofie, ştiinţele naturii, estetică şi psihologie 1884-1901, GA 30.
  16. Friedrich Paulsen, 1846-1908, filosof şi pedagog. Începând din 1878, profesor la Universitatea din Berlin.
  17. Gideon Spicker, 1840-1912, anterior călugăr capucin, ulterior profesor de filozofie.


AcasăLucrări OnlineIndex GA181Precedenta