Rudolf Steiner
LECȚII ESOTERICE II: 1910–1912

GA 266/2

NOTE

Titlul volumului, cuprinsul-rezumat și notele aparțin celor doi editori.

Cea mai mare parte a însemnărilor din memorie este transmisă sub formă dactilografiată, iar o parte în formă manuscrisă. Pentru ambele categorii sunt menționate numele persoanelor care au făcut însemnările. S-a constatat, totuși, faptul că nu este cert că însemnările au fost făcute întotdeauna realmente de cei numiți, pentru că este evident că printre participanți a fost practicat un schimb intens. De aceea există de la una și aceeași oră multiple însemnări identice, în diferite însemnări manuscrise. Se poate, astfel, ca un text manuscris sau dactilografiat, care este semnat cu numele sau este de determinat, să fi fost prea bine copiat din însemnările unui alt participant. Acest lucru este valabil chiar, în mod dovedit, pentru texte existente în scrierea lui Mathilde Scholl. De ex., există pentru ora din 26 februarie 1908 de la Berlin un manuscris de Mathilde Scholl, dar și unul identic cu acesta de Lilla Harris, care însă poartă observația: „Notițele nu sunt făcute de Mathilde Scholl”. Acest lucru este confirmat chiar de către Mathilde Scholl însăși, care, într-o scrisoare din 6 ianuarie 1928 către Marie Steiner, scrie: „Astăzi îți trimit câteva O.E.și o F.M. [Francmasonerie, a se vedea privitor la aceasta Despre istoria și din conținuturile secției de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265.] Transcriere, respectiv însemnări pe care le-am copiat de la doamna Behrendts.” După cum, printre însemnările ei manuscrise, vor fi fiind multe care au rost redactate de ea însăși. Chiar dacă în notele de la începutul fiecărei ore este indicat ce suport de text a fost folosit, totuși rămâne deschisă problema dacă textul chiar provine de la cel numit. Excepție fac însemnările manuscrise de Louise Clason și Alice Kinkel, precum și însemnările care sunt atribuite lui Günther Wagner, fiicei sale Ida Knoch-Wagner, lui Wilhelm Hübbe-Schleiden și fiicei sale adoptive Paula Stryczek, de la care, însă, nu sunt păstrate nici un fel de manuscrise.

Prin procedura de multiplă copiere de la unul la altul se și explică de ce însemnările folosite ca texte pentru o oră sunt în mare parte identice, deși pot să prezinte mici diferențe de redactare.

Privitor la configurarea textului: De la multe ore există mai multe însemnări. Unele se diferențiază substanțial, altele sunt extinse cu câteva propoziții sau paragrafe față de celelalte, altele se diferențiază doar puțin, prin ordinea cuvintelor sau a propozițiilor. S-a încercat să fie preluate aceste nuanțe ce diferențiază, și anume în modul următor:

1. Dacă există diferențe semnificative între diferite însemnări de la aceeași oră, aceste însemnări au fost preluate complet.
2. Dacă diferențele între variantele însemnărilor sunt mici (anumite cuvinte sau propoziții), dar semnificative, ele sunt evidențiate în notele de subsol.
3. Însemnarea cea mai bună, relativ, din fiecare oră a fost pusă la început. Dacă alte notițe prezintă față de aceasta extinderi, completări, alte nuanțe, dar sunt în general identice cu primele, atunci pasajele diferite se regăsesc ca extras, respectiv extrase atașate la prima însemnare. Deoarece aproape toți autorii textelor sunt atât de incerți, diferitele variante sunt desemnate sub forme: manuscris sau însemnarea A, B, C ș.a. Cu toate acestea, în notele privitoare la text se indică pentru fiecare oră care sunt numele autorilor pentru însemnările, respectiv, manuscrisele ce au servit drept suport.

Privitor la desene: Rudolf Steiner a desenat adesea pe tablă la orele esoterice – la fel ca la conferințele generale. De la acestea nu s-a păstrat însă nimic original. De aceea, desenele din texte sunt redate în modul în care au fost reproduse de cei care au realizat însemnările, pe cât de mult posibil, în facsimil.

De la orele cuprinse în acest volum a fost publicată până acum doar o însemnare din 20 septembrie 1912, în Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, 1904-1914, GA 264.

Unele observații cu privire la expresii sau noțiuni ce apar frecvent în text:

Dragi surori și frați ai mei:
Așa cum este transmis și cum reiese și din unele însemnări, Rudolf Steiner s-a adresat mereu participanților în acest mod.

Rasă ... subrasă ... rasă-rădăcină, rasă principală ...:
Aceste denumiri erau uzuale în literatura teosofică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, pentru diferite faze ale marii dezvoltări a omenirii. Ele au fost utilizate și de Rudolf Steiner în primii ani ai activității sale din cadrul Societății Teosofice. Treptat, el a înlocuit termenul „subrasă” prin „epocă de cultură” sau „perioadă de cultură”, denumirea de „rasă-rădăcină” sau „rasă principală” prin „perioadă de timp principală”. A se vedea privitor la aceasta conferințele Apocalipsa după Ioan (GA 104) din anul 1908 și scrierea apărută la trecerea dintre anii 1909/10 Știința ocultă, GA 13.

educație ocultă ... exerciții ... meditații ... exerciții secundare:
Privitor la diferitele exerciții care au fost date de Rudolf Steiner studenților săi, vezi volumul Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, 1904-1914, GA 264, precum și volumele GA 268 și 269 Exerciții sufletești... O selecție se găsește în volumașul Îndrumări pentru o educație esoterică (ed. a 6-a, Dornach, 1993). – Referitor la exercițiile secundare, vezi prezentarea de bază a lui Rudolf Steiner, în cap. „Despre unele efecte ale inițierii” din Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10 și în cap. „Cunoașterea lumilor superioare (Despre inițiere)” din Știința ocultă (1910), GA 13.

Maeștri... Maeștrii înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor:
Cu aceste cuvinte indică Rudolf Steiner individualități superior dezvoltate, care sunt de cea mai mare importanță pentru evoluția omenirii: „Aceste entități nobile au străbătut deja drumul pe care restul omenirii îl mai are de parcurs. Ei acționează acum drept marii «Învățători ai înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor omenirii».” (dintr-o scrisoare din 2 ianuarie 1905, tipărită în Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, 1904-1914, GA 264).

Privitor la Spiritele timpului – Epocile Arhanghelilor:
În corpusul conferințelor lui Rudolf Steiner apar – în timp, pentru prima oară în orele esoterice – tot mereu indicații asupra celor șapte Arhangheli și asupra epocilor lor de domnie. Numele celor șapte Arhangheli și legătura lor cu câte una din cele șapte planete, precum și epocile lor de domnie provin de la Johannes Trithemius. El a publicat în 1508 o cronologie mistică în tratatul Von den syben Geysten oder Engel (Despre cele șapte spirite sau îngeri), care urmează să conducă lumea după Dumnezeu. În epistola de dedicație către împăratul Karl Maximilian se spune „că ar fi credința unor vechi înțelepți că lumea este condusă, după orânduirea lui Dumnezeu, de spirite subordonate. Celor șapte planete li s-ar fi desemnat de la creația lumii șapte spirite, dintre care fiecare ar domni asupra lumii timp de 354 de ani și 4 luni (în prefața la a șasea carte a poligrafiei mai sunt adăugate alte patru zile și patru ore), de patru ori la rând. Astfel, este indicat începutul noii perioade a lui Mihail în noiembrie 1879. Această concepție este preluată din cartea vechiului filosof Menastor, pe care îl menționează Trithemius în cartea a treia din steganografia sa” (Citat după „Isidor Silbernagel, Johannes Trithemius”, Regensburg, 1885).

Privitor la desemnările „teosofie” / „teosofic”:
Deoarece Rudolf Steiner a activat din 1902 până în 1912/13 în calitate de secretar general al secției germane a Societății Teosofice, el a folosit termenii uzuali în timpul acela, dar întotdeauna în sensul pe care îl caracteriza în introducerea la scrierea sa Teosofie, publicată în 1904: „Nivelul cel mai înalt la care omul își poate ridica privirea, el îi desemnează drept «dumnezeiesc». Iar el trebuie să-și gândească determinarea cea mai înaltă într-un mod oarecare în corelație cu acest dumnezeiesc. De aceea se poate și numi înțelepciunea care trece dincolo de senzorial, care îi revelează ființa și astfel determinarea sa, «înțelepciune dumnezeiască» sau Teosofie. Observării proceselor spirituale din viața omenească și din cosmos i se poate da denumirea Știința spiritului. Dacă din aceasta sunt evidențiate, așa cum s-a întâmplat în această carte, îndeosebi acele rezultate care se referă la sâmburele ființial spiritual al omului, atunci poate fi folosit pentru acest domeniu denumirea «teosofie», pentru că timp de secole a fost utilizat într-o asemenea direcție.”
După separarea de Societatea Teosofică (1912/13), Rudolf Steiner a revenit la desemnările sale folosite inițial deja la începutul secolului, „Antroposofie” sau „știința spiritului de orientare antroposofică”.

„Nu eu, ci Christos în mine”:
Acest citat din scrisoarea lui Pavel către Galateeni (Gal., 2,20: „nu eu mai trăiesc, ci Christos trăiește în mine”) este menționat în orele esoterice foarte des, motiv pentru care mențiunea este de găsit la observațiile generale.

Note referitoare la texte

Kassel, 6 februarie 1910

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – Însemnare de Wilhelm Hübbe-Schleiden.

1. Tatăl Nostru: Considerații detaliate privitoare la Tatăl Nostru în conferințele din 28 ianuarie și 18 februarie 1907, în Impulsuri originare ale științei spiritului, GA 96.
2. aceste catastrofe ... în ultima vreme: De exemplu, erupția vulcanului Mont Pelee; vezi nota 4 pentru ora din 13 martie 1910.

Köln, 27 februarie 1910

Manuscris de Hulda Schouten-Deetz.

3. Îndoială, superstiție, iluzie a personalității: Vezi explicațiile pentru legenda templului în Legenda Templului și Legenda Aureea, GA 93 și în Despre istoricul și din conținuturile secției de cult al cunoașterii a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265.

München, 13 martie 1910

4. erupții îngrozitoare de la Mont Pelee: Mont Pelee este un vulcan activ, de pe insula vest-indiană Martinique, cu înălțimea de 1397 m; la cea mai mare erupție cunoscută a sa, din 1902, orașul Saint-Pierre, cu aproximativ 40.000 de locuitori, a fost distrus.

München, 15 martie 1910

Manuscris de Mathilde Scholl și Amalie Fugger-Glött.

5. Noi știm că la vârsta de șapte ani...: Privitor la epocile de viață, a se vedea îndeosebi scrierea lui Rudolf Steiner Educația copilului din punctul de vedere al științei spiritului (1907; inclusă în volumul Lucifer-Gnosis, GA 34) și conferințele sale pedagogice, cum ar fi Înnoirea artei didactice pedagogice prin știința spiritului, GA 301, Dezvoltarea sănătoasă a ființei umane, GA 303 și Practica pedagogică din punctul de vedere al cunoașterii umane spiritual-științifice, GA 306.
6. „Vegheați și rugați-vă”: Matei, 26,41 și Marcu, 14,38.

Hamburg, 16 mai 1910

A – manuscris de Mathilde Scholl; B – însemnare de Günther Wagner

7. Goethe a vorbit cândva despre culoare: Probabil este vorba despre pasajul din Scrieri de științele naturii ale lui J.W. Goethe. volumul III (Berlin și Stuttgart, f.a. [1884-1897], reproducere fotomecanică, Dornach, 1975): Despre teoria culorilor (vol. I). Partea a VI-a, Didactică. Secțiunea: Efectul senzorial-moral al culorii, nr. 798. Acolo se spune: „Sticla purpurie arată un peisaj bine iluminat într-o lumină îngrozitoare. Așa ar trebui să fie răspândit tonul culorii peste pământ și cer în ziua judecății.”

Hamburg, 19 mai 1910

A – manuscris de Mathilde Scholl; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

8. Educația copilului din punctul de vedere al științei spiritului (1907): Cuprinsă în volumul Lucifer-Gnosis. Scrieri fundamentale de antroposofie și rapoarte din „Lucifer”și „Lucifer-Gnosis” 1903-1908, GA 34.

Hamburg, 25 mai 1910

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – manuscris de Mathilde Scholl; C – manuscris de Alice Kinkel.

Copenhaga, iunie 1910

Sub această dată sunt însemnări cunoscute drept oră esoterică. Dar pentru că este vorba despre o parte din conferința ținută la Copenhaga în 4 iunie 1910, acest text nu a fost preluat.

Kristiania, 16 iunie 1910

A – manuscris de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

9. Calea exterioară... cea interioară: Cele două căi fuseseră prezentate cu puțin timp înainte în ciclul de conferințe de la Viena din martie 1910, intitulat, Microcosmos și macrocosmos, GA 119.

Kristiania, 18 iunie 1910

A – manuscris de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

10. „Acum însă nu eu trăiesc …”: Vezi „Unele observații cu privire la expresii sau noțiuni ce apar frecvent în text”.

Kristiania, 20 iunie 1910

A – manuscris de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

München, 24 august 1910

Însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

11. propriul interior care se oglindește aici: Vezi privitor la aceasta și conferința din 25 februarie 1912 „Oglindiri ale conștienței”, din volumul Experiențe în suprasenzorial. Cele trei căi ale sufletului către Christos, GA 143.

München, 26 august 1910

A – însemnare de Paula Stryczek; B – însemnare de cineva necunoscut; C – manuscris de Barbara Wolf.

12. așa cum am auzit despre aceasta pe parcursul acestor zile: Se referă la ciclul Misterul biblic al Genezei, GA 122.

Berlin, 4 noiembrie 1910

Cu această dată se găsesc notițe de la o oră esoterică ținută la Berna, care sunt textual, însă, de o calitate atât de îndoielnică, încât sunt redate aici doar ca să fie complet șirul: „Ființa amintirii este aceea că omul poate să recheme în interior, drept imagine, prin propria sa forță de Eu, ceva ce a perceput prin instrumentul trupului său fizic, astfel încât nu are nevoie de trupul fizic pentru aceasta, ci își creează din marea trupului eteric o imagine a ceea ce a perceput înainte prin trupul fizic. Din marea eterică este formată imaginea care devine o reprezentare nou trezită. – La perceperea cu instrumentele exterioare, acestea se tocesc. Oboseala apare. Omul trebuie, pentru a scăpa de ea, noaptea să aibă starea de somn, unde este afară în cosmos, absoarbe forțele dumnezeiesc-spirituale și privește cum acestea lucrează și corectează la trupul său fizic. El lucrează aici împreună cu entitățile dumnezeiesc-spirituale care l-au creat cândva. El trăiește aici acel: Ex Deo nascimur. – Trupul eteric, însă, rămâne fără această corectare. Pentru a-l pătrunde cu forță, omul trebuie să desfășoare altceva. El trebuie singur să lucreze în el ceva. Așa cum ochiul este lucrat prin intermediul luminii, iar fără lumină nu ar fi ochi, și aici este înțeles trupul fizic asupra căruia a lucrat lumina solară fizică, așa există o lumină spirituală, care produce ochiul spiritual. Din această forță de lumină este lucrat ochiul spiritual, aceasta trebuie să o lăsăm să acționeze asupra noastră. Ea lucrează organele noastre spirituale, iar această forță de lumină ne înzestrează și cu forțe înnoitoare pentru trupul nostru eteric. Iar noi putem să primim aceste forțe doar dacă desfășurăm cu sufletul nostru ceea ce se află în zicerea: In Christo morimur. – Tot mereu, tot mereu din nou trebuie să ne repetăm acest lucru, conștienți fiind că numai în repetarea constantă și răbdătoare, care și corespunde principiului trupului eteric, putem să ajungem la succesul de a ni se deschide trăirea luminii spirituale. Noi murim în Christos, pe care îl găsim în adâncurile corporalității noastre, așa cum noaptea adormim înăuntrul cosmosului. Noi ne legăm de El. Forța Sa este cea care ne străbate cu forță trupul eteric. Forța Sa de lumină și de căldură ne lucrează organele cu care îl trăim pe El însuși și putem să îl percepem. Aici trăim acel: Per Spiritum Sanctum reviviscimus.”

Berlin, 4 noiembrie 1910

A – însemnare de Günther Wagner; B – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); C – manuscris de Camilla Wandrey; D – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; E – însemnare de Margareta Morgenstern; F – manuscris de Alice Kinkel; G – manuscris de Nelly Lichtenberg.
4 noiembrie 1910 a fost ziua Adunării generale a Societății Teosofice.

13. Eu sunt calea, adevărul și viața: Ioan, 14,6.
14. Iubește-ți aproapele …: Luca, 10,27.
15. mersul, vorbirea și înțelegerea: Despre mers-vorbire-gândire privitor la dezvoltarea copilului, vezi conferințele din 17 martie și din 4 aprilie 1923, Despre viața omului și a Pământului, Despre ființa creștinismului, GA 349, și din 16 și 17 aprilie 1923, în Practica pedagogică din punctul de vedere al cunoașterii umane spiritual-științifice, GA 306; despre mers, vorbire și gândire în relația lor față de viața dintre moarte și o nouă naștere, vezi conferința din 26 noiembrie 1922, în Raportul dintre lumea stelelor și om și dintre om și lumea stelelor, GA 219.

Berlin, 5 noiembrie 1910

A – însemnare de Günther Wagner; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; C – manuscris de cineva necunoscut; D – manuscris de Nelly Lichtenberg; E – însemnare de Margareta Morgenstern; F – manuscris de Camilla Wandrey.

Kassel, 3 și 4 decembrie 1910

Însemnare de Wilhelm Hübbe-Schleiden

München, 11 decembrie 1910

A – manuscrise de Mathilde Scholl, Barbara Wolf, Amalie Fugger-Glött; B – manuscris de Alice Kinkel.

16. Aceasta se înțelege în misteriul rosicrucian că divinitățile adesea trebuie să sfărâme lumi: Spiritul elementelor din a patra imagine a dramei-misteriu: Poarta inițierii, GA 14, p. 72. Forma completă a propoziției este: „Iar spiritele trebuie lumi să sfărâme / Pentru ca cele vremelnice, create de voi, / Să nu aducă celor eterne / Pustiire și moarte.”

Hanovra, 17 și 18 decembrie 1910

Însemnare de Emilie Hübner.

17. Vocale: A se vedea privitor la aceasta și ora din 5 iunie 1908.

Berlin, 20 decembrie 1910

Manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede).

18. „coloană anterioară”... flori de lotus: Privitor la aceasta, vezi și conferința din 29 septembrie 1905 în Elemente fundamentale ale esoterismului, GA 93a. În Învățătura secretă de Blavatsky (p. 544 și urm. din ediția germană, Leipzig, f.a.) se găsește, privitor la aceasta, detalierea: „La capătul următoarei runde, omenirea va deveni din nou masculin-feminină, iar atunci vor fi două măduve ale spinării. În a șaptea rasă, cele două se vor contopi în acea una. Evoluția le corespunde raselor, iar odată cu evoluția raselor se dezvoltă nervul simpatic într-o adevărată măduvă a spinării. Noi întoarcem arcul înapoi, în timp ce urcăm, doar cu adăugarea conștienței de sine.”

Stuttgart, 24 decembrie? 1910 (Crăciun/Anul Nou)

Însemnare de Günther Wagner.

19. Un domn care vrea să scrie o mare lucrare: Nu s-a putut constata despre cine este vorba aici.
20. american: Probabil este vorba despre Max Heindel (1865-1919) – pe atunci reprezentant al Societății Teosofice Americane – care sub numele de Grashof (numele tatălui său), ascultase la Berlin conferințe interne ale lui Rudolf Steiner și le folosise pentru anumite publicații. El este fondatorul comunității care se desemnează drept rosicrucieni, „Lectiorum Rosicrucianum”.

Stuttgart, 31 decembrie 1910

Manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf.

21. în trupul eteric, prin impregnarea dinspre trupul astral: O înfățișare detaliată a acestui proces și a semnificației sale a oferit Rudolf Steiner, de ex., în conferințele din 30 și 31 mai 1908, în Evanghelia după Ioan, GA 103.
22. Vedeți păsările: Matei, 6,26.
23. să sfărâme lumi: Vezi nota 16 de la ora din 11 decembrie 1910.

Stuttgart, 1 ianuarie 1911

A – manuscris de Marie Steiner; B – manuscris de Camilla Wandrey; C – manuscris de Nelly Lichtenberg.

24. Plutarh (50-120), scriitor grec.
25. Plutarh spune că era salutul față de divinitate: În scrierea sa „Despre Ei din Delfi”. Acolo se spune la punctul 17: „ ...litera E ... este o adresare de sine stătătoare către divinitate și un salut care îi dă Celui care îl rostește, în cuvântul însuși o reprezentare despre puterea divinității. Căci divinitatea îl salută în aceeași măsură pe fiecare dintre noi care se apropie aici de el, cu cuvântul: Cunoaște-te pe tine însuți;... Noi, însă, îi răspundem la aceasta, divinității cu cuvintele: Ei [Tu ești], și îi aducem prin aceasta salutul Existenței, drept cel adevărat, neînșelător și singurul potrivit.” Tradus de Joh. Chr. Felix Bahr; citat după Griechische Prosaiker în neuen Übersetzungen (Prozatori greci în traduceri noi), ed. de G.L.F.Tafel, E.N. v. Oslander și G. Schwab, vol. 145: Plutarch’s Werke (Operele lui Plutarh), vol. 29, Stuttgart, 1835.
26. seleicizi: Probabil trebuie să fie „seleucizi”. Popor asiatic în Babilonia; cunoscut și ca nume al regilor lor.

Stuttgart, 2 ianuarie 1911

Însemnare din colecția lui Fred Poeppig.

27. Samael, Azazel, Azael, Mehazael: Conform lui Agrippa de Nettesheim, „patru stăpânitori ai spiritului rău, în elemente distructivi” (a se vedea Agrippa von Nettesheim, De occulta Philosophia. Drei Bücher über die Magie (De occulta Philosophia. Trei cărți despre magie), Nördlingen: Greno, 1987. Cartea a doua, capitolul șapte: „Despre numărul patru și conducătorii ei”, p. 208.

Berlin, 17 ianuarie 1911

A – manuscris de cineva necunoscut; B – însemnare de Günther Wagner; C – manuscris de Camilla Wandrey. – Există pentru această oră încă o altă însemnare făcută cu un scris necunoscut, care din punctul de vedere al textului este însă de o calitate atât de îndoielnică, încât este redată aici doar pentru completare:
„Secretul alchimiștilor îi spune omului: «Cucerește-ți forța de apă străbătută de lumină». Aceasta e o imagine pentru conștiența mai înaltă, pe care ne-o cucerim prin inițiere. Aici omul învață să străbată până la sufletul lucrurilor înseși, aici el învață să adauge, la ceea ce poate să afle din exterior de la lucruri prin simțuri, să trăiască în sine ființa interioară a acestora. Iar treptat pătrunde înainte, de la simpla noțiune pe care o face despre un lucru, la ființialul care a format cândva creativ acest lucru însuși, la ideea dumnezeiască. Iar acest lucru îi devine cândva realitatea adevărată. Astfel este cuprinsă diferența rațiunii și intelectului de astăzi cu creativul lumii. Înțelepciunea interioară, care a coborât în întunericul inconștientului, mai acționează în om în somnul fără vise. Iar a ridica această înțelepciune interioară în sfera conștienței este sarcina esoteristului. Pentru aceasta și-a primit omul Eul său. Conștiența de Eu, acel Eu-Sunt, care a fost omul înainte să fie revărsat în om, acea entitate comunitară pe care am simbolizat-o drept apă. Entitățile dumnezeiești o aveau, ființele omenești au primit-o după încorporare. Aici avem diferența față de ceea ce numim în creștinism Sfântul Spirit și Spiritul în sine. Sfântul Spirit, care este sus, la entitățile dumnezeiești, înaintea căruia a avut loc încorporarea și Spiritul în sine, care s-a încorporat în om. Sfântul Spirit este o unitate, iar el se individualizează în fiecare om. – Separarea, împărțirea are întotdeauna ceva de-a face cu egoismul. Aducerea împreună, curgerea-laolaltă-în-iubire, ceea ce leagă își are imaginea originară în Sfântul Spirit. E.D.N:”

28. William Shakespeare (1564-1616).
29. gânduri persistente, ele fixează: A se vedea „Prolog în cer” în Faust I de Goethe. Acolo se spune la sfârșit (Domnul către Îngeri): „Ceea ce devine, etern acționează și trăiește, / Să vă cuprindă cu-ale iubirii mândre graniți, / Iar ceea ce plutește-n legănată arătare / Fixați cu gânduri persistente.” [Traducerea L.D.]

Köln, 31 ianuarie 1911

Manuscris de Alice Kinkel.

München, 12 februarie 1911

Manuscrise de Mathilde Scholl, Barbara Wolf, Amalie Fugger-Glött.

30. Am auzit adesea că două căi ne duc în lumile spirituale: A se vedea, privitor la aceasta, ciclul de conferințe Microcosmos și macrocosmos, GA 119.
31. Din noiembrie 1879: Începutul perioadei lui Michael. A se vedea, privitor la aceasta, „Unele observații cu privire la expresii sau noțiuni ce apar frecvent în text”.
32. Meister Eckhart (1260-1327), dominican și mistic, a predat la Paris, Straßburg și Köln; acuzat de erezie. Renumite sunt Deutsche Predigten und Traktate (Predici și tratate germane) (ed. și tradus de Josef Quint, München, 1963 și Zürich, 1979). A se vedea, privitor la aceasta, și capitolul Meister Eckhart din scrierea lui Rudolf Steiner Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901), GA 7.
33. Johannes Tauler (1300-1361), mistic, predicator în Straßburg; elev al „Necunoscutului din Țara de Sus”; Johann Tauler’s Predigten (Predicile lui Johann Tauler) (transpuse de Julius Hamberger, Frankfurt, 1864). A se vedea, privitor la aceasta, și capitolul „Prietenia lui Dumnezeu” din scrierea lui Rudolf Steiner Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901), GA 7.
34. Miguel de Molinos (1640-1697), mistic spaniol, care a fost condamnat de Papa Inocențiu al XL-lea la închisoare pe viață din cauza scrierii sale Guida spirituale (Roma, 1675); germ. Geistlicher Führer (Conducător spiritual), Frankfurt, 1699.
35. Într-un mod nepretențios, el spune că ar fi fost mutat în spirit pe insula Patmos: Apocalipsa, 1,9 și urm.: „Eu Ioan, fratele vostru și împreună cu voi părtaș la suferința și la împărăția și la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Iisus. Am fost în spirit în zi de duminică și am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiță ....”
36. constelația pe care ar avea-o stelele la 30 septembrie 395: În anul 1912 a apărut în traducere germană un studiu astronomico-istoric de Nikolaus Morosow (n.1854) despre Apocalipsa lui Ioan (Offenbarung în Gewitter und Sturm – Apocalipsa în vijelie și furtună), Petersburg, 1907; germană: Die Offenbarung Johannis. Eine astronomisch-historische Untersuchung von Nikolaus Morosow (Apocalipsa lui Ioan. Un studiu astronomico-istoric de Nikolaus Morosow), cu un cuvânt introductiv de prof. dr. Arthur Drews, Stuttgart, 1912. Aici ajunge Morosow la datarea constelației stelare cuprinsă în Apocalipsă, chiar la acest 30 septembrie 395. Din acest motiv el îl și indică pe Ioan Chrysostom, care trăia în acel timp, drept redactor al Apocalipsei (vezi nota 38). Prin aceasta este însă inexplicabil – după cuvintele lui Arthur Drews – cum deja înaintea anului 395 numeroși scriitori creștini fac referință la Apocalipsă.
37. Această imagine am exprimat-o într-unul din cele șapte sigilii: Se referă la cele șapte imagini de sigilii pe care le-a conceput Rudolf Steiner pentru Congresul de la München 1907. Tablele desenate color nu s-au păstrat. Cu toate acestea, chiar în octombrie 1907 a fost publicată o mapă cu reproduceri la scară redusă, într-o culoare, ale imaginilor de sigilii și coloane. Sigiliile au fost apoi amplasate – în realizarea Clarei Rettich – și în casa ramurii din Stuttgart, între cele de două ori șapte coloane. În ediția de Opere complete se găsesc în volumul Imagini de sigilii și coloane oculte. Congresul de la München 1907 și efectele sale, GA 284. Acolo se găsesc și două prezentări ale lui Rudolf Steiner despre imaginile din sigilii (din 16 septembrie 1907, p. 73 și urm., precum și introducerea pentru mapa cu cele paisprezece table de imagini, octombrie 1907,p. 91 și urm.). – Motivul prezentat aici se găsește pe al cincilea sigiliu (tabla XI).
38. Ioan Chrysostom, născut pe la 344/345 în Antiohia, educat de filosofi păgâni; botezat pe la 369/372. După 375, Chrysostom a devenit călugăr, mai târziu pustnic. Deoarece asceza aspră îl slăbea foarte mult, a trebuit să se întoarcă în Antiohia, unde a activat ca preot și predicator. Este considerat cel mai mare predicator din Vechea Biserică, motiv pentru care după secolul al VI-lea a fost numit „Chrysostomos” (= Gură de Aur).

Straßburg, 19 februarie 1911

Manuscris de Alice Kinkel.

Hanovra, 5 martie 1911

A – însemnarea de Paula Stryczek; B – manuscris de Nelly Lichtenberg; C – manuscris de Alice Kinkel.

39. Această imagine este redată într-unul dintre sigilii: A se vedea nota corespunzătoare pentru ora din 12 februarie 1911.
40. Astronomic vorbind, această poziție a aștrilor din acea seară: A se vedea nota corespunzătoare pentru ora din 12 februarie 1911.
41. ieri, în conferința exoterică: Conferința de la Hanovra din 4 martie 1911, în Misiunea noii revelații a spiritului, GA 127.

Mannheim, 10 martie 1911

Manuscris de Alice Kinkel.

Berlin, 15 martie 1911

A – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); B – manuscris de Nelly Lichtenberg, însemnare de Paula Stryczek cu completări de Günther Wagner.

Praga, 29 martie 1911

A – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); B – manuscris de Alice Kinkel; C – însemnare de Günther Wagner. – Într-un manuscris mai urmează după zicerea rosicruciană și cuvintele: „Încheiem întâlnirea noastră cu rugăciunea zilei. Pietrele sunt mute, eu am pus cuvântul creativ etern în ele.” A se vedea, privitor la aceasta, p. 469 din volumul Despre istoria și din conținuturile secției de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265; acolo este redată în facsimil zicerea într-o formă ceva mai extinsă, manuscris al lui Rudolf Steiner. În conferința din 13 octombrie 1906 Rudolf Steiner vorbește despre o veche formulă rosicruciană, care sună acolo astfel: „Eu am pus în piatră cuvântul creator veșnic” (Misteriul creștin, GA 97).

Berlin, 12 iunie 1911

A – manuscris de Nelly Lichtenberg; însemnare de Günther Wagner; B – manuscris de Louise Clason.

42. Dumnezeu i-a insuflat omului respirația vie: 1. Moise, 2,7.
43. hrănirea din copacul cunoașterii: 1. Moise, 3.

München, 23 august 1911

A – însemnare de Günther Wagner; B – însemnare din colecția lui Fred Poeppig; C – manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; D – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); E – manuscris de Alice Kinkel; F – manuscris de Louise Clason. – Privitor la această oră se regăsește următoarea notare în jurnalul lui Artur Rösel (Weimar): „Înainte de masă, la ora 11 a fost prima oră esoterică la care am luat parte. Dr. a ținut-o în Prinzensälen, toți ascultătorii erau membri ai Școlii Esoterice, de care aparțin acum și eu. Domnea o liniște sărbătorească în sală, până ce dr. Steiner a pășit în față cu o expresie serioasă și a rostit rugăciunea, iar apoi a vorbit despre modul corect de meditație. El a încheiat cu o rugăciune festivă, aproape cântată. Liniște adâncă era peste întreaga sală, până ce dr. Steiner a dat semnul pentru plecare. – El a vorbit din însărcinarea Maeștrilor înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor.”

44. Forma iradierilor omenești de forță: A se vedea, privitor la aceasta, conferința din 20 august 1911, în Minuni cosmice, încercări ale sufletului și revelații spirituale, GA 129.

München, 26 august 1911

A – însemnare de Günther Wagner; B – însemnare de Günther Wagner; C – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; D – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede. – Privitor la aceasta se găsește următoarea notare în jurnalul lui Artur Rösel: „Mai trebuie să menționez faptul că dr. Steiner a ținut astăzi înainte de masă a doua oră esoterică în Școala Esoterică, la încheierea căreia a apelat la membri ca la congresul ce urmează să aibă loc la Geneva să nu se lase convinși de nicio autoritate pentru a accepta ceva ce nu ar putea verifica ei înșiși.”

45. următorul semn ocult sau signum: Vezi nota următoare.
46. în conferința exoterică: Conferința de la München din 20 august 1911, în Minuni cosmice, încercări ale sufletului și revelații spirituale, GA 129.
47. la congresul următor din Geneva: La Geneva trebuia să aibă loc în septembrie 1911 al 6-lea Congres al Federației secțiilor europene ale Societății Teosofice. El a fost contramandat cu puțin timp înainte de către președinta societății, Annie Besant, evident pentru că nu vroia să susțină disputa ce se anunța cu Rudolf Steiner, despre neconcordanța gravă ce exista între ei, privitoare la așteptata revenire a lui Christos.
48. În acel ciclu ...am perceput deja: Minuni cosmice, încercări ale sufletului și revelații spirituale, GA 129, din 18 până în 28 august 1911 la München; conferința din 20 august 1911.
49. cuvântul Evangheliei, atunci când demonii: Marcu, 5,9, Luca, 9,30.
50. Știința ocultă (1910), GA 13.

Karlsruhe, 10 octombrie 1911

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; C – însemnare de Günther Wagner.

51. Asemenea formule sunt desigur de ținut strict secrete și nu este permis să fie transmise mai departe, pentru că acest lucru poate să aibă consecințe karmice grele: Aici trebuie ținut cont de faptul că această afirmație se face în epoca dinaintea Primului Război Mondial. După ce, la izbucnirea acestuia în vara anului 1914, Școala Esoterică a fost închisă de Rudolf Steiner însuși, el a dat în continuare, la rugămintea insistentă a membrilor școlii și a Societății Antroposofice, sfaturi esoterice doar în discuții particulare. Acest lucru a dus la situația în care la începutul primăverii anului 1917 a fost acuzat de către unii elevi care au devenit opozanți, într-o revistă, în mod public („Psychische Studien”, an. XLIV, Leipzig), că exercițiile date de el ar fi dăunătoare. Aceste calomnii l-au determinat să explice în fața membrilor Societății Antroposofice, în diferite locuri, că este silit să ia următoarele măsuri: nu mai există niciun fel de discuții esoterice particulare și fiecare este dezlegat de promisiunea „de a nu vorbi despre conținutul discuției. Fiecare poate, atât cât dorește, să comunice ceea ce s-a întâmplat vreodată într-o astfel de discuție particulară cu un membru. Nimic nu se va găsi, ce ar trebui să se jeneze de lumina publică”. În mod hotărât a declarat „că de acum totul va avea loc în cea mai deplină lumină publică. Dacă vor crește lucrurile în public, deplin, atunci calomniatorilor li se va trage pământul de sub picioare. Dar o altă metodă nu mai există în viitor. De aceea, în măsura în care depinde de mine, voi căuta să urmăresc ca știința spiritului de orientare antroposofică să se desfășoare în viitor tot mai mult și mai mult în lumina publică deplină.” (Conferința din 11 mai 1917, în Fundalul spiritual al Primului Război Mondial, GA 174b; a se vedea și conferințele din 13 mai 1917, în același volum, și din 19 mai 1917, în Europa Centrală între Est și Vest, GA 174a) În legătură cu conferința de la München din 19 mai 1917 el și-a declarat chiar într-o discuție personală cu prof. Hans Wohlbold, care scrisese un articol favorabil în „Psychische Studien”, intenția de a permite să fie tipărit totul pentru publicul larg (conform comunicării scrise a lui Wohlbold din 12 mai 1949 către un membru al editurii Rudolf Steiner-Nachlaß Verwaltung). Această intenție vorbește de la sine, chiar dacă atunci nu a fost realizată.

Karlsruhe, 14 octombrie 1911

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; C – însemnare de Günther Wagner; D – însemnare de cineva necunoscut; E – manuscris de Louise Clason; F – însemnare din colecția lui Fred Poeppig; G – manuscris de Alice Kinkel.

52. „Doamne, facă-se voia Ta”: Matei, 6,10.
53. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.
54. Vezi „Teosofie”: Țara spiritelor: Teosofie. Introducere în cunoaștere suprasenzorială a lumii și determinare umană (1904), GA 9.

Berlin, 27 octombrie 1911

A – manuscris de Camilla Wandrey; B – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); C – însemnare de Günther Wagner; D – manuscris de Louise Clason; E – însemnare de cineva necunoscut.

55. Samael ... Azazel ... Azael ... Mehazael: Vezi nota privitoare la ora din 2 ianuarie 1911.

Berlin, 30 octombrie 1911

A – însemnare de Rudolf Meyer; B – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); C – manuscris de Camilla Wandrey; D – manuscris de Louise Clason.

56. „Numele lor e Legiune”: După Marcu, 5,9: „Și l-a întrebat: Care îți este numele? Și l-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulți.”
57. Johannes Müller (1801-1858), unul dintre cei mai renumiți fiziologi germani, care a înființat așa-numita Școală fizico-chimică în fiziologie; Handbuch der Physiologie (Manual de fiziologie) (Berlin, 1833-1840).

München, 19 noiembrie 1911

Manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf.

58. „Pentru ce ar fi, într-un final, această frumoasă lume …”: Acest citat nu a putut fi identificat până în prezent.

Berlin, 16 decembrie 1911

A – însemnare de Therese Walther; B – manuscris de Louise Clason; C – manuscris de Alice Kinkel; D – stenogramă de Franz Seiler.

59. În vechile timpuri, mantia – forța – lui Ilie a trebuit să-i fie dată lui Elisei: A se vedea 2. Regi, 2,14; mai apoi conferința lui Rudolf Steiner din 14 decembrie 1911 „Profetul Ilie în lumina științei spiritului”, în Istoria omenirii în lumina cercetării spirituale, GA 61.
60. modul în care se va desfășura revelarea lui Christos în timpurile următoare: A se vedea privitor la aceasta, spre exemplu, volumele: Apariția lui Christos în lumea eterică, GA 118 și Noua spiritualitate și trăirea lui Christos din secolul al XX-lea, GA 200.
61. Misteriul de pe Golgotha ...la mijlocul epocii atlanteene ar fi trebuit să aibă loc, de fapt: Vezi, privitor la aceasta, conferința din 2 februarie 1910, în Impulsul christic și dezvoltarea conștienței de Eu, GA 116.

Hanovra, 31 decembrie 1911

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – manuscrise de Mathilde Scholl și Camilla Wandrey; C – însemnare de Günther Wagner.

62. Divinitățile au creat timp de șase zile și s-au odihnit într-a șaptea: 1. Moise, 1 și 2,1-3.
63. Iar ei și-au privit lucrarea: 1. Moise 1,31.

Hanovra, 1 ianuarie 1912

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – însemnare de Günther Wagner.

Berlin, 6 ianuarie 1912

Manuscris de Louise Clason.

Berlin, 7 ianuarie 1912

A – însemnare de Günther Wagner; B – manuscris de Camilla Wandrey; C – manuscris de Rudolf Meyer.

64. Slujitorul nu are voie să fie mai mare ...: Ioan, 13,16 și 15,20; Matei, 10,24.
65. Misteriu rosicrucian: Poarta inițierii, în Patru drame-misteriu (1910-1913), GA 14.
66. O, omule, viețuiește-te: Idem, tabloul 9, p. 127 și urm.
67. Ființa ta vreau: Idem, tabloul 10, p. 131.
68. Simt în mine ființa lumii: Idem, tabloul 9, p. 128 și 130.

München, 10 ianuarie 1912

A – manuscris de Barbara Wolf; B – manuscris de Alice Kinkel.

69. Învață să taci...: Această zicere era și parte a ritualului în cadrul cultului cunoașterii; vezi ora de instruire din 10 februarie 1913, în Despre istoria și din conținuturile secției de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265, p. 295 și urm. A se vedea și orele din 6 noiembrie și 1 decembrie 1906, în volumul I, p. 171 și 182. (Ed.în română: p. 161-162; 171-174.)
70. Când inima este plină,...: Matei, 12.34.

Zürich, 16 ianuarie 1912

Însemnare de cineva necunoscut, dintr-un caiet de notițe al lui Günther Schubert.

Berlin, 26 ianuarie 1912

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – manuscris de Rudolf Meyer; C – însemnare de Günther Wagner; D – manuscris de Camilla Wandrey; E – manuscris de Vrauke Titringh.

71. faptul că esoteriștii egipteni vorbesc de: ajungerea la pragul morții ...: A se vedea, privitor la aceasta, și detalierile lui Rudolf Steiner în ciclul de conferințe Mituri și misterii egiptene (1908), GA 106, precum și în Misteriile Orientului și ale creștinismului (1913), GA 144.
72. și în vechile înscrisuri ale rosicrucienilor: Nu s-a putut constata până în prezent la ce se face referire aici.
73. În gândirea ta trăiesc gânduri cosmice, / În simțirea ta țes forțe cosmice, / În voința ta lucrează ființe cosmice.: A se vedea Încercarea sufletului (1911), în Patru drame-misterii, GA 14, primul tablou, și Păzitorul Pragului (1912), Idem, tabloul șase.
74. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.

Stuttgart, 20 februarie 1912

A – manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; B – manuscris de Alice Kinkel.

75. Eu am ajuns la poarta morții...: După Apuleius (Măgarul de aur, în traducerea lui August Rode, cartea a unsprezecea). Acolo se spune: „M-am dus până la granița ce separă viața de moarte. Am pășit pe pragul Proserpinei, iar după ce am trecut prin toate elementele, m-am întors din nou înapoi. La vremea celui mai adânc miez de noapte am văzut Soarele luminând în lumina lui cea mai aprinsă; am văzut divinitățile de jos și de sus față în față și le-am adorat de aproape.” Rudolf Steiner a adus (probabil în 1909) această zicere într-o formă ritmizată.
76. că apoi și-au privit faptele ...: 1. Moise, 1,31.

Stuttgart, 22 februarie 1912

A – manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

77. begarzilor: Bărbați cucernici care trăiau fără legământ împreună într-o comunitate, îndeosebi în orașele Evului Mediu (sec. al XIII-lea). Ei erau activi îndeosebi în îngrijirea bolnavilor; existența și-o câștigau prin vânzarea unor mici obiecte de manufactură. Mișcarea s-a răspândit, dinspre Flandra, repede și în Germania. Cu timpul s-au arătat în cadrul acestei mișcări elemente eretice – îndeosebi un fel de mistică quietistic-panteistică –, de dragul căreia begarzii și contrapartea lor feminină, beghinele, au fost urmăriți. Urmărirea care a devenit cu timpul tot mai sistematică a dus, în final, la dispariția acestei mișcări religioase.
78. Ceea ce s-a întâmplat acum în China: La 9 octombrie 1911 avusese loc o revoluție militară în Hankou, iar că urmare la 31 decembrie 1911 a fost proclamată republica cu președintele Yuan Shikai, iar dinastia imperială Qing a renunțat la tron pe 12 februarie 1912.
79. Ku Hung Ming, „Apărarea Chinei împotriva ideilor europene”, scrieri critice, editare și prefață de Alfons Paquet, Jena, 1911.
80. Revoluția Franceză: Asaltul populației asupra Bastiliei pariziene, 14 iulie 1789.
81. pentru a vedea ... prin Pământ, Soarele pe cealaltă parte: Rudolf Steiner vorbește în multe rânduri despre această trăire inițiatică. A se vedea, spre exemplu, conferința din 23 martie 1910, în Microcosmos și macrocosmos, GA 119, mai apoi conferința din 4 februarie 1913, în Misteriile Orientului și ale creștinismului, GA 144.
82. Johannes Tauler... Meister Eckhart: A se vedea nota 32 de la ora din 12 februarie 1911.

Stuttgart, [23] februarie 1912

Manuscris de Hulda Schouten-Deetz.

83. Pe parcursul ultimelor conferințe: Vezi cele două ore premergătoare.
84. căci inima stă, pe de o parte, în legătură cu semnul zodiacal al Leului: A se vedea privitor la aceasta și conferința din 8 iunie 1912, în Omul în lumina ocultismului, teosofiei și filosofiei, GA 137.

München, 26 februarie 1912

A – manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; B – manuscris de Alice Kinkel.

Mannheim, 10 martie 1912

A – manuscris de Alice Kinkel; B – însemnare de Emma Klein.

Frankfurt, 10 martie 1912

Manuscris de Alice Kinkel.

Berlin, 22 martie 1912

A – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); B – manuscris de Nelly Lichtenberg; C – manuscris de Louise Clason.

85. vițelul de aur: Vezi 2. Moise 32, îndeosebi 19 și urm.

Helsingfors, 5 aprilie 1912

Însemnare de Else Kriecheldorff.

86. chylus: Conținut al vaselor limfatice din intestin.
87. toiagul lui Aaron: Probabil este vorba aici despre toiagul lui Mercur (a se vedea orele din 11 noiembrie 1908 și 3, 8 și 14 martie 1909 în GA 266/1). Toiagul lui Aaron are în sine, desigur, și el o semnificație ocultă; a se vedea privitor la aceasta 2. Moise, 7,10-12 și 8,12 și urm.
88. Formarea florii de lotus cu șaisprezece petale: A se vedea privitor la aceasta cap. „Despre unele efecte ale inițierii” din Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10, în care formarea florii de lotus cu șaisprezece petale este descrisă detaliat, precum și „Pentru zilele săptămânii” din Îndrumări pentru o școlire esoterică. Din conținuturile Școlii Esoterice, p. 26-30.

Helsingfors, 14 aprilie 1912

Manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede).

89. Despre cei patru rabini: În carnetul de notițe al lui Rudolf Steiner cu nr. arhivă 505 se găsește următoarea notiță: „Grădina fericirii. 4 rabini în Talmud: 1. a murit, 2. a pierdut rațiunea, 3. a făcut prăpăd, 4. misticul Rabbi Akiba a intrat și a ieșit în pace”; vezi și mențiunea din Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității (1902), GA 8, cap. „Evangheliile” p. 117, de Rudolf Steiner.

Berlin, 24 aprilie 1912

A – manuscris de Rudolf Meyer; B – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); C – manuscris de Louise Clason; D – manuscris de Nelly Lichtenberg.

90. așa cum este sugerat acest lucru și în Biblie: 1. Moise, 2,7.
91. de aceea el o înfățișa pe Isis învăluită: „Atunci când egipteanul vroia să privească în sus spre ceea ce sunt marile enigme din jurul lui, el trebuia să privească în sus spre Isis, care avea o statuie în templul din Sais, care a devenit renumită. Sub acest templu se știe că se afla inscripția care trebuia să exprime ființa lui Isis: Eu sunt Universul, eu sunt trecutul, prezentul și viitorul; vălul meu nu l-a ridicat încă niciun muritor.” Rudolf Steiner, în conferința din 6 ianuarie 1918, în Adevăruri ale misteriilor și impulsuri de Crăciun. Vechi mituri și semnificația lor, GA 180; vezi/ privitor la aceasta, și conferința din 29 decembrie 1918, în Cum îl poate regăsi omenirea pe Christos?, GA 187.
92. Eyeh asher eyeh: 2. Moise, 3,14.

Köln, 9 mai 1912

A – însemnare de Marie Steiner; B – manuscris de Alice Kinkel.

93. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.
94. abținerea de la consumul de carne, îndeosebi de pește: A se vedea privitor la aceasta „Despre alimentație și dezvoltare interioară”, în Din conținutul Școlii esoterice, GA 266/1, p. 553. (Ed. în română: p. 511-517.)
95. Bacilii sunt animalele reîncarnate: Detalii privitoare la aceasta a se vedea conferința din 17 aprilie 1912, în Experiențe în suprasenzorial. Cele trei căi ale sufletului către Christos, GA 143.
96. În misteriile evreiești exista propoziția: Patru caută ... : A se vedea nota 89 despre cei patru rabini la ora din 14 aprilie 1912.
97. apariția lui Iahve în rugul aprins: 2. Moise, 3 și 4.
98. Eu sunt lumina ...: Ioan, 8,12.
99. Poate fi cunoscut misteriul căii lui Dumnezeu: Tipărit după caietul de notițe al lui Marie Steiner, nr. arhivă 2.

Norrköping, 30 mai 1912

Stenogramă de Franz Seiler.

100. Frieda Danielsson (✝ 1912), membră a secțiunii suedeze a Societății Teosofice, soția fermierului Daniel Danielsson cu domeniul Stathöga de lângă Norrköping, unde Rudolf Steiner s-a aflat adesea; a se vedea necrologul scris de Marie Steiner pentru Daniel Danielsson în „Nachrichtenblatt” (Foaie de știri) a ziarului „Das Goetheanum”, nr. 39/1940.

Kristiania (Oslo), 7 iunie 1912

A – manuscris de Vrauke Titringh; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; C – stenogramă de Franz Seiler.

101. Mahavach-ul indienilor: Maha = mare, vach = cuvânt.
102. „lumina nerevelată”, despre care era vorba în ciclu: A se vedea conferința din 5 iunie 1912, în Omul în lumina ocultismului, teosofiei și filosofiei, GA 137.
103. teorema lui Pitagora: Pătratul ipotenuzei, în triunghiul dreptunghic, este egal cu suma pătratelor catetelor.
104. Pitagora pe la 540-497. A se vedea și capitolul despre el în Marii inițiați de Edouard Schuré, în traducerea lui Marie Steiner.
105. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.
106. Știința ocultă (1910), GA 13.

Kristiania (Oslo), 9 iunie 1912

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – manuscris de Vrauke Titringh.

107. Faptul că Societatea Teosofică este o revărsare dinspre învățăturile Maeștrilor înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor,... acest lucru este clar. A discuta despre „de ce” nu o permite timpul ...: A se vedea, privitor la aceasta, ciclul Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea și relația ei față de cultura lumii (Dornach, 10 octombrie până în 7 noiembrie 1915), GA 254.
108. Patru rabini: Vezi nota 89 de la ora din 14 aprilie 1912.
109. Despre încarnarea anterioară a unor personalități conducătoare nu a fost cunoscut niciodată ceva în răstimp de o sută de ani de la ultima lor moarte: A se vedea, privitor la aceasta, conferința din 17 aprilie 1912, în Experiențe în suprasenzorial. Cele trei căi ale sufletului către Christos, GA 143.
110. prin cele trei principii cunoscute: În statutele Societății Teosofice se spune în articolul 1, punctul 3: „Scopurile Societății Teosofice sunt:
     În primul rând: Să formeze miezul unei frății generale, căreia să i se ralieze întreaga omenire, fără diferență de rasă, de mărturisire de credință, de sex, de castă sau de culoare.
     În al doilea rând: Să stimuleze studiul arianismului și a altor literaturi, religii, filosofii și științe ale Orientului și să demonstreze importanța acestor studii.
     În al treilea rând: Să cerceteze legi naturale neexplicate și forțele psihice ce dormitează în om.”

Kristiania (Oslo), 11 iunie 1912

Manuscris de Vrauke Titringh.

111. Vechii evrei povesteau...: A se vedea nota 89 pentru ora din 14 aprilie 1912.
112. Nu acel lucru are valoare, dacă ... îi oferi lumii cartea unui tânăr: Se referă la cartea lui Jiddu Krishnamurti (Alcyone), în vârstă de 15 ani, La picioarele maestrului, Adyar, 1910 (Düsseldorf, 1912).

München, 1 septembrie 1912

A – manuscris de Barbara Wolf; B – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); C – manuscris de Alice Kinkel; D – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; E – însemnare de Bella Lang.

113. saduchei, farisei, esenieni: Trei comunități religioase iudaice. Saducheii, care erau alcătuiți îndeosebi din aristocrația preoțească, erau într-adevăr mai liberi în atitudinea față de viață și mai lumești decât fariseii severi, însă în învățătură adesea mai stricți și mai retrograzi decât aceștia. Astfel, ei negau învierea și nemurirea. – Fariseii cereau cea mai severă aplicare a legii și se țineau departe de mulțimea „necurată”. Mulți învățați cărturari aparțineau de ei. Ei se considerau drept păzitori ai ordinii vechi-testamentare. Eseii sau Esenienii formau comunități retrase, proprii în care trăiau ascetic – adesea în sărăcie și celibat. Ei aveau doar o învățătură secretă destinată numai inițiaților. Despre esenieni, vezi, de ex., și detaliile date de Rudolf Steiner în Evanghelia după Matei, GA 123.
114. Louis Claude de Saint-Martin (1743-1803), „filosoful necunoscut”. Des erreurs et de la verité, 1775, în germană de Matthias Claudius, Breslau, 1782.
115. Johannes Tauler: A se vedea nota 33 de la ora din 12 februarie 1911.
116. Gautama Buddha, 550 î.Chr. – 470 î.Chr.
117. Pitagora: Vezi nota 104 de la ora din 7 iunie 1912.
118. Zarathustra: Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 19 ianuarie 1911, în Răspunsuri ale științei spiritului privitoare la marile întrebări ale existenței, GA 60; mai apoi, despre relația dintre Zarathustra și elevii săi Moise și Hermes, conferințele din 21 ianuarie și 31 mai 1909, în Principiul economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării, GA 109, și din 2 septembrie 1910, în Evanghelia după Matei, GA 123.
119. Adam și Eva în goliciunea lor: 1. Moise, 2,25.
120. Cusanus a avut într-o călătorie pe mare, de la Constantinopol, cele mai puternice trăiri spirituale: Nikolaus von Kues (1401-1464), cardinal și legat papal. Cusanus a fost trimis în anul 1437 din însărcinarea papei Eugen al IV-lea la Constantinopol, pentru a-i aduce pe patriarhul de la Constantinopol, pe regele grec și 28 de arhiepiscopi la Conciliul de la Ferrara. La întoarcere are o «trăire iluminatoare», despre care scrie în cuvântul de încheiere pentru De docta ignorantia următoarele: „Primește acum, Preacinstite Tată, ceea ce am încercat de mult timp să ating pe multiple căi ale științei, dar nu am putut, până ce, venind acasă din Grecia, pe mare, desigur printr-un dar de sus, de la Tatăl luminii ... am fost condus să cuprind, în învățată neștiință, ceea ce e de nepriceput, într-un mod nepriceput și să trec dincolo de ceea ce e cognoscibil în mod omenesc dintre adevărurile nepieritoare.” (Citat după: Ekkehard Meffert, Nikolaus von Kues, Stuttgart, 1982, p. 54.)
121. Despre Goethe se va putea vorbi astăzi cel mai adevărat: A se vedea, privitor la aceasta, conferințele din 9 noiembrie și 3 decembrie 1916, în Legătura dintre cei vii și cei morți, GA 168.
122. Homer trebuie neapărat să fi lucrat vreun meșteșug: A se vedea, privitor la aceasta, considerațiile lui Hermann Grimm, Homers Ilias (Iliada lui Homer), ediția a 2-a, Stuttgart și Berlin, 1907; prima ediție (în două volume), Berlin, 1890 și 1895. Acolo se spune, la studierea celui de-al șaselea cânt (p. 148): „Cine mai dorește ... să insiste că Homer trebuie să fi fost un păstor sau un vânător sau un corăbier sau una sau alta: el era un bătrân soldat, am afirma mai degrabă aici. Și totuși nu era, probabil, nimic decât un om care, oriunde își îndrepta privirile spre faptele oamenilor, peste tot recunoștea acel punct la a cărui observare corectă se crede că e descoperit «specialistul». Și Dante era specialist în acest sens. Napoleon, Frederic cel Mare și Goethe au fost și puțini alții.” Și p. 330 (privitor la cântul al șaisprezecelea): „Noi suntem de părere că și-a petrecut viața observând leii care se luptau în munții sălbatici, cu păstorii și lemnarii, dacă nu ar duce alte locuri spre gândul că ar fi fost familiarizat cu marea, și iarăși altele că a trăit drept cetățean sau plugar la șes.” – A se vedea privitor la aceasta și conferința din 9 aprilie 1912, în Legătura omului cu lumea elementară, GA 158.
123. Johannes Tauler sau Meister Eckhart: Vezi notele 33 și 34 de la ora din 12 februarie 1911.
124. trupul cauzal: Extras al trupului eteric și astral, pe care omul îl poartă mai departe de la viață terestră la viață terestră și pe care îl îmbogățește tot mai mult. A se vedea conferințele lui Rudolf Steiner din 3 iulie și 5 noiembrie 1906, în volumul Cosmogonie. Ocultism popular. Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94.
125. Krishna: A se vedea prezentările lui Rudolf Steiner despre el în conferința din 19 septembrie 1912, în ciclul Evanghelia după Marcu, GA 139.
126. O cale spre cunoașterea de sine a omului (1912), GA 16.
127. Buddha ... s-a dus ... pe o altă planetă: A se vedea privitor la aceasta prezentările lui Rudolf Steiner, de ex. în conferințele din 11 iunie 1912, în Omul în lumina ocultismului, teosofiei și filosofiei, GA 137, precum și din 18 decembrie 1912, în Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii, GA 130, precum și ciclul Bazele oculte ale Bhagavad Gitei, GA 146.

Basel, 20 septembrie 1912

A – însemnare de Therese Walther; B – manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; C – însemnare de Hendrika Hollenbach; D – manuscris de Mathilde Scholl; E – însemnare de Margareta Morgenstern.

128. timpul dificil de acum: Se referă la diferendele care au apărut între Rudolf Steiner și Annie Besant, în concepția lor despre apariția lui Christos. În timp ce Rudolf Steiner și-a susținut de la început cunoașterea sa că nu va mai apărea în trup fizic Christos, Annie Besant a proclamat începând din 1910/11 băiatul indian Jiddu Krishnamurti (Alcyone) drept purtător al încarnării înnoite a lui Christos. Ordinul înființat pentru aceasta, „Steaua Orientului”, care trebuia să-l facă cunoscut pe Krishnamurti drept învățătorul lumii, a dus la grave disensiuni în cadrul Societății Teosofice și, în final, la desprinderea secțiunii germane și la fondarea „Societății Antroposofice”. Detalii privitoare la evenimente în cartea lui Eugene Levy, Mrs. Annie Besant und die Krisis în der Theosophischen Gesellschaft (Mrs. Annie Besant și criza din Societatea Teosofică), Berlin, 1913.
129. în conferințele de la München: Despre inițiere. Despre eternitate și clipă. Despre lumina spirituală și întunericul vieții, (München, din 25 până în 31 august 1912), GA 138.
130. Cu puțin timp în urmă, la München ...am văzut și auzit din nou: Se referă la ciclul menționat în nota anterioară și la prezentarea celor trei drame-misteriu (Poarta inițierii; Încercarea sufletului; Păzitorul Pragului).
131. prin Buddha, Ilie, Ioan până la Christos: A se vedea privitor la aceasta ciclul de conferințe Evanghelia după Marcu, GA 139, pe care le-a ținut Rudolf Steiner din 15 până în 24 septembrie 1912 la Basel; privitor la pasajul menționat, îndeosebi conferințele din 17 până în 19 septembrie 1912.
132. Acest lucru a apărut nu de mult într-o revistă teosofică: Această revistă nu a putut fi identificată până acum.
133. Despre aceste lucruri vrem să vorbim duminică mai departe: Despre o oră ținută pe 23 septembrie nu se știe nimic.

Basel, 22 septembrie 1912

A – manuscris de Mathilde Scholl; B – manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; C – însemnare de Hendrika Hollenbach; D – însemnare de Margareta Morgenstern.

134. în ora de alaltăieri: A se vedea ora precedentă, din 20 septembrie 1912.
135. Păzitorul Pragului (1912): în Patru drame-misteriu, GA 14.
136. Despre un anumit om de stat se spunea ... caii săi mergeau încotro îi conducea el: Nu s-a putut identifica până în prezent, despre care om de stat este vorba.

Berlin, 8 noiembrie 1912

A – manuscris de cineva necunoscut (colecția Vreede); B – manuscris de Barbara Wolf; C – manuscris de Louise Clason; D – însemnare de Hendrika Hollenbach; E – însemnare de Günther Wagner.

137. Păzitorul Pragului (1912): în Patru drame-misteriu, GA 14.
138. „Voi veți fi ca niște dumnezei”: 1. Moise, 3,5 și Ioan, 10,34.
139. Încercarea sufletului (1911): în Patru drame-misteriu, GA 14.
140. „În gândirea ta trăiesc gânduri cosmice. / În simțirea ta țes forțe cosmice. / În voința ta lucrează ființe cosmice”: Vezi nota 73 de la ora 73 din 26 ianuarie 1912.

Hanovra, 19 noiembrie 1912

Însemnare de Günther Wagner.

141. „În gândirea ta trăiesc gânduri cosmice”: A se vedea nota 73 de la ora din 26 ianuarie 1912.
142. Încercarea sufletului: A se vedea nota 139 de la ora din 8 noiembrie 1912.
143. „Eu mă odihnesc în Dumnezeirea lumii”: Rândul penultim al mantrei „În razele curate ale luminii”.
144. „Eu și Tatăl meu una suntem”: Ioan, 10,30.
145. „Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”: Ioan, 14,6.
146. „Eu sunt – el gândește – ea simte – el vrea”: Detalii privitoare la acestea în volumul Exerciții sufletești pentru dezvoltarea metodică a forțelor mai înalte de cunoaștere, GA 267.

München, 28 noiembrie 1912

Manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf.

147. În gândirea ta trăiesc gânduri cosmice: Vezi nota 73 de la ora din 26 ianuarie 1912.
148. Krishna spune aici: „Tu trebuie să fii războinic …”: Rezumare a sensului ultimei părți din discursul „Veneratului” (Krishna), în cântul al 18-lea din „Bhagavad Gita”.

Berna, 16 decembrie 1912

A – manuscris de Mathilde Scholl; B – manuscris de Alice Kinkel.

149. spații ca acesta care ne înconjoară acum: La 9 februarie 1912, membrii ramurii din Berna s-au putut muta într-un nou local al ramurii, în Wüdschen Haus pe Marktgasse 9 (înainte Zunft zu Webern). „Amenajarea a fost discutată în detaliu cu Rudolf Steiner, atât culoarea pereților, a scaunelor, a dulapului cu crucea cu trandafiri între inițialele zicerii rosicruciene ... și a pupitrului pentru vorbitor cu sigiliul pentru Jupiter – tot mobilierul în albastru închis – le-a indicat Rudolf Steiner, precum și configurarea lămpilor și măsurile exacte ale marii cruci cu trandafiri, ale Cercului zodiacal din micul templu de sub crucea cu trandafiri. D-șoara von Eckardstein a executat lucrările corespunzătoare de pictură și sculptură în lemn. Rudolf Steiner se pare că s-a simțit foarte bine în acea încăpere.” (Richard Grob: Die Geschichte des Johannes-Zweiges în Bern (Istoria ramurii Johannes din Berna), în: „Mitteilungen aus dem anthroposophischen Leben în der Schweiz” (Comunicări din viața antroposofică din Elveția), nr. VI/1988.)

Zürich, 17 decembrie 1912

Manuscris de Alice Kinkel.

AcasăLucrări OnlineIndex GA266/2Precedenta