Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA266/1Precedenta

Rudolf Steiner
LECȚII ESOTERICE I: 1904–1909

GA 266/1

NOTE

LA ACEASTĂ EDIȚIE

Despre baza textului

Titlul volumului, cuprinsul și notele aparțin celor doi editori.

I

Pentru susținerea acestor patru conferințe, inițial, cinci, despre mijloacele de a ajunge la cunoștințe superioare – de la prima conferință (1 februarie 1904) nu ni s-au păstrat niciun fel de notițe –, Rudolf Steiner a fost inspirat de o întrebare pertinentă venită din cercul de auditori ai Secțiunii Berlin. Pentru ediția de față a fost preluată transcrierea de către Franz Seiler, a însemnărilor sale stenografice, fragmentare, text corectat de Hella Wiesberger.

Facsimil p. 53: însemnări manuscrise ale lui Rudolf Steiner într-un exemplar din Lumină pe cale, care se referă probabil la conferința din 14 martie 1904.

Facsimil p. 54: Dedicație autografă a lui Rudolf Steiner pe exemplarul Mariei von Sivers din lucrarea Lumină pe cale.

II

Oră esoterică. Berlin, 4 octombrie 1905: Parte dintr-o scrisoare, de altfel necunoscută, către Adolf Kolbe din Hamburg, în care Rudolf Steiner redă conținutul orei ținute în aceeași zi. Scrisoarea originală nu există, extrasul este redat după o redactare de mână, necunoscută.

Oră esoterică. Berlin, 24 octombrie 1905: Nota a fost făcută pentru Anna Wagner (1847-l905, soția lui Günther Wagner), care nu putuse să participe din cauza unei boli grave, în urma căreia a și murit la scurt timp după aceea. Textul este redat după transcrierea lui Günther Wagner. Manuscrisul lui Rudolf Steiner nu există.

Așa-numite ziceri ale zilelor: Redări ale unor manuscrise realizate pentru un elev (file de notițe, nr. arhivă 6505-6511, existente în arhivă doar ca fotocopii). În timp ce zicerile înseși sunt scrise cu cerneală, este evident că titlurile au fost adăugate ulterior cu creionul. Zicerea numărul opt provine, în schimb, dintr-un caiet de notițe al lui Rudolf Steiner (nr. arhivă 487).

Meditații ce cuprind ființa temporală a ierarhiilor: Această denumire pentru așa-numitele ziceri ale zilelor a fost dată de Marie Steiner pentru prima ediție, în germană, a lucrării Din conținuturile școlii esoterice, caietul III, Dornach, 1951.

Meditația „În spirit se afla germenele trupului meu”: A se vedea textul de bază, p. 82.

Cinci așa-numite exerciții principale, acordate individual: În orele esoterice sunt menționate ocazional și exercițiile care le-au fost date elevilor, uneori, personal. Din acest motiv, din abundența unor astfel de așa-numite exerciții principale semnate de Rudolf Steiner, au fost alese cinci pentru volumul de față. (O culegere cuprinzătoare va apărea în volumul Exerciții sufletești ..., GA 267.) Cele cinci preluate aici nu sunt datate. Ele pot proveni însă doar din anii de început ai Școlii Esoterice, pentru că doar în vremea aceea au fost date zicerea „Mai strălucitor decât Soarele ...” și propoziții de meditat din Lumină pe cale.

Privitor la cele două facsimile (vezi și nota de la p. 526):

Mai strălucitoare decât Soarele...: după manuscrisul original, nr. arhivă 3104.

În razele curate ale luminii...: după manuscrisul original, nr. arhivă 3060.

III

Sarcina științei spiritului ...: Textul este redat după însemnările realizate în anul 1903 sau 1904 de Marie Steiner-von Sivers. Este evident vorba despre o oră esoterică ce i-a fost acordată ei în particular.

Privitor la orele esoterice: Cea mai mare parte a însemnărilor din memorie este păstrată sub formă dactilografiată, cealaltă sub formă de manuscris. În ambele categorii se află menționate numele celor ce notează. A trebuit, cu toate acestea, să se constate că e discutabil dacă însemnările au fost realmente făcute întotdeauna de cei numiți, deoarece este evident că printre participanți s-a practicat un schimb intens. De aceea se găsesc de la una și aceeași oră însemnări multiple, identice, realizate în diferite scrieri. Se poate, astfel, ca un text redactat de mână sau la mașină, care este semnat să fi fost prea bine copiat din însemnările unui alt participant. Acest lucru s-a dovedit că e valabil chiar și pentru texte existente în manuscrise de Mathilde Scholl. De exemplu, pentru ora din 26 februarie 1908, din Berlin, există un text manuscris de Mathilde Scholl, dar și unul identic cu acesta de Lilla Harris, care poartă însă mențiunea: „Notițele nu sunt făcute de Mathilde Scholl”. Acest lucru este confirmat și de Mathilde Scholl însăși, în măsura în care la 6 ianuarie 1928, într-o scrisoare către Marie Steiner, scrie: „Astăzi îți trimit câteva O.E. [ore esoterice] și un post-scriptum F.M. [Francmasonerie, a se vedea privitor la aceasta Despre istoria și conținuturile secției pentru cunoașterea cultică a Școlii Esoterice, 1904 până în 1914, GA 265], respectiv însemnări pe care le-am copiat de la doamna Behrendts.” Cu toate acestea, se vor fi aflând printre însemnările cu scrisul ei totuși multe redactate de ea însăși. Dacă în observațiile de la începutul fiecărei ore este arătat care însemnare a fost folosită ca text de bază, rămâne totuși deschisă chestiunea dacă textul aparține cu adevărat celui menționat. Excluse de la aceasta sunt însemnările redactate de mână de Louise Clason și Alice Kinkel, precum și însemnările care sunt atribuite lui Günther Wagner, fiicei acestuia, Ida Knoch-Wagner, lui Wilhelm Hübbe-Schleiden și fiicei adoptive a acestuia, Paula Stryczek, de la care însă nu există niciun fel de manuscrise.

Prin procedeul de copiere multiplă a unora de la alții se explică și de ce însemnările folosite ca texte de bază care în general sunt identice pot să prezinte totuși uneori mici devieri de la text.

Privitor la configurarea textului: De la multe ore există mai multe însemnări. Unele sunt foarte diferite, altele sunt extinse cu câteva propoziții sau paragrafe față de altele, unele se deosebesc doar puțin prin alte poziții ale cuvintelor sau propozițiilor. Preluarea acestor variate însemnări s-a produs în felul următor:

1. Dacă există diferențe semnificative între însemnările pentru aceeași oră, acestea au fost preluate în întregime.

2. Dacă diferențele între însemnări sunt minore (cuvinte sau propoziții disparate) dar importante, ele sunt redate în note de subsol.

3. Însemnarea care este comparativ cea mai bună din fiecare oră a fost așezată la început. Dacă alte însemnări prezintă extinderi, completări, alte nuanțe față de acestea, dar în general sunt identice cu primele, din acestea sunt redate unul sau mai multe extrase. Deoarece aproape autorii tuturor textelor sunt atât de incerți, diferitele variante sunt desemnate sub forma: însemnarea A, B, C ș.a.m.d. Cu toate acestea, în notele privitoare la text se indică pentru fiecare oră care însemnări, respectiv manuscrise, au fost folosite drept text de bază.

Privitor la desene: Rudolf Steiner a desenat adesea pe tablă în primele ore esoterice – la fel ca în conferințele generale. De la acestea nu s-a păstrat însă nimic original. Desenele din texte sunt redate, de aceea, în modul în care au fost reconstituite de către cei care au realizat însemnările, pe cât de mult posibil, în facsimil. În unele cazuri au putut fi făcute comparații cu schițele originale ale lui Rudolf Steiner din caietele sale de notițe.

Alte apariții ale unor ore (parțial în extras):

În Îndrumări pentru o educație esoterică (ed. a 6-a, Dornach, 1993):

În Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, 1904-1914, GA 264:

În Contribuții la ediția Opere complete de Rudolf Steiner, nr. 67/68, Michaeli 1979:

1879-1979 – O sută de ani de perioadă mihaelică
München, 5 decembrie 1907

NOTE LA TEXT

I

Conferință, Berlin, 8 februarie 1904

1. ce am prezentat eu însumi: Ar putea fi vorba despre conferința din 1 februarie 1904, de la care nu sunt păstrate notițe.
2. ce este prezentat în cărțile teosofice despre mijloacele ce duc ...: Existau pe atunci în limba germană, de exemplu: Glasul tăcerii de H.P. Blavatsky, prima traducere în germană de Franz Hartmann în primele trei numere ale revistei „Lotusblüte” [Floare de lotus], Leipzig, 1892; Das Denkvermögen. Seine Beherrschung, Entwickelung und richtige Anwendung [Capacitatea de gândire. Stăpânirea, dezvoltarea și corecta aplicare a sa] de Annie Besant, Berlin, 1902; Licht auf dem Weg [Lumină pe cale] de Mabel Collins, ediția a 3-a revizuită, Leipzig 1898.
3. Cu câtva timp în urmă vorbeam cu un scriitor: Amănunte nu sunt cunoscute.
4. „Lumină pe cale”: Această scriere foarte cunoscută în cadrul Societății Teosofice, „pentru ajutorul acelora care, nefamiliarizați cu înțelepciunea orientală, doreau să pășească sub influența acesteia”, aparținea teosofului englez Mabel Collins (1851-1927) și a fost tradusă în germană la începutul anilor 1980 de Oscar von Hoffman. A se vedea lămuririle date de Rudolf Steiner în Îndrumări pentru o educație esoterică (GA 245).
5. inițierea persană a lui Mithra: A se vedea privitor la aceasta, de ex., conferința din 14 decembrie 1905, în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54, și conferința din 23 mai 1908, în Evanghelia după Ioan (GA 103).

Conferință, Berlin, 15 februarie 1904

6. „Lumină pe cale”: Vezi nota 4, de la p. 28.

Conferință, Berlin, 21 februarie 1904

7. Noi nu suntem chemați să soluționăm întrebarea ...: În lucrarea lui Goethe Vorarbeiten zu einer Physiologie der Pflanzenr [Preliminarii la o fiziologie a plantelor] se spune: „Se face, așadar, bine a se pregăti de la bun început pentru întrebări serioase și răspunsuri serioase. Dacă se dorește o liniștire, într-o anumită măsură, privitor la aceasta, atunci se poate spune ca nimeni să nu-i adreseze o întrebare naturii, la care el nu ar putea să răspundă; căci în întrebare se află răspunsul, sentimentul că se poate gândi ceva despre un asemenea lucru, se poate intui ceva.” În J.W. Goethe Naturwissen schaftliche Schriften [Scrieri despre științele naturii], editată și comentată de Rudolf Steiner în seria lui Kürschner „Deutsche National-Literatur”, 5 volume (1883-97); ediție nouă Dornach, 1975, GA 1a-e. Volumul V, p.562.-A se vedea privitor la aceasta și încheierea eseului lui Goethe intitulat „Bedeutende Fordernis durch ein einziges geistreiches Wort” [Stimulare semnificativă printr-un singur cuvânt plin de duh], idem, volumul II, p. 34 ș.u.

Conferință, Berlin, 14 martie 1904

8. „Este adevărat ...”: Johannes Kepler în „Comentarii” la opera sa Astronomia Nova, partea a II-a, cap.VII, Praga, 1609. Citat după: Ludwig Günther, Kepler und die Theologie (Kepler și Teologia), Gießen, 1905.
9. „Ceea ce am presimțit acum 25 de ani ...”: Johannes Kepler în prefața sa la a cincea carte din „Weltharmonik” [Armonia lumii]. Citat după ediția lui Max Caspar, Oldenbourg Verlag, München, 1990, p. 279.
10. „Cel care se străduiește mereu tinzând ..”: J.W. Goethe, Faust, partea a II-a, actul 5, Munți cu prăpăstii; versul 11936 și urm.
11. „O, Tu, Cel care prin lumina naturii...”: Vezi nota 9 de la p. 47, finalul cap. VIII, p. 350.
12. „Despre suflet gândesc aproximativ așa …”: Formularea exactă a lui Kepler nu a putut fi stabilită până în momentul de față. Este discutabil faptul dacă textul citat de Rudolf Steiner a fost consemnat corect de stenograf, întrucât și celelalte două citate din Kepler sunt redate deformat.
13. Talmudul prezintă șapte trăsături: În cartea Sprüche der Väter [Maxime ale Părinților], tradusă de M. Lehmann (Victor Goldschmidt Verlag, Basel, 1989), se spune la „a 8-a Mișna: Cele șapte semne ale adevăratei educații (p. 71 ș.u.): „Șapte lucruri se află la un om nematur, și tot șapte sunt la un înțelept. Un înțelept nu vorbește în prezența unuia care este mai mare decât el în înțelepciune și ca număr (de ani sau de elevi), el nu întrerupe vorbirea companionului său, el nu se pripește să răspundă, el întreabă și răspunde așa cum se cuvine la obiect, vorbește despre primul mai întâi și despre ultimul la sfârșit; despre ceea ce nu a auzit, spune: nu am auzit, și admite adevărul. La cel nematur este invers.”
14. Niciun ochi nu a văzut ...: După I. Corinteni, 2,9: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.” După Isaia, 64,3: „Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un Dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârși unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în El.”
15. Autorul „Luminii pe cale”este inspirat de un maestru occidental: Conform literaturii teosofice, este inspirat din maestrul Hilarion. Rudolf Steiner i-a confirmat acest lucru Martinei von Limburger, fiica traducătorului german Oscar von Hoffmann. După o însemnare personală a ei (transmisă prin Hans Arenson, Arhiva Rudolf Steiner Nachlassverwaltung): „La traducerea «Licht auf dem Weg» se pare că a fost ajutat de Hilarion, iar acesta ar fi fost un grec, de unde și forma frumoasă a limbajului prin care scrierea a devenit mult mai eficientă mantric decât originalul englezesc.”
16. Numai pe acela mi-l laud, care dorește ce e de neatins: „Cei care caută imposibilul îmi plac.” (Manto, în J.W. Goethe, Faust, partea a II-a, actul 2, „Pe Peneios în jos”, versul 7488.)
17. Roata norocului, chakre: Numite și flori de lotus. Detalii în Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05). GA 10, îndeosebi cap. „Condițiile inițierii esoterice”.

II

18. „Caută calea …”: Din aforismele din Lumină pe cale.
19. „Mai strălucitoare decât Soarele ...” și „În razele curate ale luminii”: Zicerea „Mai strălucitoare decât Soarele ...” nu provine de la Rudolf Steiner, dar este prima meditație primită de toți elevii Școlii esoterice de teosofie. În textul englezesc original ea sună astfel: „More radiant than the sun / Purer than snow / Subtler than the ether / Is the Self / The Spirit of my Heart / I am this Self / This Self am I”. Meditația există în multe limbi. E de presupus că transpunerea în germană a fost realizată de Rudolf Steiner. După anii 1905/06, el a înlocuit această mantră tot mai mult cu cea creată de el însuși „În razele curate ale luminii...”.
20. Meditații care cuprind ființa temporală a ierarhiilor, așa-numite ziceri ale zilelor: Atât fragmentul citat la p. 63 din scrisoarea lui Rudolf Steiner către Michael Bauer, din 4 august 1907 (Despre istoricul și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264, p. 115: „... șapte ziceri, ce se împart pe cele șapte zile ale săptămânii....”), precum și faptul că manuscrisele transmise unui elev (așa cum e facsimilat) conțin doar șapte ziceri, permit presupunerea că a opta zicere a luat naștere de-abia mai târziu. Ea se găsește, într-adevăr, și la redactarea ce este evident prima a celor șapte ziceri (caiet de notițe, nr. arhivă 487, probabil din anul 1906), însă felul în care este introdusă acolo permite din nou presupunerea că acest lucru se poate să se fi întâmplat ulterior. De asemenea, este de presupus că aceste ziceri au fost date la început doar unui număr redus, și abia ulterior au fost cuprinse în orele esoterice, pentru că acolo sunt menționate de-abia începând cu 1909/1910.
21. „În spirit se afla germenele trupului meu ...”: Această zicere meditativă a fost valabilă de la început pentru toți elevii. A fost dată, probabil, în octombrie 1906. În orice caz, se regăsește pentru prima oară în ora din 2 octombrie 1906 (notițe ale lui Marie Steiner cu adăugiri manuscrise de Rudolf Steiner, vezi p. 150). Din partea lui Rudolf Steiner există patru manuscrise diferite, care prezintă mici diferențe unele față de altele. Pentru prima ediție în germană a volumului Din conținutul Școlii esoterice (GA 266-2, Dornach, 1948), Marie Steiner a folosit o redactare care i-a fost pusă la dispoziție de o persoană ce aparținea de școală, care corespunde în mare măsură cu presupusa ultima redactare a lui Rudolf Steiner. Pentru cuvintele: „Iar spiritul i-a imprimat trupului meu percepție, gândire, simțire și voire”, vezi conferința din 9 aprilie 1914 în Inneres Wesen des Menschen und Leben zwischen Tod und neuer Geburt (Ființa interioară a omului și viața dintre moarte și onouă naștere), GA 153. De completat mai este faptul că, în conformitate cu o comunicare existentă a unui participant la orele esoterice, Rudolf Steiner ar fi rostit mereu, înainte de această mantră, mai întâi zicerea rosicruciană: „Ex deo nascimur – In Christo morimur – Per Spiritum Sanctum reviviscimus”, iar în încheiere: „Iar Maestrul înțelepciunii și al armoniei sentimentelor dă explicația: «În spirit se afla germenele trupului meu ...»”.

III

Unele observații cu privire la expresii sau noțiuni ce apar frecvent

Dragi surori și frați ai mei:
Așa cum este transmis și cum reiese și din unele însemnări, Rudolf Steiner s-a adresat mereu în acest mod participanților.

Rasă ... Subrasă ... Rasă-rădăcină, rasă principală
Aceste denumiri erau uzuale în literatura teosofică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, pentru a denumi diferite faze ale marii dezvoltări a omenirii. Ele au fost utilizate și de Rudolf Steiner în primii ani ai activității sale din cadrul Societății Teosofice. Treptat, el a înlocuit termenul „subrasă” prin „epocă de cultură” sau „perioadă de cultură”, denumirea de „rasă-rădăcină” sau „rasă principală” prin „perioadă de timp principală”. A se vedea privitor la aceasta conferințele Apocalipsa lui Ioan (GA 104) din anul 1908 și scrierea apărută la trecerea dintre anii 1909/10 Știința ocultă (GA 13).

educație ocultă ... exerciții... meditații.., exerciții secundare: Privitor la diferitele exerciții care au fost date de către Rudolf Steiner elevilor săi, vezi volumul Despre istoricul și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264, precum și volumul GA 267 Exerciții sufletești …. O selecție se găsește în broșura Îndrumări pentru o educație esoterică (ed. a 6-a, Dornach, 1993). – Privitor la exercițiile secundare, a se vedea prezentarea de bază a lui Rudolf Steiner, în cap. „Despre unele efecte ale inițierii” din lucrarea Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10 și în cap. „Cunoașterea lumilor superioare (Despre inițiere)” din Știința ocultă (1910), GA 13.

Maeștri... Maeștrii adevărului și ai armoniei sentimentelor: Cu aceste cuvinte, Rudolf Steiner indică individualități superior dezvoltate, care sunt de cea mai mare importanță pentru evoluția omenirii: „Aceste entități nobile au străbătut deja drumul pe care restul omenirii îl mai are de parcurs. Ei acționează acum ca marii maeștri ai înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor omenirii” (Dintr-o scrisoare din 2 ianuarie 1905, tipărită în Despre istoricul și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264).

Privitor la Spiritele Timpului – Epocile Arhanghelilor:
În corpusul conferințelor lui Rudolf Steiner apar – în timp, pentru prima oară în orele esoterice – tot mereu indicații asupra celor șapte Arhangheli și asupra epocilor lor de domnie. Numele celor șapte Arhangheli și legătura lor cu câte una din cele șapte planete, precum și perioadele epocilor lor de domnie provin de la Johannes Trithemius. El a publicat în 1508 o cronologie mistică în tratatul Von den syben Geysten oder Engel (Despre șapte spirite sau îngeri), care conduc lumea după Dumnezeu. În epistola-dedicație către împăratul Karl Maximilian se spune „că există credința unor vechi înțelepți, că lumea ar fi condusă, după orânduirea lui Dumnezeu, de spirite subordonate. Celor șapte planete li s-ar fi desemnat de la creația lumii șapte spirite, între care fiecare ar domni asupra lumii timp de 354 de ani și 4 luni (în prefața la a șasea Carte a Poligrafiei mai sunt adăugate alte patru zile și patru ore), de patru ori la rând. Această concepție este preluată în cartea vechiului filosof Menastor, pe care îl menționează Trithemius în cartea a treia din Steganografia sa.” (Citat după „Isidor Silbernagel, Johannes Trithemius”, Regensburg, 1885.)

Observații privitoare la ore esoterice individuale

Introducere: Sarcina științei spiritului...

Notițe de Marie Steiner

22. cuvânt al lui Hegel: Anume „Cel mai profund gând este unit cu figura lui Christos, cu ceea ce este istoric și exterior, iar acesta este tocmai aspectul mare al religiei christice, că în toată această profunzime este ușor de cuprins cu conștiența în privință exterioară și că în același timp solicită la o pătrundere mai adâncă. Ea este, în acest fel, pentru fiecare treaptă a formării și mulțumește în același timp cele mai înalte cerințe”. Din: Prelegeri despre filosofia istoriei, partea a treia, cap. 2: Creștinismul; vol. 9, p. 403 din Opere complete, ed. a 3-a, Berlin, 1848.
23. acea carte veche: Se referă la Geometria lui Euclid.

Berlin, 9 iulie 1904

Însemnare stenografică de Franz Seiler

24. Maestrul Morya ... Maestrul Kuthumi: Cei doi maeștri deosebit de uniți cu mișcarea teosofică, denumiți de Rudolf Steiner drept maeștrii Orientului, timp în care cei doi maeștri ai Occidentului au fost numiți maestrul Iisus și Christian Rosenkreutz. După desprinderea școlii esoterice a lui Rudolf Steiner de „Școala esoterică de teosofie”, el a mai vorbit doar de cei doi maeștri ai Occidentului. A se vedea despre „Maeștrii înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor în opera lui Rudolf Steiner”, în Despre istoricul și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264, p. 241 ș.u.
25. Există patru grade, părți sau căi ale evoluției: În „Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz anno 1459” redactată prin Johann Valentin Andreae, transpusă în germana noua de Walter Weber, Basel, 1978, p.26 ș.u., se spune: „Patru sunt căile pe care ți le oferă mirele prin noi, spre alegere; pe ele toate poți să ajungi la palatul regal, dar numai dacă nu te rătăcești. [...] Pe cea de-a patra nu îi este permis niciunui muritor să ajungă la țel, căci ea are forță mistuitoare și este potrivită doar pentru trupuri indestructibile. Astfel, alege dintre cele trei pe care o vrei, și rămâi pe aceasta constant.” A se vedea lămuririle privitoare la acestea în eseul lui Rudolf Steiner din ediția de mai sus, p. 136 ș.u., precum și în Filosofie și antroposofie, GA 35. Cele patru, respectiv trei căi se află și în cei patru, respectiv trei regi din basmul lui Goethe „Basm despre șarpele verde și frumosul crin”, precum și în drama-misterii a lui Rudolf Steiner Poarta inițierii (în Patru drame-misterii, GA 14).
26. Există și șapte simțuri: Detalii în Grundelemente der Esoterik (Elemente fundamentale ale esoterismului), GA 93a.
27. Zece centri de forță în om: Conform cărții „Știința respirației”, tradusă din originalul sanscrit de Pandit Rama Prasad Kasyapa B.A., F.T.S., Leipzig, f.a.

Berlin, 14 iulie 1904

Însemnare stenografică de Franz Seiler

28. ne este arătat acest semn: A se vedea, privitor la aceasta, Legenda Templului și Legenda Aureea, GA 93, îndeosebi conferința din 2 ianuarie 1906.
29. Calea mântuirii ne este arătată în Evanghelia după Ioan: În general, Rudolf Steiner a catalogat cele șapte trepte ale inițierii creștine după cum urmează: 1. spălarea picioarelor, 2. biciuirea, 3. încununarea cu spini, 4. ducerea crucii, 5. moartea mistică, 6. așezarea în mormânt, 7. Învierea. A se vedea, de ex., Vor dem Tore der Theosophie (În fața porții teosofiei), GA 95.

Berlin, 4 și 24 octombrie 1905

30. A se vedea privitor la aceasta, notele 18 - 21 pentru partea a II-a.

München, 10 sau 11 noiembrie 1905

Manuscris de Eugenie Bredow.

31. episcop din Bremen: Despre cine e vorba aici, nu s-a putut stabili până acum.
32. cel de-al patrulea maestru: A se vedea nota 24 pentru ora din 9 iulie 1904.

Berlin, 13 decembrie 1905

Manuscris de Eugenie Bredow.

33. pe 4 octombrie: Pe 4 octombrie 1905 a avut loc o oră esoterică de la care nu s-au păstrat niciun fel de însemnări din memorie, în schimb s-a păstrat rezumatul lui Rudolf Steiner pentru Adolf Kolbe din Hamburg. Vezi pagina 57.
34. cucerirea Tibetului: Pentru a ține piept unei presiuni crescânde din partea Marii Britanii și a Chinei, Tibetul luase în secret legătura cu Rusia. Londra a reacționat în 1904 cu o expediție militară, în care 3 000 de soldați s-au deplasat până la Lhasa.
35. Dalai Lama: Cel mai înalt preot nordbudist (în Tibet).
36. Apoi a vorbit de ultima încarnare a maestrului Kuthumi și de studiul său la universități: A se vedea, privitor la aceasta, și ora următoare.

München, [15 sau 16] decembrie 1905

Manuscris de Eugenie Bredow.

37. „Theologia Deutsch”: Scriere concepută de un necunoscut („cel din Frankfurt”) la sfârșitul secolului al XV lea, publicată pentru prima oară de Luther (Wittenberg, 1518); a se vedea capitolul „Prietenia lui Dumnezeu” din Rudolf Steiner, Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu o concepție modernă despre lume (1901), GA 7.
38. Spiritul lui Dumnezeu plutește peste ape: Referire la I. Moise, 1,2.
39. Dhyan Chohan-ii: Corespund, conform lui Rudolf Steiner, în ebraică cu Elohimi.
40. „Cel care pierde viața, acela o va găsi”: Matei, 10,39.
41. Școala ocultă persană: Despre această formă a inițierii orientale, vezi, de exemplu, conferința publică a lui Rudolf Steiner din 14 decembrie 1905 în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54 și conferința din 23 mai 1908 în Evanghelia după Ioan, GA 103.

Berlin, 28 decembrie 1905

Manuscris de Eugenie Bredow.

42. „Gloriam in excelsis …”: „Slavă lui Dumnezeu în Înălțimi și pe pământ pace, pentru oameni bună voire!” Transpusă astfel de Rudolf Steiner: „Revelație de forțe divine în înălțimi / Și pace oamenilor pe Pământ / Care sunt cu bună voință” (în: Wahrspruchworte, GA 40, p. 106).

Köln, 12 februarie 1906

Manuscris de Mathilde Scholl.

43. Aceasta este pleava care este arsă în foc: Vezi Matei, 3,12 și Luca, 3,17.

Hamburg, 3 martie

Însemnare de un necunoscut. – Această însemnare este într-adevăr desemnată drept oră esoterică, dar este vorba probabil de notițe de la o conferință ținută în fața membrilor, pe care Rudolf Steiner a ținut-o în această zi la Hamburg, de la care însă nu s-au păstrat însemnări din text. Acest lucru este indicat și de faptul că la data de 4 martie 1906 mai exista, de asemenea, o însemnare a unei presupuse ore esoterice; la aceasta, însă, este indubitabil vorba de notițe de la conferința din 23 noiembrie 1905, ce se găsește în volumul Enigmele lumii și antroposofia, GA 54.

44. Eu am spus deja în public: Vezi conferința din 26 octombrie 1905 ținută la Berlin, tipărită în caietul 88 din „Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe” (Contribuții la ediția Opere complete de Rudolf Steiner) și eseul Știința spiritului și problema socială (1905/06) în Lucifer-Gnosis. Grimdlegende Aufsätze zur Anthroposophie und Berichte aus «Luzifer» und «Lucifer-Gnosis» 1903-1908 (Lucifer-Gnosis. Eseuri fundamentale privitoare la antroposofie și relatări din «Luzifer» și «Lucifer-Gnosis» 1903-1908), GA 34.
45. „De puterea …”: Din „Enigmele” (1784/85) de J.W. Goethe. A se vedea, privitor la aceasta, conferința lui Rudolf Steiner din 25 decembrie 1907 „Enigmele – o poezie de Crăciun și de Paște a lui Goethe”, în Natur-und Geistwesen – ihr Wirken in unserer sichtbaren Welt (Ființe ale naturii și ale spiritului – acțiunea lor în lumea noastră vizibilă), GA 98.

Berlin, 13 aprilie 1906

Manuscrise de Mathilde Scholl, Lilla Harris, Anna Weißmann, necunoscut.

Berlin, 18 aprilie 1906

A – manuscrise de Mathilde Scholl, Lilla Harris, Anna Weißmann, Eugenie Bredow; B – însemnare de Mathilde Hoyer; C – bilet-notiță de Marie Steiner, nr. arhivă 377.

46. crucea: A se vedea privitor la aceasta conferințele lui Rudolf Steiner din 28 septembrie 1905, în Grundelemente der Esoterik. (Elemente fundamentale ale esoterismului), GA 93a; 29 mai 1905 și 2 ianuarie 1906, în Legenda Templului și Legenda Aureea, GA 93, precum și conferința din 22 noiembrie 1907, în Menschheitsentwickelung und Christus-Erkenntnis (Dezvoltarea omenirii și cunoașterea lui Christos), GA 100.

Berlin, 6 mai 1906

A – însemnare de Mathilde Hoyer; B – manuscrise de Mathilde Scholl, Eugenie Bredow, Lilla Harris, Anna Weißmann.

47. Loki: „Luciferul” mitologiei nordice, care le aduce oamenilor autonomie și libertate, dar și poftele ce îi trag în jos; privitor la aceasta, ciclul Misiunea sufletelor popoarelor. În legătură cu mitologia germano-nordică, GA 121, îndeosebi conferința din 15 iunie 1910.
48. Hodur țintește cu vâscul, orb fiind, prin darul și îndrumarea lui Loki: Loki l-a convins pe orbul Hödur, fratele lui Baldur, să arunce după Baldur cu o săgeată din lemn de vâsc; vâscul era singura ființă pe care zeii o uitaseră când le ceruseră tuturor ființelor să depună un jurământ că nu-l vor omorî pe Baldur.
49. Doar acele corpuri cerești sunt vizibile, care au coborât până la regnul mineral și s-au solidificat: A se vedea, privitor la aceasta, conferința lui Rudolf Steiner din 27 mai 1906, din volumul Cosmogonie, GA 94.
50. Lumina Kundalini: Numită și focul Kundalini. Denumire indiano-teosofică, la început folosită și de Rudolf Steiner în Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10, modificată în edițiile ulterioare în „forță spirituală de percepție” și „un element de substanțialitate superioară”.
51. ca și ea să devină cândva Soare: Ultimul rând al poeziei lui Christian Morgenstern Licht ist Liebe (Lumina este iubire), din Wir fanden einen Pfad (Noi am găsit o cărare).

Berlin, 26 iunie 1906

Manuscris de Eugenie Bredow.

52. Maestrul Saint-Germain: Vezi, de asemenea, și conferința din 4 noiembrie 1904, în Legenda Templului și Legenda Aureea, GA 93

Berlin, 2 octombrie 1906

A – manuscris de Marie Steiner; B – manuscrise de Alice Kinkel, Lilla Harris, Anna Weißmann, Eugenie Bredow.

Berlin, 22 octombrie 1906

A – însemnare de Amalie Wagner; B – notiță de Ludwig Kleeberg; vezi cartea lui, Wege und Worte. Erinnerungen an Rudolf Steiner aus Tagebüchern und aus Briefen (Drumuri și cuvinte. Amitiri despre Rudolf Steiner din jurnale și din scrisori), Stuttgart, 1961, p. 103. – Despre impresia pe care i-a făcut-o ora, Kleeberg relatează mai departe: „Se poate spune atât, că sacralitatea acestei ore a fost indescriptibil de frumoasă. Aici a apărut Rudolf Steiner întru totul drept mesager al unei lumi superioare. Impresia este de neuitat. Ceea ce ne-a vorbit atunci poate să se odihnească, sau mai degrabă să reverbereze în adâncurile sufletului. Cred că nu a fost nimeni care să nu fi avut cel mai viu sentiment de recunoștință, dar și de cea mai strânsă apartenență la acest om care e unic dintre oamenii actuali. Acest sentiment era însă cu totul altceva decât cel de dependență, de lipsă de autonomie sau chiar de lipsă de libertate.”

53. Johannes Tauler (1300-1361), mistic, predicator în Strassburg. – Despre întâlnirea sa cu „Necunoscutul din Oberland”, vezi capitolul „Bucuria dumnezeiască” din scrierea lui Rudolf Steiner Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu o concepție modernă despre lume (1901), GA 7

München, 29 octombrie 1906

Manuscris de Alice Kinkel.

54. semne ale scrierii oculte: Despre semne oculte, a se vedea seria de conferințe ale lui Rudolf Steiner Okkulte Zeichen und Symbole in ihrem Zusammenhang mit der astralen und geistigen Welt (Semne și simboluri oculte în relația lor cu lumea astrală și cea spirituală) (1907), în Mythen und Sagen. Okkulte Zeichen und Symbole (Mituri și legende. Semne și simboluri oculte), GA 101.

München, 1 noiembrie 1906

Însemnare de Therese Walther.

55. Asuras: Denumirea provine din sanscrită: Suras = Dumnezei (din Asu = respirație) au devenit A-Suras = non-dumnezei, ne-dumnezei. Utilizat în vechile religii orientale și ulterior și de Rudolf Steiner ca nume pentru entități satanice. Inițial, aparținători de ierarhia Spiritelor Personalității. – În notițele din ciclul de conferințe ale lui Rudolf Steiner despre „Dezvoltare planetară” (conferința din 17 octombrie 1904) se spune: „Dacă vrem să înțelegem poziția principiului evoluției spirituale, atunci trebuie să constatăm un eveniment semnificativ în cadrul rasei atlanteene. Cei care la origine fuseseră ființe spirituale, aceia au apărut acum drept rebeli, răsculați, care voiau să-și cucerească independența. Suras au devenit acum Asuras.” (Notițele acestei serii de conferințe sunt tipărite în totalitate în „Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe”, nr. 67/68, 69/70, 71/72 și 78.) – Despre Asuras, vezi, printre altele, în conferințele din 23 mai 1904 în Legenda Templului și Legenda Aureea, GA 93, din 2 iunie 1907 în Teosofia Rosicrucienilor, GA 99, precum și conferința din 22 martie 1909 în Geisteswissenschaftliche Menschenkunde (Antropologie spiritual-ştiinţifică), GA 107.

München, 6 noiembrie 1906

Manuscris de Alice Kinkel. Privitor la această oră, Ludwig Kleeberg remarcă într-o scrisoare: „În ora esoterică de la München a vorbit și Rudolf Steiner despre silaba AUM (în sanscrită, un diftong lung: Trecutul era desemnat prin A, prezentul prin U, dezvoltarea viitoare prin M. Eu observ despre asta [în notițe și însemnări din jurnal]: «Avea un efect de sfântă binecuvântare, atunci când adună laolaltă cântând aceste trei sunete. După ce răsunase M, se afla ceva deasupra încăperii (R-a-u-m) [încăpere, în lb. germ. – nota trad.], ca și cum spirite nevăzute ne binecuvântau și doar foarte încet se desfăcea tăcerea plină de venerație. Imediat a apărut din nou dr. Steiner și a dat mâna cu fiecare dintre noi.»”

56. pentru trupul fizic: fantome; pentru trupul eteric: stafii...: Vezi conferința lui Rudolf Steiner din 30 mai 1907 în Teosofia Rosicrucienilor, GA 99.
57. Pentagrama ... hexagrama: Referitor la aceasta vezi și orele din 29 noiembrie 1907 și din 7 ianuarie 1908, precum și orele din 1 decembrie 1906, 18 octombrie 1907, 30 august 1909 și 26 august 1911.
58. Învață să taci, iar ție îți va fi puterea: Această zicere era și parte din ritualul celei de a doua secții a Școlii Esoterice; a se vedea în Despre istoria și din conținuturile secției de cunoaștere cultică a Școlii Esoterice 1904-1914, GA 265, p. 160, precum și ora de instruire din 10 februarie 1913, p. 295 ș.u.

Berlin, 14 noiembrie 1906

A – manuscrise de Mathilde Scholl, Anna Weißmann; B – manuscris de Eugenie Bredow; C – însemnare de Mathilde Hoyer.

59. Un exercițiu cunoscut multora ...și legăm acest exercițiu cu un cuvânt foarte precis: Este exercițiul cu cuvintele: „Eu sunt – El gândește – Ea simte – El vrea”; a se vedea privitor la aceasta îndrumarea manuscrisă de Rudolf Steiner de la p. 93 ș.u.
60. Tattwas: cuvânt sanscrit; la Rudolf Steiner, feluri de eteruri.
61. Goethe: pentagrama care este deschisă: Faust, I, Odaia de studiu, versul 1393 și urm.

Hamburg, 18 noiembrie 1906

Însemnare de Amalie Wagner.

Köln, 1 decembrie 1906

Manuscrise de Lilla Harris, Anna Weißmann.

62. Învață să taci, iar ție îți va fi puterea: Vezi nota 58 pentru ora din 6 noiembrie 1906.
63. Laurence Oliphant (1829-1888), jurnalist, scriitor, diplomat, antreprenor, călător prin lume. În 1882 se stabilește cu soția în apropiere de Haifa (în Israelul de astăzi). Casa sa devine centrul unei frății pe care o conduce împreună cu soția sa. Cărțile dictate, respectiv inspirate, de soția sa: Sympneumata: Evolutionary Forces now Active in Man (Sympneumata: Forțe evolutive active acum în om) (1884), Scientific Religion (1888). În biografia ei, Memoir of the Life of Laurence Oliphant and of Alice Oliphant, his Wife (Amintiri din viața lui Laurence Oliphant și Alice Oliphant, soția sa) (Edinburgh și Londra 1891), Margaret Oliphant scrie (vol. II, p. 280 ș.u.) despre acest proces după cum urmează: „El însuși se simțea, a spus el, într-un fel de excitare neliniștită, plin de ideea de a scrie ceva, dar destul de incapabil, atunci când lua stiloul în mână, să-și adune împreună sau să-și exprime ideile, și incapabil să găsească vreun motiv pentru acest amestec de dorințe și neputință, când soția lui l-a chemat busc și i-a spus că exista ceva în mintea ei căruia ar dori să-i dea expresie, în cazul în care el ar putea să-l aștearnă pe hârtie pentru ea. Apoi au început să lucreze împreună, ea dictând, iar el fiind într-atât de în acord cu ea, încât uneori finaliza propoziția începută de ea. Aceasta a fost, totuși, atât de mult munca ei, încât, după ce au finalizat un capitol sau două, el i-a sugerat să continue mai departe singură, ceea ce a încercat să facă, dar la scurt timp s-a găsit, așa cum fusese și el înainte, incapabilă să-și exprime ideile de care mintea ei era plină. Atunci el a luat din nou stiloul, amândoi având sentimentul că era sortit să fie munca lor comună; și astfel carte ei a fost scrisă.” Rudolf Steiner vorbise despre Oliphant deja cu puțin timp înainte, la Berlin în 26 iunie 1906, în același mod; vezi Despre istoria și din conținuturile secției pentru cunoașterea cultică a Școlii Esoterice 1904-1914, GA 265, p. 239 ș.u. Despre fundalul karmic al acestei importante individualități, vezi conferința din 24 august 1924, în Considerații esoterice asupra legăturilor karmice, volumul VI, GA 240. Referitor la biografia sa, a se vedea și eseurile scrise de Dora Baker în săptămânalul „Das Goetheanum”, nr. 20 și 21 /1950.
64. Cu totul greșită și înșelătoare ... Aici s-a spus că această figură ar semăna cu o ureche: Rudolf Steiner se referă aici evident la scurta scriere ce se afla în biblioteca sa Die Wissenschaft des Atmens (Știința respirației) tradusă de teosoful indian Rama Prasad Kasyapa după originalul sanscrit; transpusă din engleză în germană de Kama, în editura lui Wilhelm Friedrich, Leipzig, f.a. Prefața editorilor este datată „Praga, august 1893”. Aici se spune că Akasha Tattwa ar fi „asemănătoare cu o ureche”. Despre Rama Prasad, vezi H. P. Blavatsky Geheimlehre. 3. Band Esoterik (Învățătura secretă, volumul 3 Esoterism), ed. germană, p. 491.

Berlin, 18 decembrie 1906

A – manuscrise de Mathilde Scholl, Anna Weißmann; B – însemnare de Mathilde Hoyer; C – manuscris de Camilla Wandrey.

65. omul ar avea cinci simțuri: Teoria simțurilor formează un capitol esențial în știința despre spirit a lui Rudolf Steiner. Prezentări detaliate despre teoria simțurilor din alte aspecte se găsesc, printre altele, în cap. IV, 5: „Despre baza reală a raportului intențional”, din Despre enigmele sufletului, GA 21; în scrierea Anthroposophie. Ein Fragment aus dem Jahre 1910 (Antroposofie. Un fragment din anul 1910), GA 45; în ciclul de conferințe Antroposofie, Psihosofie, Pneumatosofie GA 115; în conferința din 20 iunie 1916 din Weltwesen and Ichheit (Ființa lumii și calitatea de Eu), GA 169; în conferințele din 12 august și 2 septembrie 1916 în Enigma omului. Fundalul spiritual al istoriei umane, GA 170; în conferința din 25 august 1918 din Die Wissenschaft vom Werden des Menschen (Știința despre devenirea omului), GA 183; și în conferința din 22 iulie 1921 în Menschenwerden, Weltenseele und Weltengeist (Devenirea omului, sufletul lumii și spiritul lumii), partea a doua, GA 206, în afară de acestea în caietele 14, 34 și 58/59 ale seriei de scrieri „Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe” (Contribuții la ediția Opere complete de Rudolf Steiner). – Referitor la cele douăsprezece simțuri ale omului în relația lor cu imaginația, inspirația și intuiția, vezi conferința din 8 august 1920 din Geisteswissenschaft als Erkenntnis der Grundimpulse sozialer Gestaltung (Știința spiritului drept cunoaștere a impulsurilor fundamentale ale organizării sociale), GA 199 (vezi și ca publicație separată).
66. al optulea regn: Ar putea fi vorba despre ceea ce în alte locuri este numit „a opta sferă”. Vezi Die okkulte Bewegung im neunzehnten Jahrhundert und ihre Beziehung zur Weltkultur (Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea și relația ei cu cultura lumii), GA 254.

Berlin, 18 decembrie 1906

Manuscris de Alice Kinkel.

67. Ceea ce este făcut și creat de noi, aceea va fi vizibil cândva pe Jupiter: A se vedea, privitor la aceasta, și conferința din 3 ianuarie 1915 din ciclul Kunst im Lichte der Mysterienweisheit (Arta în lumina înțelepciunii misteriilor), GA 275.
68. Raffaelo Santi (1483-1520).

Berlin, 29 ianuarie 1907

A – manuscrise de Mathilde Scholl, Anna Weißmann; B – manuscrise de Camilla Wandrey și cineva necunoscut.

69. „în al nouălea cer ...”Din cântecul lui Klarchen din drama Egmont de Goethe.
70. Asuras: Vezi nota 55 de la ora din 1 noiembrie 1906.
71. sfera a opta: Vezi nota 66 pentru ora din 18 decembrie 1906.
72. „în dureri îți vei naște copiii”: I. Moise, 3,16.

Hamburg, 11 februarie 1907

A – însemnare de Mathilde Hoyer; B – însemnare de Amalie Wagner.

73. începutul Evangheliei după Ioan: Vezi și traducerea lui Rudolf Steiner în conferința din 27 octombrie 1906, în Kosmogonie. Populärer Okkultismus. Das Johannes-Evangelium. Die Theosophie anhand des Johannes-Evangeliums (Cosmogonie. Ocultism popular. Evanghelia după Ioan. Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan), GA 94.

München, 1 iunie 1907

A – manuscris de Anna Weißmann; B – manuscris de Lilla Harris și cineva necunoscut; C – manuscris de Alice Kinkel; D – manuscris de Amalie Fugger-Glött.

74. exercițiilor trebuie să fie, în orice mod ar fi ele date: Vezi privitor la aceasta Seelenübungen ... (Exerciții sufletești), GA 267.
75. Loki... moartea lui Baldur: Vezi nota 47 pentru ora din 6 mai 1906.
76. Wotan: Numit și Odin, zeitate germanică supremă, căreia oamenii îi datorează vorbirea.
77. Aceste popoare nordice nu erau fără misterii: Vezi, de exemplu, conferințele lui Rudolf Steiner din Mythen und Sagen. Okkulte Zeichen und Symbole (Mituri și legende. Semne și simboluri oculte), GA 101.
78. Atlantida: Vezi și cap. „Strămoșii noștri atlanteeni” din scrierea lui Rudolf Steiner Din Cronica Akasha (1904-1908), GA 11.
79. crucea cu trandafiri: Vezi prezentările de bază ale lui Rudolf Steiner despre crucea cu trandafiri, în cap. „Cunoașterea lumilor superioare (Despre inițiere)” din Știința ocultă (1910), GA 13 și în conferințe, de ex., în conferința din 24 iunie 1909 din Evanghelia după Ioan în legătură cu celelalte trei Evanghelii, GA 112.
80. Christian Rosenkreutz: A se vedea, privitor la aceasta, conferințele lui Rudolf Steiner, Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii, GA 130.
81. de acel misterios „Necunoscut din Oberland”, care a venit la Johannes Tauler: Johannes Tauler (1300-1361), mistic, predicator din Strassburg. – Referitor la întâlnirea sa cu „Necunoscutul din Oberland”, vezi cap. „Prietenia lui Dumnezeu”, din scrierea lui Rudolf Steiner Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901), GA 7.
82. Maestrul Iisus și Maestrul Christian Rosenkreutz: Detalii în Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, 1904-1914, GA 264 și Despre istoria și din conținuturile secției pentru cunoașterea cultică a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265.
83. Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891). În august 1851 s-a întâlnit la Londra – după multe călătorii pe diferite continente – cu Maestrul „Mahatma M.”, care îi era familiar spiritual din viziunile din copilărie. Sub îndrumarea lui, ea s-a pregătit prin studii și educație ocultă, pentru a acționa într-o societate ocultă. În 1873 ea a călătorit la New York, pentru activitate de lămurire împotriva spiritismului care inunda pe atunci America. Aici a ajuns în legătură cu colonelul Olcott, cu care, în toamna anului 1875, a trecut la fondarea „Societății Teosofice”, al cărei cartier general a fost mutat în 1879 în India. Principalele ei opere sunt: Isis dezvăluită (1877); Învățătura secretă (1888); Cheia către teosofie (în germană, 1907); Glasul tăcerii (în germană, Leipzig, f.a.) și multe altele. În 1886 ea a părăsit India și a trăit la Londra până la moarte. Acolo a organizat în anul 1888 Esoteric School of Theosophy. Conducerea unică s-a aflat, până la moartea ei, în mâna ei. Ca urmașă a desemnat-o pe Annie Besant. – Vezi Annie Besant: H. P. Blavatsky și Maeștrii Înțelepciunii, 1908, ed. a 2-a, germană, Leipzig, 1924. – Rudolf Steiner vorbește foarte des despre H. P. Blavatsky, printre altele, în conferințele Die okkulte Bewegung im neunzehnten Jahrhundert und ihre Beziehung zur Weltkultur (Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea și relația ei cu cultura lumii), GA 254; în conferințele: din 7 mai 1906 în Ursprungsimpulse der Geisteswissenschaft (Impulsuri originare ale științei spiritului), GA 96; din 8 mai 1912 în Erfahrungen des Übersinnlichen. Die drei Wege der Seele zu Christus (Experiențe în suprasensibil. Cele trei căi ale sufletului către Christos), GA 143; din 28 martie 1916 în Gegenwärtiges und Vergangenes im Menschengeiste (Actualitate și trecut în spiritul uman), GA 167; din 12 martie 1916 în Die geistigen Hintergründe des Ersten Weltkrieges (Fundalul spiritual al Primului Război Mondial), GA 174b; din 9 și 16 decembrie 1916, în Zeitgeschichtliche Betrachtungen. Das Karma der Unwahrhaftigkeit (Considerații istorice. Karma neadevărului), prima parte, GA 173; mai apoi în ciclul de conferințe Die Geschichte und die Bedingungen der anthroposophischen Bewegung im Verhältnis zur Anthroposophischen Gesellschaft (Istoria și condițiile mișcării antroposofice, în relație cu Societatea Antroposofică), GA 258.
84. Annie Besant (1847-1933). După o perioadă semnificativă de activități ateiste și social-politice, citind cartea Știința secretă a lui Blavatsky a devenit eleva personală a acesteia și a intrat în Societatea Teosofică. După moartea lui Blavatsky, a devenit succesoarea ei la conducerea Școlii esoterice, iar după moartea președintelui fondator Olcott, și președintă a Societății Teosofice. În timp ce și-a dobândit mari merite până la alegerea ei ca președintă a Societății Teosofice în anul 1907, după aceasta a pășit tot mai mult pe o cale a cultului autoritar al personalității. Acest lucru a dus la mari greutăți în Societate, iar unii colaboratori s-au retras. Din cauza modului îndoielnic în care a condus societatea și a absurdităților spirituale cu Ordinul „Steaua Orientului” propagat de ea, s-a ajuns și la ruptura cu Rudolf Steiner. Despre separarea, respectiv excluderea, secției germane din Societatea Teosofică, vezi și: Eugen Levy, Mrs. Besant und die Krisis in der Theosophischen Gesellschaft (D-na Besant și criza din Societatea Teosofică), Berlin, 1913, precum și Carl Unger, Wider literarisches Freibeutertum! Eine Abfertigung des Herrn Dr. Hübbe-Schleiden (Împotriva pirateriei literare! O lichidare a domnului dr. Hübbe-Schleiden), Berlin, 1913.
85. ca urmare a ultimelor evenimente: Se referă la separarea Școlii Esoterice a lui Rudolf Steiner de Școala esoterică de teosofie. Detalii în Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264.
86. către a șasea zi a creației, în ai cărei zori de zi...: Prin zi a creației este desemnată a șasea epocă de cultură a perioadei postatlanteene, eventual, în primul rând chiar a șasea eră principală. Vezi ora din 2 octombrie 1906.
87. citirea cuvintelor maestrului: Aceste cuvinte nu au fost notate, foarte probabil este vorba despre cuvintele de meditație „În spirit se afla germenele trupului meu …”.
88. Dumnezeu a suflat în fața lui suflare de viață ...: I. Moise, 2,7.
89. aparițiile (maeștrilor) în Adyar: Detalii în Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264.
90. „Stimmer der Stille” (Glasul tăcerii): O mică scriere de meditație de H. P. Blavatsky (germană, Leipzig, f.a.). Vezi exegeza lui Rudolf Steiner despre aceasta în Îndrumări pentru o educație esoterică. Din conținuturile Școlii esoterice, (GA 245), ed. a 6-a, Dornach, 1993, p. 147 ș.u.
91. devine iarăși de natură vegetală: În însemnarea D mai urmează aici: „acest lucru este sugerat în cei șapte trandafiri cu piatra roșie (în alte însemnări, de altfel identice: argintii).” Datorită notării foarte neclare textul nu a fost preluat.

München, 6 iunie 1907

A – manuscris de Anna Weißmann; B – manuscris de Alice Kinkel.

92. În aceste trei cercuri se desface școala noastră: Detalii, a se vedea în Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264 și în Despre istoria și din conținuturile secției pentru cunoașterea cultică a Școlii esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265.
93. glanda pineală: Glanda pineală era în timpul lemurian în același timp organ de căldură și de reproducere; în legendă, acest organ de iluminare al omului este desemnat drept ochiul lui Polifem. Vezi, îndeosebi, conferința din 11 august 1908, în Universul, Pământul și Omul, GA 105.
94. așa cum stă scris ca exemplu în îndrumări: Este vorba despre îndrumarea „Cerințe generale pe care trebuie să și le formuleze fiecare dintre cei care vor să parcurgă o dezvoltare ocultă”, tipărită în Îndrumări pentru o educație esoterică, ed. a 6-a, Dornach, 1993, precum și în Seelenübungen ... (Exerciții sufletești), GA 267.
95. un cuvânt sau o propoziție: Vezi Seelenübungen ... (Exerciții sufletești), GA 267.
96. Trebuie să devenim, din cal, vizitiu (Platon): Se referă probabil la un citat din Platon (427-347 î.Chr.) „Phaedros” (Fedon) despre natura sufletului (cap. XXV); Sämtliche Dialoge (Culegere de dialoguri, volumul II, Leipzig, 1914): „Trebuie comparat cu forța concrescută a unui atelaj și a conducătorului său. Armăsarii zeilor sunt, precum conducătorul lor, cu totul nobili și de viță nobilă; în schimb la ceilalți avem condiții amestecate. Pentru început este un atelaj cu doi cai pe care vizitiul nostru îi are de strunit, iar apoi dintre armăsarii săi numai unul este frumos și nobil și de soi ales, pe când celălalt este de neam și de calitate opuse. Astfel că la noi conducerea este în mod necesar greoaie și supărătoare.”

Kassel, 20 și 27 iunie 1907

Însemnare de Ludwig Kleeberg, inițial redactată în limba latină.

Stuttgart, 15 septembrie 1907

Manuscris de Anna Weißmann.

97. Cele trei moduri ale pregătirii sunt: Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 21 octombrie 1907, după-amiaza, în volumul Mythen und Sagen. Okkulte Zeichen und Symbole (Mituri și legende. Semne și simboluri oculte), GA 101.
98. „Dacă cineva îți dă o palmă pe obrazul stâng ...”: Matei, 5,39 și Luca 6,29.

Hanovra, 25 septembrie 1907

Însemnare de Wilhelm Hübbe-Schleiden. – Se pune întrebarea, dacă este vorba de fapt de o oră esoterică. Prima parte a însemnării ar putea fi un rezumat din capitolul 9 „Inițierea” din lucrarea lui Eliphas Levi, Dogma und Ritual der Hohen Magie (Dogma și ritualul magiei înalte) (volumul I „Dogma”, Viena-München-Planegg-Leipzig, 1927, p. 160). În însemnare este interpusă o a doua parte, care aici a fost lăsată deoparte, deoarece aparține, conform unui manuscris existent al Camillei Wandrey pentru ora esoterică din 29 noiembrie 1907; vezi acolo (însemnarea B)..

99. Hermes Trismegistos: Hermes cel de trei ori mare; nume al celui mai mare inițiat al epocii de cultură egiptene, numit Thot de egipteni; el este considerat în general drept „inventator” al alchimiei și magiei, de unde și numele „artă hermetică” pentru alchimie, ce a fost transmisă mai departe drept învățătură secretă. – Vezi conferința lui Rudolf Steiner „Hermes” din 16 februarie 1911, în Antworten der Geisteswissenschaft auf die großen Fragen des Daseins (Răspunsuri ale științei spiritului la marile probleme ale existenței), GA 60 și conferința din 2 septembrie 1910 despre legătura sa cu Zarathustra și Moise, în Evanghelia după Matei, GA 123. Vezi și ora din 28 decembrie 1908.
100. Apollonius din Tyana, ✝ în jurul anului 100 după Chr. în Efes, contemporan cu Christos. Filosof neopitagorician și făcător de minuni în Asia Mică. Biografia sa romanțată a fost scrisă la solicitarea împărătesei romane Iulia, în secolul al III-lea, de către Flavius Filostratus: Viața lui Apollonius din Tyana. Deja în Antichitate și mai târziu a fost considerat, de exemplu, de Voltaire și de alții, egal cu Christos. Vezi relatările lui Rudolf Steiner despre acest lucru în conferințele din 7, 8 și 10 octombrie 1911, din De la Iisus la Christos, GA 131; de asemenea, în conferința din 28 martie 1921 în Responsabilitatea omului pentru evoluția lumii, GA 203 și capitolul „Apollonius din Tyana și Iisus din Nazareth” din cartea lui Emil Bock, Cei trei ani, Stuttgart, 1981.

Berlin, 9 octombrie 1907

A – manuscrise de Mathilde Scholl și Lilla Harris; B – notiță-bilet de Marie Steiner, nr. arhivă 3715.

101. În 1250 a început un curent spiritual: Vezi, privitor la aceasta, referirile lui Rudolf Steiner din Conducerea spirituală a omului și a omenirii (1911), GA 15 și în conferința din 29 ianuarie 1911, din Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii, GA 130.
102. vocale: A se vedea privitor la aceasta orele din 26 octombrie și 23 noiembrie 1907.

Berlin, 18 octombrie 1907

A – însemnare de la Paula Stryczek; B – însemnare din colecția Fred Poeppig; C – manuscris de la Camilla Wandrey. În unele însemnări se găsește o a doua parte a acestei ore privitoare la semnificația ocultă a crucii, care însă, datorită altor însemnări înrudite, aparține de ora din 1 noiembrie 1907; vezi acolo (însemnarea C). Vezi și observația generala despre Spiritele Timpului, p. 529.

103. a șasea zi a creației: Vezi nota 86 pentru ora din 1 iunie 1907.

Berlin, 23 octombrie 1907

Însemnare de Amalie Wagner.

Hamburg, 26 octombrie 1907

Manuscris de Alice Kinkel.

104. Vocalizare: Referitor la aceasta vezi și orele din 9 octombrie și din 23 noiembrie 1907.
105. legenda lui Dionysos: Dionysos Zagreus, Dionysos cel bătrân, fiul lui Zeus și al Persefonei, cel care a fost sfâșiat și dezmembrat de Titanii provocați de Hera. Inima încă palpitândă i-a fost smulsă de Pallas și înghițită de Zeus (conform altor variante, de Semele), iar ca urmare a luat ființă tânărul Dionysos. A se vedea privitor la aceasta și conferințele lui Rudolf Steiner Minuni cosmice, încercări ale sufletului și revelații spirituale, GA 129, îndeosebi conferința din 22 august 1911.

Berlin, 1 noiembrie 1907

A – însemnare de Günther Wagner, completată de Paula Stryczek și Wilhelm Hübbe-Schleiden; B – însemnare din colecția Fred Poeppig; C – manuscris de Camilla Wandrey.

106. În gândul pur tu găsești ...: Așa-numitele maxime de înțelepciune ale coloanelor. Detalii privitoare la acestea a se vedea în Bilder okkulter Siegel und Säulen. Der Münchner Kongress 1907 und seine Auswirkungen (Imagini oculte de peceți și coloane. Congresul de la München din 1907 și urmările sale), GA 284.
107. Aceasta e semnificația ocultă a crucii: Vezi nota 46 pentru ora din 18 aprilie 1906.

Basel, 23 noiembrie 1907

Manuscris de Alice Kinkel.

108. marele necunoscut din Oberland ... Johannes Tauler: Vezi nota 81 pentru ora din 1 iunie 1907.

Berlin, 29 noiembrie 1907

A – însemnare de Günther Wagner; B – manuscris de Camilla Wandrey.

109. Corespund culorile indicate, cu aceste planete: În alte contexte se găsesc date de Rudolf Steiner parțial alte corespondențe: de ex., pentru euritmie sau în schița de culoare Der Mensch im Zusammenhang mit den Planeten (Omul în corelație cu planetele), lucru care nu este de considerat o contradicție, ci ca o expresie a unor aspecte variate. Vezi și conferința din 1 iunie 1918 în Artă și cunoașterea artei, GA 271.
110. Saturn ...Plumb: Privitor la corelațiile dintre principiile planetelor și metale, a se vedea și conferințele lui Rudolf Steiner, Conștiența inițiaților. Căi adevărate și false în cercetarea spirituală, GA 243.

München, 5 decembrie 1907

Manuscris de Anna Weißmann.

111. Christos lovește cu biciul: Ioan, 2,13-16.

Berlin, 7 ianuarie 1908

A – însemnare realizată de cineva necunoscut, dintr-un caiet de notițe de Günther Schubert; B – manuscris de Camilla Wandrey; însemnare de Günther Wagner.

München, 16 ianuarie 1908

Manuscris de Anna Weißmann.

112. conștiența jupiteriană: Referitor la aceasta, vezi conferința lui Rudolf Steiner din 3 ianuarie 1915 „Viitoarea existență jupiteriană și entitățile sale”, în Kunst im Lichte der Mysterienweisheit (Arta în lumina înțelepciunii misteriilor), GA 275.
113. exerciții de respirație: Vezi Seelenübungen ... (Exerciții sufletești), GA 267.

Berlin, 26 ianuarie 1908

A – însemnare de cineva necunoscut, dintr-un caiet de notițe al lui Günther Schubert; B – însemnare de Günther Wagner.

114. cometele: A se vedea, privitor la aceasta, prezentările lui Rudolf Steiner despre comete, în conferințele din 5 martie 1910, în Apariția lui Christos în lumea eterică, GA 118 și 24 octombrie 1924, în Omul și lumea. Acțiunea spiritului în natură. Despre natura albinelor, GA 351.

Berlin, 12 februarie 1908

Desen și zicere din carnetele de notițe ale lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 381 și 536; A – însemnare de cineva necunoscut dintr-un caiet de notițe al lui Günther Schubert; B – manuscrise de Mathilde Scholl și Lilla Harris; C – manuscris de Camilla Wandrey; însemnare de Günther Wagner.

115. Natura este omul extins, desfăcut: Vezi conferința lui Rudolf Steiner din 26 aprilie 1906, în Die Welträtsel und die Anthroposophie (Enigmele lumii și antroposofia), GA 54.
116. azot: Format după cuvântul arab azoq, după o altă concepție ar fi un cuvânt artificial, care este format din primele și ultimele litere ale alfabetului ebraic, grecesc și latin; la Paracelsus, remediu universal (panaceum).

Berlin, 26 februarie 1908

Desene din carnetul de notițe al lui Rudolf Steiner , nr. arhivă 536; A – însemnare de cineva necunoscut, dintr-un caiet de notițe al lui Günther Schubert; B – manuscrise de Mathilde Scholl și Lilla Harris; C – manuscris de Camilla Wandrey; D – însemnare de Günther Wagner.

117. de zicerea esoterică ce stătea scrisă pe una dintre coloane la congresul de la München: Vezi nota 106 pentru ora din 1 noiembrie 1907.
118. se impregnează gândurile în trupul eteric în așa fel precum sigiliul în ceară ... Aceasta este, am putea spune, tehnica: O descriere detaliată a acestui proces și a semnificației sale a făcut Rudolf Steiner, de ex., în conferințele din 30 și 31 mai 1908, în Evanghelia după Ioan, GA 103.
119. că sângele nostru înfierbântat este adus aproape de masa nervoasă: A se vedea privitor la aceasta și conferința din 10 aprilie 1909, în Principiul economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării, GA 109.
120. se poate reconstrui astăzi pe placa Chladni: Fizicianul Ernst Florens Friedrich Chladni (1756-1827) a descoperit faptul că pe o placă acoperită cu nisip, pe care o facem să vibreze prin intermediul unui arcuș de vioară, se formează anumite figuri prin faptul că nisipul fin se ordonează în linii înnodate (figuri sonore Chladni).

Berlin, 14 martie 1908

Zicere din carnetul de notițe al lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 155; A – manuscrise de Mathilde Scholl și Lilla Harris; B – însemnare de cineva necunoscut dintr-un caiet de notițe de Günther Schubert; C – manuscris de Camilla Wandrey; D – însemnare de Günther Wagner.

La zicerea dată în această oră este vorba din nou de o transpunere liberă a unei vechi ziceri rosicruciene prin Rudolf Steiner (vezi în Geheime Figuren der Rosenkreuzer aus dem 16ten und 17ten Jahrhundert) (Figuri secrete ale rosicrucienilor din secolele al XVI-lea și al XVII-lea), Altona, 1785, reeditare Berlin, 1919). Acesta este:

Ignis Philosophorum invisibilis & secretissimus occultatum

Tinde către foc,
Caută focul:
Astfel găsești tu foc,
Aprinde un foc,
Pune foc la foc,
Fierbe foc în foc,
Prăvale trup, suflet, spirit în foc:
Astfel ai mort și viu foc,
Din care devine negru, galben, alb și roșu foc,
Naște-ți copiii în foc,
Hrănește-i, adapă-i și nutrește-i în foc:
Așa trăiesc și mor ei în foc,
Și sunt foc, și rămân în foc.
Argintul și aurul lor devin toate foc.
Cerul și Pământul se trec în foc
Și devin în sfârșit un împătrit filosofic foc.

Formularea zicerii a fost susținută de redactarea manuscrisă a lui Rudolf Steiner.

121. Manvantara: Din sanscrită. De asemenea, desemnare teosofică pentru o perioadă de revelație, spre diferență de Pralaya = disoluție sau liniște.
122. rahitism: Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 23 august 1919, în Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293.
123. la a patra treaptă de inițiere creștină: Despre cele șapte trepte ale inițierii creștine, a se vedea, de ex., conferința lui Rudolf Steiner din 30 mai 1908, în Evanghelia după Ioan, GA 103.
124. Confucius (551-479 î.Chr.), filosof chinez. Afirmația nu a putut fi dovedită până acum.
125. basmul lui Goethe: Ultima povestire în lucrarea lui Goethe Unterhaltungen deutscher Ausgewanderter (Conversații ale unor emigranți germani) (1797); vezi scrierea lui Rudolf Steiner, Goethes Geistesart in ihrer Offenbarung durch seinen „Faust” und durch das Märchen von der Schlange und der Lilie (Spiritualitatea lui Goethe în revelarea sa prin „Faust” și prin basmul despre șarpe și crin), GA 22.
126. De aceea se spune în ocultism ... mielul mistic: Vezi, spre exemplu, conferința a VI-a, p. 114, în C.G. Harrison: Das Transcendentale Weltenall (Universul transcendental), reproducere fotomecanică a ediției de prin 1897, Stuttgart, 1990. Acolo se spune: „Nu era nimic mai puțin decât eliberarea corpului prin jertfă; iar în fața acestei taine ele au pus jos coroanele înțelepciunii lor la picioarele mielului mistic și și-au învăluit chipurile în închinăciune.”

München, (între 17 și 20) martie 1908

Manuscris de Amalie Fugger-Glött. – În anumite însemnări mai urmează la sfârșit un paragraf („Timpul de așteptare, până când esoteristul...”). El ține de fapt de ora din 13 iunie 1908 (a se vedea acolo; însemnarea A).

127. A cincea rasă principală a noastră ...are sarcina să dezvolte Sinea spirituală: Vezi notițele de la conferința lui Rudolf Steiner din 31 octombrie 1905, în Grundelemente der Esoterik (Elemente fundamentale ale esoterismului), GA 93a.
128. De aceea se spune în Biblie că El l-ar fi legat pe Satana pentru o mie de ani: Apoc., 20,2.

Berlin, 12 aprilie 1908

A – manuscrise de Mathilde Scholl și Lilla Harris; B – manuscris de Camilla Wandrey.

129. Maestrul Eckhart (1260-1327), dominican și mistic, a predat la Paris, Strassburg și Köln; acuzat de erezie.
130. Maestrul Eckhart vorbește despre atitudinea sufletului: Probabil o redare liberă a următorului pasaj din scrierea Maestrului Eckhart Von der Abgeschiedenheit (Despre izolare) (Schriften) (Scrieri), transpusă din germana medie de Herman Büttner, Jena, 1934, p. 53): „Așadar! În fiecare om sunt, așa cum ne învață maeștrii, doi oameni: odată cel exterior sau omul simțurilor; acestuia îi slujesc cele cinci simțuri – care își au, în realitate, forța de la suflet; în al doilea rând omul interior, interioritatea omului. Fiecare om, așadar, care îl iubește pe Dumnezeu, folosește forțele sufletului în omul exterior doar în măsura în care cele cinci simțuri au neapărată nevoie de acest lucru; omul său interior se îndreaptă înspre simțuri doar în măsura în care el le este un îndrumător și un conducător și le protejează de a se folosi de obiectul lor în mod animalic, așa cum o fac unii oameni; ei se lasă pe seama poftei lor trupești precum animalele fără rațiune și ar trebui, mai degrabă, să fie numiți animale decât oameni! [...] Și în Christos a fost, așadar, un om exterior și unul interior și tot astfel în iubita noastră Maică, iar tot ce exprimau ei privitor la lucruri exterioare, făceau pornind de la omul exterior, iar omul interior stătea în acest timp într-o izolare nemișcată. [...] Să luăm o comparație: La ușă e nevoie de o balama în care se răsucește ușa; scândura ușii eu o compar cu omul exterior, iar balamaua cu cel interior. Dacă acum ușa se deschide și se închide, desigur că scândura ușii se mișcă încolo și încoace, dar balamaua rămâne nemișcată într-un loc și nu este deloc implicată în mișcare. Așa este și aici.”

Berlin, 15 mai 1908

A – însemnare de Paula Stryczek; B – manuscris de Lilla Harris.

Hamburg, 22 mai 1908

A – manuscris de Camilla Wandrey; B – însemnare de Amalie Wagner, completată din însemnarea doamnei Shield.

Hamburg, 24 mai 1908

A – manuscris de Camilla Wandrey; B – însemnare de Amalie Wagner, completată din însemnarea doamnei Shield.

Hamburg, 31 mai 1908

A – manuscris de Camilla Wandrey; B – însemnare de Amalie Wagner, completată din însemnarea doamnei Shield.

131. „de pe buze de copii”: Citat din Geheimnisse (Secrete) (1784/85) de Goethe. Acolo se spune în rândul 93 și urm.: „Ceea ce povestește el, lucrează ca învățături profunde / Ale înțelepciunii care răsună de pe buze de copii.”
132. cele patru temperamente: Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 4 martie 1909, Das Geheimnis der menschlichen Temperamente (Enigma temperamentelor umane), GA 57; multe observații despre temperamente se găsesc și în conferințele pedagogice, îndeosebi în volumul Arta educației. Discuții de seminar și conferințe asupra planului de învățământ, GA 295.

Berlin, 5 iunie 1908

A – însemnări de Ida Knoch și Wilhelm Hübbe-Schleiden; B – manuscris de Camilla Wandrey.

133. Confucius: Vezi nota 124 pentru ora din 14 martie 1908.
134. vocale: Vezi orele din 9 octombrie și 26 octombrie 1907, precum și din 23 noiembrie 1907.

München, 14 iunie 1908

A – manuscrise de Mathilde Scholl și o persoană necunoscută; B – manuscris de Eugenie Bredow.

135. Johann Gottlieb Fichte (1762-1814), filosof al idealismului german; mai întâi profesor la Universitatea din Jena, apoi, fiind eliberat din funcție datorită unui presupus articol împotriva religiei, la Berlin.
136. Filosofia lui Fichte ...că Eul trebuie să se creeze mereu pe sine (însuși): Deja în 1794, Fichte prezintă în Grundlage der gesamten Wissenschaftslehre (Bazele teoriei cunoașterii) această trăsătură fundamentală a filosofiei sale. Astfel, se spune în § 1,6: „Așadar, așezarea, Eului prin sine însuși este pura activitate a acestuia. – Eul se așează pe sine însuși, iar el este, datorită acestei simple așezări prin sine însuși; și invers: Eul este, iar el își așează existența sa, datorită simplei sale existențe. – El este în același timp cel ce acționează și produsul acțiunii; ceea ce este activ și ceea ce este produs prin intermediul activității; acțiune și faptă sunt una și aceeași; iar de aceea este: Eu sunt expresia unei fapte de acțiune; dar și a singurei posibile, așa cum trebuie să rezulte din întreaga teorie a științei.” (Johann Gottlieb Fichte, Opere complete, ed. de L. H. Fichte, Berlin, 1845. Volumul I, secțiunea I „Filosofia teoretică”, p. 96.)
137. Maestrul Eckhart, atunci când spune: „Dacă aș fi un rege și nu aș ști ...”: Citatul exact este: „Căci dacă aș fi un rege, însă eu însumi nu aș ști asta, atunci nu aș fi un rege.” (Predică despre „Scitote, quia prope est regnum dei”, nr. 36, în Deutsche Predigten und Traktate (Predici și tratate germane), ed.de Josef Quint, München, 1963).

München, 15 iunie 1908

Manuscris de Mathilde Scholl.

138. Mahamaya: Marea Maya, marea iluzie senzorială.
139. IAO: Combinația de sunete IAO a indicat-o Rudolf Steiner pentru exerciții esoterice, vezi Seelenübungen ... (Exerciții sufletești), GA 267, precum și pentru tânăra artă, euritmia (München, începutul lui septembrie 1912). A se vedea Die Entstehung und Entwicklung der Eurythmie (Apariția și dezvoltarea euritmiei), GA 277a.

Kassel, 4 iulie 1908

Manuscris de Mathilde Scholl.

140. începând de la München 1907: Așa-numitul Congres de la München. În 1907, secția germană a Societății Teosofice a avut ca sarcină să organizeze congresul „Federației Secțiilor Europene”. Rudolf Steiner s-a străduit să-i ofere o configurație esoterico-artistică (configurarea sălii, punerea în scenă a lucrării Drama sacră de la Eleusis de Edouard Schuré) și să poziționeze, cu acest congres, esoterismul occidental-creștin-rosicrucian în mediul internațional al Societății Teosofice. – Detalii, a se vedea în Bilder okkulter Siegel und Säulen. Der Münchner Kongreß 1907 und seine Auswirkungen (Imagini oculte de peceți și coloane. Congresul de la München din 1907 și urmările sale), GA 284.
141. coordonare în loc de subordonare: Se referă la structurarea Școlii esoterice de teosofie într-o școală orientală și una occidentală, în anul 1907. Detalii, în Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii Esoterice, 1904-1914, GA 264, p. 253 ș.u. Vezi și ora din 1 iunie 1907.
142. Prin Impulsul Christic, trupul eteric devine mai lejer: Vezi, privitor la aceasta, nota 118 pentru ora din 26 februarie 1908.

Stuttgart, 5 august 1908

A – manuscris de Lilla Harris, însemnare identică de o persoană necunoscută, cu alt desen; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; C – manuscris de Alice Kinkel; D – însemnare de Therese Walther.

143. șederii... lui Buddha sub copacul Bodhi: Referitor la aceasta vezi și conferințele lui Rudolf Steiner din 19 decembrie 1910, în Excursuri în domeniul Evangheliei după Marcu, GA 124; din 13 aprilie 1912, în Entitățile spirituale în corpurile cerești și în regnurile naturale, GA 136, și din 6 iunie 1912, în Omul în lumina ocultismului, teosofiei și filosofiei, GA 137.
144. Pe când ședeai sub smochin: Ioan, 2,45-51.
145. Yggdrasil: Frasinul lumii din mitologia nordică, ce unește toate regatele laolaltă – cel al divinităților, al uriașilor, al oamenilor, al piticilor – și înconjoară universul. Sub el șed Nornele, în vârf un vultur și între ochii acestuia un șoim; o veveriță aleargă pe trunchi în sus și în jos și unește astfel coroana și rădăcina. La aceasta roade un balaur; patru cerbi mănâncă tot mereu din muguri, flori și crengi. – A se vedea, privitor la aceasta, conferința lui Rudolf Steiner din 7 octombrie 1907, în Mythen und Sagen. Okkulte Zeichen und Symbole (Mituri și legende. Semne și simboluri oculte), GA 101.
146. Aceștia sunt cei patru regi: Se referă la cei patru regi din Templul subteran – cel de aur, cel de argint, cel de cupru și cel amestecat – din „Basmul” lui Goethe (ultima povestire din Unterhaltungen deutscher Ausgewanderter – Conversații ale unor emigranți germani, 1797); vezi și metamorfoza acestei scene în scenele de templu din prima dramă-misterii a lui Rudolf Steiner Poarta inițierii (în Patru drame-misterii. 1910-1913, GA 14).

Stuttgart, 9 august 1908

Însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

147. cel care i-a vestit... nașterea Mântuitorului: Luca 1,28-38.
148. Iisus alungă zarafii din Templu: Matei, 21,12; Marcu, 11,15; Ioan, 2,12.

Stuttgart, 13 august 1908

Însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

149. Eu sunt adevărata viță de vie: Ioan, 15,1.
150. că trebuie să întoarcem și celălalt obraz: Matei, 5,39 și Luca 6,29.
151. legenda persană: O poezie a poetului persan Nisami (Nezamii, 1141-1209). În traducere germană „Doamne Iisuse, cel ce călătorești prin lume ...”, printre altele, transmisă în lucrarea lui Goethe, Noten und Abhandlungen zu besserem Verständnis des West-östlichen Divans (Note și tratate pentru mai buna înțelegere a divanului vest-estic), capitolul „Allgemeines” (Generalități).

Stuttgart, 16 august 1908

Însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

152. esoterismul oriental și cel occidental... metodele lor trebuie să fie diferite: A se vedea, privitor la aceasta, conferințele lui Rudolf Steiner din 2-4 septembrie 1906, în Vor dem Tore der Theosophie (În fața porții teosofiei), GA 95, și din 19 septembrie și 30 noiembrie 1906, în Misteriul creștin, GA 97.

Leipzig, septembrie 1908

Manuscris de Alice Kinkel.

Berlin, 25 octombrie 1908

Manuscris de Alice Kinkel. – 25 octombrie 1908 a fost ziua adunării generale a Societății Teosofice.

153. Ce îl nimerește pe cel care dezvăluie nepermis tainele: Vezi, privitor la aceasta, ora din 26 octombrie 1909 și conferințele lui Rudolf Steiner din anul 1915, în volumul Die okkulte Bewegung im neunzehnten Jahrhundert und ihre Beziehung zur Weltkultur (Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea și relația ei cu cultura lumii), GA 254.

München, 8 noiembrie 1908

Manuscrise de Mathilde Scholl și o persoană necunoscută.

154. „Lumină pe cale”: Vezi nota 4 de la conferința din 8 februarie 1904, p. 524.

Berlin, 11 noiembrie 1908

A – manuscris de Camilla Wandrey; B – însemnare de Gunther Wagner, completată de Wilhelm Hübbe-Schleiden.

Berlin, 17 noiembrie 1908

A – însemnare din patrimoniul lui Mathilde Scholl; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede.

Hamburg, 6 decembrie 1908

Însemnare de Amalie Wagner.

Berlin, 21 decembrie 1908

Manuscris de Camilla Wandrey

155. Zarathustra ... Moise ... Hermes: Vezi, privitor la aceasta, conferința lui Rudolf Steiner din 19 decembrie 1910, în Excursuri în domeniul Evangheliei după Marcu, GA 124, și conferințele din 19 ianuarie („Zarathustra”), 16 februarie („Hermes”) și 9 martie 1911 („Moise”); despre corelația lui Zarathustra cu elevii săi, Moise și Hermes, vezi conferințele din 21 ianuarie și 31 mai 1909, în Principiul economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării, GA 109, și conferința din 2 septembrie 1910, în Evanghelia după Matei, GA 123.
156. Soarele de la miezul nopții: Rudolf Steiner vorbește în numeroase rânduri despre această trăire inițiatică. A se vedea, spre exemplu, conferințele din 26 decembrie 1906, în Ursprungsimpulse der Geisteswissenschaft (Impulsuri originare ale științei spiritului), GA 96; din 23 martie 1910, în Microcosmos și macrocosmos, GA 119 și din 4 februarie 1913, în Misteriile Orientului și ale Creștinismului, GA 144.
157. Zarathos sau Nazarathos: A se vedea, privitor la aceasta, și Otto Willmann, Geschichte des Idealismus (Istoria idealismului), volumul I, § 5: Înțelepciunea caldeeană: „Clemens din Alexandria comunică din scrierea lui Alexandru Polyhistor «despre simbolurile pitagoreice», că acela ar fi primit învățătură de la asirianul Nazarathos [...] Plutarh, fără a indica originea, îl numește pe Zarathos învățătorul lui Pitagora [...] Prin acest Zarathos, nu se poate ca Plutarh să-l fi indicat pe Zoroastru, deoarece crede că ar fi trăit cu mii de ani înainte de Războiul Troian.” A se vedea și conferințele din 21 ianuarie și din 31 mai 1909, în Principiul economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării, GA 109; din 31 august 1909, în Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer și frații lui Christos, GA 113; din 18 și 19 septembrie 1909, în Evanghelia după Luca, GA 114; din 12 iunie 1910, în Misiunea sufletelor popoarelor, GA 121 și din 2 septembrie 1910, în Evanghelia după Matei, GA 123.
158. Pitagora (cca 540-497 î.Chr.). A se vedea și capitolul corespunzător din lucrarea lui Edouard Schuré „Marii inițiați”, în traducerea lui Marie Steiner. Asupra unui alt aspect al îndrumării „Abțineți-vă de la fasole” indică Rudolf Steiner în conferința din 14 mai 1906, în Ursprungsimpulse der Geisteswissenschaft (Impulsuri originare ale științei spiritului), GA 96.
159. Cirus cel Bătrân, ✝ 529 î.Chr., fondator al Imperiului persan al Ahemezilor și cuceritorul Lidiei și Babilonului.
160. Carol cel Mare (724-814), rege franc și din 800 încoronat de papă ca împărat roman.
161. Să îl iubești pe Dumnezeu ...: IV. Moise, 6,5.

Berlin[?], 28 decembrie 1908

Însemnare de o persoană necunoscută.

162. Viștaspa, rege iranian pe vremea lui Zarathustra.
163. Nazaras, Nazaranos: Este vorba desigur de Nazarathos (vezi nota 157 de la ora precedentă).
164. Iahve în rugul aprins: II. Moise, 3 și 4.
165. Cei șapte sfinți Rishi: Vezi Știința ocultă (1910), GA 13, cap. „Dezvoltarea lumii și omul”.

München, 7 ianuarie 1909

A – manuscrise de Amalie Fugger-Glött și o persoană necunoscută; B – manuscris de Alice Kinkel.

166. Deoarece Christos, prin moartea sa,... s-a unit cu trupul astral al Pământului și i-a adus viață și lumină nouă: Vezi conferința lui Rudolf Steiner din 6 iulie 1909, în Evanghelia după Ioan în raport cu celelalte trei Evanghelii, GA 112.
167. Pavel, care s-a aflat timp de trei zile într-o stare de amorțeală: Fapte, 9,9.
168. ce are de la sine tendința de a se solidifica și a se mișca spre centrul Pământului, asta nu trebuie mâncat: Vezi conferința Despre alimentație și dezvoltare interioară din anexă, p. 509 ș.u.

München, 11 ianuarie 1909

Manuscris de Mathilde Scholl.

169. Prometeu: Figură din mitologia greacă: un Titan care le aduce oamenilor focul, iar drept pedeapsă pentru acest lucru este înlănțuit de o stâncă în Caucaz. – Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 7 octombrie 1904, în Legenda Templului și Legenda Aureea, GA 93.
170. Loki: Vezi nota 47 de la ora din 6 mai 1906.

Kassel, 26 februarie 1909

Însemnare din colecția Fred Poeppig.

Berlin, 3 martie 1909

A – manuscris de Nelly Lichtenberg; B – manuscris de Camilla Wandrey.

171. Mori și devino: Din poezia Selige Sehnsucht (Sfântă dorință), Goethe, „Divanul vest-estic”: „Iar atâta timp cât pe acesta nu-l ai / Acest mori și devino / Ești doar un tulbure oaspete / Pe întunecatul Pământ”.

München, 8 martie 1909

A – manuscris de cineva necunoscut; B – manuscris de Alice Kinkel.

172. în ispitirea lui Christos Iisus: Matei,4,1, Marcu, 1,12, Luca,4,1.
173. o minunată legendă: Nu a putut fi identificată până acum.

Hamburg, 14 martie 1909

A – însemnare de J.B. (?); B – însemnare de Amalie Wagner.

174. numărul mistic 1065 – Dzyan despre care este vorba în „Învățătura secretă”de H.P.B. (Helena Petrovna Blavatsky): În primul volum din Știința secretă (Leipzig, f.a.), pasajul „Cosmogonie”, strofa IV, p. 117. – Despre numărul 1065, vezi și explicațiile lui Rudolf Steiner în conferința din 5 noiembrie 1904, în Beiträge zur Rudolf Steiners Gesamtausgabe (Contribuții la ediția de Opere complete ale lui Rudolf Steiner), caietul 71/72, sfârșitul anului 1980 – începutul anului 1981.
175. H.P.B. – Helena Petrovna Blavatsky. În Societatea Teosofică numită în general HPB. Wilhelm Hübbe-Schleiden spune despre acest lucru, în articolul său „H.P.B. und die Geheimlehre” (H.P.B. și Învățătura secretă) (în: „Sphinx. Monatsschrift für Seelen- und Geistesleben” (Sphinx. Revistă lunară pentru viață sufletească și spirituală”, ed. de W. Hübbe-Schleiden, organ al Uniunii Teosofice. Caietul din martie 1904): „Nu este doar o prescurtare glumeață atunci când personalitatea ei este desemnată acum în întregul domeniu al Societății Teosofice doar cu inițialele numelui ei H.P.B. (Helena Petrovna Blavatsky). (...) Atunci când vorbim despre H.P.B., nu ne referim deloc la personalitatea exterioară, ce este cuprinsă de unele slăbiciuni corporale și sufletești, ce s-a născut la 31 iulie 1831 și a murit la 8 mai 1891, ci doar la forța spirituală multilaterală ce a acționat colectiv prin intermediul ei.”
176. Dionisos cel dezmembrat: Vezi nota 105 de la ora din 26 octombrie 1907.
177. Ceva înalt, sfânt este trupul fizic: A se vedea, privitor la aceasta, referirile lui Rudolf Steiner din volumul Inneres Wesen des Menschen und Leben zwischen Tod und neuer Geburt (Ființa interioară a omului și viața dintre moarte și o noua naștere), GA 153.
178. O frumoasă legendă povestește: Nu a putut fi identificată până în momentul de față.
179. Diavolul spune: „Uite, aici se află lumea …”: Referire la Matei, 4, 1; Luca, 4, 1.

Berlin, 21 martie 1909

A – însemnare de Paula Stryczek; B – însemnare de Wilhelm Hübbe-Schleiden.

180. Aceasta este ultima oră esoterică pentru câteva săptămâni de acum înainte: Rudolf Steiner a plecat în deplasare pentru conferințe și s-a întors de-abia la sfârșitul lui aprilie la Berlin.
181. Francisc din Assisi (1182-1226): Vezi și conferințele lui Rudolf Steiner din 15 februarie și din 6 aprilie 1909, în Principiul economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării, GA 109.

Dusseldorf, 15 aprilie 1909

A – manuscrise de Mathilde Scholl și o persoană necunoscută; B – manuscris de Alice Kinkel.

182. „Eu vreau să vorbesc, acum veniți ...”: Redare liberă a unui pasaj din Gatha, Yasna 45; vezi p. 69 din Die Gatha’s des Avesta. Zarathustras Verspredigten (Gatha din Avesta. Predicile în versuri ale lui Zarathustra), traduse de Christian Bartholomae (Strassburg, 1905). În conferința din 31 mai 1909 (în Principiul economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării, GA 109), Rudolf Steiner vorbește despre dificultatea de a traduce o astfel de adresare: „Zarathustra avea de aprins în oameni sentimentul, înclinația din inimă pentru marele spirit al Soarelui. În cuvinte grozave făcea acest lucru, în cuvinte care nu sunt de transpus în limba noastră. Tot ce găsiți a fi minunat în Vede, în Gatha, oricât de frumoase ar fi aceste scrieri, ele sunt doar expresia exterioară slabă a marilor, nobilelor cuvinte originare ale lui Zarathustra. Întrucâtva se pot reda cuvintele în limba noastră în următorul mod: «Eu vreau să vorbesc, acum auziți și ascultați-mă, cei ce purtați dorința după acestea, voi, cei de aproape, voi, cei de departe – eu vreau să vorbesc despre cel care mi s-a revelat în lume drept cel mai înaltă ceea ce mi-a revelat El, Ahura Mazdao cel mare, cel puternic. Acum auziți și mă ascultați și țineți minte toate cu grijă: Nu va mai duce pe căi greșite învățătorul înșelător, răul, cel care a admis credința greșită cu gura sa – căci El va fi revelat, Ahura Mazdao, cel puternic! Cine nu vrea să audă cuvintele mele așa cum le spun, așa cum le intenționez, acela va afla lucruri rele, atunci când curgerea timpului va ajunge la sfârșit.»” Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 19 ianuarie 1911 despre Zarathustra, din „Antworten der Geisteswissenschaft auf die großen Fragen des Daseins” (Răspunsuri ale științei spiritului la marile probleme ale existenței), GA 60.
183. din povestirea biblică despre coșul de papură: II. Moise, 2,3-5.
184. Nazarathos: Vezi nota 157 de la ora din 21 decembrie 1908.
185. Eu sunt lumina lumii: Ioan, 8,12.

Düsseldorf, 19 aprilie 1909

A – manuscrise de Mathilde Scholl și o persoană necunoscută; B – însemnare de o persoană necunoscută.

186. Expresia lui Thales:„Totul provine din apă”: Nu există niciun fel de însemnări ale lui Thales din Milet (cca 640-546 î. Chr.), doar mărturii ale unor filosofi de mai târziu. Astfel se spune la Aristotel: „Thales [...] spune că apa ar fi principiu [...]” (Metaph., A3, 983b, p. 20 ș.u. (DK 11 A12)).
187. Gabriel... anunță nașterea lui Ioan și a lui Christos: Luca, 1.
188. copiilor trupurilor eteric și astral ale lui Christos: Vezi nota 181, „Francisc din Assisi” pentru ora din 21 martie 1909.
189. Augustin ... Împărțirea în șapte a omului: Nu a putut fi stabilită până în momentul de față.
190. Toma din Aquino se afla în leagăn ...a căzut un fulger: În biografia mare, în trei volume Thomas von Aquino de Carl Werner (Regensburg, 1889) se spune despre aceasta în primul capitol (p. 4): „[...] în copilăria sa cea mai fragedă, el a rămas neatins atunci când a lovit un fulger în încăpere și a ucis-o lângă el pe sora lui mai mică […]”.

Berlin, 5 mai 1909

A – manuscris de o persoană necunoscută; B – manuscris de Camilla Wandrey.

Berlin, 27 mai 1909

Manuscris de Eugenie Bredow.

191. Christian Rosenkreutz ... Eul lui Christos Iisus (un Eu-copie): Acest rezultat al cercetării a fost enunțat pentru prima oară la Roma, la 28 martie 1909. Vezi Principiul economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării, GA 109.

Kassel, 27 iunie 1909

A – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; C – însemnare de Wilhelm Hübbe-Schleiden; D – manuscris de Nelly Lichtenberg.

192. Deoarece sunt prezenți astăzi atât de mulți membri pentru prima oară: Această oră a fost ținută în timpul ciclului de conferințe Evanghelia după Ioan în raport cu celelalte trei Evanghelii, GA 112, pentru care călătoriseră mulți membri către Kassel.
193. „Lăsați-I Lui toată grija voastră.”: I. Petru, 5,7.

Kassel, 4 iulie 1909

A – însemnare stenografă de Franz Seiler; B – manuscris de Nelly Lichtenberg; C – însemnare de Wilhelm Hübbe Schleiden.

194. Congresul de la München: A se vedea nota 140 de la ora din 4 iulie 1908.

München, 27 august 1909

A – manuscris de Mathilde Scholl; B – manuscris de Camilla Wandrey; D – însemnare din colecția lui Fred Poeppig; D – însemnare de Ida Knoch; E – însemnare de Günther Wagner și Wilhelm Hübbe-Schleiden; F – însemnare de Günther Wagner.

195. semnele oculte: Vezi nota 54 de la ora din 29 octombrie 1906.
196. Artur: Despre regele Artur și cercul său de cavaleri, vezi și conferințele lui Rudolf Steiner din 21 august și 27 august 1924, în Considerații esoterice asupra legăturilor karmice, volumul VI, GA 240.
197. Titurel: Primul rege al Graalului, străbunicul lui Parzival. Există un fragment de Wolfram von Eschenbach despre Titurel, care a fost completat de Albrecht von Scharfenberg (Der jüngere Titurel – Mai tânărul Titurel, 1270).
198. Există o legendă franceză veche, legenda despre Flore și Blancheflur: Cea mai veche variantă a romanului francez în versuri Flore et Blancheflur este considerat a fi luat naștere în jurul anului 1160, dar s-a pierdut. Conținutul s-a păstrat prin prelucrări în diferite limbi; pentru germană, prin Konrad Fleck (în jurul anului 1200). Regele spaniol păgân încearcă să suprime iubirea fiului său, Flore, față de fata creștină născută în aceeași zi cu el și care îi seamănă foarte mult, trimițându-l pe el în călătorie, iar pe Blancheflur o vinde. Lui Flore i se spune că Blancheflur ar fi murit. Pe când vrea să-și ia viața ca urmare a acestei vești, mama lui îi mărturisește adevărul. Flore o găsește pe Blancheflur, ce urma să fie căsătorită cu amiralul din Babilon, și ajunge ca necunoscut până la ea, însă amândoi sunt descoperiți și condamnați la moarte. Disputa celor doi îndrăgostiți, în care fiecare vrea să moară înaintea celuilalt și pentru celălalt, îl mișcă pe amiral și îi grațiază pe amândoi. Flore devine creștin, iar cei doi îndrăgostiți se întorc în Spania. Din căsnicia lor rezultă Berta, mama lui Carol cel Mare. – Boccacio s-a inspirat în secolul al XIV-lea din subiect și a scris prima sa lucrare Il filocolo. Din aceasta s-a născut, la rândul ei, cartea populară Ein gar schone newe histori der hochen lieb des kuniglichen Fursten Florio und von seyner lieben Blanceflora (O prea frumoasă nouă povestire a înaltei iubiri a prințului Florio și a iubitei sale Blanceflora) (1499) și versiunea dramatizată de Hans Sachsen, Florio des kunigs son auss Hispania mit der schönen Blanceflora (Florio, fiul de rege din Spania cu frumoasa Blanceflora) (1551). Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 6 mai 1909, în volumul Wie und wo findet man den Geist? (Cum și unde se găsește spiritul?), GA 57.
199. Carol cel Mare: Vezi nota 160 de la ora din 21 decembrie 1908.
200. Parzival: Despre Parzival în calitate de cavaler arturian și rege al Graalului, vezi cele două eposuri medievale de Chrétien de Troyes și Wolfram von Eschenbach; despre motivul Graalului, vezi și conferințele lui Rudolf Steiner Christos și lumea spirituală. Despre căutarea Graalului, GA 149, precum și conferințele sale din 25 și 26 martie 1913, în Welche Bedeutung hat die okkulte Entwicklung des Menschen für seine Hüllen und sein Selbst? (Ce semnificație are dezvoltarea ocultă a omului pentru învelișurile sale și pentru Sinea sa?), GA 145.
201. ingevonilor: Al treilea trib principal al popoarelor germanice, al cărui nume este menționat de Tacitus referindu-se la Ingo, fiul lui Mannus. Ei au trăit la Marea Nordului, de la Rin până la Iutlanda (subgrupe: frizlandezi, cauci, angrivari, amsivari, angli și teutoni); despre misteriile ingevonilor și misteriile druizilor, vezi conferințele din 26 martie 1910, în Microcosmos și macrocosmos, GA 119, și din 21 și 24 decembrie 1916, în Zeitgeschichtliche Betrachtungen. Das Karma der Unwahrhaftigkeit (Considerații istorice. Karma neadevărului), prima parte, GA 173.
202. Montsalvatsch: Muntele pe care se află cetatea Graalului. Numele este dedus atât din „salve”, ca munte al salvării, precum și din francezul „sauvage”, munte sălbatic (Wolfram von Eschenbach a scris lucrarea sa, Parzival, în mare parte în cetatea Wildenburg din Odenwald).
203. jertfa intelectului: Referitor la aceasta, vezi relatările din Despre istoria și din conținuturile secției pentru cunoașterea cultică a Școlii esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265, p. 25 și urm: „Gândirea spirituală drept comuniune spirituală, drept început al unui cult cosmic al omenirii din prezent”.

München, 30 august 1909

A – manuscris de Camilla Wandrey; B – însemnare din colecția lui Elisabeth Vreede; paragraf în completare de Ida Knoch; desene: manuscrise de o persoană necunoscută și de Nelly Lichtenberg.

204. De ce Mă numești: La Luther: „De ce-Mi zici că sunt bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu” (Marcu, 10,18 și Luca, 18,19).
205. Deveniți desăvârșiți: La Luther se spune aici: „De aceea trebuie să fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru în cer este desăvârșit.” (Matei, 5,48.)
206. Consommatio: (lat.) De la „consummatum esse”, a fi cu totul configurat.
207. Lohengrin ... Elsa: Lohengrin, fiul lui Parzival, aleargă să o ajute pe Elsa de Brabant. Ei se căsătoresc, însă Elsei i se pune condiția de a nu întreba niciodată despre originea lui Lohengrin. Influențată de sfetnici răi, după mulți ani de zile ea nu poate totuși să reziste și adresează întrebarea interzisă. Lohengrin se dezvăluie, trebuie însă să o părăsească și să se întoarcă în cetatea Graalului.

Berlin, 26 octombrie 1909

Manuscris de Mathilde Scholl și o persoană necunoscută.

Berlin, 29 octombrie 1909

Manuscris de Mathilde Scholl și o persoană necunoscută.

208. Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității (1902), GA 8, cap. „Misterii și înțelepciunea misteriilor”.

München, 5 decembrie 1909

Însemnări de Therese Walther.

209. La început a fost Logosul: Vezi nota 73 de la ora din 11 februarie 1907.

München, 7 decembrie 1909

Însemnări de Therese Walther.

210. heruvimul cu sabia de foc: I. Moise, 3,24; despre legenda Paradisului, vezi, de asemenea, Legenda Templului și Legenda Aureea, GA 93 și prima conferință din 25 martie 1913, în Welche Bedeutung hat die okkulte Entwicklung des Menschen für seine Hüllen und sein Selbst? (Ce semnificație are dezvoltarea ocultă a omului pentru învelișurile sale și pentru Sinea sa?), GA 145.
211. Pavel ... folosește întru totul expresiile corecte atunci când vorbește despre „vechiul” și despre „noul” Adam: I. Corinteni, 15,45-49 și Romani, 5,14.
212. Pentru prima oară a avut loc această unire ...: Prezentată pentru prima dată de Rudolf Steiner în ciclul Evanghelia după Luca (1909), GA 114.
213. se poate înțelege legenda ce povestește că băiatul Iisus nu avea nevoie să învețe limba: Începutul așa-numitei evanghelii arabe a copilăriei relatează despre faptul că „Iisus a vorbit deja de pe când mai era în leagăn. El i-a spus mamei Sale Maria: Eu sunt Iisus, Fiul dumnezeiesc, Logosul.” – Textul arab a fost tipărit în 1697, cu o traducere latinească de Heinrich Sike și publicat de Constantin von Tischendorf în Evangelia apokrypha (Leipzig, 1853). Pe acest text se bazează traducerea în germană organizată de Emil Bock în anul 1924 (Emil Bock, Kinheit und Jugend Jesu – Copilăria și tinerețea lui Iisus), ed. a 5-a, Stuttgart, 1980, p. 285-316).
214. legii numărului, a înmulțirii: Este vorba aici de a doua din așa numitele șapte mari taine ale vieții. Vezi Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii esoterice, 1904-1914, GA 264, p. 248-254.
215. zicerea noastră îndrumătoare principală ... a vieții noastre esoterice: Menționată prima oară oficial de Rudolf Steiner la congresul de la München din 1907 (vezi Imagini de peceți și coloane. Congresul de la München din 1907 și, urmările sale, GA 284).

Berlin, 22 decembrie 1909

Însemnare de Paula Stryczek.

ANEXĂ

Conferință internă, fără indicarea locului sau a datei (probabil Berlin, 1904)

Însemnare de cineva necunoscut.

216. Schiller ...în poemul său „Clopotul”: Friedrich Schiller (1759-1805), „Cântecul despre clopot”.
217. Pitagora: Vezi nota 158 de la ora din 21 decembrie 1908.
218. Vishnu: În învățătura indică, primul Logos al Treimii.
219. „Măsura purifică ...”: Nu a putut fi identificat până acum.
220. William Shakespeare (1564-1616).
221. temperamente: Vezi și conferința din 4 martie 1909 „Das Geheimnis der menschlichen Temperamente” (Enigma temperamentelor umane), în Wie und wo findet man den Geist? (Cum și unde se găsește spiritul?), GA 57; multe observații privitoare la temperamente se găsesc și în conferințele pedagogice, îndeosebi în volumul Arta educației. Discuții de seminar și conferințe asupra planului de învățământ, GA 295.
222. frumoasele cuvinte ale lui Goethe: Nu au putut fi identificate până în prezent.

AcasăLucrări OnlineIndex GA266/1Precedenta